Lângă mine un cuplu tânăr se ține strâns de mână, atât de strâns încât degetele devin albe. Băiatul îi zâmbește fetei și îi șoptește ceva la ureche. Fata încearcă să schițeze înapoi un zâmbet, dar pare forțat și își închide ochii, sperând ca aceste momente de tensiune amestecată cu stânjeneală să treacă mai repede. Își împinge picioarele în podea, lipindu-și astfel și mai tare spatele de scaun. Băiatul se întoarce către mine, încercând să-mi explice, jenat, reacția fetei: „Merge pentru prima dată cu avionul.” Eram în una dintre cursele zilnice care pleacă din România spre aeroportul londonez Luton. Cei doi tineri erau asistenți medicali și erau la primul lor zbor care îi ducea spre noul loc de muncă. Un prieten le găsise posturi într-un spital din Bristol. Aveau emoții mari. Erau bucuroși, dar le era și frică de necunoscut. La aterizare, i-am condus spre ieșire și le-am explicat de unde să ia autobuzul spre Bristol.
În zecile de zborurile pe care le-am făcut între Luton și Timișoara, am stat lângă mulți alți români ca ei: o studentă la management, o mamă care își vizita fiica doctoriță care profesa într-o clinică de pediatrie de opt ani, doi bărbați care tot zborul s-au distrat uitându-se la pozele pe care le-au făcut într-un un abator de vânat unde lucrau de trei luni. Pentru proiectul meu de cercetare, am petrecut ore în șir ascultând experiențele emigranților români. Fiecare are o poveste pe care aș pute-o transforma într-un roman. Orice avion între Romania și destinațiile vestice ale Europei e plin de acești navetiști români transcontinentali. Ei sunt noul val al diasporei românești.
Dar diaspora românească nu e formată doar din emigranți economici, deși din 2006 ei formează majoritatea. În anii ’90, mulți români care reușeau să meargă pe dincolo o făceau cu ajutorul burselor de studii sau chiar cu contracte de muncă în anumite sectoare economice. Ei sunt acum aproape în totalitate integrați în societatea britanică, deși nu-și uită originile românești.
Să nu uităm nici de diaspora politică ce a scăpat în Vest în anii de dinainte de ’89. După revoluție, aceștia s-au întors repede să își redobândească cetățenia română, s-au implicat în proiecte sociale, în speranța că pot pune umărul la schimbarea României.
Diaspora românească este un grup social foarte fluid, dinamic și deloc omogen -ceea ce îl face greu de definit. Din cauza acestei complexități, nu putem schița portretul robot al emigrantului român cu prea multă precizie. Fiecare generație de emigranți români vine cu propria sa experiență a migrației și a legăturii cu țara de origine. Diaspora românească e o antologie vie și portabilă a realității românești din ultimii 50 de ani.
Statul român nu a știut cum să se raporteze într-un mod pragmatic la acest grup social care crește văzând cu ochii. În ciuda tentativelor stângace și timide mai recente de a folosi această forță socială, economică și civică spre binele țării, emigranții români au fost etichetați în multe feluri de către politicieni, dar termenul de „fantome” le întrece pe toate.
Când am citit declarația domnului Dragnea în care s-a referit la românii din diasporă ca la niște fantome, nu m-am enervat și nici nu m-am revoltat. Din contra, mi-am dat seama că diaspora este încă un lucru care deranjează. Diaspora a fost coșmarul PSD-ului, din 2012 încoace, pentru că acest grup și-a găsit vocea în experiența formatoare a emigrației, experiență care le-a deschis ochii și orizonturile. În migrație au văzut că se poate și altfel, că într-o democrație cetățeanul are un cuvânt pe care și-l poate exprima prin implicare civică. Acest lucru deranjează clasa politică românească, pentru că politicienii de la București nu au aceeași putere de influențare a diasporei ca aceea manifestată față de masele din România. În aceste condiții, se pare că aceste „fantome” încă îi mai țin treji și încă îi mai sperie pe acești politicieni.
Cu toate acestea, domnul Dragnea a avut un dram de adevăr, dar fără să își dea seama. Cele trei milioane de români care, din propria lor inițiativă, sau constrânși de situația personală, au ales să trăiască în altă țară, sunt, din păcate, într-adevăr, ca niște „fantome”, din mai multe motive, dar nicidecum din motivele invocate de liderul PSD-ului.
În primul rând, acești români trăiesc între două lumi și nu aparțin în întregime niciuneia. Când revin în România, se grăbesc să se întoarcă la muncă în Vest, pentru că acolo pot să își câștige un trai decent. Vice-versa, lună de lună, zi de zi, în timp ce trag tare la locul de muncă din străinătate, tânjesc spre această lume de acasă pe care poate nu ar fi părăsit-o niciodată dacă reușeau să își câștige pâinea în țara lor.
Ca pe niște fantome, trecutul îi leagă de un loc magic al copilăriei, al tinereții, al familiei, dar situația lor prezentă nu îi lasă să se reîntoarcă definitiv la locul de unde au plecat. Ca niște fantome, își mai fac apariția în această lume din când în când, de obicei la sărbători sau în concediul din luna august. Pe urmă, iar dispar pentru o vreme, lăsând în urmă părinți și copii cu lacrimi în ochi. Prezența lor în această lume e semnalată doar de fotografii-portret ce umplu rafturile și pereții caselor goale.
La urma urmei, chiar și ei se simt ca niște fantome plutind în aer, dacă ținem cont de numărul mare de ore petrecute în avioanele care îi duc dintr-o lume în alta.
Și, ca orice fantome, au ajuns să sperie oamenii. Acești români au ajuns spaima Vestului. Trebuie doar să citiți presa britanică care bagă poporul în panică din cauza românilor care le „invadează” țara.
Lumea aceasta bidimensională, în care acești oameni – pe care dumneavoastră îi numiți „fantome” – trăiesc, este mult mai reală decât balonul de săpun al lumii politice românești. Acești oameni trăiesc experiența care le va defini viața lor și a copiilor lor, care le dă o nouă identitate binară, care le deschide orizonturile. Acești oameni au început schimbarea la față a României în 2012, acești oameni și-au luat țara înapoi din ghearele politicii egoiste și corupte.
Cu toate acestea, văd că îi subestimați foarte ușor, domnule Dragnea. Doar că aceste trei milioane de „fantome” s-ar putea să vină toate deodată să vă „bântuie” pe dumneavoastră și întreaga lume a politicii românești, într-o singură zi de tomană târzie…. prin noiembrie. La alegerile parlamentare.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Interesant, rational si, in mare masura, emotional (si emotionant).
Totusi: acceptam si consideram, la fel si cu masuri similare, si „diaspora” turceasca din RFG, generata in anii ’60 si ajunsa acum la cca. 5 mil. persoane? Ei, oare, mai strang bani sa se intoarca in satele lor din Anatolia si sa construiasca afaceri, noi comunitati etc., sau raman, prospera si creeaza comunitati in expansiune in RFG si tarile din jur? Si, mai ales, mai voteaza constiinciosi, la consulate etc in zilele electorale din Turcia? Sunt pe liste de vot cu vot efectiv sau sunt „fantome”? La fel, oare si sirienii din Romania si alte tari europene, plecati prin anii ’80, si naturalizati (sau nu) in tarile-gazda? Sau marocanii, polonezii, estonienii, algerienii, tunisienii, moldovenii etc.????
Onest (cat si daca putem), stim ca tinerii romani plecati la munca in vest (de ce nu in Japonia, Singapore sau Noua Zeelanda ??), precum si cei plecati, tot in vest, in anii”60-’80, au PARASIT Romania, cu un obiectiv strict oportunist: „sa-mi fie bine” mie si familiei, nu ” sa ne fie bine” noua, natiunii. Sigur, construind motivatii justificative politice si economice, intr-o etica a compromisului, dar au facut-o in intreres strict propriu, total dezinteresati de non-propriu si, in linii generale, detestand mediul economic, social, politic si cultural romanesc, mai putin cel natural – geografic. Singurii care sunt mai pertinenti, dpdv etic, sunt ungurii, care, in nationalismul lor „natang”, au rezistat si, in marea lor majorutate, au ramas in Ungaria, in perioada comunista/postcomunista.
In fine, comparativ, Romania este, dupa Rep. Moldova, tara cu cea mai mare „diaspora”, proportional vorbind, din Europa – 17% din total populatie este „dincolo”. Doar RMd ne depaseste, cu cca. 25%, si multi luandu-si cetatenie romana pentru a beneficia de avantejele apartenentei la UE.
Ca sa nu mai discutam despre intentiile de plecare ale cetatenilor romani, care se situeaza pe la 30-40% din totalul segmentului de varsta 18-40 ani. Asa ca, daca vrea cineva sa ne destabilizeze, nu trebuie sa depuna niciun efort, ne ocupam noi singuri de asta….
Toti si toate din cauza PSDului, lui Dragnea/Ponta etc.?? ;)
Ăsta e dat cu părerea aiurea, o construcție falsă bazată pe atitudinea viscerală anti-diaspora.
Sunt o mulțime de unguri în UK și în Germania, emigrați recent. Sunt mai puțini decât românii pentru că populația Ungariei e mai mică și nivelul de trai ceva mai ridicat decât în România, deci emigrația recentă a fost mai redusă. Dar în Statele Unite sunt mult mai mulți unguri decât români. Aproxmativ 1,5 milioane de unguri, din care aproape jumătate veniți în perioada comunistă. Românii nici nu visează să fie 1,5 milioane în State.
Foștii studenți sirieni din anii ’80 n-au rămas în România, peste 10.000 dintre ei și-au luat soții românce, dar s-au întors în Siria pentru că România lui Ceaușescu nu era o țară unde să rămână. Mulți dintre acei sirieni au emigrat ulterior, pot fi găsiți prin Germania, Olanda sau chiar Canada.
….”cei plecati, tot in vest, in anii”60-’80, au PARASIT Romania, cu un obiectiv strict oportunist: “sa-mi fie bine” mie si familiei, nu ” sa ne fie bine” noua, natiunii.”
Pentru o comparatie cat de cat corecta intre romanii plecati si politrucii care ii sug pe cei care muncesc in tara, precizati cat trimit anual in tara cei plecati (3? 5? 7? miliarde euro) fara sa consume nimic din banul public si cat consuma anual politrucii USL din banul public fara sa produca nimic pentru cei pe care ii mint si-i fura? Comparati declaratiile de avere ale politrucilor (de multe ori incomplete, insa obtinute complet din bani „publici”) cu veniturile si posesiunile foarte reale ale romanilor plecati de nevoie, in primul rand nu pentru bani, ci pentru ca s-au saturat de minciuna si hotia „conducatorilor iubiti” care nici vorba ca au grija de popor, ci doar de grupuri restranse cu interese bine definite (cat de publice sunt contractele „publice” prin care s-au sifonat miliarde? credeti ca sunt mai multi romani cu hoteluri si pensiuni in strainatate printre politruci sau in diaspora?). Cum interpretati faptul ca in 2009 peste 10 milioane de romani au votat sa fie reprezentati de un parlament unicameral cu maxim 300 membri iar politrucii au raspuns crescand numarul „reprezentantilor”? Spre „Marea Adunare Nationala”?
Pentru ca abordati sentimente, principii si idealuri (si nu vrem sa propovaduim un patriotism fals si pagubos), ce parere aveti despre o sotie care a jurat credinta sotului dar este abuzata fizic si psihic? sa continue sa-i faca viata mai frumoasa in timp ce nemernicul ii mananca viata si o face sa se simta vinovata ca a ales unul care a pozat in partener desi a vrut si vrea o sclava abuzata?
Cam cat credeti ca ar trebui sa sufere un popor supt de niste escroci dezumanizati? Brucan, omul din sistem spunea ca 20, „sistemul” vrea mult mai mult. Cat sa ii mai lase romanii? Cat o sa se mai lase pacaliti strainii?
@ patriotism? (18/06/2016 la 10:41)
In paragraful in care vorbiti despre raportul sot/sotie( „sotie care a jurat credinta sotului dar este abuzata fizic si psihic? „, „sclava abuzata ?”) cumva va referiti la un „politruc” care a detinut o inalta functie in stat ? Intreb nu dau cu parul. Exclus raspuns/comentariu de la victor L.
comparatia cu sotul care isi abuzeaza sotia si o face sa se simta vinovata ca il paraseste, cum ati ghicit, e o similitudine cu raportul stat/cetatean in replica la reprosul de oportunism facut de un „neaos” catre romanii din diaspora.
„Sic patria ubi bene” reproseaza politrucul autohton romanului plecat sa-si castige traiul afara din lipsa de oportunitate si nedreptati crase, in timp ce acelasi politruc isi indeasa buzunarele din banul public si face reprosuri de etica…
Sa nu confundam greutatile aduse de factori externi (invazii, agresiuni geopolititce, domnii fanariote, etc.) pe care o tara si cetatenii le depasesc uniti (aici se poate invoca cu adevarat dragostea de glie, dar exemplul se da „de sus”, ex Honecker in anii 50) cu nenorocirile aduse de politici paguboase ale unor politruci care nu au altceva in vedere decat interese de grup pentru care sacrifica viitorul unei natiuni in timp ce striga nerusinati lozinci patriotarde pentru un electorat captiv.
Un exemplu scandalos care se desfasoara chiar sub nasul nostru: miliardele de euro din banii europeni care nu au fost folositi de mai bine de 2 ani (2014-2020) pentru ca cei care au fraudat anterior se fac ca nu inteleg ca trebuie facuta restitutie si se zbat sa mentina „reteaua” care le asigura comisioanele de 10-50%…etc
e de mentionat si o diferenta importanta:
– un leader depune juramant ca reprezinta cetatenii si interesele lor si asta este singura legitimizare a privilegiilor cu care se prevaleaza in fata cetatenilor (e un lucru pe care politrucii autohtoni inca refuza sa il aplice, ei sunt „sefi” prin definitie, nu reprezentanti ai cetatenilor).
– sotul/sotia isi jura reciproc ca vor fi impreuna la bine si greu, insa „greul” nu se refera la abuz ci la circumstante dincolo de vointa si alegerile cuplului
Veniti, veniti!
Dar, ce veti vota?!
Ca NU aveti ce alege, fauna politica romanesca este uniforma, penala si incompetenta si fara speranta de altceva!
Ati venit la prezidentiale, l-am votat impreuna pe Johannis, o dezamagire uriasa!
Ce vom vota in toamna?!
Sincer va intreb.
Intotdeauna e cineva care merita votat sau macar cineva impotriva caruia merita votat. Iohannis e un exemplu excelent. In primul tur am votat-o pe M-me Macovei cu toate ca nu m-am asteptat sa aiba sanse sa ajunga in turul doi. Candida in tara gresita :-D Pe Iohannis l-am votat in turul 2 fara mare tragere de inima insa marturisesc ca nu m-a dezmagit catusi de putin. Asta pentru simplul motiv ca nu asteptam nimic de la el. au fost chiar cateva surprize placute, precum reinoirea mandatului d-nei Kovessi la DAN. Insa daca Romania ar fi ajuns in halul de decrepitudine si descompunere morala incat sa-si aleaga un presedinte ca si Ponta probabil ca nu ma mai oboseam sa-mi reinoiesc pasaportul romanesc.
Veti avea optiuni garla si in toamna. Chiar daca PNL-ii si restul opozitiei de mnucava nu fac nici doua parale, trebiue oprit sau macar restrans accesul in parlament al cat mai multor PSD-ei si maimute din partidele satelite acestuia. Ei sunt cei mai fetizi. Sunt condusi de un infractor condamnat penal. Au un prim ministru trecut prin puscarie pentru furt, un altul care e sub ancheta si in pragul unui proces tot pentru furt si inselaciune. Au cei mai multi parlamentari si capetenii cu dosare groase pentru gainarii si spagi. Daca natiunea romana nu e capabila sa se debaraseze de cat mai multi dintre ei, urmatoarea generatie de PSD-ei alesi va fi si mai fetida. Si nu e vorda doar de PSD-ie. Chestia e valabila pentru toti cei ce au pedigree-ul patat.
Chestiile cu „n-ai pe cine sa votezi” sau „toti sunt aceeasi mizerie” sunt parte integranta a propagandei PSD-isto-cleptocrate. Spagozaurii socialisti sunt principalii beneficiari ai ei. Daca refuzati sa va folositi creierul si votul in toamna, viitorul va fi mult mai maroniu decat prezentul. Pentru cei ce suntem plecati pana la urma e o chestie ca un meci de fotbal: Te superi ca a pierdut echipa ta, dar pana maine iti trece. Dumneavoastra, cei ramasi in tara nu va puteti permite deloc aceeasi detasare…
Asta e una din lozincile utile psdilor in special, ca purtator de trandafiri rosii (ai dorintelor saracilor) si aliatilor lor, mai mult sau mai putin vremelnici: „toti e la fel”.
A doua este inca mai perfida: toate averile sunt obtinute prin furt, idealul este: „sarac si cinstit”. Asadar, poporul sarman empatizeaza cu cei care au furat, sunt dovediti si intra in puscarie, dar, macar au dat si la altii.
Cei care sunt bogati si nu sunt in puscarie, nu sunt simpatizati in primul rand, fiindca n-au dat din averea lor (evident, furata, imposibil altfel) si celor sarmani. E un circ imens acum, cu depus juramantul de primar din puscarie: jur sa respect constitutia, bla bla… dar sunt niste baieti asa de buni ca pot sa ia 70-80% fara sa faca cine stie ce campanie, um s-a vazut la alegerile astea bizarre.
Asta e una din lozincile utile psd-ilor in special, ca purtatori de trandafiri rosii (ai dorintelor saracilor) si aliatilor lor, mai mult sau mai putin vremelnici in general: „toti e la fel”.
Sunt astfel de sustinatori constienti sau inconstienti, dar ferventi.
A doua este inca mai perfida: toate averile sunt obtinute prin furt; idealul este: „sarac si cinstit”. Asadar, poporul sarman empatizeaza cu cei care au furat, sunt dovediti si intra in puscarie, dar, macar au dat si la altii, la saraci.
Cei care sunt bogati si nu sunt in puscarie, nu sunt simpatizati, in primul rand, fiindca n-au dat din averea lor (evident, furata, imposibil altfel) si celor sarmani.
E un circ imens acum, cu depus juramantul de primar din puscarie: jur sa respect constitutia, bla bla… dar sunt niste baieti asa de buni ca pot sa ia 70-80% fara sa faca cine stie ce campanie, cum s-a vazut la alegerile astea bizarre. Poporul e gata sa darame portile puscariei, dar sa-i lase in libertate, sa fure de la noi pentru ei.
-„într-o singură zi de tomană târzie…. prin noiembrie. La alegerile parlamentare.”
Unde esti tu, ziua aia?
(Sincer, ca provocare! nu cred in ea. Ma tem ca romanul „vrea sa i se dea” o tara ca afara, nu s-o construiasca. „Nu te gindi ce poate face Romania pentru tine, gindeste ce poti face tu pentru ea” este o vorba frumoasa, dar nu e mioritica; sa fie la ei acolo :P )
Astept palmele. Adica ziua aia de alegeri parlamentare. Numai sa nu fie ca la prezidentiale, ca am ales de ne-am procopsit :D
Ziua aceea va fi în 2020, nu în 2016. Dar asta rămâne între noi.
Garantezi? caci voi fi in asteptare :P
Dar daca am ajuns sa ne persiflam Revolutia din decembrie `89, ma ierti daca voi fi pesimist?
2020 ?!?!? Suferiti de un optimism debordant…
Aici ai dreptate! Dar din pacate, nu pot spune ca e vina politicienilor, ci a alegatorilor. S-a vazut ce au ales la locale…
Maximul de impact electoral al diasporei a fost in noiembrie 2014 când au votat 378.811 .
Din pacate insa Banda lui Ponta nu i-au lasat sa voteze pe toti cei care voiau sa o faca
Eu cred ca dada ii lasa era dublu , adica ajungea la 752 622.
Imens.
Totusi pana la 3 milioane raman 2 242 378 car nu au votat.
Mult mai multi din diaspora NU AU VOTAT .
Dar când e de vorbit in numele lor , vorbim de toate cele 3 milioane, ca si cum ar fi toti absolventi la Paltinis. .
Ca la referendumul boicotat unde au fost inclusi la popor bun.iubitor de basescu si milioanele care nu ies la vot niciodata.
Or mie mi se pare ca in asta rezida dovada de maturitate a celor din diaspora – ca pe marea, covasitoare majoritate nu ii interesaza fosgaiala din Ro deoarece e au reusit sa isi faca o viata adevarata.
„Or mie mi se pare ca” nu cunosti legile si te repezi; exista si dreptul de a nu te prezenta la vot.
Un drept, dle @ MIHAI2, care este inscris in Constitutie. Iar dezinformarile tale de doi bani si un firfiric rest, sint jenante. Atit de mult ii desconsideri pe cititorii Contributors? sau ii crezi pe toti ascultatori fideli de Haznaua 3?
Ne intereseaza sau nu fojgaiala din Romania, e pana la urma irelevant. Cine are un pasaport romanesc si e major are dreptul de a vota. Diferenta dintre romanul din afara tarii ce ignora alegerile si cel din tara ce le ignora, e ca noi cei din afara in mod cert nu suntem o povara ucigatoare pentru Romania asa cum sunt 86.4% din romani. Sa nu uitam ca doar 13.6% dintre romanii din Romania platesc mai mult la buget decat incaseaza. Restul sunt parazitii care ucid incet dar sigur Romania. Daca e sa judecam onest, probabil ca parazitii ce nici mcar nu se obosesc sa voteze in schimbul milosteniilor cu care sunt ghiftuiti, ar fi primii ce trebuie decazuti din drepturile civile. N-asa?
In umila mea opinie, Romania are exact doua sanse de iesire din mlastina in care se zbate azi:
1. Votul cenzitar, care nu e posibil in zilele noastre
2. Colapsul epic, pe care ma tem ca nimeni si nimic nu-l mai poate opri :-D
Dacă ați văzut vreodată cum arată Rusia la vreo 50 km dincolo de Riazan, va trebui să recunoașteți că România e totuși în lumea civilizată. Sau așa cum spunea cineva, România e mereu pe ultimul loc, dar asta dintre țările care contează :)
Contribuția la buget nu reflectă în mod necesar nivelul de trai. La 100 km de București puteți găsi sate întregi cu certificate de handicap, unde oamenii nu lucrează ca angajați pentru că nu merită. Dar asta nu înseamnă că nu fac nimic. Își văd de gospodăriile lor și trăiesc suprinzător de decent pentru veniturile pe care le au. În condițiile în care statul român nu le oferă niciun fel de perspective, au găsit soluția dezangajării. Statul e prezent în viața lor cam cât era și la 1800. E un fel de ”diasporă internă”, ca să spunem așa, dar această ”diasporă internă” va sprijini un stat mai onorabil decât cel actual, atunci când va apărea.
Exista undeva o atestare oficiala a procentajului de 13,6% al celor inregistrati cu PLUS absolut in fisa contribuabililor ?
Nu contest – probabil ca este o estimare realista.
Totusi va asigur ca procentajul tinde foarte sus cand vine vorba de exprimat nemultumirea fata de functionarea agentilor statului care….si aici , la vorbele astea se ajunge chiar la 101% …cand se zice ….PAI ASTIA TRAIESC DIN TAXELE PE CARE LE PLATIM NOI…
Ca Bibliografie as face o trimitere la spusele personajului Carmela Soprano – sotia unui gangster sef – despre un politist care le da o amenda pentru exces de viteza ….~in loc sa ii prinda pe traficantii de droguri , ne hartuiesc pe noi, platitorii de taxe~
Exista vreo societate „omogena”…? Cu exceptia, poate, a Coreei de Nord, nu!
Exista vreo diaspora „omogena”? Nu! Nici macar despre portughezi nu se poate spune ca sunt, trup si suflet, animati de vocatia de a face menajul in zonele mai bogate ale occidentului…
Desigur, românii cunosc mai bine problemele românilor, de unde si tentatia de a se crede centrul atentiei, macar, europene…ceea ce nu e chiar exact, ci doar specific mentalitatii tip „buricul paranoic al pamântului”.
As spune deci ca nu suntem nici mai destepti nici mai prosti decat altii, ci ca avem o tendinta, mai mare decat altii, la victimizare si autoflagelare, in pofida pragmatismului…pur si simplu!
Indiferent unde locuiesc in lume, românii au in comun „acel ceva” care-i impiedica sa evolueze mintal in mod liber, normal si natural!
La orice esec, in SUA sau in România, de vina e, ori altcineva bine identificat, ori soarta!
E dificil sa inveti din greseli, atunci cand consideri (esti convins!) ca n-ai comis niciuna!
Inainte de 1989 de vina era Ceausescu si securitatea, apoi au urmat Iliescu, Basescu, Ponta, Dragnea, etc. Tortionarii neamului sunt omniprezenti in mentalul colectiv si discutiile dintre români, indiferent ca acestea au loc la Ciolpani sau la Paris…Singura diferenta e ca unii se simt mai putin implicati (afectati…) decat altii, cu totii insa au aceeasi viziune fatalista despre Ro: nimic bun nu se MAI poate intampla!
Si exact asa va fi, atata timp cat fiecare va continua sa se considere – din motivele cele mai diverse :geografice, educationale, profesionale, temperamentale, etc. – „in afara” problemelor României :(
@Ela – ce-ar fi să apelăm la un exemplu concret? Pe vremea lui Ceaușescu, pașaportul trebuia predat la Miliție după revenirea în țară, iar ieșirea din țară nu era posibilă decât cu viza română în pașaport. Ce putea face un cetățean în asemenea condiții, decât să se conformeze reglementărilor existente?
În mod similar, în zilele noastre cetățeanul român depinde de reglementările mai mult sau mai puțin aberante ale ANAF, ale băncilor, ale Registrului Comerțului etc. Sigur că teoretic orice problemă se poate rezolva, dar atunci când aceste probleme sunt cu miile, ele de fapt depășesc timpul pe care l-ar putea aloca cineva pentru rezolvarea lor, iar cetățeanul nu e în niciun caz vinovat pentru asta.
Ce să înveți din greșeli? Să-ți fi aplicat singur viza română în pașaport pe vremea lui Ceaușescu? Să-ți deschizi în prezent singur o bancă sau un Registru al Comerțului unde să stabilești reglementări ca în vest?
Deci, România este acea exceptie mondiala unde nu se poate face NIMIC altceva decat prost, iar românii sunt singurii care nu au CE sa invete, nici din istorie si nici din greseli?
Intr-adevar, aveti mentaliatea tipica majoritara românului de pretutindeni ;) fatalist si de un pesimism neindoielnic si indiscutabil, când vine vorba de Ro, de altfel bine intentionat, numai ca un pic prea exersat in devalorizarea sistematica, pana la infantilizare, a resurselor umane locale…asa se vede de la mine.
Bunica mea imi spunea „sa nu crezi ca viata ti se va schimba doar daca pleci in alta tara, pentru ca pleci…cu tine !” Nostim, nu?
România nu e nicio excepție mondială, e la fel ca în Rusia, ca în Ucraina, Belarus, Turcia, Serbia etc. Ce credeți că poate face cetățeanul în asemenea țări? Ori se face funcționar public și trăiește din bani de la buget, sprijinind regimul, ori pleacă din țară, că sunt destule opțiuni în zilele noastre.
Bunica dvs.n-a plecat niciodată din țară, dacă spunea așa ceva. E adevărat că persoana care pleacă nu se schimbă prin simplul fapt că pleacă, însă condițiile în care se poate ea manifesta sunt net diferite. Atât timp cât nu vedeți românii întorcându-se în turme de peste tot, e clar că bunicii dvs. i-a scăpat ceva din vedere :P
Desigur ca aveti dreptate atunci cand vorbiti despre români, in general! Tocmai aici este problema pe care incercam sa o ridic : pentru ca orice popor este suma individualitatilor care il compun, mi se pare complicat (ca sa nu zic imposibil) ca ceva, orice, sa se schimbe, atâta timp cât fiecare individ considera ca schimbarea, o fi ea necesara, numai ca nu-l priveste pe el, personal!!
Ori ca se crede perfect sau se devalorizeaza total, ori ca se considera „la adapost” in alta tara sau complet neputiincios, deoarece coplesit de nedrepati si frustrare zilnica in tara lui, in orice caz cand omul se judeca pe el insusi in afara sistemului care-l opreseaza (sau macar il deranjeaza), respectivul sistem isi continua linistit existenta abjecta…
Autoarea are perfecta dreptate cand vorbeste despre România bântuita de fantome…din nefericire…
Cat despre draga mea bunica, despre care ati dedus atatea!!! dintr-o singura fraza, e posibil sa nu fie chiar o prostie ce-a spus…In orice caz, ea a vorbit din experienta proprie de imigranta italiana in SUA si apoi in Elvetia, care a trait in principal in comunitatile italiene din ambele tari…I s-a parut ca italienii au fugit de saracie, dar si-au pastrat toate „bagajele” prafuite in noile lor case, si asta nu i s-a parut o idee buna…Atat.
Chiar nu puteti sa raspundeti fara sa atacati autorul sau comentatorul personal?
Dupa mine, diaspora ar trebui inteleasa doar statistic. Adica, un roman care lucreaza la Londra nu e mai putin roman (sau mai mult roman ehhh) decat unul care a copilarit la Caracal dar lucreaza la Vascauti (de dragul exemplului).
Sigur, cu exceptia celor care aleg ei (sau ele) insisi (insele) sa nu se mai considere romani (romance). Asta e altceva.
Sigur, unele partide politice aleg sa trateze „diaspora” ca pe un grup compact. Poate ca asa trebuie din punct de vedere al strategiilor electorale, nu stiu.
Dar e trist cand romanii „de aici” si cei „de dincolo” sunt priviti asa, intr-un fel de antiteza. Apropo de „fantome”, astfel de caracterizari menite sa creeze diferente nu sunt placute, orice s-ar spune.
Românii nu se duc toți la Londra doar ca să angajeze. Cei care au plecat în Spania și Italia s-au dus pentru a obține locuri de muncă, într-adevăr. Dar la Londra s-au mai dus și unii care creează locuri de muncă și care ar putea face asta la fel de bine și în RO. Costă cam de 4 ori mai mult să plătești un angajat în UK decât în RO, iar dacă unii preferă să-i plătească totuși în UK, înseamnă că dezavantajele din RO sunt uriașe.
Ca opțiune politică, diaspora e un grup destul de compact. Știu o singură persoană care a votat pentru Victor Ponta în 2014, iar pe funcționarii români de la ambasadă nu prea cred că e cazul să-i considerăm ”diaspora” :)
Totalul fostilor si actualilor locuitori ai Romaniei pot fi impartiti in cateva categorii:
1. intreprinzatori culegatori – „capsunarii” – cei care au plecat in alte tari pentru a face bani.
2. intreprinzatori pradatori – actuala clasa politica impreuna cu prietenii lor, care fac bani prin trecerea taxelor in propiul buzunar
3. fraierii – cei care traiesc in Romania si platesc taxele. Sprijina financiar categoria „intreprinzatori pradatori”.
4. masa de manevra – votacul psd, pnl, usl, pd, pdm, etc. Primesc o parte din banii jefuiti de categoria „intreprinzatori pradatori” In schimb dau legitimitate prin pradatorilor prin vot. Iubitori de dna si sri. Fosti (unii si actuali) iubitori de armata si biserica.
Categoria 2. s-a extins peste masura si vede ca banii din taxe lipsesc. conform dictonului „intai a fost taxa, dupa care omul”. Asa ca sa uita de unde ar mai putea pradui. Evident, de la capsunar.
Cum stau lucrurile pentru capsunar.
– legaturile lui cu romania sunt minime si constau in principiu in legaturile cu familia. Se diminueaza cu trecerea timpului. La unii au disparut complet.
– nu merg la vot pentru ca nu fac parte din categoria „masa de manevra”.
– sunt unii care au fost/sunt tentati sa treaca in categoriile 2., 3. sau 4. De aici exceptiile.
– si acum o veste proasta pentru pradatori. Multi au o a doua cetatenie. In cazul unui eventual impozit al guvernului roman pentru capsunar – europa merge in directia asta – el, capsunarul poate renunta a doua zi la cetatenia rumeno. De aceea, cred ca dl. Dragnea are dreptate. Fantome. Nu poti conta pe ei sa-i taxezi Contrazic afirmatia „intai a fost taxa, dupa care omul”