Percepţia că politicienii sunt nişte laşi este un loc comun. Evident că nu toţi sunt aşa, amintiţi-vă de Churchill în vara anului 1940, de Margaret Thatcher luptându-se cu sindicatele sau de confruntarea lui Ronald Reagan cu Uniunea Sovietică.
Dar sunt uimit de talentul personajelor care vor să conducă România şi care, cu patru luni înainte de alegeri, reuşesc să fugă de orice confruntare sau dezbatere de idei.
Sunt bine pitiţi, nimeni nu-i mai vede şi nu-i mai aude. Nu se ating de nici un subiect sensibil care, cred ei, ar putea să le afecteze electoratul. Nu vor să supere atot-puternicele sindicate care nu ştiu decât să ceară bani de la buget şi să menţină status-quo-ul. Nu discută despre impactul pensiilor speciale asupra bugetului, ca nu cumva să atragă atenţia serviciilor secrete…Nu pronunţă cuvintele „reformă în sănătate”, pentru că dr. Raed Arafat s-ar putea enerva şi ar fugi să-i pârască la Antena 3.
Când se ajunge la subiectul educaţiei, nu ştiu decât să repete papagaliceşte: „Vom majora bugetul la X% din PIB”.
Până la un punct, îi înţeleg. În primăvara lui 2015 am scris pentru prima oară despre privatizarea sistemului de sănătate, într-o revistă destinată mediului de afaceri. Credeam că mă adresez unui public care înţelege bine cât de corupt şi ineficient e statul român. M-am trezit cu o avalanşă de insulte – „Cine eşti şi tu măi Mioc, de bagi numai strâmbe?” – şi acuzaţii, cum că aş dori să las pensionarii fără asistenţă medicală. Nu m-am predat, am continuat să scriu şi să explic – la fel ca mulţi alţii care cred, la fel ca mine, că sistemul medical de stat este criminal – şi azi observ că percepţia publicului se schimbă de la o zi la alta.
Circa 60% din români au încredere în spitalele private, doar o treime în cele de stat, arăta un sondaj recent. Nu vreau să-mi ridic statuie, eu sunt un om de afaceri din Texas şi nu cer voturile nimănui, ci să arăt că, dacă ridici cu onestitate o problemă sensibilă, publicul începe să te asculte şi, eventual, acceptă schimbarea. Desigur, nu vei convinge niciodată pe toată lumea că, de exemplu, monopolul CNAS trebuie spart sau că am putea testa o serie de privatizări-pilot ale spitalelor, pentru a vedea care sunt efectele.
Dar, pe fondul crimelor din spitalele de stat – nu cred că este un cuvânt prea dur, amintiţi-vă de pacientul cu larve pe ceafă, de la Spitalul de Arşi – tot mai mulţi îşi vor da seama că e momentul unor reforme (aparent) radicale.
Serviciile secrete sunt un alt subiect tabu.
Nu trăiesc cu obsesia că acestea ar fi omniprezente şi urmăresc pe toată lumea, ci am o perspectivă economică. Bugetele lor sunt uriaşe, cresc exponenţial de la an la an (citiţi proiectul de rectificare bugetară, sunt printre marii „câştigători”, în timp ce Transporturile şi Economia pierd sume uriaşe). Pensiile speciale plătite foştilor securişti consumă resurse care ar putea fi folosite pentru pensiile cetăţenilor „obişnuiţi”.
Sunt doar câteva dintre temele pe care eu cred că nişte politicieni decenţi, responsabili în faţa alegătorilor lor, ar trebui să le discute şi să arate, cinstit, ce soluţii au. Nu se întâmplă asta. Toţi tac, iar dacă sunt obligaţi să spună ceva debitează nişte platitudini. Dincolo de laşitate, există şi o doză de raţiune: PSD şi PNL nu vor să agite electoratul şi, la parlamentarele din decembrie, nu vor să scoată din casă decât alegătorii înrolaţi politic.
Prezenţă mare ar putea însemna un vot anti-sistem, care ar sancţiona USL-ul şi ar favoriza partidele noi. Acesta este şi motivul pentru care nu cred o iotă din interesul PSD şi PNL pentru votul prin corespondenţă. Nu vor ca diaspora – care a fost mereu în tabăra schimbării – să participe activ la aceste alegeri, să se implice şi să-i influenţeze pe cei de acasă. Manelizarea televiziunilor, unde nişte viitori puşcăriaşi fac circ seară de seară, este o altă metodă prin care publicul ajunge să fie tot mai scârbit de orice implicare politică.
Frica politicienilor – frica de sindicate, de SRI, de DNA, de Antene, de…- blochează orice schimb de idei în această campanie. În 2017, ne vom trezi iar cu o serie de amatori care vor improviza, fără nicio viziune. Reformele majore vor fi din nou amânate, iar ţara va bălti. Publicul se agaţă de speranţa că Dacian Cioloş va rămâne premier, dar eu spun că, da, oamenii sunt importanţi, dar mai importante sunt proiectele celor care vor conduce România. Eu cred că ideile contează. Ideile pot schimba România.
Din păcate, îmi pare că politicienii români sunt atât de fricoşi încât se tem chiar să gândească.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
O gluma zice „cind vorbesti despre sanatate, sa fii pregatit de moarte”.
Pur si simplu te ingroapa sistemul criminal din sanatate daca vrei sa-i vindeci niste bube.
Iar doctorul Calafat e nemuritor ;)
Domnule Mioc, nu gasiti ca alcatuirea asta bizara numita „clasa politica” e compusa din cele mai incompetente (profesional si politic) personaje de la noi? Cu dezolant de putine exceptii…
Romania are uyn sistem politic imatur, dupa mine.
Este imposibil de inteles ce cred politicienii romani despre rolul statului din mostivul simplu ca nici ei nu au nici o idee cum ar dori sa fie statul.
Sistemul politici romanesc nu se afla in cartile de specialitate. El s-ar numi „bulibasheala”.
La nivel individual, cultura politica tinde spre zero, cand e zero e chiar bine, pentru ca zero plus naste niste idei de-a dreptul funambulesti. Mai bine lipsa.
Un proverb german spune ca omul trebuie mnai intai sa stie si apoi sa asculte.
===
In Romania alegatorii care stiu despre ce e vorba in politica se pierd in nesfarsite analiza si nunate, pentru ca pana la urma se se divizeze in partide mici fara sanse sau sa refuze sasistisiti sa vina la vot.
Celalalta parte a electoratului este captiva „simtului datoriei” – adica, stiu ca trtebuie sa voteze. Dar nu au timp si/sau capacitate mentala de a analiza asa ca voteaza inertial.
Asta-i toata politica romaneasca, mare analiza la ea nu ai ce sa faci.
====
Problema majora nu e cine castiga alegerile. Problema majora e ca oricfine le castiga, tot nu sunt capaqbili sa orietneze Romania intr-o directie (oricare ar fi ea).
Asta s-a concretizat in sloganul „toate partidele = aceeasi mizerie”. OK, se referea la coruptie. Dar nu se rezuma la coruptie.
„Masele se vor bine conduise” – spunea Antonescu. Alegatyorii nostri isi dau seama ca nu sunt condusi de fapt, ca nu exista o orientare catre un sistem politic anume. Ca urmare, fie nu voteaza (din spirit de fornda) fie voteaza inertia („si asa nu conteaza”).
===
Radacina acestui copac al raului e infipta tot in educatie. Nimeni nu invata in nici uin fel ce-i cu sistemele astea politice, iar multi tineri nu stiu deosebirea dintre Parlament si Guvern sau dintre juidecator si procuror.
Astia ajjung politicieni fara sa stie absolut nimic din politica.
Acesta este „spiritul timpuluji”, mai avem nevoie de o generatie, poate doua, inainte de a avea o societate cu un politic bine conturat.
Problema sistemului politic din Romania nu cred ca este nici imaturitatea politicienilor, nici lipsa de educatie a alegatorilor, ci doar lipsa de responsabilitate. E vorba de un cerc vicios, care afecteaza toate sistemele politice democratice care au la baza votul universal egal. Odata ce acest sistem de vot a fost adoptat de o tara, nu mai este cale de intors, singurele cai de a te afirma politic in fata electoratului sunt demagogia si pomenile sociale. In mod firesc a disparut si orice diferenta intre politica partidelor de stanga si cele de drepta. Atunci cand acestea din urma au supravietuit au facut-o numai renuntand la natura lor. A promova politici de dreapta in cadrul acestui sistem inseamna sa te sinucizi politic in mod constient.
o doamne ! rominie tara de ieroi ; un loc stapinit de comunisti rominizati sau romini comunizati
Din SUA lucrurile se văd întotdeauna estompate.Am şi eu nişte prieteni pe acolo care tot cam aşa zic.Iar eu,fiind răutăcios,le zic să vină în ţară şi să pună mâna la treabă,că numai aşa cu vorba nu este suficient…
Dar să revin.Chestia asta cu „clasa politică românească” începe să devină o gratuitate.În primul rând a fost decimată de DNA.Urmează încă o epurare la alegeri fiindcă s-a micşorat numărul de parlamentari.Între timp guvernul Cioloş scoate din funcţiile administrative tot felul de politruci pitiţi prin instituţiile de stat.Vreau să zic că peste jumătate din numărul politrucilor va fi eliminat.Ceea ce este foarte bine şi necesar,de-politizarea administraţiei şi instituţiilor fiind prima condiţie pentru limitarea corupţiei.Poate din SUA pare puţin,dar este deja destul de mult,mai ales că operaţiunea va continua.
Pentru sănătate trebuie proiecte speciale,dar doctorimea nu prea vrea,le place aşa cum este acum.Nu zic mai multe,dar mafia din sănătate şi din domeniul medicamentelor trebuie întradevăr spartă.De-abia apoi se poate construi ceva mai stabil şi mai eficient.Şi eu sunt nemulţumit de sistemul asigurărilor medicale,dar nici în SUA nu este onest,Obama nu a reuşit decât o rezolvare parţială…
Aşa că…mai e mult până să fie bine.Nenorocirea este că toată lumea vrea ca lucrurile să se întâmple repede-repede şi cât mai bine.Numai că pentru asta îţi trebuie timp şi,vai,bani,mulţi bani.
Excelent articol. Niciun politician (pentru că oameni politici nu avem) nu îndrăznește să abordeze teme importante de politică, fie internă, fie externă. Teama de sindicate este o temă în sine. Mai bine spus, tema ar trebui să fie despre corecta relație dintre partide și sindicate. În mod cert, relația bazată pe teamă nu este o relație corectă. De fapt, relația bazată pe teamă se referă la oricare partid în afară de PSD și sateliții acestuia. Între PSD și sindicate relația funcționează pe bază de înțelegere reciproc avantajoasă, o formă de relație de asemenea incorectă . Într-o perioadă atât de zbuciumată toți politicienii tac mâlc deși temele importante sunt abordate de o mulțime de jurnaliști, oameni de cultură sau simpli cetățeni: tema migrației masive din Europa și a intensificării atacurilor islamiste, tema inițiativei pentru definirea corectă în constituție a familiei traditionale, tema dezastrului din sănătate, devenit evident după Colectiv dar și după scandalul Hexifarma, tema dezastrului din învățământ care începe cu seria de înalți demnitari plagiatori de doctorate, continuă cu procentul constant mic de promovare a bacalaureatului și terminând cu eterna blocare a reformei curiculare, tema așa-zișilor oameni de afaceri îmbogățiți din contracte grase, exclusiv cu statul, tema pensiilor speciale, uriașe și nemeritate și câte alte teme care îi preocupă pe oamenii cu mintea întreagă și posesori de conștiință. Politicienii noștri tac sau, cel mult, se exprimă în limba de lemn a corectitudinii politice.
Clasa politica este lasa si inepta mai peste tot. Democratia parlamentara nu este cel mai eficient de guvernare dar din pacate, asa cum spunea Churchill, inca nu s-a gasit un sistem mai bun.
Despre avantajele medicinii private putem vorbi numai cu cifre concrete. Medicina privata fara un sistem brutal de reglementare nu duce decat la sifonare de fonduri, la tratamente inutile fara imbunatatirea sanatatii populatiei. Un bun exemplu cum nu trebuie organizat serviciul medical este US.
@Lucifer – e plin guvernul Ro de secretarii de stat lăsați moştenire de UNPR-ul lui Oprea. Cred că trăiți într-un univers paralel în care se întâmplă chestii….
Nu sunt fricosi decat pornind de la riscul pe care il suporta „friptura lor”, pentruca nu au chiar nici-o calitate in afara faptului ca sunt niste fripturisti de duoa parale, care nu merita, decat , in general dispret total si in particular, dupa caz zeama, de catuse si costume vargate. :)
PS. Dar ei nu sunt de vina fiind si iresponsabili, de vina este o natiune la fel de iresponsabila ca si ei.
Pentru ca stiu ca autorul este un admirator al lui Ronald Reagan, imi permit sa dau doua citate din Milton Friedman:
“I do not believe that the solution to our problem is simply to elect the right people. The important thing is to establish a political climate of opinion which will make it politically profitable for the wrong people to do the right thing. Unless it is politically profitable for the wrong people to do the right thing, the right people will not do the right thing either, or it they try, they will shortly be out of office.”
“Hell hath no fury like a bureaucrat scorned.”
Din Pacate, mari leaderi de felul lui Churchill, al lui Ronald Reagan, sau al lui Margaret Thatcher, nu mai exista astazi.
Orice-ar fi, daca si medicul din spital a ajuns sa-si bata de joc de oameni neajutorati; si nu-i vorba numai de conditiile spitalicesti, doar ca asistentele daca nu-s complet retardate, nici o salvare nu vine; si dupa doctoru’, care-i de cele mai multe ori redus mintal iti spune ca sa te duci la biserica, ptr ca, ce sa vezi de-acolo oricum nu mai ai mult…; DOVADA ca ori doctoru e complet redus mintal, ori pacientu nu a dat spaga; asta in cazul in care doctoru nu m-a accidentat cu masina personala, ce sa vezi
Ciudată perseverenţa asta a dumneavoastră cu privatizarea sănătătii. Te bagă la tot felul de idei.