Motto1: „În momentul în care primim informări, le citim şi ne considerăm informaţi…”. Klaus Werner Iohannis.
Motto2:”Eu vreau să răspund pentru ce spun eu, nu pentru ce au înţeles ei!”. Anonim
Am reflectat îndelung la decizia de a scrie aceste rânduri despre un subiect pe care l-am abordat sumar într-un articol scris acum două luni{1}. Era o formă discretă de a induce nu doar specialiştilor, dar şi celor care nu cunosc domeniul militar, detalii despre ceea ce înseamnă Analiză Strategică a Apărării (AŞA), cunoscută în armatele occidentale că Strategic Defence Review (SDR).
Eşecul recent al României de a coagula o iniţiativa la Marea Neagră, relevă încă o dată lipsa unui proiect robust şi transparent care să ofere viziune în domeniul apărării. Analiză Strategică a Apărării, ar fi putut să ofere argumente pro sau contra în legătură cu o asemenea iniţiativa regională. Iată de ce am decis că trebuie să public acest text în speranţa că decidenţii acestei ţări, politicieni şi militari, vor reconsidera acest proiect vital pentru România.
Începând cu 16 decembrie 2015, imediat după instalarea actualului guvern, am crezut că este momentul pentru „resuscitarea” acestui demers pe care l-am menţionat şi într-un articol din 2009, în care subliniam: „Acum este necesară iniţierea procesului de analiză strategică a apărării. (….) O asemenea analiză strategică nu s-a făcut niciodată pentru Armata României, deşi finalizarea ei ar permite atât evaluarea capacităţii sale de lupta, cât şi formularea de opţiuni cu propuneri pentru decidentul politic”{2}.
Generalul Mihail Popescu a fost singurul şef SMG, de după 1990, care a înţeles şi şi-a asumat declanşarea ASA, cu consultanţă americană, fără ca opţiunile rezultate să fie materializate într-un proiect de anvergura de modernizare a armatei. De aceea, la trecerea în rezervă a spus: „Reforma Armatei României, s-a oprit la restructurare”.
În continuare, voi insera doar ceea ce a fost relevant în răspunsurile pe care le-am primit de la cei cărora m-am adresat, astfel:
1. Ministerul Apărării Naţionale: „…analiza a fost un proces, nu un document care să poarte această denumire”. Eu am înţeles că, în situaţia în care alţii au o idee bună, dar este pusă în practică româneşte, avem de-a face, în realitate, cu o idee foarte proastă. Marea Britanie, Georgia şi SUA, pot să publice ASA on line, iar noi, nu! De ce? Răspund eu: pentru că în armata României nu s-a făcut ASA, dupa reguli transparente.
2. Guvernul României: în discursul primului ministru, la Bilanţul de la MapN, de anul acesta, a spus: „Va fi, de altfel, nevoie de creşterea pe mai departe a capacităţii operaţionale a Armatei României coroborat cu alocarea fondurilor necesare pentru înzestrare, inclusiv cu echipamente majore. Ȋn materializarea acestei priorităţi a Ministerului Apărării Naţionale s-ar putea avea în vedere o revizuire strategică a apărării – menţionată, de altfel, în raport, (…..)”. In primul rand, primul ministru recunoaste indirect ca nu s-a facut ASA, iar in al doilea rand, de la acel moment al declaraţiei au trecut 5 luni fără să se iniţieze ASA.
3. De la Preşedinţia României, am primit următorul răspuns, pe care îl reproduc aşa cum mi-a fost trimis pe email: „Petiţia nr.9262 Dată: 16-05 Domnule Iordache Olaru, Referitor la scrisoarea dumneavoastră, adresată Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, şi înregistrată în cadrul Departamentului Securităţii Naţionale cu nr. DSN/650/11.05.2016, prin care transmiteţi argumente şi propuneri de începere a Analizei Strategice a Apărării, va comunicăm următoarele: Revizuirea strategică a apărării este un proces politico-militar de analiză şi evaluare, prin care se fundamentează luarea deciziilor în domeniul apărării şi îndeplinirea obiectivelor stabilite, pe baza unei analize pragmatice şi realiste a rolului forţelor armate în contextul specific al mediului de securitate, care în prezent este marcat de schimbări profunde şi complexe. Acest proces a fost prevăzut în Programul de guvernare 2012-2016 şi s-a desfăşurat în Ministerul Apărării Naţionale, aşa cum rezultă şi din cartea albă a apărării, aprobată de Parlamentul României în şedinţa din 11.04.2016. Procesul de revizuire strategică a apărării este un proces perfectibil şi că atare va mulţumim pentru sugestiile făcute, urmând că acestea să fie analizate şi valorificate în mod corespunzător, în funcţie de utilitatea lor”. Formă şi conţinutul acestui răspuns prefer să fie comentate de cititorii acestui articol.
4. A patra scrisoare a fost adresată şefului Statului Major General. Generalul cu cea mai mare funcţie militară din armata română, cu „nisip pe epoleţi”, având cursuri, inclusiv în SUA, nu mi-a răspuns si am considerat ca a fost pierduta. Daca totusi a citit-o, pot înţelege din lipsa de reacţie că nu doreşte Analiză Strategică a Apărării. Indiferent de motivele tăcerii generalului, el ar trebui să ne spună dacă armata „funcţionează aproape în regim de avarie”{3} şi dacă doar „40 la sută din capabilităţile militare sunt în stare de lupta”, aşa cum afirmă ministrul Oprea. Ar trebui să ne mai spună dacă este adevărat că armata „este dotată la nivel de muzeu”{4}, aşa cum spunea ministrul Sebastian Vlădescu, dacă România este „umilită” aşa cum spunea preşedintele Băsescu pentru că nu-şi poate face poliţia aeriană {5} şi…. dacă toate acestea sunt reale, ar trebui să ne spună care este proiectul strategic pe care îl are în mandatul sau.
Eu, ca fost militar, decriptez astfel aceste mesaje: bugetul de „avarie” a dus la încetinirea operaţionalizării structurilor cu consecinţe în compromiterea obiectivelor asumate faţă de Alianţa şi că armata României contabilizează, în dreptul rămânerilor în urmă la obiectivele forţei, sume în euro cu foarte multe zerouri. Mai înţeleg, că România a aderat la NATO nu doar pentru avantajele pe care le conferă calitatea de aliat. Integrarea va dura încă ani buni, iar acest proces necesită eforturi financiare şi umane considerabile dar si responsabilitate..
Al cui este eşecul? În primul rând, al clasei politice în integrum, pentru că nu a fost interesată să afle care sunt adevăratele probleme ale armatei şi care sunt soluţiile. În al doilea rând, este şi vina actualului şef al apărării, pentru că „tace şi înghite” şi nu spune care este adevărul în legătură cu afirmaţiile politicienilor.
Şeful apărării ar avea ceva de învăţat de la un general norvegian care, recent, a fost recompensat cu o importantă suma importantă de bani de către un NGO, pentru că a declarat public aspecte legate de subfinanţarea armatei, de capabilităţile învechite şi alte probleme critice legate de instruirea trupei {6}. În România, în 2002, generalul Mihail Popescu, pentru afirmaţia „m-am săturat să stau cu căciulă în mâna să cer bani pentru armata”, nu a fost recompensat, a fost chemat să dea explicaţii la mai marii ţării de atunci, dar a fost singurul şef SMG care şi-a asumat adevăruri pe care politicienii nu vor să le recunoască sau să şi le asume{7}.
Faptul că Secretarul general al NATO a declarat recent că NATO se confruntă „cu o situaţie dificilă a securităţii”{8}, că Danemarca a decis să cumpere 27 avioane F 35, că SUA a hotărât să aloce 3,7 milioane de dolari în beneficiul apărării ţărilor din estul Europei, iar NATO va desfăşura 4 batalioane pentru a suplini lipsa de mijloacelor performante la flancul de est al Alianţei, toate acestea ar trebui să ne determine să fim responsabili şi să adoptăm un proiect credibil şi rezonabil pentru apărarea ţării. Îşi mai aminteşte cineva de promisiunea noastră pentru perioada 2004-2008, că armata va beneficia de 2,38 la sută din PIB pentru apărare, dar şi de faptul că tot noi spuneam că vom fi un aliat de nădejde în această zona a Europei? Ei bine, eu îmi amintesc de aceste promisiuni dar pe care acum le consider minciuni.
Cred şi acum, în rezervă fiind, că declanşarea Analizei Strategice a Apărării/SDR (Strategic Defence Review) ar fi semnalul pe care actuala guvernare poate să îl dea pentru o abordare curajoasă şi realistă a problemelor multiple cu care se confruntă armata. Armate moderne din Europa plătesc instituţii neutre pentru asemenea analize, pe care le pun şi la dispoziţia contribuabilului {9}{10}. Fără un asemenea proiect, se va continuă irosirea puţinelor resurse financiare pe programe nerelevante, fără impact în ceea ce priveşte capacitatea de apărare a ţării, din cauza lipsei unei viziuni, a unui proiect credibil, etapizat şi transparent de modernizare pe baza de studii şi resurse rezonabile. Recentul bilanţ al ministrului apărării, la 6 luni de la preluarea mandatului, demonstrează că la apărare se improvizează, inclusiv din raţiuni de imagine. Cât timp se amână acest demers pot suspecta că, inclusiv actualului guvern, îi este teamă de rezultatul pe care analiză l-ar putea oferi.
În continuare, va propun spre lectură un extras dintr-un document din fondul Serviciului Istoric al Marelui Stat Major, elaborat în 1934 de către generalul Ion Antonescu, în care este prezentată starea armatei:
„Armata este, cum se ştie că este, din cauza:
– haosului pe care l-a produs prin legislaţia numeroasă‚ improvizată şi nearmonizată, rău studiată şi rău aplicată;
– hidrocefaliei;
– birocraţiei, care s-a dezvoltat şi continuă să se dezvolte în detrimentul corpului principal al oştirii;
– servituţilor, care i-au supt toată seva şi care au sporit şi sporesc continuu în detrimentul armatei, pe care se sprijină‚ cu adevărat apărarea naţională şi care astăzi primeşte resturile şi chiar deşeurile naţiunii;
– bugetului rău studiat şi rău aplicat;
– lipsei unui plan precis de ansamblu al pregătirii statului pentru apărarea lui;
– lipsei unui plan propriu de organizare, de dotare, de încadrare şi de pregătire de război, adaptat condiţiilor generale, nevoilor şi posibilităţilor actuale;
– lipsei continuităţii în toate ramurile de activitate care privesc direct şi indirect, apărarea de astăzi şi de mâine a statului.
Din aceste cauze, schiţate numai în liniile lor generale, toate sacrificiile materiale făcute, de la război, de stat cu armata; tot timpul pierdut de cetăţeni, în instituţii militare, în timpul serviciului lor sub drapel; toate energiile consumate, pe toată scară, de la soldat la general, pot fi trecute în bilanţul general al statului, total la capitolul pierderii de timp, de bani,de energii şi de bune intenţii, când şi unde au fost.
Ţară este astăzi într-o totală imposibilitate de a se apară, dacă va fi atacată.
Armata ei este complet dezarmată, pseudo-instruită şi demoralizată.
Dacă va fi chemată în situaţia de astăzi să apere frontierele, va fi, cu toate sacrificiile de vieţi care se vor face – şi vor fi pe cât de numeroase pe atât de inutile – un dezastru militar unic în istoria popoarelor.
După el va urma cu siguranţă la scurt, foarte scurt interval de timp, dezastrul social şi politic care ne va costă nu numai graniţele României Mari, dar ne va duce chiar în situaţia de a nu ne putea opri nici la acelea ale României de la 1916.
Situaţia este cunoscută. Se pot găsi în această ţară oameni conştienţi, care să nu fie îngrijoraţi? Şi care să nu se întrebe în fiecare zi, şi de mai multe ori pe zi, cu inima strânsă şi cu fruntea încreţită, ce ne facem dacă ne surprind evenimentele în halul şi în haosul de astăzi?
Cohorta lor este nenumărată şi întreabă, au dreptul să întrebe, şi la ziua judecăţii supreme vor întreba: ce au făcut atâţia ani de zile conducătorii?
Răspund eu.
S-au certat, au discutat, au făcut, rând pe rând, proiecte peste proiecte şi cu aceeaşi uşurinţă cu care le-au făcut unii, cu aceeaşi uşurinţă le-au rupt alţii; s-au acuzat şi continuă să se acuze reciproc de nepricepere, de necinste, de rea credinţă etc….
Vrem să evităm finalul tragediei…
Dacă o facem imediat, avem putinţă, sper eu, de redresare.
Nu trebuie pentru această bani aşa mulţi cum s-a spus şi nici numai bani, fiindcă oricâti am avea, cu sistemul actual de întrebuinţare a lor, vom ajunge matematic unde simţim cu toţii că mergem: la dezastru.
Pe lângă bani trebuie:
• o voinţă fermă conducătoare;
• un plan clar, complet şi metodic de refacere;
• continuitate şi energie în aplicarea lui;
• înlăturarea, cu biciul şi fără milă a farsorilor, a fait-neantilor şi a prevaricatorilor care, ridicându-se la treptele de conducere prin alte mijloace decât acelea pe care le da trecutul, meritul şi muncă lor, n-au făcut decât să anihileze acţiunea celor animaţi, desigur foarte mulţi, de alte sentimente, dotaţi cu alte calităţi şi în plus apţi de o muncă încordată, modestă, dezinteresată şi discretă”.
NOTĂ: Studiul integral din care am extras fragmentul de mai sus a apărut la Atelierele Grafice ,,Flacăra”, Societate Anonimă, Bucureşti, 1913 şi este reprodus şi în O istorie a structurii centrale de Personal a Armatei Române 1862-1947, Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2006, pp. 134-150, scrisă de general locotenent (r) Ion Gurgu, locotenent colonel dr. Sergiu Balanovici, Vasilică Manea.
Afirm că nimeni nu va fi vinovat, dar toţi vom fi responsabili, inclusiv cei care mi-au răspuns sau nu mi-au răspuns la scrisori, dacă actuala stare a armatei seamănă cu concluziile de mai sus.
Nu am nicio miza şi nicio aşteptare legată de acest articol. În afară de faptul că unii interesaţi de subiect ar găsi ceva util, în rest autismul celor care ar putea să facă ceva îmi este cunoscut. Nu sunt dezamăgit, am dorit doar să nu privesc şi să aştept anchilozat schimbările pe care eu însumi nu le-am putut face. De altfel, oricine îmi poate reproşa asta: „De ce n-ai făcut-o tu şi dai din gură să o facă alţii? Facem şi noi ce putem în condiţiile perpetuate de-a lungul deceniilor de neputinţă românească.”
Iordache Olaru
NB. In speranta ca vor fi cititori care doresc sa stie mai multe despre Analiza Strategica a Apararii, prezint in continuare cateva argumente pentru initierea ASA, astfel:
1. Indiferent dacă se face sau nu ASA, se pune o întrebare legitimă: este Armata României cu actuală structura de forţe pregătită să îndeplinească misiunile încredinţate potrivit cu riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile în evoluţie pe plan regional şi global?
Comentariul 1: ASA este o trecere în revista a apărării naţionale, făcută cu metode ştiinţifice, de către specialişti cu expertize în domenii complementare, pentru a determina în ce măsură forţele armate, inclusiv jandarmii şi alte forţe care participă la apărarea ţării, sunt înzestrate, încadrate, antrenate şi gata în orice moment pentru a duce la îndeplinire misiunile, potrivit cu scenariile conflictelor cele mai probabile. Dacă în urmă analizei, răspunsul este DA, atunci ceea ce există este suficient şi nu e nevoie decât de menţinerea capacităţilor existente. Dacă răspunsul este NU, atunci trebuie identificată o altă structura de forţe, care elimina limitele celei existente.
Comentariul 2: ASA poate oferi răspuns la întrebările legate de misiunile care nu pot fi îndeplinite, sau în ce procent sunt îndeplinite, ce impact au riscurile şi vulnerabilităţile identificate, cum ar putea fi eliminate sau diminuate, care ar putea fi contribuţia aliaţilor, ce alte măsuri de natură militară, diplomatică sau economică ar putea aduce la nivel optim capabilităţile armatei dar şi ale altor structuri din sistemul de apărare a ţării pentru ca România să fie apărată.
Concluzie: ASA este singură cale de a informa liderii politici despre tipurile de misiuni corespunzătoare riscurilor identificate, urmând că aceştia să decidă şi să distingă între ceea ce se doresc şi ceea ce se poate în termeni de capabilităţi, personal şi resurse. De retinut: ASA nu este un instrument care rezolva probleme, ci o cale care propune solutii.
2. Până în prezent la procesul de analiză a apărării au participat numai specialişti din structurile centrale ale MapN, categoriilor de forţe ale armatei şi comandamentelor cu responsabilităţi în domeniul planificării apărării (fapt confirmat in scrisoarea pe care am primit-o de la MapN).
Comentariul 1: Din experienţa statelor occidentale la procesul ASA/SDR, am dedus că la ASA ar trebui să mai participe şi reprezentanţi de la:
– Secretariatul General al Guvernului;
– MAE;
– Ministerul Economiei;
– Ministerul Finanţelor;
– MAI, SRI, STS; SIE, SPP;
– CSAT;
– Comisiile de apărare din Parlament;
– Centrele de cercetare, reprezentanti ai industriei de armament şi echipament militar;
– experţi în resurse umane, institute;
– reprezentanţi ai asociaţiilor militarilor în rezervă, diplomaţi, etc.
Spre exemplu, analiza britanica, a beneficiat de peste 2000 de propuneri venite din medii, altele decât cel militar{9}.
Comentariul 2: Având în vedere că ţări cu tradiţie în domeniu încă perfecţionează acest proces, angajarea unui contractor străin, cu expertiză pe acest domeniu, ar putea fi garanţia că rezultatele nu vor fi viciate şi că, impreuna cu expertii romani, vor prezenţa situaţia reală şi opţiunile adecvate momentului.
Comentariul 3. De ce e nevoie ca ASA/SDR să cuprindă toate structurile cu atribuţii de securitate, menţionate mai sus? Răspuns: pentru că au potenţial acţional (în sens militar) care poate fi valoare adăugată la identificarea riscurilor, pericolelor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor care pot genera misiunile, dar pot participa la efortul dus de forţele militare. De exemplu, în scenarii asimetrice cum ar fi terorism, atacuri cibernetice, criza emigranţilor, razboi hibrid sau în caz de dezastre, structurile de informaţii sau parte din structurile din subordinea MAI au un rol specific, relevant şi complementar celor care sunt în subordinea MApN.
Concluzie: Dacă s-a făcut o ASA doar de către cei din MApN, ea nu a fost urmare a unei decizii politice la nivelul Guvernului României sau Preşedinţiei. În situaţia în care se doreşte o analiză transparenţă care să potenţeze controlul democratic asupra organismului militar, conducerea procesului ASA trebuie asumată responsabil şi cu fermitate de Secretariatul General al Guvernului sau CSAT şi nu cum greşit s-a procedat până acum, numai de către militarii şi civilii din ministerul apărării. Numai procedând astfel, la finalul procesului de analiză, decidentul politic, dar şi contribuabilul vor şti în mod real şi transparent dacă întregul potenţial existent (în interiorul şi în exteriorul MApN) e folosit eficient sau nu, şi dacă nu, care sunt măsurile şi costurile asociate.
4. Din surse deschise se cunoaşte că structura de forţe a armatei române are aproximativ 70.000 de militari şi 14.000 de civili. În ciuda promisiunilor că armata va primi 2,38 din PIB, pentru perioada 2004-2008, aceasta a primit anual sume cu mult inferioare acestei cifre, ceea ce a dus la afirmaţii cum ar fi “armata este dotată la nivel de muzeu” sau “armata funcţionează la nivel de avarie”, avansandu-se şi un procent de 40 la sută. Este evident că procentul de 2 la sută nu poate satisface nevoile actualei structuri de forţe şi nici misiunile pe care ar trebui să le îndeplinească, în condiţiile în care aproape 70 la sută din buget reprezintă cheltuieli pentru personal.
Comentariul 1. Este posibil că procesul de analiză să ajungă la o varianta de structura de forţe inferioară celei existente în prezent, care ar putea fi satisfăcător susţinută financiar cu actualul buget. Problema este că, chiar la o structura mai mică, s-ar putea ca procentul necesar din PIB să fie cu mult mai mare de 2 la sută, situaţie în care susţinerea financiară va fi o restricţie la performanţă.
Prin comparaţie cu bugetul Olandei, de 7,5 miliarde de euro pentru o structura a forţei de 46.000 de oameni, concluzia este că actuală structura de forţe a Armatei României este supradimensionată în raport cu posibilităţile de susţinere financiară ale României. De asemenea, trebuie menţionat că, în ultimii 10 ani, majoritatea armatelor occidentale şi-au redus atât efectivele, cât şi bugetele. România a redus drastic bugetul si nesemnificativ efectivele, cu efecte vizibile în planul precarităţii asigurării rezonabile a resurselor necesare îndeplinirii misiunilor şi asigurării achiziţiilor.
5. MApN a iniţiat, în ultima perioada, câteva acţiuni care vizează, printre altele, si transformarea Statului Major General în Defence Staff, specific armatelor occidentale, care este mai suplu, mai puţin birocratic şi mai eficient. Este evident că aceste transformări trebuie să aibă în vedere reforma de ansamblu a ministerului apărării. Atât la nivel SMG, cât şi la nivel minister, există o super birocraţie, se produc nepermis de multe hărtii care nu generează securitate şi capabilităţi, ci insecuritate.
NOTE _____________
{1}https://www.contributors.ro/editorial/bilan%C8%9Bul-de-la-mapn-%C8%99i-nevoia-de-transparen%C8%9Ba/
{2}http://militar.infomondo.ro/opinii/umilirea-armatei-nationale-scrisoare-deschisa-catre-viitorul-presedinte-al-romaniei-adresata-de-generalul-maior-r-iordache-olaru.html
{3}http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7169805-ministrul-apararii-armata-functioneaza-aproape-avarie-din-cauza-bugetului.htm
{4}http://www.bursa.ro/cu-exceptia-catorva-unitati-armata-romana-este-dotata-la-nivel-de-muzeu-61814&s=print&sr=articol&id_articol=61814.html
{5} http://www.aviatiamagazin.com/headline/nato-va-face-politie-aeriana-pe-cerul-romaniei/
{6}http://www.dagbladet.no/2016/05/10/kultur/politikk/forsvar/fritt_ord/fritt_ord-prisen/44182661/
{7} http://www.resboiu.ro/generalul-mihail-popescu-s-a-retras-in-walhalla/
{8}[http://www.realitatea.net/secretarul-general-al-nato-apel-urgent-la-alia-i-e-o-situa-ie-dificila-a-securita-ii_1945929.html
{9}http://adevarul.ro/news/politica/cum-evaluarea-apararii-nationale-uk-1_5653a9de7d919ed50e83a924/index.html
{10}https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/478933/52309_Cm_9161_NSS_SD_Review_web_only.pdf
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Interesanta analiza, cel putin stranie concluzia. Adica cei 70000-75000 de militari romani activi din toate armale reprezinta prea mult pentru o tara de marimea si cu expunerea Romaniei la estul salbatic?! Ma indoiesc… Care ar fi efectivele potrivite in opinia d-lui general (incluzand toate cele 3 arme)?! 25000? 15000? E ceva ce nu inteleg aici: trebuie armata dimensionata la nivelul bugetului sau trebuie bugetul dimensionat la nivelul unei armate ce poate apara (macar teoretic) Romania?!
In ce priveste cheltuielile de personal ce, in functie de sursa, oscileaza intre 65% si 80% din bugetul apararii e si aici o smecherie. Daca am inteles corect, aceasta suma include si pensiile speciale platite strategilor de prin GAZ-uri, depozite si fosta directie politica a armatei, CI, coloanele de transport, intendenta, CFR si alte aberatii ale foste armate comuniste care au fost pensionati in proportie zdrobitoare inaitne de termen, unii chiar inainte de 35 de ani. Sigur ca atunci cand s-a luat decizia reducerii efectivelor armatei prin 2000 trebuia gandit ceva pentru cei cu specializare militara ingusta, gen tanchist, infanterist, aviator,artilerist, etc., OK. Dar contabili, chiohisti, zampoliti, medici si bucatari?!?!
Pai daca pensiile inainte de termen acestor oameni ce au servit in pozitii auxiliare (cu echivalent direct in lumea civila) sau de-a dreptul distructive (ca zampoliti sau CI-stii) ar fi frumusel reduse spre 0 (oare cine i-ar fi platit pensie lui Himmler?! :-D ) sau macar spre venitul minim garantat, atunci dintr-o data s-ar elibera undeva intre 0.5 miliarde si 1 miliard de euro/an pentru echiparea armatei. Adica niste bani din care in cativa ani armata romana ar putea sa aiba o echipare decenta, mai la mana a doua, mai prin licente, mai prin ceva productie proprie, plus ar mai ramane ceva banuti pentru un corp de rezervisti voluntari ca sa nu mai vorbim de paralele injectate in industria suferinda a tarii.
Apoi sa nu uitam legiunile de generali si colonei (mare parte in rezerva) de la maresalu’ izmenelor Oprea, la generalu’ Ontanu si la ala agramat cu mecla de zarzavagiu (nu-mi mai amintesc numele) care facea in uniforma de general al armatei romane reclama la nu stiu ce gainarii pe un canal de teleshoping romanesc acum cativa ani. Oare e asa de dificil ca astia avansati dupa ureche sau in mod cu totul fraudulos, ce nu au avut oricum nicio treaba cu armata, sa fie degradati soldati spre a mai reduce un pic povara?!
Daca nu se face nimic din toate astea (si nu se va face!) alternativa e ca in caz de pericol sa fie trimisi zavragii pensionari ai lu’ polkovniku’ de atza Dogaru la fruntarii sa apere natia cu pepturile lor de arama :-D Ptiu, drace!
Faptul că Secretarul general al NATO a declarat recent că NATO se confruntă „cu o situaţie dificilă a securităţii”{8}, că Danemarca a decis să cumpere 27 avioane F 35, că SUA a hotărât să aloce 3,7 milioane de dolari în beneficiul apărării ţărilor din estul Europe …
Sint 3,4 miliarde nu milioane,
Aveti dreptate cu privire la suma mentionata. Va multumesc.
O chemare la o gandire riguroasa ,lucida ,strategica.M-as bucura ,sa apara in public mai multi specialisti militari cu stiinta de carte ,de istorie ,care sa trezeasca din amortire o conducere politica inerta pana la inconstienta si iresponsabilitate.Daca oamenii politici la varf(or fi si din cei care tin la Romania) ar fi citit de cativa ani semnificatia propagandei rusesti difuzata de catre Vocea Rusiei poate ca ar fi luat masuri preventive,poate ar fi reactionat la faptul ca industria otelurilor speciale ajunsa in mana ruseasca ,Mechel,a fost falimentata jn preajma razboiului din Ucraina.
Cum actioneaza agentii acoperti din politica in Romania d-le Olaru? Ca recent in Bulgaria la cel mai inalt nivel?Ce lovitura!Cum poate o mare putere sa anihileze o tara mica ?Care sunt metodele ?Ce s-a intamplat in Romania ?
Apropo d-le Olaru ,atacul impotriva primului ministru Ciolos duminica cand acesta pleca la Washington cine la declansat?
Cum adică? Nu ştim unde suntem cu Armata şi politicienilor nu le pasă? Cu ruşii în coastă ameninţând ţara???? Dacă asta nu e trădare, atunci nu ştiu ce mai e trădarea.
Citatul din Gen. Antonescu e extrem de important şi actual. Spune enorm astăzi pentru că ţara e condusă din nou de PNL-Tătărăscu şi de alţi iresponsabili gata să vândă ţara. După cum ştim prea bine, după astfel de guvernări vine aproape automat un Antonescu şi apoi, tot automat, un dezastru imens. Românii vor o Armată serioasă în care să aibă încredere. Nimic nu îi împiedică pe guvernanţi să facă ce trebuie. Ar avea tot sprijinul de la oameni, chiar dacă le-ar cere sacrificii. dar şefii trebuie să arate că le pasă şi că ştiu să conducă.
Mă revoltă (dar nu mă miră) tăcerea şi lipsa de responsabilitate a ONG-urilor şi a intelighenţeiei. Lipsa de transparenţă ref la ASA ar trebui sa îi alameze dacă le-ar păsa de democraţie.
Ce facem cu demoralizarea ? Se vorbește doar despre alocări de bani pentru achiziții și în unele cazuri producție. Bine, este un început, dar …
Se uită repetitiv că aceste arme vor trebui ținute în mână de niște români. Iar naționalismul românesc, într-o stare jalnică, primește lovituri după lovituri. Chiar și aici pe contributors. Sau la modul general se fac analize mediocre de către „specialiști” mediocri până la ignoranți cum ar fi „This is the end, my friends, the end…” de Mihai Maci (se descalifică chiar din primele rânduri dar asta contează mai puțin, vezi povestea cu ospătarul) și vine din urmă „ajutoare” la fel de calificate cum ar fi „Break on through to the other side” de Cristina Tunegaru. Desigur englezismele le dau o aură de știutori poate de acolo vin și mulțimea de vizualizări. Sau alți care tratează simbolurile naționale ca pe o „cârpă” ș.a.m.d.
Se defăimează România de zor și cu plăcere … și tot pentru România niște români vor trebui să lupte cu arma în mână. Undeva, ceva intră în nonsens.
Dar nu suntem nici așa jos cum ne descriu mulți concetățeni, ba chiar avem și merite, și nici alte țări la care se fac referire doar cu cuvinte de civilizate, dezvoltate … stau chiar atât de bine. Ba chiar mai mult, sunt câteva țări așa zise civilizate care ne au mai mult respect decât cât ne dăm noi nouă.
Și nu în ultimul rând Armata până nu demult era defapt o ascunzătoare de leneși și piloși. Cum putem pretinde să fie altceva fără schimbări, unele chiar de substanță.
Sincer nu stiu ce credeți dumneavoastra ca mai poate salva acum o „Analiza Strategica a Apararii”
Este mai degraba o Analiza Strategica a Esecului, Dezarmarii, Neputinței, Nepasarii
„Al cui este eşecul? În primul rând, al clasei politice în integrum, pentru că nu a fost interesată să afle care sunt adevăratele probleme ale armatei şi care sunt soluţiile. În al doilea rând, este şi vina actualului şef al apărării, pentru că „tace şi înghite” şi nu spune care este adevărul în legătură cu afirmaţiile politicienilor.”
Neh, nu dați vina exclusiv pe clasa politica :)
Si numai pe „Seful” Apararii
Esecul este in acelasi masura si al Armatei in totalitatea ei!
Structura care a asistat pasiva la demolarea ei ca forta combativa in ultimii 26 de ani
Ca ce forța combativa mai este Armata Romana acum cu T55, Volkov, Styx, TAB71/77, ARO244, cateva Pume obosite, cateva LanceR care mai zboara din cele 20 disponibile, corvete concepția anilor 70 cu tunuri, RBU si mitraliere samd
Practic toata dotarea e ramasa de pe vremea Impuscatului
Dictatorul, Criminalul, Comunistul, Țaranul, Analfabetul cu Savanta lui, asa cum o fi fost el, le’a lasat fieratanii pe post de obiectul muncii de i’a ținut pe salarii in ultimii 26 de ani
Insa si fierul rugineste in atația ani, asa ca toate au un sfarsit si acum se cam trage linia
In tot acest timp conducerea Armatei s’a bucurat de privilegiile steluțelor de pe umeri
Si amarații cu grade inferioare s’au mulțumit si ei cu solda aia care este
A fost la mica ințelegere de tipul „noi ne facem ca muncim, ei se fac ce ne platesc”
Din ce cauza lipsa asta de comunicare si limbajul de lemn din partea autoritaților?
Pai ce vreti sa raspunda, sa recunoasca DEZASTRUL :) ?
Nu’si asuma nimeni responsabilitatea
Armata se va face ca lucreaza in continuare
Politicul se va face ca’i plateste si echipeaza in continuare
Rezultatul: niste miliarde cheltuite aiurea cu „Apararea”
Si Aparare nexam…
Ca si la autostrazi…nimic nou aici…
Dupa documentul elaborat în 1934 rezulta ca nici macar nu discutam despre ceva nou, toate’s vechi si noua’s toate
Ramane sa ne mai milogim sa vina NATO sa apere toata Romania cu o brigada :)
Tot NATO sa ne „ajute” si cu Poliția Aeriana, asta dupa ce ne’am distrus Aviația Militara si acum o carpim cu 12 avioane la mana a treia (ca portughezii le’au luat 2nd hand, nu RoAF), care si alea sunt absolut insuficiente
Sa ne „ajute” cu flota NATO, ca noi avem cateva copai ruginite de pe vremea Impuscatului cu tunuri, mitraliere si RBUuri, cred ca nici Styxurile alea nu mai sunt operaționale (rachetele sunt vechi, combustibili expirati, nu s’au mai facut trageri de niste ani si la ultima lansare de care am citit a luat foc racheta in instalație)
Singura sansa pe care o avem e ca inca suntem de partea asta a Cortinei
Ca americanii inca mai manifesta deocamdata ceva interes in zona asta
Ca ne’au pus astia Scut
Asa ca domnii din Ministerul Dezarmarii Naționale pot sa’si incasese linistiți in continuare soldele si pensiile, apararea Romaniei nu se mai bazeaza pe ei, se bazeaza pe niste conjuncturi gen NATO si UE
Cat or fi, cand n’or mai fi…eventual „intoarcem armele” :)
Bani pt dotare: de unde…
V’ați uitat cat costa o baterie de Patriot si cat costa o bucata racheta PAC3MSE? Eh, acuma faceți un calcul cat ne’ar costa sa inlocuim Volkhovurile alea din anii 70-80 cu asa ceva
Bani nu mai au de unde sa mai scoata acuma ca sa echipeze Armata la un nivel nu optim dar macar acceptabil
Industria au daramat’o sau vandut’o pe doi lei
Agricultura de subzistența si oricum terenurile sunt deja vandute strainilor in proporție de peste 50%
Corporațiile profita de forța de munca ieftina si isi externalizeaza profiturile
Bancile isi trimit miliardele in afara
Romanii au emigrat cu milioanele
Restul lucreaza la Stat sau sunt pensionari
Asa ca de unde miliardele de $/EUR pt achiziții?
Din joburi de vanzatoare la Mall, paznici, confecții, mobila si ce se mai lucreaza pe acolo nu se scoate plus-valoare de miliarde
De abia le platesc salariile la 70000 militari + 15000 angajați civili (nu ma lamuresc ce fac cu un angajat civil la 5 militari, alta risipa, probabil nevestele, amantele, copiii, nepoții, verii, sora bunicii)
Dotarea se va carpi punctual cu achiziții in cantițati farmaceutice
Un flacon cu 12 F16
O folie de 16 Panhard
Mai operaționalizeaza o sticla de sirop cu o baterie de Hawk nemodernizata pe varianta romaneasca „cu interfețe”, care intamplator stau si alea sa expire
Niste flacoane cu rachete AT
3 pilule de Puma Naval cu torpile rosii de exercițiu
Niste folii cu cateva duzini TBTuri de import, cand or veni si alea, ca industria de aparare si cercetarea sunt moarte
2 supozitoare copai fier vechi cumparate dezarmate din UK la pret de AEGIS cu Standard SM3 si TLAM IV
Si de restul banilor o vor freca in continuare sperand sa prinda pensia…
Nu vor face si nu vor publica nici o analiza din care sa rezulte ca:
– situatia e cacanie cu picațele
– ca o freaca prea mulți prin sistem pe ce armament mai au si mai ales pt ce perspective realiste de achițitii au pe viitor
– ca se risipeste si ce buget au la dispoziție
– ca sa mai imbunatațeasca dotarea trebuie sa faca o analiza realista a ceea ce se mai poate pastra si echipa cu tehnica moderna si in urma acestei analize cei care nu mai pot fi menținuți trebuie sa plece din sistem
– ca trebuie sa reduca cheltuielile cu personalul pe a face loc la niste achiziții, ca trebuie sa mai perie structura, ca speranța ca vor creste sumele alocate achizițiilor peste cele cu plata personalului pare mai degraba o iluzie
Se va face „analiza” asta? Probabil ca nu :)
Structura o va mai lalai asa niste ani si la un moment dat se va prabusi, insa cu cat se amana momentul cu atat pierderile si taierile vor fi mai dureroase
Si mai e un aspect care este ignorat si nu se prea dezbate tot insistandu’se pe Analize Strategice: armata nu poate fi separata de situația generala
Nu poți sa ai o economie slaba, o infrastructura de rahat, niste revedențe de rahat, un invațamant neperformant, o sanatate varza, o clasa politica lihotita si corupta, un aparat de stat neperformant si corupt la toate nivelurile, capuse si intermediari peste tot ce inseamna fonduri publice, un raport intre populația activa si pensionari data peste cap, o populație nepasatoare care se chinuie la limita subzistenței, un tineret fara perspective care emigreaza, tara exportatoare de materii prime si furnizoare de forța de munca ieftina
Si sa ai o armata moderna, dotata, performanta, capabila, versatila, eficienta, necorupta samd
Asa ceva nu se poate!
Armata este oglinda societații care este
Cand se vor corecta cele enumerate mai sus se va corecta si situația Armatei, cu sau fara Analize Strategice…
Datele pe care le-ati inserat sunt realitati pe care bunul simt ne obliga sa le acceptam. Analiza Strategica a Apararii ar releva starea de fapt, ar genera optiuni, dar mai ales, solutii. Repet: analiza nu rezolva problemele apararii, ofera solutii, optiuni si costuri. Cat timp nu dorim sa cunoastem realitatea si cauzele care au generat-o, nu putem sa deschidem calea discutiilor oneste, serioase si responsabile in legatura cu capabilitatile de care are nevoie armata pentru a raspunde riscurilor, pericolelor si vulnerabilitatilor identificate. Din surse deschise am aflat ca se incearca restructurarea SMG si “inventarea” unei noi categorii de forte/logistica, pe care nu o are nicio armata occidentala. In 2006 sugeram restructurarea SMG dupa modelul belgian, numai ca, la prima vedere, ar fi insemnat ca structuri “inventate” pentru persoane revolute sa fie desfiintate fara prea multa analiza. SDR ne-ar fi spus demult ca un control real, democratic, asupra organismului militar ar fi oprit avansarile frauduloase, doctoratele plagiate, ar fi stopat coruptia in randul cadrelor militare (in ultimii 25 de ani peste 100 de militari au fost condamnati, din care 4 sefi de SMG si 2 ministri ai apararii), ca militarii trebuie trecuti direct in retragere, nu in rezerva, ca nu mai trebuie avansati dupa trecerea in pensie, ca raportul intre categoriile de forte ar trebui reconsiderat, ca rezerva nu mai este pregatita de cel putin 10 ani, etc. Doar SDR putea evidentia solutiile si costurile pentru evitarea experimentelor succesive care au dus la irosirea resurselor si la un anumit conservatorism din partea militarilor obositi de atatea reforme fara efecte in planul capabilitatilor. Din pacate s-a pierdut aceasta sansa. Altfel, cine poate explica faptul ca in ciuda declaratiilor politice si angajamentelor ipocrite, timp de 16 ani, armata a avut bugete derizorii, din care 70 la suta era pentru personal, ca tot de atunci modernizam fregatele dar nu s-a inceput nimic si ca tot de atatia ani ii ducem cu vorba pe cei de la Intreprinderea de Avioane Craiova in legatura cu salvarea IAR 99, si ca, in zadar, industria de armament asteapta comenzi consistente de la armata, dar care nu mai vin. I-am scris ministrului “ca expertii care nu pot face dovada ca pot depasi granita specializarii lor sunt niste oameni plictisitori, intelegand ca, daca vei lasa lupul sa descrie o oaie, va rezulta ca aceasta trebuie sa dispara de pe suprafata pamantului, deoarece este o bestie, un pericol care pune in primejdie viata tuturor lupilor”. L-am citat pe general r. Maricel D. Popa, plecat deunazi la cele vesnice.
Foarte interesant articol, sugestia legata de corpul rezevistilor voluntari are o baza de sustinere, generatiile care au prins serviciul militar obligatoriu. Asa imperfecta cum era, pregatirea de care am avut noi parte in afara celor 2 luni in agricultura si inca o luna la descarcat carbuni in gara si inundatii a inclus o aplicatie de 3 zile in judetul Iasi si 12 sedinte de poligon care au insemnat folosirea a tot ce insemna armament de infanterie in acea perioada: ak, pusca mitraliera, mitraliera, psl, grenade, pistol carpati, ag7, ag9, mitraliera TAB. A mai insemnat nenumarate exercitii de alarmare in care erai complet echipat pentru lupta in 2-3 minute, montat si demontat armamentul, curatarea lui si foarte multe transee sapate cu fata spre est. Generatiile astea mai exista si sunt sigur ca, macar o parte din ei nu ar fi deranjati de ideea unei asumari, macar pentru copiii lor, total neinstruiti si nepregatiti pentru situatii critice de genul unui conflict mai mult sau mai putin conventional.
Analiza este excelenta. Propunerile sunt pertinente. Avem nevoie de Proiectul de tara…de Marea Strategie, unde sa definim interese, actiuni, mijloace si finalitati. Apararea nationala, asa cum afirma si domnul general, este in contextul actual, o actiune necesar de abordat comprehensiv (intern si in cadrul aliantei) si nu doar din perspectiva militara. Felicitari domnule general!
„Proiect de țară”?! O Doamne, iar începe… Chiar nu vă puteți abține de la utilizarea limbii de lemn pe stil nou?! :-D În vremea Ciuruitului nimeni nu vorbea în limba de lem în particlar. Azi însă a devenit o modă. Haideți șă vedem cum s-a născut imbecilitatea cu „proiecul de țară”.Redau o postare a mea mai veche:
[…] Treaba a început pe vremea comunismului care a inventat limba de lemn destinată maselor și mai ales conducătorilor ridicați din bobor ce aveau multe de spus dar tare puțină glagorie. Si atunci s-a scornit limba de lemn ce conținea un număr restrâns de formulări standard ce puteau fi combinate de n ori luate cate k pentru a spune nimic cu un număr redus de cuvinte. de gavarea nea Nea Nicu săracu’, așa din vocabularul lui de vreo 100 de cuvinte, până le țiuiau zoaiele între urechi aplaudacilor de pe la congrese și plenare.
Sigur ca după plumbuirea odiosului și a sinistrei, oamenii de bine și-au câștigat dreptul de a gargarisi și ei după pofta inimii, că de acum căzuse tirania. Așa că a apărut limba de lemn a capitalismului de cumetrie care s-a tooot desăvârșit până în zilele noastre. Daca în vremurile eroice ale roznasciotului și ale voznâie ciortî slavismele erau la mare căutare, acum a venit vremea englezismelor, care la o adică chiar pronunțate cu un accent gros de Drăgășani tot sună mai bine. Iar „Proiectul” a devenit astfel unul din cele mai îndrăgite componente ale noi limbi de lemn. Dacă în Limba Română a tocilarilor proiectul e o chestie tehnică legata de creativitate și științe aplicate el s-a democratizat cu desăvârșire în noua limba de lemn, preluând mai degrabă sensul său din Limba Engleză. „Proiect” poate fi acum orice. Inclusiv ceea ce produc diverși apostoli ai pustietății mintale după o îndelungă și fructuoasă ședere pe toaletă.
Firește ca democratizarea „Proiectului” începând de pe la sfârșitul domniei lui Însuși Năstase I-ul și până pe la sfârșitul primei domnii a adevăratului domn al doamnei Udrea a provocat o criză ‘telectuală profundă în rândurile gargaragiilor. Și uite așa, într-un moment astral s-a născut „Proiectul de țară” care nu mai e orice fel de gargară, ci e o gargară cu largi implicații interjudețene ba chiar transfrontaliere. Sper să nu greșesc dar cred că am auzit termenul pentru prima oară într-unul din lugu-lugu-irle strălucite ale lui „Ză intermari prezident of ză Rumeinia”, inegalabilul maestru al vorbelor goale, răposatul Crin Antenescu, la vremea când sărea ca june prim pentru prima (din fericire și ultima) oară la cap pentru casa și masă gratis la Cotroceni în 2009. Termenul a fost preluat rapid și entuziast de către toți gargaragii de seamă ai patriei, în frunte cu răposatul Mihhhrceea Gieoană ot Dăbuleni (ăsta îl repeta tot timpul ca sa fie sigur că nu-l uită) precum și argatul (desăvârșirea lui Dinu Păturică), țârcovnicul și mazilul său, răposatul ginerică Pontacchio.
Acum însă ”Proiectul de țară” iși trăiește la rândul său ultimele clipe. A ajuns deja pe buzele tuturor țârcovnicilor, țucălarilor și băgătorilor de seamă. E momentul să se descopere ceva nou, că nici măcar babornițele senile ce uită începutul frazei de la RTV-u înainte ca aceasta să se fi încheiat nu se mai înfioară la auzul „Proiectelor de Țară”. Chiar dacă-s cu Ț mare. :-D
:) eu stiam ca generalii se fac pe cimpul de lupta ! si nu in parlament, pe terenul de tenis sau fotbal! cind tara se stinge (cea mai saraca din europa, si nu din lipsa resurselor ci a proastei administrari) dar „bubuie” de doctori si generali (generalul izmana, generalul ureche (cel care te asculta), sau generalul clanta (cel care deschide portiera masinii si usa sefului politic)), parca ceva nu i in regula, nu i asa ?!
la punctul 4 ,vav de structura de forte, nu ne putem compara cu Olanda.
Cati vecini „prieteni” are Olanda?
In acea ASA cum este abordata situatia rezervelor pt armata romana?
Ca ele sunt deosebite, dar lipsesc cu desvarsire! Chiar daca sunt pe hartie, oameni pregatiti si organizati nu exista.
Si apoi personalul scade odata cu introducerea de tehnica moderna, in armata romana nr personalului a scazut de mult, tehnica va veni si ea, candva, odata, dar nu se stie in ce secol. Daca mai scade un pic, „mai bine stingem lumina”, ca nu are rost sa mai platesc taxe pt o armata incapabila sa ma apere.
Cine e de vina, in afara de orice politician din tara din ultimii 25 de ani?
Dar militarii care au luat pozitia de drepti si au spus „Am inteles, sa traiti!” la orice izmenar ajuns mare politician care a taiat bugete, anulat programe de pregatire, au amanat inlocuirea tehnicii vechi, au uitat de industria locala, ca de, ne apara NATO?
Nu cumva si ei sunt de vina?
Eu nu imi doresc o tara care sa se bazeze pe aliante pt aparare (aliantele sunt bune, dar nu m-as baza 100% pe ele) vreau ca tara sa aiba o armata care sa fie capabila sa puna probleme atat de mari oricarui potential inamic, indiferent de marime, incat acel inamic sa zica dupa prima analiza, da, dar nu mai bine ii ocolim?
Articol foarte bun. Ce folos ca, se simte in el deznadejdea si asta este realitatea. Ca si in perioada interbelica si acum, politicienii cu o parte -subliniez, o parte- dintre conducatorii militari, in special cei de pe primele trei locuri in ordinea ierarhiei, numiti fiind pe criterii politice chiar daca au vazut soarele Afganistanului sau aiurea in alta parte,isi bat joc de interesul national in ciuda clamarii lui ,cum ne-a obisnuit „faimosul” Oprea, si nu urmaresc decat,primii interesele personale iar secunzii mentinerea scaunelor. Oare cum ar fi ca Seful Statului Major sa se adreseze Natiunii explicand situatia deplorabila in care se afla Armata si prezentandu-si din aceste motive demisia si odata cu el intregul corp de ofiteri si generali. Iluzie ! De un asemenea gest a fost in stare doar Antonescu, cel care a avut curajul sa-l infrunte pe Carol al II-lea, fapt pentru care a fost „recompensat” cu domociliu fortat la Manastirea Bistrita. Pentru ca in final, blestematul an 1940, sa-i transfere conducerea tarii. Politicienii de atunci au refuzat, va mai amintiti?! Asa ca nu avem nimic bun de asteptat de la actualii! In final vom plati tot noi, un Gheorghe, un Ion, cu amarul de avut dar si cu viata. Rezolvarea ?!! O implicare in lupta democratica pentru putere, inclusiv luarea in calcul a infiintarii unui ONG vocal in care sa intre cat mai multi militari ( fosti si actuali) si care, de ce nu, sa se transforme la momentul oportun intr-un parti politic capabil sa reformeze societatea romaneasca si sa reprezinte cu adevarat interesel generale. Altfel, ramanem la nivelul de analize ( foarte pertinente, de altfel) si comentarii fara niciun efect practic ! S-auzim de bine !