“Era mai bine pe vremea lui Ceausescu”. Minte statistica sau mint oamenii ?

Pe atunci era mai bine pt ca pur și simplu eram tineri :).
Pt mine e mai bine azi pt ca sunt în Germania :)

Lasind gluma la o parte, azi e mai bine, mult mai bine dar totuși nu suficient de bine conform așteptărilor, și mai ales, execrabil comparat cu alții.

Și ar mai fi ceva mai complicat, pe atunci eram toți la fel, mă rog, la fel de bogați sau săraci, cum vrei s-o iei, acum citiva sunt nesimțit de bogați și restul da din coada, ăsta da nastere la nemulțumire.

” De ce totusi perceptia preponderent negativa cu privire la evolutia de anasamblu a Romaniei dupa 1989?” – explicaţia e simplă.
Înainte de 1989 oferta de bunuri şi servicii era foarte redusă, oamenii nu prea aveau idee că există lucruri pe care nu şi le pot permite.
Acum, oferta e extraordinară, oamenii îşi cumpără telefoane, televizoare, PC-uri, o grămadă de haine, cosmetice etc., dar banii se termină şi rămân o grămadă de lucruri pe care le văd, le doresc şi nu pot să le cumpere.
De aici apare frustrarea, ideea că „înainte era mai bine”: deoarece înainte puteai să cumperi tot ce vedeai (pentru că de fapt vedeai foarte puţine).

Ciudat cum nu exista nici un comentariu la acest articol. Il consider foarte informativ. Lucru rar intr-un site de opinii. conchid cu subscriere la sugestia autorului: e mai bine azi decat atunci.

Orice fel de comparație este relativa depinzând de cine face comparația și care e situația lor actuală concretă.

Am o bătălie pierdută de mulți ani pe tema asta cu rudele mele de vârstă mare.

Pentru ei comunismul a fost pasul înainte. Pentru cei născuți mai prin anii ’30 din familii țărănești sărace, comunismul a fost mână cerească. Le-a dat o șansă reală la o viață mai bună pe care vechiul regim le negase. Statul le dase o șansă să se califice, un loc de muncă relativ bine plătit, o locuință și concedii pe care și le permiteau. Tinerețea lor de prin anii 60-70 a fost petrecută intr-o perioada de deschidere economică și politică. Viața copiilor nor născuți după 1960 nu a mai fost bună.

Ce s-a întâmplat cu aceste generații vârstnice? Au trebuit să iasă la pensie prin anii 90 și azi au pensii mizerabile. Și-au pierdut toate economiile de viață în marea inflație din anii 90 și azi trăiesc bătrâni și bolnavi în sărăcie.

Au fost și mai sunt electoratul fidel al PSD. S-au prăjit cu era Bădescu, când au votat PD-L și au văzut pensii și salarii tăiate și fabricile în care ei au lucrat închise.

Pentru ei nu există argument cu care pot fi convinși că viața lor e mai bună acum.

Tot ce pot face pentru rudele mele vârstnice, care încă votează PSD, este să am compasiune pentru situația lor și să îi ajut cât pot.

Asta ca să spun o realitate neconformă cu corectitudinea politică.

Eroul national de odinioara, Bula, la scoala:
– Ce te faci cind o sa fii mare?
– Cap de locuitor, tovarasa!
– Cum adica?
– Pai nu vedeti? La televizor ni se spune ca sunt atitea kg de zahar pe cap de locuitor, atitea kg de carne, atitea pachete de unt, atitea tone de otel…

Poate n-ar strica ca inainte de a scrie asa ceva sa luati un autobuz si sa faceti un turneu nu mai departe decit comunele situate intre 30 si 50 km de Bucuresti si sa stati de vorba cu oamenii, sa priviti casele, scolile, sa mergeti pe cimp sa vedeti cum lucreaza pamintul cu calul si boul.
Pentru ca articolul ne spune despre PIB, fara a spune ca PIB-ul asta se regaseste in buna parte in buzunarele lui Dragnea, Nastase, Ponta, Udrea, Tariceanu, Blaga… desi ei de o viata sunt cu salariu de bugetar.

bun articol , pacat ca aia ” care stiu ei ce stiu” nu-l vor citi , si vedeti ca la volumul exporturilor ati pus datele pe dos.

Pe vremea RSR se obtinea casa gratis , un loc de munca asigurat , promovarea in munca/functie garantata de deschiderea usii cu capul avind mainile ocupate cu damigeana cu tuica si caltabosul . :)
Acum casa e pe bani , munca se cauta prin strainatate si doar promovarea in munca/functie a ramas ca pe vremea impuscatului .
Nostalgici sint multi . :)
Pentru cei pensionati la virste de 40-45 de ani cu pensile marete si speciale , chiar ca a fost o afacere sa fie impuscat Ceausescu . In comunism nu obtineau respectivele pensi la virste atit de fragede nici daca pupau in dos intregul CC al PCR . :)

Foarte bun articolul.

O observatie:e $175/luna din 1989 e o chestie teoretica si fara mare legatura cu realitatea acelor vremuri. Romanii nu putea sa cumpere nici un fel de moneda straina (nici USD si nici macar ruble :P). Posesia de valuta era pedepsita cu inchisoarea. Cine se intorcea din afara Romaniei si avea orice fel de moneda straina trebuia sa o predea in termen de 48 de ore la BNR. De acolo o mai scotea doar in lei la un curs oneros sau cu un soi de voucher-e ce permiteau posesorului de valuta sa cumpere marfuri din asa numitele „shop-uri” – magazine ce vindeau exclusiv in moneda straina la preturi mari produse ce nu se gaseau in magazinele in lei accesibile oamenilor obisnuiti.

In aceste conditii cursul leului era o chestie absolut arbitrara ce se stabilea de catre guvern dupa criterii numei de el cunoscute. Existau oricum mai multe cursuri de schimb valutar simultan si ele variau de la o operatie al alta. De exemplu dolarul obtinut pe produsele romanesti exportate era de cateva ori mai scump ca dolarul care era cumparat de statul roman de la roanii ce munceau in afara tarii. In acest sens cursul oficial era irelevant.

Singura modalitate de a estima cursul real al USD la sfaristul epocii de aur e cursul USD la negru in primele luni din 1990. Acesta era de minimum 100 de lei la $1. Inca inflatia nu-si daduse drumul, iar posesia de valuta nu mai era incriminata, chiar daca in continuare romanii nu putea cumpara legal de la BNR mai mult de $30/an :P . la cursul de $1/100 de lei leafa medie a romanului era de fapt de $30 si nicidecum de $175.

Cam asa trebuie vazute si restul raportarilor financiare ale Romaniei din anii ’80. Folositn cursul oficial si lipsit de realism USD/leu din epoca comunista performantele economiei comuniste romanesti cresc de vreo 5-6 ori :P Deci in realitate groapa dintre 1989 si ceea ce a urmat dupa aia e mult mai mare.

Statistica e nerelevantă în cazuri individuale. În mod sigur există în România și oameni pentru care era realmente mai bine pe vremea lui Ceaușescu. Estimativ, ar putea fi câteva sute de mii sau ar putea fi chiar 1-2 milioane. Oricum, destul de mulți încât vocea lor să se facă auzită. Dincolo de toate aprecierile subiective și de lamentările lor, pentru unii probabil era în mod obiectiv mai bine.

Există sate aflate la 100 km de București unde practic nu lucrează nimeni. Pe vremea lui Ceaușescu lucrau, aveau în imediata apropiere (15-20 km) o capacitate industrială oarecare, făceau naveta cu trenul și obțineau astfel un salariu. Care la țară era important, o sumă anume are o valoare mult mai mare în acele sate decât aceeași sumă în București. Astăzi acei oameni au un telefon mobil și un magazin mixt aflat chiar pe strada lor, e adevărat că nu le aveau pe vremea lui Ceaușescu, dar asta nu înseamnă că le e azi mai bine ca atunci.

Omul simplu nu trăiește din statistici și nici din PIB-ul de pe hârtie. Omul simplu din acele sate plătește azi taxe pe care nu le plătea pe vremea lui Ceaușescu, iar Timișoara și Clujul sunt foarte departe de el. Mai departe decât erau pe vremea lui Ceaușescu, dacă ne uităm la cât ar trebui acel om să stea azi în tren ca să ajungă la Cluj sau Timișoara.

Oamenii mint cu statistica. Depinde la care capat al „binelui statistic” te afli. Cred ca fiecare apreciaza pentru el . Faptul ca si Ceausescu ne aburea cu statistici nu l-a ajutat prea mult. Am impresia ca in ’89 n-am apucat sa ducem revolutia pina la capat. Poate data viitoare. Sau pe parcurs ca sa fie posibila o data viitoare.

Dintru început, NU discut acum despre drepturi și libertăți (nici nu pare a fi parte din tema propusă spre dezbatere de autorul articolului), ci doar din perspectivă economică. Astfel, sper să fie clar că marea majoritate a celor care spun că era mai bine în vremea lui Ceaușescu fac referire la aspectul economic. Altfel, sunt extrem de puțini cei care spun că din punct de vedere al drepturilor și libertăților cetățenești ar fi fost mai bine pe atunci (eu n-am auzit pe nimeni). Presa manipulează, însă, cu mare grație.

Evoluția Produsului Intern Brut 1990-2016 este absolut irelevantă pentru discurs. Trec peste argumentare, întrucât este de actualitate cea pe care economiștii au adus-o d-lui L Dragnea atunci când acesta a susținut creșterea veniturilor reale ale populației ca urmare a evoluției PIB în ultimii ani. Variația prețurilor, la fel, cu deflator cu tot.
Autostrăzile din România au fost și rămân o glumă nesărată. Practic NU avem astăzi nicio autostradă. Să nu-mi spuneți, vă rog, că centurile ocolitoare ale unor orașe, ori drumul București-Pitești sunt autostrăzi.

Am să mă opresc la puterea de cumpărare a populației care a atins (teoretic) nivelul celei din 1989 abia în 2007. Prin urmare, din perspectiva argumentelor aduse de autor am putea spune ca abia în anul 2007 în România a fost la fel de bine ca pe vremea lui Ceaușescu. (Am spus mai ’nainte la ce fel de bine facem referire.) Când vorbim despre „coșul de cumpărături” lucrurile sunt extrem de interpretabile. Lucrul acesta i se reproșează inclusiv BNR, atunci când calculează indicele prețurilor de consum de la o lună la alta, dar în cazul comparației coșului de astăzi, cu cel din 1989, este practic imposibil să facem abstracție de faptul că produsele conținute sunt diferite ( termenul „relevante” nu este deloc relevant), ponderile sunt cu totul altele nevoile și obiceiurile de consum sunt altele. La limită, spre exemplu, putem să ne întrebăm cât era coșul de consum în vechea Dacie? Si era mai bine pe timpul lui Burebista? Dacă relativizam totul, putem spune că pe vremea lui Ceaușescu tuturor ne era mai bine pentru că eram mai tineri. Altă specie de manipulare, la fel și cea legată de progresul tehnologic „astăzi e mai bine pentru că avem smartphone”. Pentru a compara cât de cât corect puterea de cumpărare, întrucât nu avem la dispoziție Big Mac, autorul ar putea lua în calcul, spre exemplu, timpii lucrați pentru bunurile de strictă necesitate. Altfel spus, timpul lucrat de un muncitor pentru a cumpăra un ou, o bere, o pâine șamd. de un funcționar, de un inginer, de un medic etc.

Pentru că se vorbește în articol despre PIB, iar eu zic despre cât de irelevantă este creșterea lui, permiteți-mi să vă spun și eu câte ceva. RO are PIB/cap (adică o valoare medie și care n-are treabă cu bugetul de stat) puțin mai mare decât BG, dar oare cum o fi el administrat/distribuit cetățenilor? Eurostat ne ajută. Pragul sărăciei relative, reprezentând 60% din mediana veniturilor la nivel național este pentru BG 1999EUR, în timp ce pentru RO este de numai 1388EUR. Cu toate acestea, la nivelul anului 2015 procentul populației aflată în risc de sărăcie era în BG 22%, în timp ce în RO era 25,4%. Prin urmare, cetățenii români sunt mai săraci decât cei bulgari. Distribuția veniturilor este extrem de neuniformă, polarizată, România are unul dintre cei mai mari indici Gini din Uniunea Europeana, al doilea după Lituania și în creștere față de anul precedent. Practic situația este incomparabilă cu cea din economia socialistă, unde exista un nivel ridicat de convergență a veniturilor populației. (Să fie clar, nu spun că lipsa de competiție este o caracteristică pozitivă a economiei unei țări. Doar menționez starea de fapt.) Așadar, dacă în prezent aparent există o disponibilitate mai mare pentru cumpărare în rândul populației, de fapt marea majoritate a cetățenilor au venituri extrem de mici, în vreme ce o pătură tot mai subțire are venituri din ce în ce mai mari. (Iarăși, doar spun cum stau lucrurile, datele sunt disponibile la același INSSE, iar eu NU sunt socialist; asta pentru cei care vor avea răbdare să citească întreg textul și mă vor înjura ulterior.)

Concluzia este că da, cei mai mulți dintre cei care au trăit pe vremea lui Ceaușescu astăzi trăiesc mai prost, iar populația aflată sub mediana veniturilor trăiește mai rău decât pe vremea lui Ceaușescu. Nu doar relativ la întreaga populație (caz în care ar putea interpreta subiectiv un nivel de trai sub medie), ci și în termeni absoluți.

Oamenii poate nu regreta viata in comunism,ci, banuiesc eu, acel echilibru social care exista pe vremea lui Ceausescu. Atunci, majoritatea avea o locuinta, un serviciu, cat de cat siguranta zilei de maine. Acum… Cat despre analiza economica efectuata de Dvs, sunt sceptic. Ce se intampla daca scoateti din ecuatie orasele mari ale tarii, precum Bucuresti, Timisoara, Cluj etc? S-ar cam duce in jos cifrele oferite. De ce zic sa le scoateti?Ptr ca pana in `89 Romania era un tot, un intreg, fiecare avea un loc de munca, deci un venit, iar dupa, cu exceptia oraselor mari, s-a cam ales praful.

„Am progresat si la capitolul autostrazi (732 km fata de 113 km in 1989)…” E o gluma? Nu ca n-am avea acum 732 km, dar…

Foarte binevenit acest articol. Totuși pentru ca imaginea să fie completă n-ar strica o statistică ce evidențiază ce procent din PIB înseamnă impozitul pe salariu raportat la procentul de taxare din 90 până în 2016.

Bun articol, felicitari ! La minusuri as trece pe primul loc injumatatirea locurilor de munca. Asta e adevarata tragedie. Combinata cu distributia lor neuniforma in tara, a dus la sfarsitul sau agonia multor comunitati.

…si, de remarcat ca atunci cand au preluat comunistii puterea nu au distru industria existena la vremea aceea, din contra au dezvoltat si mai mult.
Comunistii au facut mult mai mult pentru tara decat au facut scofalcitii astia in 25 de ani, iar omul simplu avea o ocupatie decenta, unul era strungar, altul lacatus, acum aduna peturi din gunoaie, si nu sunt pentru comunism, familiei mele i-a fost greu pe vremea aceea, dar si dupa.

Articolul e destul de relevant, cu cateva observatii:
1. S-a mai discutat despre nivelul real al cursului leu/dolar. Impartasesc opinia celor ce sustin ca adevarut curs este distinct: daca cercetam nivelul de trai (salar, pretul bunurilor/inflatie) cursul real era cel de pe piata negra. Daca cercetam insa productiile industriale, exporturile/importurile, etc, cursul comercial (folosit de dvs.) este O.K. Dar asta ar cam incurca calculele.
2. Mie personal „salariul mediu” mi se pare un indicator destul de rupt de realitatea veniturilor individuale. E un fel de PIB/capita. O cifra fara nici o relevanta, decat la macroeconomic. Pentru a arata daca nivelul de trai a crescut/scazut si cu cat, indicator mult mai relevant ar fi salariul median. Cel ce castiga 3 milioane (nu conteaza media), poate cumpara cosuri zilnice cat trei mii de altii, care castiga 3 mii. Iar salariul mediu ar fi 6 mii per salariat. Dar 1000 castiga sub acest plafon si unul singur peste acesta. Probabil de asta nici nu se publica salariul median. Probabil atunci ar avea argumente matematice si cei ce se plang, pe buna dreptate, ca la 50 de km de orasele mari domneste cea mai neagra saracie. Dar (eu asta cred/simt) si pe vremea impuscatului) existau o gramada de oameni in neagra saracie – chiar in perioadele de maxim avant propagandisto-muncitoresc.

Nu minte nimeni, ci doar vorbiti despre lucruri diferite.
Este foarte adevarat si incontestabil ca a crescut PIB-ul, si este la fel de adevarat si incontestabil ca au scazut veniturile a 70 % din populatie comparativ cu veniturile lor din ;89.
Dar dvs nu ne aratati venitul net pe cap de locuitor , nu ne aratati cate persoane castiga azi intre 3 si 7 milioane / luna. Va spun eu ce ati evitat : 70%.
Statistica spune ca 70% din populatie traieste mai rau decat pe vremea lui Ceausescu , adica are venituri mai mici.
Raportate la ce vreti dvs, la dolar, le paini/zi, la megacalorie, la orice vreti dvs ce se poate cumpara pe bani.
Deci statistica nu minte ci mananca ciocolata.

Eu cred ca este o simpla chestiune de invidie si frustrare:

1. Privilegiaţii, adica cei care inainte aveau mai mult decat ceilalţi şi de aceea se simţeau deasupra celorlalţi, acum au pierdut acel avantaj. Ala care avea o Dacie, in timp ce vecinii lui nici nu puteau visa la aşa ceva, este nefericit pentru ca, chiar dacă acuma are doua Audi şi trei BMW-uri, în jurul lui e plin de maşini la fel cu alui, sau mai scumpe. Ala care avea posibilitatea să facă o excursie in RDG o data la trei ani, şi-a pierdut „măreţia”, pentru ca acum orice Gigel se poate duce unde vrea muşchiul lui oricănd vrea el. Samd…

2. Ceilalţi, care reprezentau marea masă de oameni săraci, erau oarecum împăcaţi cu soarta lor, pentru ca nu prea aveau cum sa-i întâlnească pe cei privilegiaţi. Aşa ca erau împăcaţi cu situaţia. Acum, chiar dacă el are un salariu bun, chiar daca are maşina scumpă, chiar daca îşi face concediile în străinatate, îi vede pe strada pe alţii care au mult mai mult decat el, si se simte nefericit şi frustrat.

Am un prieten care o ducea bine si înainte, şi acum. Înainte stătea cu parinţii într-un apartament cu patru camere. Acum are în continuare apartamentul, dar mai are patru case în centru. Înainte tatăl lui avea o dacie, acum el are patru maşini. Înainte era fericit ca a facut o vizită în afara ţării, acum se plimbă prin toată Europa (prefera sudul Frantei), când vrea el. Şi totuşi susţine ca înainte era mai bine… De ce? Pentru ca inainte era „cineva”, acum e unul la fel cu multi altii.

Si mai este un motiv, pe care l-a mai enuntat cineva mai sus: atunci erau tineri, si faceau sex. Acum, „not so much…”

Toate statisticile despre nivelul de trai evita cu gratie cheltuielile cele mai mari, cele cu locuinta.
Pe vremea lui Ceausescu erau neglijabile. Astazi ratele la casa pe pentru un apartament nou de o calitate de multe ori inferioara chiar si mizeriilor comunistoide reprezinta un handicap major ptr tinerile familii. Nu mai vorbesc de cheltuieli masive legate de sanatate, educatie samd.
Din punct de vedere technologic lucrurile au evoluat fata de 1990 asa cum evolutie a fost si intre 1940 si 1965 cand au aparut automobile si televizoare ptr toti si multe altele.
Problema sta insa in deteriorarea masiva a plasei de siguranta sociala si a oportunitatilor in multe zone din tara. Cu exceptia marilor orase, de fapt a doar catorva dintre ele, singura oportunitate pe care o ai este emigrarea. Zone imense sunt in paragina absoluta cu nici o perpectiva de imbunatatire la orizont.
In plus o buna parte din cresterea economica e pe datorie sau pe banii trimisi de cei de afara.
Cu alte cuvinte traim pe imprumut, nu pe ceea ce producem sau pe ceea ce avem in posesie
Cum dam noi inapoi o datorie pe termen lung de 70 mld de euro eu unul nu-mi explic. practic rostogolim bulgarele imrpumuturilor care, sa vezi surpriza, se mareste continuu.

Poate ca si pe vremea lui Stefan cel Mare era mai bine: mediul era curat si nepoluat, mancarea era toata eco, calul era cal, razesitele-razesite.. :-)

Articolul discuta doar aspecele economice prin prisma unor indicatori. Asta s-a si propus. Doar ca acel „mai bine” nu se refera doar la cata placinta aveai in traista. Omul e un animal social, nu o variabila statistica.

Acel „mai bine” se refera de fapt la preluarea raspunderii personale de catre stat. Este esenta oricarei oranduiri totalitare ce isi doreste sa supravietuiasca: siguranta in schimbul libertatii.

E foarte comod asa: statul are grija de toate. Si ce-ti cere in schimb? Doar sa iei parte la sedinte de partid (unele chiar amuzante, unele chiar utile , desi cele mai multe pierdere de timp) si sa nu te ridici contra regimului (poti sa faci totusi bancuri, dar cu masura…).

Comunismul a fost o extrema a statului paternal. Evident, siguranta personala a ajuns pentru cei mai multi valaorea suprema, inaintea libertatii. Ce sa faci cu libertatea? Nu-ti da de mancare, nu-ti da slujba, nu-ti da casa si masina. Asa ca pana la urma ce mare paguba sa renunti la ea? Mai ales daca in schimb siguranta ta personala e garantate: ai servici, ai casa, ai masina. Chiar si mancare – pe cartela, dar o ai.

Acum, in 1989 ne-am trezit ca „ne-am luat ratia de libertate”. In cativa ani am observat insa ca nu ne da de mancare. Dimpotriva. Ne pune sa ne gandim, sa depunem efort. Si e chiar opusul sigurantei.

Asa ca repede oamenii au realizat ca o buna cale de intoarcere la siguranta ar fi un partid cripto-comunist. Poate unii chiar au dorit intoarcerea la comunism.

Nu e ceva neobisnuit – sa ne gandim la progresistii din SUA sau la social-democratii din UK imediat dupa WWII (imi scapa numele partidului respectiv). Comunismul e atractiv, ca si fratele sau fascismul.

Aceasta este cred explicatia pentru votul de stanga al generatiilor mai in varsta. Este insa conjunctural, pana ies din sistem .. :-(.

Acel „inainte era mai bine” cred ca se refera de fapt la aceasta confortabila lipsa a raspunderii personale pentru propria viata din comunismul Romaniei. Acel faimos „se descurca” era suficient pentru a asigura un spatiu ludic necesar exprimarii unui minim de libertate personala, exprimare ceruta din ratiuni de igiena mentala.

===
Acum, generatiile in varsta merg la vot, voteaza ce voteaza. Iar tinerii nu merg. Pe undeva , e si influenta injusta a parintilor si bunicilor care incearca sa ii convinga de faptul ca politica prezenta „nu-i reprezinta”. In mintea acelor parinti si bunici probabil ca fraza se continua asa „asa cum te-ar fi reprezentat partidul comunist daca mai era la putere”.

Sta insa in firea tinerilor sa fie rebeli. Ma intreb insa de ce nu sunt rebeli prin a merge la vot.

===

Dar astfel de regrete sunt cumva comune. Bula spunea „Nicaieri nu e mai bine decat in alta parte!”

Da, si asta este un motiv. Sa fii liber inseamna sa iti asumi responsabilitatea asupra faptelor tale si a deciziilor pe care le iei. Asta este extrem de greu pentru majoritatea oamenilor. E greu sa spui: „traiesc prost pentru ca sunt lenes, incapabil, si un pic alcoolic si imi place sa stau toata ziua la pacanele”. Este mult mai usor sa zici ca traiesti prost pentru ca de vina este capitalismul.

Nu sunt asa de convins ca tanara generatie este chiar atat de rebela. Eu ii vad mai mult ca fiind conformisti (ceva in genul hipsterilor, care afirma ca vor sa fie „altfel”, dar sfarsesc prin a fi toti la fel), razgaiati, egocentrici si cam de stanga.

Tot respectul pentru efortul Dvs de prezenta si de a ne convinge ca „nu o ducem chiar asa de rau”.
Din pacate, „o ducem bine” sau „o ducem rau” sint aprecieri subiective care depind de persoana si de domeniul caruia sint aplicate.

Un om care a fost urmarit permanent de Securitate si care in 1990 a imigrat in sa zicem Canada va va spune cu siguranta ca „acum e mai bine”.

De aceea, este laudabil efortul de a defini problema in termeni cantitativi, pentru a putea face o comparatie. Dar si aici, alegerea elementelor relevante este importanta altfel concluzia la care ajungeti poate fi falsa.

Puteti fi sigur ca muncitorul care se scula la 5 dimineata sa stea la coada pentru un litru de lapte pentru copilul sau, ca apoi sa ajunga la uzina la ora 7.00 va fi cu totul neimpresionat de nivelul exportului romanesc de grau in Uniunea Sovietica in comparatie cu exportul actual, indiferent de moneda folosita si ajustarile de curs de schimb folosite!

La nivel de amanunte, pot sa constat ca pentru epoca Ceausescu ati luat ca refererinta de obicei anul 1989, care nu este si nu poate fi definitoriu pentru o perioada de 50 de ani.

Va propun un exercitiu matematic pentru urmatorul Dvs studiu:
– in 1987 cistigam 3990 lei;
– in 1994 cistigam echivalentul a 400$;
– in 2004 cistigam echivalentul a 800 euro;
– in 2016 daca as mai fi fost aici si as fi putut gasi servici(!) as cistiga aproximativ 1500 lei.

Folosind pretul oricarui articol (litru de benzina, piine, litru de lapte, etc) sau eventual un „cos de cumparaturi” asa cum folosesc statisticienii, determinati cind „mi-a fost mai mai bine” ….

Concluzia? Poate va mai ginditi.

Cu stima,
Un om de pe strada

cresterile astea medii si raportarile la cap de locuitor sunt cam ambigue. daca eu mananc doi pui si tu niciunul, in medie mancam fiecare cate unul. daca inainte de revolutie lucrau aproape 9 milioane de romani – in romania – si erau mai putini pensionari, acum sunt doar vreo 4 milioane – in romania – si mai multi pensionari… dintre care suficient de multi cu pensii speciale, care nu sunt bazate pe contributii.

daca faci media intre 1000 de pensionari din agricultura si un politist/judecator/fost securist etc – media da binisor, desi nu foarte mare. insa cei 1000 de fosti agricultori, cu sanse mari sa fie si mult mai bolnavi decat cel cu care facem media, traiesc de pe o zi pe alta. daca mai traiesc. la fel si pentru salarii. daca 1000 de romani sunt platiti cu minimul pe economie si faci media cu un angajat de varf prin vreo banca, poate ajungi la salariul mediu pe economie si spui ca salariatii traiesc chiar al naibii de bine.

starea de bine nu se refera la politica si promisiuni, ci la asteptari si la realizarile asteptarilor oamenilor. daca statul exista pentru a strange impozite si atat, n-are sens existenta statului. statul nu mi-e sef. fara functie sociala, n-am nevoie de el.

zicea cineva mai sus ca romanii nostalgici simt lipsa paturii de siguranta sociala. corect. una e sa lucrezi o viata stiind ca vei avea o batranete macar linistita si cu asistenta medicala la nevoie, ca ai tai copii iti pot calca pe urme iar nepotii au la ce scoli sa mearga, alta este sa iesi la pensie – mica, mare, cum o fi – si sa te injure toti actualii angajati ca inca n-ai murit, n-ai iesit natural din sistem, cum spunea boc. sa n-ai copiii aproape pentru ca au emigrat, neavand de lucru in romania, poate nici nepotii – DACA ai nepoti. fibra sociala romaneasca s-a dus.

personal, imi aduc aminte de cozile la alimente. mi-aduc aminte de jumatatea de paine neagra rotunda pe zi, pe care nici n-o puteai taia, ca se faramita. de untul ala tare pe care il lasa bunica la inmuiat cu o seara inainte. de portocalele atat de rare ca erau acceptate drept cadouri de craciun (doar ca nu erau aduse de mos craciun, ci de mos gerila…). de ciocolatele alea uscate chinezesti, cu orez expandat… nu vreau o intoarcere la acele vremuri. insa ii inteleg pe cei care se uita in urma la asteptarile si realizarea asteptarilor in urma cu 30 de ani, si se uita acum la promisiuni incalcate cu buna stiinta de cei care le fac.

voi cei care va ascundeti dupa statistici ca sa le spuneti celor care sufera de frig si foame acum, desi la inceputul si chiar mijlocul vietii se asteptau sa-si petreaca ultimii ani macar feriti de foame si frig – va declarati multumiti de sistemul politic? de educatie, de asistenta sociala, de sistemul medical? de drumuri si de starea lor?! de directia in care merge romania?!

deci

„- sub 1000 ron net pe luna – 43,9%
– 1000 – 1700 ron net pe luna – 27,6%”

asta inseamna 70% din populatzia activa castiga sub 1700, sub 400 EUR

in afara de joburile la stat, si alea pe salarii destul de proaste, daca nu reusesti sa intri in „elita” cu salarii si mai ales pensii speciale pentru indivizi foarte speciali, restul sunt joburi foarte prost platite

cand lumea isi face credit ca sa’si cumpere un frigider sau sa’si repare bucataria chestia cu se traieste „mai bine” e hilara

dupa aia PIBul este raportat la o unitate de masura care se devalorizeaza masiv – quantitative easing plus alte actziuni

daca tot facem articole pe „numere” sa ne raportam la valoarea aurului, uncia

1990 $386.20

2016 $1,164.58

de aproape 4 ori

si nu s’a scumpit aurul de 4 ori, se devalorizeaza moneda odata cu quantitative easingul plus alte actziuni

deci a crescut de 3 ori PIBul per capita de furajata, meanwhile dolarul in raport cu aurul s’a devalorizat de 4 ori, so…

PIB 50 mld in 89 probabil cam aceeasi valoare reala ca 200mld in 2016

e normal sa tot creasca PIBul daca unitatea de masura se devalorizeaza, la toata lumea a crescut PIBul in dolari sau EUR(ca si ECBul tot asta face, toarna bani din aer in pietze) , la aia la care PIBul nu creste si e constant de fapt scade…

alte comparatii, pretzul caselor, sa vedem cat costa un apartament, ca de o casa cam ai nevoie, fara ultimul model de 4K TV potzi sa stai

cam cat costa un apt 3 camere pe vremea odiosului, in jur de 100.000 lei sa zicem la 2500 salariul (desi ‘telectualii si militienii/securistii/activistii/APVistii aveau peste 3000) cam 40 de salarii

acuma la 60K EUR la 400EUR salariul cam 150 de salarii, deci calitatea vietzii s’a imbunatatzit brusc de aproape 4 ori :) :)

bine, de fapt ar trebui sa compari cat puteai economisi atunci versus cat economisesti acuma, dar asta asa ca o comparatie grosso-modo si parca si atunci se plateau si in rate

industria au daramat’o/capusat’o/furat’o/taiat’o si vandut’o la fier vechi pe nimica, asa ca astia care vin acuma unde sa mai lucreze, toata lumea vanzatoare la supermarket? si restul la stat?

de bine de rau pe vremea aia tot prostul isi gasea ceva de lucru, ca daca nu il bagau ei cu fortza intr’o fabrica ca altfel il bagau la puscarie, acuma…

resursele sunt date pe revedente mai mici decat in Africa, padurile sunt pe rafturile de mobila din occident sau in proprietatea IKEA, terenurile agricole sunt vandute, din exportatori am devenit importatori samd

au plecat unde au vazut cu ochii vreo 4 milioane de romani, cu copiii lor cu tot, nici in timpul razboaielor n’am pierdut atata populatie

si d’aia sa vedem cine va mai plateste pensiile peste 15-20 de ani cand piramida se va inversa si mai abrupt

culculatziile astea raportate la unitatzi de masura care se devalorizeaza vertiginos (si nu va raportati strict la ce inflatie se declara oficial) mi se par inutile

e ca’n bancul ala cu statisticianul care a trecut un rau cu adancimea medie de 1m si s’a inecat

PIB e mai mare si la valoare ajustata. Industria asta daramata si data la fier vechi produce mai mult si exporta mult mai mult decat in 89. Pretul caselor e mai mare, dar – ca sa fim corecti pana la capat – hai sa amintim si faptul ca in anii 90 romanii au devenit proprietari pe apartamentele lor pentru niste sume modice; a fost practic o improprietarire. Iar aceste locuinte au fost ulterior mostenite, vandute, etc.
Si asa mai departe…
Stiu ca asemenea analize sunt o erezie si pot provoca chiar furie. E plin netul de articole care vorbesc despre dezastru si apocalipsa.

Am sa o fac eu pe avocatul diavolului pentru ca nimeniu nu indrazneste.
Despre cat de bogata e Romania….
– avem 4 milioane de angajati mai putin,
– avem vreo 4 furnale de otel in minus,
– nu mai avem flota comerciala,
-produceam 15 000 de camioane pe an..astazi producem 50..
– se nasc 150 000 copii fata de 350000 pe an
– avem 70 mld de eur datorie publica,
– avem 2 medici la mia de locuitori
– suprafata impadurita a scazut
– 40% din terenul arabil e detinut de cetateni straini
– suntem importatori net de alimente
– importam produse petrochimice pentru ca nu mai producem
-avem cu 1500 km de cale ferata mai putin decat in 1990
-30% din angajati lucreaza pe salariul minim pe economie …in PPP sunt mai saraci decat in 1989
-romanii din mediul rural nu isi mai permit achizitia de lemn de foc,
-calitatea invatamantului a scazut iar abandonul scolar e la cote ingrijoratoare
Pentru cine sare cu bata sa judece perioada 1965-1989 ar trebui sa va amintiti ca s-au construit majoritatea lucrarilor hidrotehnice in acei ani, care astazi ar costa sute de miliarde de euro sa le construim. Au fost construite milioane de apartamente, asa cum erau ele reci si intunecoase. Astazi locuim in aceleasi apartamente dar platim credite de 30 de ani pentru ele.S-a pierdut o traditie industriala care buna rea cum era era capabila sa construiasca de la avioane la petroliere, la utilaje agricole si calculatoare pe care le exportam in China. Avem sute de mii de absolventi de studii superioare care lucreaza joburi de outsurcing gen call center si alte sute de mii de oameni care impletesc cabluri pe salariul minim pe economie. Cercetarea si inovarea sunt ca si inexistente astazi.
Inteleg perfect nevoia unor astfel de articole, pentru ca de 25 de ani incercam sa ne pacalim ca intradevar era mai rau inainte, pentru ca subconstientul lucreaza, si mintea de pe urma ne pune in fata unui model de tara care merge catre nicaieri. Nici Germania dupa razboi sau Japonia nu au inregistrat catastrofa demografica a prezentului in Romania…..Am pierdut jumatate din forta de munca tanara si instruita iar exodul continua incet dar sigur ca o bolala incurabila cu sfarsit previzibil….

PS…Incercati sa vedeti cam cati producatori de lactate „romanesti” mai exista dupa 25 de ani de capitalism….iar copiii umbla descult prin praf la tara in praful masinilor traderilor de cereale..

Legat de mitul exporturilor dinainte de 89, ar fi interesanta si o analiza cantitativa a productiei (macar pe cateva ramuri, per total ar fi imposibil), nu doar valorica. In acele vremuri se exporta intradevar mult, dar la preturi de dumping. Cantitatile exportate erau mai mari atunci decat astazi, dar incasarile mai mici. Deci un randament foarte scazut (nu mai vorbim de calitate). In orice caz, la nivel macro e greu de facut o comparatie intre o economie in care pretul si oferta sunt fixate arbitrar si una libera. Insa la nivel de cos, oricine o poate face, iar rezultatul e evident.

Am îndrăznit să intervin pentru că tema „Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu” revine de obicei pe 26 ianuarie, anul acesta s-a furat startul. Mass-media manipulează, iar economiștii care se pun în slujba politicului devin prizonieri, renunțând de bunăvoie la libertatea cercetătorului. La întrebarea dacă „era mai bine…” cetățenii răspund „da, era mai bine decât este…”, referindu-se la economie, cel mai adesea la puterea de cumpărare, în timp ce presa dornică de subiecte senzaționale, trage concluzia că romanii erau fericiți sub un regim dictatorial. Întrebarea din titlul nu este incitantă, cum probabil s-a dorit, ci are mai degrabă caracter manipulator, cum sper că nu s-a dorit. Răspunsul adecvat, după opinia mea, este că „mint”, sau „nu mint” în egală măsură atât statistica, cât și cetățenii, în funcție de felul în care sunt interpretate răspunsurile la întrebare.

Este cunoscută butada cu trei candidați pentru un post, un matematician, un contabil și un economist, care întrebați fiind cât fac doi ori doi răspund pe rând: matematicianul, „Patru”, „Sunteți sigur?!” îl întreabă examinatorul. „Fără îndoială”, răspunde matematicianul. Întrebarea este pusă și contabilului. Acesta răspunde „Plus, minus 10 %, patru, dar în medie, patru”. Este întrebat și economistul „Cât fac doi ori doi?”. Acesta se apropie de examinator și-l întrebă șoptit „Cât vreți să facă?”.

Mai relevantă este, după opinia mea, analiza timpului de muncă necesar pentru achiziționarea diverselor bunuri. Astfel, se poate reprezenta mai corect prețul produselor, în ore-muncă, pentru diferite categorii profesionale. În acest fel, pornind din acest punct, se poate extinde cercetarea către ceea ce înseamnă raritatea produselor și modul în care se reflectă ea în preț. Poate fi luat in calcul, astfel, timpul alocat pentru obținerea unui produs, multiplicând timpul de muncă necesar pentru acoperirea prețului de raft cu un coeficient reprezentând timpul alocat achiziției și costul tranzacției. (Spre exemplu, pentru carburant, acesta poate fi mai mic la București și mai mare la Adjud, la carne, invers.) Prin urmare, în cazul unei analize mai ample, se poate studia piața paralelă (neagră), care funcționează în toate economiile unde apare penuria. Preturile de pe piața neagră, care includ o parte din cheltuielile efective pentru obținerea produselor (timp de muncă, căutare, stat la coadă, suprapreț, mită, risc etc.) sunt mai apropiate de cele reale.

Cred că argumentele acestea ar susține în mai mare măsură afirmația că trăim astăzi mai bine, decât variația pozitivă a PIB. (Și nu am adus altele, precum externalitățile negative ale economiei ceaușiste – a se vedea Copșa Mică, bunăoară șamd. Chiar există alte argumente, mai solide decât evoluția PIB.)

Eu sunt absolut convins că democrația și piața au adus omenirea unde este. Însă cazul României e mai special, pare să fie excepția ce confirmă regula. România a pierdut locuri bune în clasamentul economic mondial, în economia mondială din 1989 și până acum. În curând vom fi depășiți de economii pe care în dezastruoșii ani ’80 le disprețuiam. În loc să ne tot luptăm cu Ceaușescu ar trebui să participăm la competiția economică de azi

Legat de subiectivitatea comparatiilor, caţiva comentatori au atins problema oarecum, dar as vrea s-o formulez un pic mai clar: in vechiul regim eram intr-un „lagăr” şi ne comparam cu ţările din lagăr; in general comparaţia ieşea destul de bine, eram destul de „in top” . Acum, ca am schimbat „lagărul”, ne comparăm cu cei din lagărul nostru şi suntem la coada cozii… Sigur că nu e corect să compari, economia nu poate creşte cu 200% pe an ca să ajungem la o medie europeană, probabil va trece cel puţin o generaţie doar ca să ne apropiem de medie… aşa că frustrările sunt explicabile.

Va multumesc pentru comentariu, ma regasesc in aceasta opinie.

„Hudson previously taught at the New School in New York City. He is currently a professor of economics at the University of Missouri at Kansas City (UMKC).[6] He also lectures and publishes in association with UMKC at The Berlin School of Economics.

Hudson served as Chief Economic Advisor for Dennis Kucinich’s 2008 presidential campaign and holds the same position in Kucinich’s Congressional campaign. He has been economic advisor to the Icelandic, Chinese, Latvian,[6] U.S., Canadian, and Mexican governments,[7] to the United Nations Institute for Training and Research (UNITAR), and he is president of the Institute for the Study of Long-term Economic Trends (ISLET).

Hudson is a former balance-of-payments economist for Chase Manhattan Bank and Arthur Andersen, and economic futurist for the Hudson Institute (no relation). For Scudder, Stevens & Clark in 1990, he established the world’s first Third World sovereign debt fund, which became the second best performing international fund in 1991[citation needed] (an Australian real estate fund was number one).[citation needed]”

Pe subiect, dl Michael Hudson , aveti mai sus CV-ul dumnealui si mai jos opinia d-lui despre comparatia nivelului de trai utilizand statistica si PIB-ul

http://www.counterpunch.org/2016/12/09/orwellian-economics/

Un articol binevenit si comentarii multe si consistente.
Nu m-am ocupat de el fiind inca in „campanie electorala”, dar azi nu mai are sens sa vorbesti despre ce ar trebui sau despre cum ar trebui sau despre ce ai vrea tu sa vrea si altii etc etc referitor la ce se intampla in aceste ore, pentruca nu are relevanta decat in forma RicaVenturianistica, in viitor il voi scrie ca un nou cuvant pe care imi permit sa-l introduc in dictionarul de noi cuvinte adica ca pe un nume comun : „ricaventurianistic”. Desi m-am mai refenit si in trecut la acest sindrom cred ca l-am definit mai clar la articolul dlui Daniel Funeriu, articolul si activitatea dsale find la polul opus fata de acest sindrom bine creionat de marele ILC.
Asadar acum in pauza dintre doua fenomene meteo inainte si dupa „furtuna votarii”, ma voi ocupa de acele articole, importante in opinia mea, dar pe care le-am lasat in mod special pentru azi si cel mai deosebit si care merita toata atentia este acesta care creiaza si posibilitatea analizarii unui raport extraordinar de important in viata omului in genere dar mai ales in cea sociala si desigur ca si famliala, raportul intre obiectiv si subiectiv de care tot asa m-am mai ocupat pe acest forum meritoriu.

De fapt obiectiv in mod absolut fiind si intru adevar sunt „zeii” sau Dumnezeu dar si aproape de acestia niste oameni numarai poate pe degetele catorva maini in toata istoria umanitatii urmand apoi toate gradarile posibile de care voi vorbi mai departe din care se separa doua ramuri:relativa obiectivitate cand este vorba de ceva exterior si care nu te implica sau crezi tu ca nu te implica si aproape totala si de multe ori scarboasa subiectivitate in ceea ce te priveste.
De aceea cand vreau sa-mi separ cunostintele incerc sa aflu direct sau indirect care este gradul lor de obiectivare Desigur ca multi chiar si intelectuali nu inteleg termenul si raman perplecsi la o asemenea intrebare dar un important om politic a inteles-o sa inrosit si a disparut imediat fara sa dea vreun raspuns. El macar stia cum este :)

Revenind, in zona obiectivitatii se afla cu siguranta articolul in sine dar nu numai, iar in cea a subiectivitatii comentariile, asa cum este si de asteptat. Articolul este obiectiv in masura in care autorul nu a selectat materialele documentarii in scopul demonstrarii vreunei teze si desigur ca este si adevarat(adevarul este inclus in obiectivitate si nu invers) in masura in care sursele sale alese cu buna credinta(altfel tot ce spun referitor la articol cade) sunt adevarate. Cred ca nici autorul nu ar putea raspunde la aceasta chestiune decat cu : „m-am ostenit si am cautat sa fiu intru adevar si cat mai obiectiv posibil” si eu sper ca sa fie astfel macar din ce am constatat singur, in mod direct citind articolul cat si indirect citind comentariile.
Vor urma acum dar nu in aceasta postare ci in continuare atat analiza articolului ca fapt stiintific obiectiv cat si apoi a comentariilor in subiectivitatea lor.
Dar fiind azi ziua alegerilor nu pot spune ca articolul ar fi rupt de acest eveniment pentruca in mod global putem fi convinsi ca nu gresim daca spunem ca majoritatea celor care cred ca traiau mai bine in timpul lui Ceausescu lasand deoparte faptul ca tineretea este cu siguranta mai placuta decat senectutea chiar poate ca traiau si desigur ca in subiectivismul lor, majoritatea(sunt si unii care recunoscand faptul ca au trait mai bine pe atunci, stiu de exemplu ca a fi fost politruc sau securist pcrist era ceva dezonorant si azi nu mai vor sa fie lichelele care recunosc in sinea lor ca au fost, dar astea sunt flori rare si nu vor intra in analiza mea) au votat si vor vota FSN/PSD cu toate aripioarele lui care unele le mai indulcesc eventuale mustrari de constiinta, adica spui ca era mai bine cu Ceausescu dar votezi ALDE ca este un altceva decat comunism si crezi tu ca este un fel de social-liberalism care se aliaza cu partidul corect al celor saraci si desigur ca in Romania si mai multi.

I. Obiectivitate si exactitate referitor la articol:
1) Exista diferente in datele prezentate sa zicem ca nesemnificative, dar asta arata o anume nesiguranta in modalitatile de calcul folosite de diferitele surse.
a)Un singur exemplu valoarea PIB in 2008 (an record pentru PIB in dolari) este dat in articol dupa surse desigur serioase si credibile ca fiind 204,3 mlrd dar intro lucrare de masterat https://studentocratia.com/2012/02/24/economia-pe-intelesul-tuturor-p-i-b-ul/
este dat 200,07mlrd adica o diferenta de cca 2% in minus. Desigur ca nu este un capat de tara si concluzia finala conteza dar am dat acest exemplu doar ca sa arat limitele exactitudini fara sa uit ca „exactitudinea nu este si un criteriu pentru adevar”(Noica)
Desigur ca sursele sunt de vina si de aceea eu daca m-as stradui sa scriu un astfel de articol poate ca as media in anumite cazuri valorile date de surse similar de credibile.
b) Nu sunt in permanenta transformate valorile in unele comparabile asa cum se face pentru PIB-ul din 2016 in comparatie cu cel din 1989 impartindu-l la 1,95 ceea ce a dus la o crestere reala de cca 1,74 fata de cea nominala, mult mai mare, de cca 3,4(182/53,6), motiv pentru care se pare ca valorile din primul tabel sunt viciate rau aflandu-se in zona acestui raport nomnal de 3 si nu de 1,7 cat pare a fi cel real, adica cresterea este in termeni reali mai mica decat in nominali dar ea este substantiala.
Aici sunt obligat sa mentionez o nelamurire in ceea ce priveste raportul la indicatorul „GDP per capita, PPP (purchasing power parity)” care din definitia sa pare ca ar evalua cresteri sau scaderi reale.
Spun asta pentru ca acolo unde se dau si valori similare cu cele date aici in articol respectiv adica la
https://knoema.com/atlas/ranks/GDP-per-capita-PPP-based
se defineste astfel acest indicator:
„GDP per capita (PPP based) is gross domestic product converted to international dollars using purchasing power parity rates and divided by total population. An international dollar has the same purchasing power over GDP as a U.S. dollar has in the United States. A purchasing power parity (PPP) between two countries, A and B, is the ratio of the number of units of country A’s currency needed to purchase in country A the same quantity of a specific good or service as one unit of country B’s currency will purchase in country B. PPPs can be expressed in the currency of either of the countries. In practice, they are usually computed among large numbers of countries and expressed in terms of a single currency, with the U.S. dollar (US$) most commonly used as the base or “numeraire” currency”
Ca sa nu mai vorbim ca in acelasi tabel valorile din prima linie in valori nominale si din a doua in PPPbased, difera enorm desi rapoartele intre anii 2015 si 1989 difera mai putin .
c) Insa oricum am analiza avem cu siguranta cresteri insemnate ale PIB si global si pe cap de locuitor pe cap de locuitor, poate de la simplu la dublu pretul fiind insa unul care mie mi se pare enorm adica o datorie publica de aproape 3000$/capita din care cea externa este cam jumatate. Daca eu as fi indatorat cu o suma egala cu jumate din venitul meu anual si nu as stii exact cum imi poate creste acest venit si ce dobanzi sunt ca sa-l platesc mai relaxat as fi destul de speriat chiar daca mi s-ar explica ca este sustenabil si m-as intreba cine imi explica asta cei care ca si mine platesc dobanzi sau cei care le incaseaza si asta este un raspuns fara legatura cu intrebarea din titlu la care autorul specialist in domeniu ar putea da un RASPUNS ELABORAT, adica nu de soiul ca „suntem mult sub gradul de indatorare al altor tari membre UE.”
Desigur ca nici tampenia lui Ceausescu care ne infometase si inghetase ca sa ramanem cu zero la datorie nu era o solutie ci chiar cauza gloantelor incasate de el si nevasta-sa desi eu personal nu sunt de acord cu balciul comunist facut in acele zile de Craciun
Dar daca ma gandesc la cum i-au fost iertate datoriile Poloniei nu pot sa nu fiu invidios dar „cu bani si prostii se descurca” (nu e cazul polonezilor) asa ca oricum noi trebuie sa fim mai destepti si din pacate cam dam in gropri :)
2) a) Lipsa structurii exporturilor chiar si cu valoare mult mai mica decat in 89(daca cu adevarat cifrele a fost inversate sau poate ca astea de acum sunt cele reale???)cu date ciudat de mari atat valoric nominal si real cat mai ales cantitativ in comparatie cu cele din 1989. Aceasta crestere enorma per total fata de cele din 1989(55/4 in nominal dar desigur ca macar 10 si in real) ar trebui detaliata si aceasta absenta ma face sa banuiesc autorul de acea lipsa de obiectivism de care am vorbit in postarea anterioara adica eliminarea unur date neconvenabile, caci una este sa exporti materii prime adica sa-ti epuizezi resursele naturale cate mai sunt cu profit pentru altii si castig minim (in realitate paguba pentru viitorul tau) si alta artefacte chiar si cu un grad mai mic de tehnicitate.
Desigur ca daca ai decazut in asemenea hal incat dai totul pe margele(exagerez) asta este (si sa fii atunci fericit ca macar nu mai exista sclavie cu biciuri si cu lanturi- iar exagerez) :)
Astept o lamurire la acest punct a) unde nu stiu cand erau exporturle mai mari in 89 sau acum?

b) Este imbucurator ca daca productia industriala nu a crescut cine stie ce, adica mai mult mai putin decat pib, macar productivitatea muncii a crescut substantial iar in agricultura rezultatele sunt destul de bune atat ca productivitate cat si ca productie globala in ciuda faramitarii acesteia fiind clar insa ca agricultura este un domeniu cu o mare rezerva de potential inca nefolosit.

c) La indicatorii care se coreleaza mai direct cu nivelul de trai material, respectiv salariu mediu net, puterea de cumparare putem considera ca aceasta a crescut macar cu 50% din 1989 si pana azi ceea ce este foarte putin si nu ne apropie cine stie ce de media europeana. Ar fi interesant o analiza a evolutiei acesui parametru comparativ cu media europeana si cu cateva tari mai rasarite dar si mai aproape de noi din Europa dar si din lume.Cred ca s-au facut astfel de analze, trebuie doar comunicate celor interesati

d) Ramane in continuare problema sistemului de pensii probabil ca si cea a scolii si sanatatii care ar fi indicatori ai nivelului de trai dar in niciun caz nici acesti indicatori nu sunt mai rai decat in epoca ceausescu ci doar mai echitabil distribuiti si de ce spun asta?

3) Spun asta pentruca ineficienta endemica cauzata si de repartitia defectuasa a valorii nou create care facea ca aproape jumatate din populatie sa exploateze pe cealalta, in majoritate fara voia expresa a ” exploatatorilor” care erau unii parazitii interesati constienti adica intreaga patura conducatoare de partid, de utc si aparatul ei represiv securitatea si militia si parazitii clasei muncitoare(sindicalistii cu functii) care fie nu faceau nimic frecand menta in tot soiul de activitati fie nu frecau menta cu efort, astia sunt cei nevinovati de exploatarea pe care o efectuau inconstient, ba chiar munceau dar fara sa produca valoare adaugata si deci si fara sa-si bata prea mult capul . Mai ales, primele categorii si fiii lor cred ca in comunsm era mai bine si asta se vede si din numarul de votanti ai stangii comunistoide si egalitariste(desigur nu pentru sacalii din frunte care fura mai abitir ca in ceausism) cat si din unele comentarii la acest articol

In continuare sper sa ma ocup putin si de comentarii cat si de raspunsurile autorului la ele

II. Ref la obiectivitatea comentariilor cred ca din destulele comentarii depuse pe parcursul acestui fir opina mea se poate observa , destule obiective sau dcu buna credinta dar si unele manipulatorii si foarte subectiv confectionate.

La fel cum pamantul e rotund, sunt niste lucruri care nu pot fi contestate. Chiar si anii 80 statul comunist avea un plan de investitii de aproximativ 25% din bugetul republican, cum era denumit pe atunci. Astea sunt cifre documentate. Sunt convins ca in termeni reali, cifra s-ar putea raporta chiar la PIB. Daca am fi mentinut ritmul, aceste investitii masive si permanente ne-ar fi permis sa tinem pasul cu lumea civilizata. Dar bineinteles ca nu s-a intamplat asta.

Despre mitul economiei comuniste care duduia si aici http://www.infoest.ro/stiri/editorial/Mitul-economiei-comuniste-care-duduia-Explica%C8%9Bii-pentru-pro%C8%99ti-Date-2017-1989.htm

Este aberant sa compari PIB-ul generat de intreprinderile care erau toate in posesia statului, fara concurenta cu zilele noastra in care PIB-ul este generat in cea mai mare parte de firmele straine din Romania, asa numitelöe multinationale.
Diferenta este ca PIB-ul generat de statul roman, inainte de ’89 apartinea in totalitate statului roman in timp ce astazi statul roman ia numai impozite pe PIB-ul generat de multinationale.
Acestia scot profitul din tara, daca nu mai investesc.

De acea statul roman nu poate face nimic fara credite din strainatate.

Din discutiile avute cu parintii se pare ca a doua jumatate a anilor ’70 era ok. Am impresia ca lucrurile s-au deteriorat mult pentru ca si Westul a pornit o politica agresiva impotriva statelor comuniste.

P. S. Cred ca productivitatea a crescut in ultimii 30 de ani in toata lumea si datorita robotizarii. Poate faceti( in limita timpului disponibil) si o comparatie intre ’78sau’79 si’ 89. Sa vedem daca era statistic o perioada mai buna sau nu. Nu exista sistem bun sau rau, implementarea lui de catre om poate sa fie buna sau proasta.

Nu stiu despre ce evoiutie PIB vorbesti , pentru ca acum nu mai producem nimic deci PIB-ul este 0, si cum numai producem nimic nici nu mai exportam nimic..Despre un lucru insa nu zici , nu ai cum pentru ca esti doar o forma inferioara de viata capitalista : in comunism in toti ani a fost excedent bugetar pe cand in capitalism chiar presupunand ca am mai fi produs ceva in toti anii a fost deficit.De productie industriala nu mai poate fi vorba in capitalism , de agricultura nici atat.Involutia salariului mediu net nu evolutia In 1989 era de 3100 lei la 1 $ = 4 lei , acum e tot 3100 lei la1 $= 4, 57 lei , problema e ce poti sa iei acu de 3100 lei si ce puteai sa iei pe atunci ,In afara de masini care erau mai bune (te tineau 30 de ani ) si mai scumpe 75000 lei In comunism, acum costa 46000 dar trebuie sa le schimbi la 2 ani , in rest toate produsele erau intre de 2 ori si de 100 de ori mai ieftine oricine isi permitea un concediu la mare de 18 zile si unul la munte de 18 zile .Nu mai mintiti !In comunism salariul minim pe economie era de 1500 lei, salariul mediu ca si acum 3100 lei , numai ca acum exista si venituri de 149 lei / luna plus ca mai mult de 30 % din populatia apta de munca nu au niciun venit.Cu 1500 de lei in comunism faceai un concediu de 18 zile la mare si 18 zile la munte , acum daca iti ajunge pentru o zi la Poiana Brasov sau la Mamaia.La capitolul autostrazi am progresat rau de tot .Folosibili care duc de undeva pana altundeva sunt doar 315 km , din care 117 dinainte de 1989, si mai sunt 253 de km care duc de niciunde pana nicaieri.Ceea ce este clar este ca in comunism am avut economie, educatie gratuita, cultura, respect , libertate, sanatate, lipsa infractionalitatii, siguranta, locuri de munca conform pregatirii.In capitalismul de tip colonie de mana a 34-a in care ne ducem acum traiul de pe o zi pe alta nu mai avem nimic.