sâmbătă, mai 18, 2024

Grindeanu versus Pence

Din multe puncte de vedere, o astfel de comparație este greu de realizat, și poate părea chiar forțată, având în vedere că vorbim despre persoane de anverguri inegale, ce au responsabilități distincte și provin din state cu o influență globală incomparabilă și cu sisteme politice diferite. Însă, aceste personaje sunt relevante pentru a ilustra, într-o mare măsură, celebrele, dar neînțelese în totalitate, mecanisme politice de ascensiune pe scara puterii.

Am aflat despre candidatura lui Mike Pence în echipa lui Donald Trump, pentru funcția de vicepreședinte, cu câteva zile înainte de Convenția Republicanilor din Cleveland de anul trecut. Deși acord o atenție destul de mare scenei politice din SUA, acest nume nu îmi era cunoscut. Și cred că aceeași senzație au avut-o mulți români când au aflat că Sorin Grindeanu este a doua propunere PSD-ALDE pentru funcția de prim-ministru. Inevitabil, a apărut întrebarea legată de criteriile folosite în selecția elitei politice, mai ales în această perioadă de reașezare a sistemelor politice și a ordinii mondiale în sine.

Ca politician de carieră, să-ți asumi postura de mâna dreaptă a lui Trump este o provocare similară, păstrând cu luciditate proporțiile, cu cea de a fi Prim-ministru într-un Guvern condus cu o mână forte din umbră de Liviu Dragnea. În primul rând, pentru că este complicat să-ți definești public și mediatic un profil sustenabil, atunci când pleci din postura aparentă de executant al unui lider politic cu o personalitate puternică. În al doilea rând, pentru că trebuie să fii “on board” cu multe din politicile uneori controversate promovate de cel care te-a propus în funcție. Și, nu în ultimul rând, pentru că nimeni nu își dorește să fie “numărul 2” și va exista o tentație constantă de a deveni liderul suprem, dar pașii tactici trebuie calculați cu foarte mare grijă. Întrebarea este: va face primul ministru român saltul de la un mandat cu răspundere politică limitată (și, oarecum, cu termen politic limitat) la un crearea unui real pol de putere în PSD? Pentru că sistemul democratic românesc face ca un Guvern odată instalat să fie dat jos cu greu, mai ales cu un Președinte de altă orientare politică decât majoritatea parlamentară.

Ca notă contextuală, trebuie să ne uităm și la cele două partide din care provin, mult mai asemănătoare decât se poate bănui la o primă vedere. Și Partidul Republican și Partidul Social Democrat reprezintă un electoral tradițional, cu profunde valori creștine, susținător al familiei tradiționale, mai puțin educat și reprezentat din membri ai “clasei muncitoare”. Acel electorat “tăcut”, frământat de traiul de zi cu zi, afectat în mod negativ de efectele globalizării și ale evoluției tehnologice (care ar susține puternic propunerea lui Bill Gates de impozitare a muncii robotizate). Deși judecat de către unii susținători ai libertăților de toate felurile, acest electorat are tot dreptul de a încerca să apere un status-quo ce le oferă o oarecare zonă de confort, înspăimântați de un viitor pe care nu-l înțeleg și răniți de un trecut ce a produs un impact major asupra vieților lor.

Revenind la criteriile de selecție, este evident că principala caracteristică este loialitatea pragmatică. De ambele părți. Liderii puternici își aleg colaboratori comozi, ce nu reprezintă un pericol imediat, iar secunzii acceptă o oportunitate unică, ce îi poate scoate din tranșeele de partid și propulsa către liga mare. Unde se află meritocrația în tot acest proces? Ei bine, sistemul de guvernanță din partidele politice este foarte asemănător cu cel din companiile private sau din societatea civilă. Networking-ul este astăzi, de cele mai multe ori, principalul criteriu de selecție pentru o funcție de conducere, lăsând pe locuri secundare meritocrația și profesionalismul.

Un alt atu care contribuie la influențarea procesului de selecție este greutatea politică și contribuția cu care un personaj vine la masa negocierilor. În America, Mike Pence a reprezentat legătura cu rețeaua de guvernatori republicani, foarte influenți în jocul politic și electoral, relația cu Congresul, Pence fiind în două mandate membru al acestei instituții de putere, relația cu baza creștină de votanți republicani și elementul de doctrină republicană ce lipsea campaniei lui Trump. Deși diferența de avenvergură politică este considerabilă, în România, Sorin Grideanu reprezintă gruparea “lupilor tineri” din PSD, în majoritate compusă din primari de municipii și parlamentari la primul mandat, are un profil curat, nefiind implicat în controverse majore, și trage după el o parte din generația promovată de Victor Ponta în timpul mandatelor sale de Prim-ministru.

La Washington, mulți preconizează că Donald Trump nu va mai avea un al doilea mandat, iar după discursul său privind Starea Națiunii din Congres, în care nu doar că nu a reușit o împăcare cu tabăra Democraților, ci a continuat pe aceeași linie de fractură, au apărut voci care vorbesc de o suspendare dacă Trump va continua să fie o vulnerabilitate pentru unitatea națiunii. La București, deși nu a renunțat la această idee, și lui Liviu Dragnea îi va fi tot mai greu să ocupe funcția de prim-ministru sau – de ce nu? – de Președinte al României. De altfel, după reacția societății românești la adoptarea OUG 13, oricărui candidat PSD îi va fi extrem de dificil să câștige turul II pentru alegerile prezidențiale din 2019, având în vedere gradul mare de mobilizare la vot. Mai mult, există un grad de incertitudine cu privire la situația juridică a liderului PSD. Și atunci, este evident că “secunzii” vor aștepta cu interes momentul, la termen sau în urma unui “accident” de parcurs, în care vor putea să emită pretenții pentru leadership-ul suprem.

Dovezile dorinței de independență au apărut deja, în ambele cazuri. Demisia lui Michael Flynn din funcția de consilier pe probleme de securitate în Administrația Trump a fost citită de mulți analiști politici din SUA ca fiind un semn că influența lui Mike Pence este în creștere. Pe plaiurile dâmbovințene, Sorin Grindeanu a apelat la o metodă similară când a dat de înțeles că este decizia sa să-l demită sau să-i lase ocazia de a-și da demisia lui Florin Iordache din fruntea Ministerului Justiției.

Faptul că, cel mai probabil, ambii jucători politici reprezintă soluții pentru viitorul celor două partide este evident. Însă, întrebarea corectă este: vor reuși ei să fie lideri capabili să apere valorile democrației moderne și să aducă bunăstare pentru cetățeni? Vor rămâne în istorie ca lideri care au reușit să aducă un impact pozitiv sau se vor pierde prin meadrele trecutului politic? Cum ar spune prietenii noștri americani – “time will tell”.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Dezamagitor pentru americani, un „urraaa” din toti bojocii pentru romani: sintem una, toti o apa si-un pamint ei si noi sau noi si ei.
    Daca asta e un argument „acest nume nu îmi era cunoscut.”, atunci nu inteleg dece facem haz de omul care plecind de la Zoo, a clatinat din cap „asa ceva nu exista”, cu referire la aratania cu gitul lung pe care tocmai o vazuse.
    Nu mai e nici SUA ce-am visat. Cind ne lovim de realitate, incepem sa-i compatimim pe americani ca au un presedinte ca Trump. Saracii.

    • Miss Anuta,

      The analogy between PSD (which by the way is day and night a socialist/leftist party) and the Republican party is not only forced, but betrays a screaming ignorance of American history in general, and the Republican Party in particular.

      Let me describe your intention with this title Grindeanu versus Pence.

      Data viitoare cand se intentioneaza atragerea unui numar cat mai mare de cititori > use techniques that are not normally used by „CNN, LA Times, New York Times, WA Post, and BBC”.

      Un profesor roman, care preda la importante univ. americane, pe buna dreptate, spune apasat ca daca te informezi doar de la CNN, LA Times, New York Times, WA Post, and BBC > nu vei avea acces decat la propaganda si nu vei stii cu adevarat sa faci analogiile corecte.

      Try a multiple sources of media outlets, or even better > good knowledge of American history and a few respected syndicated columnist that do not eat propaganda day and night.

  2. Mi s-a parut extrem de caraghioasa incercarea de a face o paralela intre PSD si Partidul Republican si intre Dragnea si Pence.

    In rest, disonanta cognitiva.

  3. @victor L: „Nu mai e nici SUA ce-am visat. Cind ne lovim de realitate, incepem sa-i compatimim pe americani ca au un presedinte ca Trump. Saracii.”

    spre deosebire de noi, care suntem o tara din lumea a 2-a (cateodata, a 3-a) care bajbaie pe calea spre democratie, SUA au sute de ani in domeniu. Au cladit in timp institutii democratice puternice, care vor sta in picioare mult timp dupa ce diversi trumpi vor fi fost presedinti.
    In Romania e stare de razboi, mafiotii contra statului, folosind poporul drept carne de tun. In razboi, ne compotam dur, fara manajamente. Se pare ca nu mai merge cu vorba buna, iar penalii din fruntea tarii sunt dispusi sa arunce Romania moderna la gunoi, doar ca ei sa scape de judecata si sa se inavuteasca mai dihai ca pana acum. Din pacate, nu a mai ramas decat miscarea de forta, daca vrem o Romanie democratica.

    • @ Sorin,
      sint sigur ca nu ai inteles sensul vorbelor mele. Imi cer scuz\e ca am fost ironic :P
      E bine, totusi, ca nu le-ai interpretat ca din partea unui antiamerican.

    • cit de greu poate fi sa te prinzi de o ironie, mai putina inversunare si mai mult simt al umorului, zise tovarasul secretar in incheierea sedintei cu cadrele.

  4. După părerea mea, întreaga construcție logică a articolului pornește de la o premiză falsă, chiar și enunțată implicit, nu explicit.

    „… să-ți asumi postura de mâna dreaptă a lui Trump este o provocare similară, PĂSTRÂND CU LUCIDITATE PROPORȚIILE (s.m.), cu cea de a fi Prim-ministru…”

    Are sens să vorbim de păstrarea proporțiilor atunci când figurile geometrice (în cazul nostru politice) se aseamănă, după cum am învățat la geometrie. Nu am găsit nicăieri în articol un indiciu pe baza căruia să putem concluziona, chiar și într-o cheie subiectivă pe care o putem concede oricărui articol de opinie, că Dragnea se aseamănă cu Trump, sau că Grindeanu se aseamănă cu Pence.

  5. Despre ce vorbim aici? Pence nu este papusa, este papusarul in toata schema asta… omul partidului, omul grupului de interese care a dominat politica republicana in ultimii 8 ani de zile si care are singura menire sa controleze guvernul si sa asigure ca politica dusa de acesta este in linie cu ce-si doreste partidul. Prin asta nu vreau sa-l victimizez in vreun fel pe Trump, doarme cum si-a asternut, atat el cat si republicanii au obtinut ce aveau nevoie si acum duc o politica pe care ei o considera necesara si pe care publicul a votat-o. Pence nu este acolo pentru a impiedica populismul din promisiunile electorale, ci pentru a se asigura ca nu va incalca interesele politice ale republicanilor, majoritari in Congres.

  6. Poate fi tentent postul de vice-presedinte cand presedintele are saptezeci de ani. Ca nu se stie …
    Nici Truman n-a visat vreodata sa ajunga presedinte. Si desigur, nici Lindon Johnson, desi in cazul lui nu varsta presedintelui a contat …

  7. Dacă rațiunea, decența și onestitatea intelectuală vor triumfa, sub nicio formă impactul politic al celor doi nu va putea fi considerat pozitiv. Pence neagă încălzirea globală și crede în creația biblică, iar guvernul lui Grindeanu nu demult a încercat o subtilă manevră de subminare a statului de drept. Despre ce vorbim aici?

    Sigur, ar putea exista un scenariu sumbru și de-a dreptul tulburător în care actuala ordine mondială va fi răsturnată și-n locul ei se va ridica o nouă ordine, bazată pe naționalism, populism, ultraconservatorism și o atitudine antiștiințifică în general. În acest context, Pence și Grindeanu ar putea fi văzuți de posteritate drept apărători ai valorilor democratice. Până la urmă, istoria chiar este scrisă de învingători.

  8. Inainte de o comparatie intre Pence si Grindeanu, cred ca era necesara o analiza mult mai detaliata a acestei afirmatii: „cele două partide din care provin, mult mai asemănătoare decât se poate bănui la o primă vedere.”

    E o afirmatie cu care sunt de altfel de acord; dincolo de istoria extrem de diferita si de vechile etichete ideologice (stanga/dreapta), atat PSD cat si Partidul Republican DE AZI sunt partide populiste, traditionaliste, cu un discurs antiglobalist si tot mai agresiv xenofob si iliberal, cu suporteri care vad necesitatea unor lideri „de mana forte”.

    In absenta acestei analiza, comparaia intre Pence si Grindeanu pare nitel fortata.

    • @ rares benga Validitatea comparației dintre Mike Pence si Sorin Grindeanu este aceeași cu a aceleia dintre Napoleon si Ivan Turbinca. Moralistii francezi aveau o vorba la care autoarea ar face bine sa mediteze inainte de a-si așterne (cam incontinent) gândurile pe hârtie: „comparaison n’est pas raison.”
      La fel de invalida este comparatia dintre PSD si Partidul Republican (de ieri sau de azi) din Statele Unite. Dacă PSD este o confrerie (încerc sa fiu politicoasa) a hoților pentru care Romania e o prada, un cartel de tip mafiot in alcătuirea căruia intra insi îndeobște fără meserie de „anvergura” unor Mădălin Voicu, Vanghelie &Co, personaje, vorba dlui Balint, „fara prea multă școala, dar cu puscaria la zi”, partidul Republican număra in rândurile sale, cu precădere, oameni care inainte de a deveni oameni politici, au atins in profesiunile lor nivele de excelenta care impun respect. Nu putini dintre ei si-au riscat vietile pe câmpul de lupta ca ofiteri, sau soldați in Armata Americană, dupa ce obținuseră o diploma de la universități dintre cele mai prestigioase.
      A vorbi despre discursul, chipurile tot mai agresiv xenofob al Republicanilor înseamnă, a-ti da cu părerea in totala necunoștință de cauza. Îmi inchipui ca dv.dle Benga aveți acasa o ușa pe care o tineti, cel mai adesea, încuiată. Asta nu pentru ca sunteți xenofob, rasist, mizantrop, misogin, samd, ci pentru ca sunteți un om normal care dorește sa știe cine intra si cine iese din casa lui. Exact asta e punctul de vedere al Republicanilor. Așa cum la Dvs.acasa nu se intra decât cu permisiunea Dvs, tot astfel in SUA n-ar trebui sa se între decât cu acordul autorităților americane, adică cu respectarea legii. A normei. Sa va mai amintesc ca normal vine de la norma, nu de la xenofob?
      As adaugă ca nu e nimic populist sau iliberal in a te preocupa cu adevărat de locurile de munca ale oamenilor, in a-i scuti de taxe oneroase si inutile, in a arunca la gunoi legi care fac mai mult rău dacit bine si care sufoca spiritul antreprenorial, in a retrezi spiritul patriotic si respectul pentru faimosul American dream, respingând vorbaria politic corecta si politicianismul inept si corupt. Last but not least, spre deosebire de PSD al cărui electorat se recrutează dintre oameni cu o inebranlabila mentalitate de asistați, așteptând cu mana întinsă pleașca „binevoitoare” a guvernului si ocrotirea statului, electoratul Republicanilor este de o independența acerba. Republicanii cred in responsabilitate personală, in primatul legii si in calitatea de servitori, nu de suverani, a guvernantilor. Orice paralela cu PSD, e paralela cu realitatea.

      • Scuze pentru cele doua virgule inserate (vai!) între subiect si predicat. Când scriu despre bravii noștri pesedisti sunt la fel de agramată ca si ei.

      • Dna Margot; de apreciat efortul de a reproduce – de dupa pseudonim – propaganda Fox News. Aproape punct cu punct, inclusiv cunoscuta metafora cu usa incuiata, povestea cu taxele cele oneroase si cu reglementarile care „sufoca” spiritul antreprenorial.
        Realitatea e insa nitzel diferita (iar acest schimb de comentarii reflecta in parte fisura ideologica din SUA si lumile paralele in care traiesc Republicanii si Democratii).
        Sa luam „muslim ban” de exemplu. Actul e de o cruzime extrema si condamna o multime de oameni vulnerabili, multi care fug de jihadisti (si care oricum erau verificati si rasverificati). Fapt e ca refugiatii n-au comis nici un act terorist in SUA, pe cand extremisti americani de dreapta cu arme automate au comis o multime de masacre. Iar daca asta e un argument cam abstract, poate ar trebui sa ascultati (cum am facut recent) povestea unui taximetrist Newyorkez refugiat din Siria, al carui frate a fost asasinat de fortele lui Assad si care tremura pentru cele doua fiice aflate inca la Damasc si care acum sunt blocate de ordinul lui Trump.
        Sau hai sa vorbim de taxe: de treizeci si mai bine de ani taxele in America tot scad. Unul din rezultate e ca cei mai bogati 1% au acum cam 50% din venitul national, fata de 20-25% in anii 80; in acelasi timp veniturile jumatatii mai sarace a societatii au stagnat, pensiile garantate au disparut, costul asigurarilor medicale si numarul de neasigurati au explodat (inainte de Obamacare). Iar acum republicanii se pregatesc sa lase iarasi milioane de oameni fara asigurare medicala argumentand ca Obamacare si Medicaid sunt prea scumpe. Intre timp, ultimii doi candidati Republicani la presedentie (Romney si Trump) platesc taxe de 11% (Romney) si aparent 0% (Trump).
        Ceea ce au in comun PSD si Partidul Republican de azi e urmatorul lucru: priceperea de a utiliza electoral fricile, anxietatile si obsesiile paturii cele mai sarace si needucate a populatiei pentru scopurile unui mic grup de beneficiari.
        E drept ca PSD foloseste metode primitive si o hotie grobiana, pe fata, cuplate cu un mesaj etatist “de stanga” in timp ce republicanii folosesc scutirile preferentiale de taxe (loopholes) si impacheteaza asta in ambalajul “libertatii economice”. Dar realitatea cruda e ca ambele partide sunt conduse de o elita lacoma, rapace si cinica, care isi dispretuieste proprii votanti.
        Iar epoca liderilor Republicani care “impun respect” a apus de mult. De altfel, majoritatea vechilor lideri s-au opus (fara success) lui Trump – ce exemplu mai bun decat faptul ca insusi George Bush tatal a votat impotriva.

  9. PSD acest partid aproape neofascist si deocamdata amuflat nu sufera asemenea comparatie. La el te poti gandi si in termenii daca nu cumva cu un presedinte de onoare acuzat de crime contra umanitatii nu ar trebui scos in afara legii. De unde pana unde asa ceva la cel republican sau la cel democrat din SUA. Chiar trebue sa inghitim toate aceste manipulari denumite opinii ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ana Cătăuță
Ana Cătăuțăhttp://contributors
Analist comunicare și risc politic, Managing Partner New Machiavelli Communications, director executiv al Comitetului Național pentru Dezvoltare și consultant extern al Băncii Mondiale. Experiență de peste 10 ani în comunicare politică și instituțională. Absolventă a Facultatății de Științe Politice (secția engleză), Universitatea București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro