Trebuie să spun de la bun început că nu știu exact despre ce fel de nedreptate e vorba în acest text. Sunt unele sensuri ale cuvintelor care nu sunt surprinse de definiții, le delimităm cumva printr-o rotire discurisivă în jurul lor, prin incursiuni interogative, adesea fără să primim răspunsuri clare, care poate că nici nu pot fi date. Starea interioară care a generat textul a survenit în contextul contactului cu ideea că un om poate să nici nu tresară sufletește când suferă o nedreptate, și că aceasta ar fi un indicator de reală smerenie.
Cred că se poate însă preciza foarte clar despre ce nu e vorba aici. Textul nu susține nici perspectiva populista – “adică, noi, oamenii ăștia simpli suntem mult mai buni decât elita conducatoare, la noi se află adevărul și dreptatea, elita e coruptă și exploatatoare.” După cum nu susține nici elitismul, care “este pe exact același palier ca și populismul.” Dreptatea și nedreptatea despre care e vorba nu au o localizare socială bine precizată, nu e sunt nici difuze sau uniform distribuite.
E ceva vreme de când omenirea încearcă să scadă nedreptățile din lume, fără vreun succes aparent, ba chiar cu unele rezultate mai degrabă rele. Poate că o strategie mai bună ar fi să acceptăm faptul inevitabil al existenței lor și să vedem la ce ne-ar putea fi de folos.
Un prim avantaj al nedreptăților este că nu suntem noi cei care le facem. Mocirla e la ceilalți, noi stăm întotdeauna mai bine. Unui astfel de avantaj i s-ar putea reproșa că aduce a fariseism, dar rămâne cu o incontestabilă valoare psihologică. Întărește stima de sine. Rămâne de aflat cum anume fiecare având o stimă de sine relativ bună nedreptatea rămâne relativ constantă cantitativ în lume.
Un al doilea avantaj este că ne întăresc gândirea critică. Generează tot felul de probleme pentru care trebuie să ne punem mintea la contribuție ca să le rezolvăm. Asta ne face ageri, inteligenți, spre deosebire de mulți alții care sunt în genere mai proști ca noi. De obicei aceștia sunt și cei care fac cele mai multe fapte nedrepte. De exemplu, ei sunt la putere, iar noi victime. Acest avantaj ar părea să aibă o singură inconsistență, cum anume se face că mereu victimele sunt mai inteligente. Să fie inteligența un dezavantaj competitiv ? Să predispună ea la o anumită naivitate ? Ori mai degrabă ea îndeamnă la atitudinea de contemplare a modul de manifestare al celor mai proști ca noi ? Și ce se întâmplă când suntem noi la putere, ne prostim dintr-o dată de alții percep acut nedreptățile noastre ?
Un al treilea avantaj al nedreptăților este că ne îndeamnă să reflectăm la natura puterii. Ceva e nedrept în raport cu niște reguli care există pentru că există o autoritate. Dacă libertatea e deplină nu se mai poate vorbi de dreptate și nedreptate. Nedreptatea pe care o resimțim poate să nu fie nedreptate în mintea celui care acționează într-un fel care nu ne convine, în măsura în care regulile după care se ghidează sunt altele. Și ce se întâmplă când nu are nici un fel de reguli ? I se mai poate spune că este nedrept sau nedreaptă ? Acceptăm cuplul dreptate – nedreptate doar pentru că vrem să avem dreptul la putere asupra celorlalți ? Și luptăm împotriva nedreptății doar pentru că vrem putere ?
Un al patrulea avantaj al nedreptății este că ne obligă să răspundem la niște întrebări destul de incomode cu privire la natura organizării omenești. Poate exista o societate dreaptă pentru toți, în care toți să aibă puterea ? Dacă utopiile de acest fel sunt nedemne de vreun respect avem la dispoziție doar alternativa unei societăți nedrepte pentru cei mai mulți, toți cei care nu au puterea sau nu o pot controla ? Vrea cineva realmente ca nedreptatea pe care o suferă alții să fie îndepărtată ? Dacă da, cum de nu reușește niciodată ? Dacă nu, cum se face că se vinde atât de bine pe piața politică discursul împotriva nedreptății, al corupției, etc ? Sunt dreptatea și nedreptatea doar niște mărfuri electorale care au doar rolul să ne îndepărteze atenția de la problemele cu adevărat importante, ce resurse publice avem și cum le folosim, cine ia deciziile și cum putem influența luarea deciziilor ?
Un al cincilea avantaj al nedreptăților este că prin eșecul sistematic al oricărei implicări a statului în micșorarea lor ne arată cât de importantă este viața privată și comunitară separată de stat. Acolo se fac și desfac dreptatea și nedreptatea, prin ce se întâmplă acolo interpretăm și ce face statul. Acolo e fondul relațiilor umane care întrețin valorile comune la care ne raportăm când e să cădem de acord că ceva e drept și nedrept. Acolo putem spera să găsim nișe în care să ne simțim tratați în mod drept de cei din jur.
Probabil că nedreptatea apare din greșeala fiecăruia față de alt om în raport cu care avem o oarecare putere. Atunci de ce am da o putere uriașă unui om sau câtorva care greșind ar putea nedreptății milioane ?
Și totuși o dăm. Asta înseamnă că ceva apreciem la nedreptăți mai mult decât disconfortul pecare ni-l creează. Trebuie să fie vreo binefacere dincolo de ele.
Poate că binefacerea e că le putem suporta, iar asta ne dă un sens, de a nu le mai face și de a le împiedica. Chiar dacă niciodată nu vom reuși asta, cel puțin suntem pe drum. Când ne dispare nedreptatea din viață, când nu mai vedem așa ceva nici la alții, nici la noi, suntem terminați.
________
Notă: Mulțumesc editorului platformei pentru sugestii constructive pornind de la o primă formă a textului.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Da, nedreptatile pe care le induram au multe binefaceri…deseori insa, bine ascunse sub realitatea inconturnabila a tragediilor pe care le produc.
Si eu cred ca multe nedreptati pot representa surse efective de reinventare personala, insa, numai de indata ce reusim sa renuntam la prostul obicei de a ne autovictimiza frenetic si din rasputeri, dupa care, extenuati (fireste…), de a ne resemna…
Trebuie sa intelegem ca orice sentiment produce o energie pe care o avem, integral, la dispozitie. Cu cat trairile sunt mai puternice, ca in cazul in care suntem supusi unei nedreptati, cu atat cantitatea de energie degajata este mai mare. Or, noi ne-o indreptam tocmai impotriva noastra…Incercand sa desfacem firul in 4, incercand sa refacem istoria sau, inchipuindu-ne cum ar fi fost daca..n-ar fi fost cum a fost, suntem vlaguiti!
Cred deci ca este esential ca, in scoli, in media, peste tot, sa se repete oamenilor pana isi insuseasc, ceva foarte simplu si extrem de benefic, stabilit de 2000 de ani, deja :
1. Este vital sa acceptam ceea ce NU se mai poate schimba.
2. Este important sa modificam ceea ce ne deranjeaza, SI ne este in putere sa schimbam
3. Este esential sa facem distinctia dintre cele 2 categorii precedente!
E iluzoriu sa ne dorim sa nu mai cadem niciodata, mai inteligent mi se pare sa ne impunem sa ne ridicam dupa fiecare cazatura, pentru ca este posibil!
Curaj si incredere, tuturor nedreptatitilor!
Vă mulțumesc pentru comentariu.
gânduri bune,
Vorbele, tonul autorului mi se par foarte cumpătate. A atins probleme și a pus întrebări care sunt și au fost la modă mult timp, au fost interpretate intensionat unilateral, abuziv în mai toate epocile omenirii.
… „….E ceva vreme de când omenirea încearcă să scadă nedreptățile din lume, fără vreun succes aparent, ba chiar cu unele rezultate mai degrabă rele…. „…
Andrew Abbott, în „Inequality as Process“, /, „Processual Sociology“, Chicago 2016, atrage atenția asupra unui fenonem actual pînă azi: mai mulți elevi trebuie sa facă liceul, mai mulți tineri trebuie să studieze la universități, ne îndreptăm spre o societate a cunoștințelor (Wissensgesellschaft), tinerii trebuie să învețe cît mai mult (timp?).
Stînga/SPD în Bundesrepublik D. a argumentat astfel cu succes1960-1980 pentru a cîștiga alegerile contra conservatorilor din CDU/FDP. Cîte teorii și încerări cu cîți miniștri în învățămînt- educație s-au plimbat la guvernele dîmbovițene după 1989? Cu care rezultat (unde sunt azi școlile profesionale?)?
Germania are pînă azi un sistem de educație „dual” cu școli profesionale excelente, în care o parte din ore se fac în intreprinderi (școli duale ale intreprinderilor germane azi și în Timișoara) la locul de muncă. La prima întîlnire în SUA doamna Merkel a prezentat noului președinte D. Trump, la o masă rotundă cu reprezentanții firmelor Siemens și BMW în SUA, elevi americani care urmează astfel de cursuri. Elevii americani au prezentat președintelui american D. T. 2017 ce au învățat în SUA în intreprinderile americane BMW din South Carolina. Elevii americani au vorbit în locul cancelarei A. Merkel, care a fost mult criticată în public de către D.T. înainte de prima întîlnire.
Metoda de deescalizare, de evitarea confruntărilor, se poate vedea la mulți cancelari și oficiali germani după 1945. E bine cunoscut în lume ce a fost pînă 1945 (dreptate în raport cu tratatul nedrept al învingătorilor de la Versailles 1918-1919, propaganda care a adus în epoca interbelică un Führer A.H. la putere 1933 / cum e cu Ungaria- România 1918-2018… dreptate?… care argumente sunt propagate ? … cît timp?… „academicienii”… identitate … pericol.. pedepse?.. 2017 București.. .).
O constatare m-a surprins: în SUA în ultimii 20 ani procentajul celor cu studii superioare necesare în societate /economie a rămas constant la ca. 20%. La fel cel al lucrătorilor fără aptitudini speciale, cu antrenarea la locul de muncă, a rămas la 40 %. Marile companii americane Apple, Google, Microosoft, Facebook, Amazon angajează tineri din toată lumea, multinaționalele americane de vîrf nu sunt de partea politicii lui D.T. 2017! America first….
Robert Reich ministrul muncii în timpul președintelui Bill Clintons a avertizat: sciindarea în America nu mai e între democrați si republicani, între liberali și conservatori, (….. ministrul: ….”Amerikas jahrzehntelanger Rutsch in Richtung wachsender Ungleichheit ist eine Einladung an Demagogen, mit irreführenden Argumenten Immigranten, Arme, andere Nationen, ‘Sozialisten’ oder ‘Intellektuelle’ für die wachsende Frustration der Mittelschichten verantwortlich zu machen.”
„Die entscheidende Bruchstelle im amerikanischen politischen System ist nicht mehr die zwischen Demokraten und Republikanern oder Liberalen und Konservativen, sondern die zwischen dem ‘Establishment’ und einer immer wütender werdenden ‘take back America from them’-Volksbewegung.” Deutschlandradio… … ….. ) ci între cei de sus din etablisment și cei de jos ‘take back America from them’. Ce a urmat 2016?
Uwe Bork un jurnalist care a primit premiul Caritas pentru jurnalism și premiul pentru politica de dezvoltare, pledează pentru elite care se orientează spre binele obștesc (…… …. Was wir brauchen, sind vielmehr Eliten des Denkens, Eliten des staatsbürgerlichen Engagements und Eliten des Gemeinsinns. Nicht das Geld soll sprechen, sondern der Verstand – und meinetwegen manchmal auch das Herz….. ….. / pentru cei fără cunoștiințe de limbi… învătați învătați învătați… V. I. Lenin…). Ce s-a cerut pe stradă 2017 de cei mulți în toată țara? Un continent s-a mirat și a aplaudat PRO România.
Laureatul cu premiul Nobel pentru pace Desmond Tutu se pronunță pentru vorbe mai cumpătate, cu voce mai temperată în loc de propagandă gălăgioasă. Valabil și pe malurile dîmbovițene ?
Dreptatea ? Deosebirile, diferențele între locuitorii unui oraș, unei regiuni sau stat „național“ UNITAR centralizat? La arte TV Mircea Dinescu e prezentat la o paradă a romilor în Sibiu ca « birjar » lîngă un cal. Participă la parada romilor, recită poezii pe scenă și amintește de faptul că presa și mediile (ale oligarhilor /securiste ?) românești după 1898 l-au acuzat că e « țigan », e neromân…. (Ponta, K.W. Iohannis…?).
Contele Karnoki, dintr-o familie de nobili secui din Transilvania, (cu strămoși 1680… care au condus de la Viena) a prezentat cartierele vecine de romi cu mulți copii, unde a avut curajul sa facă vizite de abia după 17 ani de la întoarcerea în Transilvania. Mircea Dinescu despre politica românească și romii din țară : s-au vehiculat cifre oficiale dîmbovițene manipulate în jos la 500 mii romi, în timp ce numărul real e aproape de trei milioane de romi în țară. Arte TV 2017….
Dreptate pentru copii romi români de pe stăzile Parisului în an electoral fancez cu Front National în ascensiune?
Cred că întrebările și răspunsurile autorului ne mai preocupă mult timp. Care răspunsuri și unde se găsesc privind cerințele celor mulți de pe stradă 2017 la București ? Ce se sărbătoreste 1918-2018 ? Cum ? Unde?
Nedreptatea despre care scrieți presupune sacrificiu recunoscut ca atare la momentul acela. S-ar pune întrebarea dacă o epocă recunoaște sacrificiul dintr-o altă epocă sau îl poate cataloga ca arbitrariu și-l va dezavua.
O observație care mi se pare de folos. Mulțumesc.
gânduri bune,
O tema vasta, complexa si deosebit de sensibila necesita un tratament adecvat. De preferinta profesionist. Nu e cazul.
O insiruire neexhaustiva de simptome, individuale amestecate cu colective, un fel de pizza cu de toate, ca trebuie sa fie pe gustul cuiva…nu? Nu. Religie, morala, politica, si? Oamenii? Secundari?
Ca psihiatru atentionez asupra pericolelor diletantismului in materie.
Parerea mea e ca acest relativism moral, exisential care transpira si din articolul pe care l-ati scris deriva dintr-o lipsa a reperelor sau o slaba acordare la ele.
In cazul spatiului crestin-ortodox reperul este traditia ortodoxa. In ce priveste Romania care nu a fost niciodata in istoria cunoscuta imperiu, evolutia si dezvoltarea civilizatiei, propasirea spirituala a poporului, formarea limbii romane, a artei, culturii sunt un rezultat direct al traditiei ortodoxe.
Organizarea politica avea tendinte tot in directia fundamentata de traditia ortodoxa dar al carui derapaj in comunism l-am cunoscut.
O data cu slabirea acestui fundament si in consecinta a unei oarecare diminuari a trairii crestin-ortodoxe a aparut un decalaj moral considerabil in legislatie si organizarea institutiilor si morala crestin-ortodoxa, decalaj care nu se poate rezolva altfel decat prin regasirea liantului comunitar in acest spatiu care ne-a definit, adica al traditiei ortodoxe.
Alta optiune nu exista decat ca o deriva alienanta, marcata de un materialism agresiv sau in extremis de extremism.
O abordare aproape crestina. Asta-mi aduce aminte de o replica a lui Confucius intrebat de un discipol tao daca trebuie sa rasplatim raul cu bine. Raspunsul a fost: atunci binele cu ce-l vom rasplati?. Si a adaugat: rasplatim binele cu bine si raul cu justitie/dreptate.
Interesantă perspectiva. Vă mulțumesc.
gânduri bune,
O vorba spune: „Tot raul spre bine „
ce nseamna „logica” ? cind vechii navigatori au pornit dintr un punct si au ajuns tot acolo au realizat ca pamintul nu e plat. daca dupa mii de ani te ntrebi ce i bine si ce i rau, nu mai poti discerne intre minciuna si adevar, competenta si impostura, daca ti ai pierdut smerenia si rusinea, la ce sa te astepti asadar ? cind prostii si nelegiuitii ajung sa dicteze (aka guverneze si administreze) ceilalti isi merita soarta. Dumnezeu nu le a spus oamenilor ca pamintu i rotund, i a lasat sa descopere. din nefericire, manipularea mediatica si financiara i a transformat pe multi (cei mai multi ? ) in unelte docile, incapabile sa mai gineasca
Nedreptatile au un mare dezavantaj.
Ne obisnuim cu ele , ca tiganul (romul ) cu scanteia …:)
In timp le consideram „normale” si devin parte a vietii ( traditiei ) noastre .
„Trebuie să spun de la bun început că nu știu exact despre ce fel de nedreptate e vorba în acest text.” Poate ar fi trebuit totusi sa delimitati mai bine tema. Nu incepe metoda filosofica tocmai cu o definitie a conceptelor cu care opereaza? Mi s-a parut ca pluteste deasupra intregului text o confuzie intre nedreptate si suferinta, confuzie poate voita dar extrem de pernicioasa si sursa a tuturor populismelor.
Apoi cred ca ar trebui distins intre nedreptatea reala si nedreptatea resimtita/subiectiva. Daca suferi in urma unei actiuni nu inseamna ca cineva a fost nedrept cu tine, desi tendinta psihologica este de a trage concluzia asta. Daca iei credit in franci elvetieni nu esti nedreptatit daca ti se pretind rate in franci elvetieni si cand valuta creste. Orice contract aduce cu sine drepturi si obligatii, la fel si „contractul social” pe care-l facem cu puterea de la inceputul modernitatii (daca nu de mai devreme). Din pacate presiunea populismului e mare, confuzia e intretinuta si prea adesea omenii nu disting intre o obligatie de care trebuie sa se achite si o reala nedreptate.
E posibil întotdeauna, chiar probabil, ca o temă relevantă spiritual să fie instrumentalizată în interes politic.
Pe de altă parte, mi se pare și mai riscant ca perspectiva spirituală să nu fie adusă deloc în discuție.
gânduri bune,