Cu excepția generației Z, adică a adolescenților de azi, generațiile anterioare au a recunoaște că lumea s-a schimbat imens tehnologic chiar sub nasul lor. În România, adulții de 35-45 de ani au trăit ceva din comunismul ceaușist, au văzut lumea în alb-negru la televizor, au prins telefonul public cu monedă și, după Revoluție, primele telefoane mobile cât cărămida. Generațiile bunicilor au circulat cu Dacia, Lăstunul sau, la alt nivel de pile, cu Trabantul sau cu Lada. Mulți din generația vârstnică, cei care azi stau seara pe Messenger și Skype cu nepoții plecați în Italia, Spania sau Marea Britanie, n-au avut înainte de 1989 nici televizor color, nici telefon fix, unicul ”chat” practicat fiind cel de la colțul blocului sau al uliței. Saltul tehnologic din ultimii 20 de ani, cu Internetul, rețelele de socializare, ”divaisurile” dintre care mobilul, smartphone-ul, tableta, laptopul au ajuns nelipsite în casele orășenilor și, încet-încet, și la țară, este imens și a răsturnat lumea cu susul în jos: ne vedem instantaneu cu prietenii de pe alte continente, punem poze, ne fudulim în ”selphie”, aflăm în câteva secunde de pe Facebook, Twitter, Instagram, YouTube etc. ce se întâmplă în jur sau în lumea largă. Până și Facebook se perimează, iar generația de 20-30 de ani, pe care americanii au botezat-o ”millenials”, îl preferă pe Elon Musk (Tesla, SpaceX, Solar City) lui Zuckerberg, pe Nelson Mandela lui Bill Gates și pe Papa Francisc lui Steve Jobs, cum arată un sondaj reprodus de republica.ro. Generația Alpha, adică prichindeii de azi, ține într-o mână biberonul și în cealaltă tableta. Evident, trăim în altă lume, în care imaginația lui Jules Verne, scriitorul SF de acum două secole, ar fi umilită.
Impactul pe care progresul tehnologic îl are asupra domeniilor comunicării și ale mass-media se cere analizat cu atenție. Trecerea online a presei tipărite, aflată în curs, supremația Internetului și decăderea televiziunii clasice, nu sunt procese mecanice, ci presupun schimbări profunde, paradigmatice, privind profesia, business-ul media, tipurile de jurnalism și chiar etica. Există o spaimă în fața vitezei mutațiilor. La Global Media Forum, desfășurat în aceste zile la Bonn, Monika Grütters, responsabil guvernamental german pentru mass-media, a subliniat că„valorile pe care le considerăm vitale pentru democraţia noastră în lumea analogică trebuie păstrate şi apărate şi în viaţa digitală”.De aceste tranziții se preocupă experții media din mediul academic, din afaceri, din domeniul tehnic la întâlnirile internaționale.* Conferința Media and Communication research în CEE countries, organizată la Tartu, în Estonia, de rețeaua academică CEECOM a țărilor central și est-europene, a pus accent pe ecosistemul New Media, pe noile modele de business, pe utilizarea rețelelor sociale în presă, pe statutul jurnalistului la vremea convergențelor. O dezbatere interesantă lansată de universitarii finlandezi s-a conturat în jurul ”adaptabilității” jurnalismului.”Până nu de mult, noi toți am negat că ar exista un jurnalism diferit pentru presa online, iar acum o predăm ca disciplină în școlile de jurnalism. De ce n-am crede că, într-un viitor previzibil, vom produce în mod diferit știri pentru jurnalismul adaptat ceasurilor inteligente”, susține Epp Lauk. Cifrele tind să îi dea dreptate: International Data Corporation-IDC, citat de The Guardian, înregistra peste 50 de milioane de smartwatch în uz în 2015. Există deja încercări: știri foarte scurte, brenduite cu logo-ul ziarelor, pot fi citite pe smartwatch. Presa reformulează mai scurt texte pentru Twitter, ”mobile journalism” se impune deja și la noi. Ar mai fi ca noutate VR, realitatea virtuală sau ”immersive media”, accesibilă cu un fel de ochelari. Ultimul răcnet în materie de tehnologie îl reprezintă acum dronele care îi neliniștesc pe legiuitorii dreptului la viață privată și pe cei care cred că gradul de supraveghere a cetățeanului a crescut nejustificat în unele țări. Japonezii au în teste nanodrone de câțiva centimetri capabile să ia imagini și să redea perfect înregistrarea. Televiziunile au achiziționat drone pentru a nu rămâne de căruță. Noi suntem, și aici, inovatori: Antena 3 a filmat cu drona înmormântarea lui Dan Condrea, patronul Hexi Pharma, în ciuda solicitării familiei ca presa să nu transmită funeraliile. Anteniștii au acționat cum făcea Securitatea lui Dan Voiculescu, violând viața privată a familiei. Înregistrările clandestine sunt admise în jurnalism doar în situații speciale, când informația de interes public nu se poate obține altfel. Aici a fost doar goana după senzaționalul aducător de audiență voyeuristă.
*Trebuie să mărturisesc că, de câte ori particip la conferințe media internaționale, mă întorc acasă cu o tristețe grea: nivelul discursului public despre mass-media la noi este, cu minuscule excepții, la genunchiul broaștei. În Europa și în lume jurnaliștii și experții dezbat viitorul, caută soluții pentru dilemele iscate de noile paradigme, în vreme ce noi ne batem capul cum să determinăm CNA să își facă treaba, cum să diminuăm cantitatea de televiziune libidinoasă și senzaționalismul online, cum să facem să îi repudiem pe falșii jurnaliști, pe jurnaliștii-ofițeri acoperiți, pe jurnaliștii-consilieri politici, pe mercenari, pe nerușinații care compromit profesia. Rămâne regretul că, în hărmălaia generală, vocea experților mass-media, de la noi (fiindcă există și așa ceva în universitățile noastre) și din lume, se aude rar.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„..vocea experților mass-media, de la noi (fiindcă există și așa ceva în universitățile noastre)…, se aude rar.” E cel putin prezumtioasa afirmatia ca, in Romania, exista experti mass-media. Cand un Ion Cristoiu este „divinizat”, obsecvios gratulat cu „Maestre” si constituie referinta-monument in media, ne dam seama imediat de standardul indigen. Sau cand, pentru a ilustra mizeria, turpitudinea si, in general, ce e mai rau in media locale, sunt mentionate exclusiv sau in primul rand Antenele, expresie a subiectivismelor si idiosincraziilor personale.
Apropo de Antene, am totusi o vaga impresie ca unele din emisiunile din ciclul „In premiera”, realizat de Carmen Avram, nu sunt absolut oribile…
(As fi surprins sa publicati acest comentariu, cand anterioarele la alte articole ale Dvs., redactate in cel mai elegant limbaj, au fost ignorate..:(( )
Mai rasfirati, baieti, mai rasfirati! Antena 3 ramine un gunoi! Audientele le fac nu la documentarele bune, ci la dejectii si minciuni manipulatoare eliminate la ore de virf, cu binecuvintarea suspecta a CNA.
Ce a ramas neschimbat este, din nefericire, este faptul ca libertatea expresiei este afectata. Asa zisul jurnalism nu este obiectiv, nemaifacandu-se nici macar eforturile de a prezenta faptele intr-o manifera obiectiva, schitand macar o incercare de analiza ci pur si simplu relatarile prezinta de-a gata informatia prelucrata fara a o corela la context si la fapte intr-o maniera coerenta si usor accesibila care sa permita cititorului sa ia un contact mai bun si nemijlocit cu realitatea.
Platformele online, cum e spre exemplu Contributors, nu fac nota discordanta de la maniera de prezentare a faptelor, ba mai mult, acolo unde comentatorii ar putea sa regleze perceptia publicului cititor prin prezentarea unor puncte de vedere diferite, comentariile sunt cenzurate.
Cenzura ascunde in esenta, adevarurile suparatoare, cele care fac apel la constiinta jurnalistului sau a moderatorului si care neputand fi acceptate ca atare sunt pur si simplu sterse sau in cazul subiectelor „calde” sau „fierbinti” unde continutul care nu este in linie cu opiniile prezentate este pur si simplu ignorat si in felul acesta nu ajunge nici la cunostinta publicului larg.
Un comentariu un pic perpendicular: jurnalismul are inclusiv dilema termenilor care tot apar si nu au traduceri. De pilda „înregistra peste 50 de milioane de smartwatch în uz în 2015” – este smartwatch masculin, feminin, neutru sau in engleza? E corect: n smartwatch, doua smartwatchuri, doi smartwatci sau pur si simplu englezescul smartwatches? Macar intr-o limba sa sune corect, daca traducerea „ceas inteligent” e prea plictisitoare.
Si la subiect: exista griji ale lumii dezvoltate pe care alte tari nu le au, asta nu inseamna ca e o problema. De pilda daca in Ciad vreun jurnalist si-a pune probleme despre afisarea stirilor pe ceasuri inteligente i s-ar spune sincer ca are preocupari neadaptate la realitate si nu cred ca s-ar supara in vreun fel, pentru ca este adevarat.
In Romania nu stiu cate ceasuri inteligente sunt, din discutiile cu oameni care lucreaza in proiectare si dezvoltare de aplicatii pentru ele se pare ca nu sunt prea multe incat sa conteze, dar problemele cu CNA, jurnalismul de 2 bani din tabloide si jurnalistii malefici (suna interesant :) ) sunt reale, de actualitate si de rezolvat acum. Lasati finlandezii sa se preocupe de problemele lor si noi de ale noastre, asa cum jurnalistii americani nu au in topul grijilor exploatarile de la Rosia Montana si nici ai nostri controlul armelor automate la Falticeni.
Evolutia tehnologica inseamna, printre altele, viteza. Informatia circula rapid, subiectele se racesc repede, exclusivitatile sunt rare si scurte. E mai important sa dai primul stirea, decat sa te asiguri ca informatiile sunt corecte. Sunt tare curios daca, in facultatile de jurnalism, se mai preda treaba cu informatia verificata din trei surse independente…
Sub influenta tehnologiei si a vitezei, jurnalismul se transforma. Eu nu cred ca in ceva mai bun, dar ramane de vazut.
Televiziunile de scandal nu pot decat sa mearga inainte, facand ceea ce stiu si pot face. E si asta o piatza, la fel cum si pentru filmele cu zoofili exista, probabil, o piatza. Logic ar fi ca televiziunile de scandal sa evolueze pe o piatza in scadere, daca nivelul de educatie al populatiei creste.
Ca persoana cu comentarii uneori ,,extreme”, nu ma pot plinge de stergerea lor, existind pe contributors suficienta relaxare in prezentarea lor, catre limita acceptabilului moral si juridic.Asta nu inseamna ca-mi asum luxul de a ma pronunta in numele altora.In ce priveste fondul articolului, privind evolutia spre sinteza si esential a stirilor, acesta cuprinde un adevar profund, pe care-l probez prin propria-mi evolutie in ,,consumarea” lor.Evit stirile vadit labartate si ignor emisiunile TV intratit, incit televiziunea m-a pierdut de ,,client”.Exista insa o mare masa de telespectatori care in locul unor prezentari scurte si la obiect, prefera emisiunile care despica firul nimicurilor in ore si zile intregi.Este problema culturii generale tot mai subtire in Romania, iar ,,detinatorii” ei sint ,,sarea si piperul” ratingului televiziunilor de mina a III-a.
Saltul tehnologic s-a întâmplat simultan în mai multe domenii şi a avut efecte opuse celor pe care le-ar fi imaginat un scriitor de SF.
Întâmplător, generaţia 35-45 de azi, cei care au descoperit computerul desktop la începutul anilor 1990, a crescut tocmai în lumea în care s-a creat curentul cyberpunk. Care e mort şi îngropat.
Problema epocii cyberpunk a fost faptul că pornea de la un model social creat într-o epocă a „etatismului militarist-birocratic” (Războiul Rece) şi încerca să adapteze acest model la lumea computerului.
La vremea aceea, rezultatele ar fi părut capodopere celui care trăia într-o realitate apropiată de ficţiune. Să zicem… dacă ai fi fost român la mijlocul anilor 1990 şi ai fi citit „Maşinăria Rock and Roll” a lui Norman Spinrad. (Scrisă în 1986-1987. În cea mai rea perioadă a epidemiei crack-ului şi degradării oraşelor americane.)
Ceea ce nu aveai cum să vezi când treceai de la televizor alb-negru şi eventual telefoane mobile cât cărămida la „Maşinăria Rock and Roll” era faptul că modelul social nu se deosebea de cel al Războiului Rece decât în chestiuni de tehnologie, armament, vestimentatie. Structura familiei (extinsă şi la scara clanului sau a bandei de cartier) erau tot acolo. Distribuţia puterii era aceeaşi: centralistă, birocratică, dominată de stat sau de companie, sau de ambele. Eroul cyberpunk, hackerul, trăieşte la marginea societăţii, în apartamente jegoase, spionează, complotează sau fură, se împrumută şi înşeală. Dar asta nu îl scoate din mediul său obişnuit. Se deosebeşte doar prin mijloacele tehnice de combinatorul care fură rulmenţi şi îi plasează la turci.
E cam greu să imaginezi în epoca cyberpunk ideea că poţi să dobândeşti un credit doar cu buletinul de la o bancă de pe faţa opusă a planetei. La fel cum nu te-ar crede nimeni că îţi poţi scoate un brevet de invenţie din ţări cu apă caldă doar cu un e-mail. Că speculezi Bitcoini în China şi cheltui profitul pe piese din Malaysia.
Sau, în branşa jurnalismului, că ai abandonat ideea de ziar patronat de un mare trust de presă şi cele mai credibile surse de informaţii sunt forumurile şi blogurile.
Că a picat ideea de „centru” al puterii în favoarea unor furnici anonime cu DSLR şi dronă.