Jocul politic cu balonul TVR

Audierile din camerele reunite ale Parlamentului României pentru a da aviz candidatei Monica Ghiurco la șefia TVR au reușit să fie, ca de obicei, un circ pe banii contribuabilului. După dezbateri ridicole, în care senatorii și deputații din comisiile de cultură (ia auzi?) au prins încă o ocazie să țină discursuri despre misia televiziunii publice, adusă grație nechibzuinței lor la sapă de lemn, a ieșit la iveală adevărul: nu era clar cine trebuie să voteze în locul cui. În nota de brambureală parlamentară, transformată în politică de țară, s-au luat de cap peneliștii cu pesediștii, căzând de acord în final că pot produce pe loc niscai hârtii pentru a justifica prezența unor înlocuitori la vot. Așa a ieșit un aviz negativ de toată frumusețea, cu 19 voturi la 18. La diferență de un vot, așa cum la limită fusese și votul pozitiv din Consiliul de Administrație al SRTV, 7 voturi pentru și 6 contra. Zvârcolirile pe spinarea costelivă a instituției, începute cu scrisori deschise și lamentații publice despre datorii și faliment economic, continuate cu propuneri eșuate de modificări legislative și cu desemnări politice jenante în comsiliul de administrație, arată că interesul politicienilor pentru platforma electorală reprezentată de televiziunea publică, oricum ar fi ea, n-a scăzut. După avizul negativ și anunțul PSD că nu o va vota pe Ghiurco, Alina Gorghiu, ca lider al PNL care o susține pe candidată, s-a exprimat franc: Dragnea și PSD se tem”că nu vor avea platforma TVR ca platformă politică și de propagandă în campania politică din locale și parlamentare”. Asta a susținut și la tribuna parlamentului, adăugând termenul ”propagandă”. Fiindcă, nu-i așa, ăsta e scopul pentru politicienii de toate soiurile, care nu vor să piardă meciul fiindcă scapă mingea. PSD și aliații au arătat din nou că până nu iese omul lor, TVR va fi mingea în care se dă cu piciorul. Călin Popescu Tăriceanu a demonstrat în plen cât este de ageamiu în privința mediilor publice, confundând reprezentanții salariaților din consiliile de administrație cu sindicatul. Cum n-a fost contrazis, fiindcă grosul parmanetarilor habar nu au despre ce e vorba și ce spune Legea 41/1994, așa a rămas. Comediei i-a pus moț președintele Camerei Deputaților care a moderat expresia ”majoritate labilă”, ca fiind indecentă. Despre fondul problemei, s-a vorbit mai scurt, anume că TVR e blocată juridic, financiar și moral de meciul politic. Iar cei de la ALDE dă-i și dăi cu insolvența. Geaba au apelat ba Mihai Sturzu, parcă mai interesat de democrație de când a ieșit din hora social-democrată, ba peneliștii Știrbu și Nicolaescu, la eliberarea televiziunii publice din gheara politică, votul de stânga a fost decisiv pentru respingerea propunerii: 194 voturi pentru în loc de 272 necesare.

Dar de ce atâta tevatură cu insolvența TVR? Ce ar avea politicienii de câștigat? Explică Sanda Vișan, fostă directoare la televiziunea publică, într-un articol publicat pe blogul Adevărului, arătând că încă din 2013 Consiliul de Administrație a acceptat o solicitare dubioasă a Comitetului Director de atunci (Irina Radu, Zgabercea etc.), adresată Parlamentului, de a se modifica art. 37 din legea 41/1994 referitor la imobilele și terenurile aflate în folosința TVR:”Clădirile, spaţiile şi terenurile proprietate de stat, care sunt în prezent utilizate de Radiodifuziune, Televiziune şi studiourile teritoriale, precum şi alte bunuri aflate în folosinţă, cu titlu legal, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, trec în  folosinţa şi în administrarea Societăţii Române de Radiodifuziune sau, după caz, ale Societăţii Române de Televiziune”. Se cerea trecerea acestor bunuri imobiliare în proprietatea instituțiilor. Nu s-a realizat, însă cererea se poate reînnoi oricând, mai ales că Senatul are pregătită o propunere legislativă care permite insolvența în mediile publice. Care e patrimoniul? Ne spune tot Sanda Vișan și trage concluzia, menționând că în 2013 cam 2000 mp de teren în zonă se vindea cu trei mlioane de Euro:”In Calea Dorobanților, televiziunea are în folosinṭă 6,5 ha, iar în apropiere, în str.Molière, la fostul sediu de unde a început transmisia tv în 1956, aprox. 2,5 ha (din care anumite porṭiuni au fost revedicate, speṭele aflându-se, după ṣtiinṭa mea, în instanṭă). Nu mai pun la socoteală garajul din str. Dr.Felix, aflat ṣi el într-o zonă cu excelent potenṭial imobiliar. Pot formula ipoteza că “oameni de bine” îṣi vor împărṭi frăṭeṣte hălci din curtea TVR, fie cumpărând, fie prin revendicări dubioase. Aceasta, în situaṭia în care nu se va decide chiar ṣi dărâmarea unora dintre construcṭiile televiziunii, pentru a face loc cine ṣtie cărui mall, condominium sau clădire de birouri, sora cu cea florală, de peste drum de Studiourile Centrale TVR. Continui formularea ipotezei: plasată in insolvenṭă, TVR se va vinde ieftin sau va avea cumpărători preselectaṭi”.

Surpriza adversității PSD e cu atât mai mare cu cât Monica Ghiurco avea toate datele pentru a fi îmbrățișată de acest partid care o credita încă pe vremea lui Adrian Năstase, când era acreditată la Guvern. Stenogramele unor ședințe PSD publicate în 2004 arată simpatia declarată a premierului de atunci care spunea ”ea este, după părerea mea, fata asta, Ghiurco, foarte bine intenționată”. În traducere, a fi bine intenționat ca jurnalist înseamnă o cedare a independenței editoriale în favoarea partidului iubit. Știrile produse atunci sub coordonarea sa editorială sunt adevărate imnuri închinate lui Năstase și apropiaților lui. Un reportaj îl asocia pe premier cu Ștefan cel Mare, în contextul unei vizite în județul Vaslui unde Năstase aprindea flacăra veșnică în amintirea voievodului. Reporterii își amintesc că, ajunsă coordonator editorial sub comanda nelipsitului Claudiu Lucaci, Monica era mână forte în aranjarea convenabilă a mesajelor. Masteratul în securitate și apărare națională obținut la Colegiul Național de Apărare i-o fi fost de folos. Dealtfel, a fost taxată în Raportul de monitorizare al televiziunilor în campania electorală din 2014, realizat de Hotnews cu susținerea Fundației Konrad Adenauer, pentru întrebările fără bază factuală, puse Elenei Udrea pe bârfe colectate din piața zvonurilor. Profilul candidatei Ghiurco la președinția TVR conține suficiente elemente pentru a câștiga încrederea pesediștilor, niște răi care acum n-o mai recunosc: s-a tăvălit cu Antena 3, ba prin emisiunea lui Gâdea, ba în plimbările anteniștilor în favoarea lui Voiculescu. Comisia de Etică a TVR a analizat aceste ieșiri din decor și gata. S-a ajuns până acolo cu fotbalul politic, încât PMP Constanța îi atribuie candidatei o apartenență la ALDE. Ceea ce e greu de crezut, după vehemența Tăriceanului, care vrea și vrea insolvență.

Cum o fi ajuns Monica Ghiurco să câștige sufragiile PNL, nu știm. Culisele încă nu sunt deslușite. Dar, în comparație cu cazul Oanei Stănciulescu în CA, desemnată de PNL cu nerușinare și fără reacție la criticile aduse inclusiv de Ambasada Israelului, sau cu desemnata președintelui, Christel Țopescu, informatoare pe site-ul CNSAS, Monica e parfum. Cu Stelian Tănase, doamna Ghiurco a avut conflict deschis, după ce în calitatea sa de PDG i-a scos un episod din seria Moștenirea clandestină de pe postul public la 8 minute după începutul difuzării. L-a reclamat la CNA, la organizațiile de media, la Comisia de Etică. Bine i-a făcut, avea dreptate, dar asta nu ar pleda în favoarea amiciției sale cu PNL. Cât despre încrederea colegilor, care au trimis-o în CA, se înțelege că promisiunea susținută, ce-i drept, fără ezitare, și în fața comisiilor parlamentare reunite, de a nu accepta insolvența, de a nu face concedieri, de a face din TVR”cea mai puternică platformă media … o instituție de referință” sună bine. La audierile transmise în direct pe TVR 2, Monica Ghiurco s-a prezentat onorabil. A încercat să convingă că trebuie salvate și instituția și oamenii, că în locul insolvenței se poate merge pe dezvoltare și selecție de competențe, că e dispusă să negocieze cu membrii CA pentru consens. În schimb, în meciul politic, Monica Ghiurco, care se prezenta ca ”soluție apolitică” fiindcă îi reprezintă pe salariații din TVR, ar putea scăpa cu greu de cicatricea politică primită de-a lungul anilor, în acomodările oportuniste atât de practicate în instituție. Poate e un caz de traseism jurnalistic nereușit. O să vedem. Oricum, menținerea interimatului Irinei Radu este dincolo de lege și reclama urgent o decizie a parlamentului.  Dar cui îi pasă de lege când e vorba de meciul politic? În locul unei decizii, PSD și aliații au marcat un gol. Un mare gol.

Articol apărut în revista ”22”