vineri, mai 17, 2024

Trompetele lui Trump

Cariera de președinte a lui Donald Trump a debutat cu un conflict deschis unei mari părți a presei americane și a continuat așa, deschizând front și împotriva presei internaționale. Recenta vizită a cancelarului Merkel a fost punctată de confruntarea cu ziariștii germani care n-au rămas impasibili la ironiile președintelui american și l-au încolțit cu întrebări ofensive. Conducătorii autoritari au crezut întotdeauna că puterea lor se poate extinde și asupra mass-media, ceea ce se confirmă în regimurile totalitare când presa își pierde funcțiile firești și se transformă în instrument de propagandă. Țările din Europa Centrală și de Est au cunoscut de-a lungul a câteva decenii mecanismele care ucid libertatea de exprimare, așa cum o resimt azi țări din America de Sud sau din Asia, situație pentru care Coreea de Nord este ilustrarea cea mai înjositoare. Nu e cazul Statelor Unite ale Americii. Fanion al libertăților și al democrației, SUA uimește azi prin mesajele corosive și reacțiile impredictibile ale noului președinte. Casa Albă părăsește periodic comunicarea instituțională cedând scena unui președinte-vedetă media, care a pornit în campanie cu o notorietate de aproape 90% în rândul electoratului, așa cum arată o analiză publicată de The Washington Post. După victoria, neașteptată pentru mulți analiști, a candidatului republican, jurnaliștii s-au întrebat cum se va face presă în America lui Trump. Michael Massing de la The Nation a încercat un răspuns pornind de la câteva ipoteze: se va concentra presa pe administrație, pe performanțele cabinetului de familie, pe etica politică în condițiile suspiciunilor deja existente de conflict de interese, cu alte cuvinte vor păstra jurnaliștii intact spiritul critic cerut, în general, de public? Sau vor lăsa garda jos, urmărind pasiunea cu care o majoritate continuă să își susțină președintele și respinge ca fake-news informațiile critice la adresa lui? Mai există ipoteza că mediile americane riscă să se divizeze suplimentar față de perioada alegerilor. Observațiile arată că mediile dominante, cele care stabileau agenda, sunt îngrijorate pe de o parte de posibilitatea pierderii influenței lor, pe de alta de efectul asupra business-ului care le susține. S-au luat măsuri pentru a detecta știrile false care au continuat să curgă și după prezidențiale, se investește în jurnalismul de investigație atent la derapajele administrației Trump și la subiectul fierbinte al influenței Rusiei în alegeri, s-a dublat numărul de corespondențe de la Casa Albă și s-au căutat căi creative pentru reapropierea de public. De exemplu, The New York Times și-a propus să cerceteze pe teren influența factorului religios ignorat de jurnaliștii săi în campanie, după ce  s-a constatat că 80% dintre evanghelici l-au votat pe Trump.

Mass-media și-a regăsit însă repede glasul, valorile de apărat și solidaritatea, după ce președintele a numit The New York Times, ABC, CBS, NBC News și CNN”Fake News Media” și”dușmani ai poporului american”și a caracterizat presa actuală ca”murdară și necinstită”. O scrisoare transmisă lui Donald Trump în numele Press Corps, una dintre cele mai ample organizații americane de jurnaliști, i-a așezat în față președintelui o oglindă în care nu-i place să se privească.”Ați interzis unor organizații media să relateze, ați zeflemisit și ați amenințat jurnaliști pe Twitter și v-ați încurajat suporterii să îi facă de rușine. Ați evitat presa când ați putut și v-ați bătut joc de normele comune și de regulile conferințelor de presă. Ați ridiculizat un reporter cu disabilități fiindcă a scris ceva care nu v-a plăcut”, i-au reproșat jurnaliștii președintelui Trump și i-au pus în vedere câteva condiții de conviețuire: noi decidem cât timp acordăm purtătorilor de cuvânt și când vrem să acceptăm discuții off the record , noi identificăm care este adevărul și nu preluăm ce ne impuneți, noi știm care sunt standardele jurnalismului și ne-am propus o ștachetă înaltă. Așadar, jurnaliștii și-au luat înapoi teritoriul și sunt hotărâți să conlucreze în fața amenințării de abuz și încălcare a libertății presei de către o președinție atipică. Funcționând după reguli de piață, companiile media n-au încetat competiția, iar îngrijorarea”mainstream media” n-a scăzut după lovitura din alegeri, care a dus la pierderea temporară a credibilității sale. O imagine elocventă o dă Salonul de briefing din aripa de vest cu 49 de locuri unde stau de mulți ani membrii Asociației corespondenților de la Casa Albă, un fel de”conclav papal” al jurnaliștilor, cum îl numește Andrew Marantz de la The New Yorker, jurnaliști importanți care își dispută anvergura și întâietatea. Prestigioșii de altădată de la Associated Press, Reuters, BBC ș.a. se simt azi dislocați de noii veniți, trompete nedisimulate ale lui Trump, ca Breitbart News, One America News sau tabloide ca LifeZette.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Împotriva lui Trump s-a dus, înainte şi după alegeri, poate cea mai murdară campanie media care s-a văzut vreodată în America. Toate afirmaţiile i-au fost răstălmăcite, i s-au adus cele mai incredibile acuzaţii (de ex. că ar fi incitat la asasinarea lui Hillary – făcuse apel la cei care susţineau portul armelor s-o oprească, în sensul să vină să voteze cu el).
    Această campanie n-a avut nimic de-a face cu critica obiectivă, nici măcar cu cea partizană, a fost (şi este) pur şi simplu un linşaj mediatic.

    De aici provine conflictul lui Trump cu majoritatea mass-media. Te înjură cineva zi de zi, iar tu să îi zâmbeşti şi să îi întinzi mâna?

    • Come on. Aia n-a fost incitare la asasinare, dar nici invitatie la exercitarea dreptului de vot. A fost o aluzie “subtila” marca Trump pe post de gluma cretina, ca si aia cu “blood out of her… wherever”. Va ascundeti si voi dupa deget mai ceva ca stangistii pe care vreti sa-i combateti :)

      • Umorul e o chestiune de gust.

        Pe substanta, cind vine vorba de incitarea directa a ILEGALILOR sa voteze pentru Hillary, aici este Barack Hussein Obama spunind pe fata ca da, ilegalii pot vota fara grija:

        https://www.youtube.com/watch?v=hiAvrnKOEkE

        Numai pe baza acestei declaratii ar fi trebuit arestat – incitare la comiterea unei crime.

        Asta e mult mai serios decit daca glumele cuiva sint pe gustul tuturor sau nu.

  2. Vai de mine! indrazneste cineva sa zica ceva rau de presa?
    Doua lucruri trebuie sa fie de neatins nici cu o floare: presa care e impotriva lui Trump si unii sefi din Justitia mioritica.
    Cit timp SUA nu se implicau mai serios in Siria era blamata fara margini.
    Acum, ca apocalipticul Trump a intreprins ceva (fara sa ne ceara parerea!), nu e bine: niste zgubilitici din America, din UE, alaturi de Rusia si Iran protesteaza..
    NB,
    mi-a placut asta „Mass-media și-a regăsit însă repede glasul,”
    Da, dupa sirul nesfirsit nici acum de dezinformari si minciuni din campania electorala.
    „si-a regasit glasul” :P

  3. Președintele SUA D. Trump nu e un președinte oarecare dintr-o țară oarecare. Perspectiva europeană mai are probleme cu etalonul continental și unele păreri prefabricate antiamericane, anticapitaliste? La TV ARD doamna A. Will a avut ca oaspepte pe fostul ambasador SUA John Kornblum, Michael Wolffsohn – istoric München, Ursula von der Leyen –ministru de apărare, Jan van Aken și Michael Lüders (Die den Sturm ernten /Wie der Westen Syrien ins Chaos stürzte. C.H. Beck 2017) – propagandist Linke. John Kornblum e foarte prezent în mediile germane și răspunde scurt și precis. Vede chaosul administrației D. Trump în primele luni ca și autoarea. Nu știe încotr-o se îndreaptă politica externă SUA condusă de D.T și R. Tillerson (are altă poziție față de Siria decît- în același timp – reprezentanta 2017 SUA la ONU). Ursula von der Leyen repetă poziția cunoscută a Berlinului, nu se angajează militar în Siria ( numai cu avioane pentru supravegherea SI).

    …. „…. Recenta vizită a cancelarului Merkel a fost punctată de confruntarea cu ziariștii germani care n-au rămas impasibili la ironiile președintelui american și l-au încolțit cu întrebări ofensive. Conducătorii autoritari au crezut întotdeauna că puterea lor se poate extinde și asupra mass-media, ceea ce se confirmă în regimurile totalitare când presa își pierde funcțiile firești și se transformă în instrument de propagandă. Țările din Europa Centrală și de Est au cunoscut de-a lungul a câteva decenii mecanismele care ucid libertatea de exprimare,….. „…..

    Surprizele lui D. Trump în Siria sunt adresate către Coreea de Nord, direct către dictatorul KIM ”baby” la Penjang. Responsabilitatea SUA în apărarea lumii libere rămîne neschimbată. Nu e altă putere globală care poate să preia locul SUA ieri, azi și mîine. In nici un caz UE27 (fără Britanici are un loc mai puțin în consiliul de securitate ONU).

    Să ne uităm și peste gard, la partenerii în UE27. J.L Melenchon de la extrema stîngă îl depășește pe conservatorul Fillon în sondaje, cu șanse pentru turul doi la prezidentiale 2017. J.L Melenchon are poziții asemănătoare cu extrema cealaltă Marine Le Pen/ Front National: părăsirea zonei Euro (acuză pe doamna cancelară A. Merkel de toate relele Franței), părăsirea UE27, părăsirea NATO. Vrea republica VI la Paris/Franța și un „socialism” (pensionare la 60 de ani, investiții de 100 miliarde, etc.) de stînga mai pronunțat. Vrea o rupere bruscă și radicală cu republica V franceză. E ceva deja vu la București & cu naționalcomunismul autohton & un „conducător” iubit?

    J.L. Melenchon a respectat tradiția franceză și a scris o carte, un pamflet bizar cu titlul „Bismarck”, cu lovituri politice împotriva A. M. ( doamna A. Merkel a adus un cadou la Paris, Bismarck Hering, din Pommern- ținut împărțit azi cu Polonia- de la Nordwind- denumirea ultimei ofensive 1944 hitleriste în Franța-etc. Bismarck l-a întronat 18.01.1871 la Versailles pe împăratul Wilhelm I, după victoria Prusiei asupra lui L. Napoleon II. Așa argumentează noul leader al UE27? Motorul UE27 franco- german seamănă cu J.L. Melenchon 2017- 2022 la Paris cu calul socialist mort/URSS, îngropat de Gorbaciov /Ielzin?).

    In vest ceva nou 2017?

  4. Un articol induiosator, in felul lui. Ziaristii amenintati de capcaunul de la Casa Alba, hotariti sa-si mentina solidaritatea si integritatea in fata urgiei trumpiene.

    Ce poveste incintatoare. Pacat ca nu este nimic adevarat in ea. Presedintele, da, se apara de explozia de minciuni cu care este improscat de o presa extraordinar de corupta, care nu apara decit interesele patronilor ei. Nu va luati dupa prestigiul de acum citeva decenii ale unor nume – NY Times, CNN, Washington Post. Fost-ai lele cit ai fost si-ai ramas un lucru prost, cum se zice la tara. De-alde Tolontan, Badea si Grecu ar fi vedete de seama la aceste entitati media (murdare intr-adevar), ba le-ar mai si da lectii de integritate, prin comparatie.

    Ca exemplu, calomnia ca a ironizat Donald Trump un ziarist cu dizabilitati. In primul rind nu se mentioneaza ca acel ziarist a mintit pe fata, negind cee ace el insusi scrisese cu 15 ani in urma, pur si simplu pentru ca acea informatie confirma o afirmatie de-a lui Trump. Cit despre calomnia cu dizabilitatile, se baza pe un gest pe care Trump il foloseste cind vrea sa descrie pe cineva incurcat in propriile minciuni, necinstit si/sau las. Chestiunea cu batjocorirea handicapatilor a fost adaugata in mod DELIBERAT mincinos de aceasta presa mizerabila.

    https://www.youtube.com/watch?v=_8JqT2atxD8

    Acesta este un detaliu, intr-adevar, dar mai sint multe de acest fel. In timpul campaniei presa facea sondaje pe genunchi – NU este adevarat ca era o greseala cinstita, ca a fost o surpriza etc. Media mintea pe capete. Faceau sondaje in care 50% din cei intrebati trebuiau sa fie democrati si numai 28% republicani, asa, “ca sa iasa cine trebuie”. Scopul era descurajarea votantilor Trump – “nu va obositi, si asa nu va iesi”. Fara campaniile murdare ale presei americane, mult mai oribile decit orice a facut WikiLeaks, Hillary at fi avut 38%. In vreme ce orice teorie conspirationista Trump isi gasea (si inca isi gaseste), oricit de ridicola, locul pe pagina 1 a ziarelor corupte, lucruri bine documentate despre Hillary (vedeti exemplul de mai jos, coruptie pe o scara uriasa si indenegabila) de-abia se publicau in cite vreun ziar mic si obscur:

    http://www.investors.com/politics/editorials/hillarys-latest-scandal-she-and-bill-siphoned-100-mil-from-persian-gulf-leaders/

    Cu regret, nu am vreme sa pling de mila falsilor eroi pe sponsorizari dubioase din media corupta. Presedintele face foarte bine ca nu se lasa calomniat fara a raspunde. Era si timpul.

  5. Trump are dreptate despre onestitatea (sau lipsa ei in acest caz) a presei americane „mainstream”. Asta nu ii scuza derapajele si stilul imposibil pe care il foloseste in relatia cu presa dar, ma repet, are dreptate cand acuza anumite ziare sau posturi TV de mizeriile pe care i le-au copt de luni de zile.

    Ca in bancul cu Papa in vizita la Trump. Amandoi pe iacht, la discutii, cand vantul ii sufla cipilica de pe capul Papei. In cele din urma cipilica poposeste pe suprafata apei, in larg. Tot serviciul de securitate intra in panica. Trump se ridica foarte calm, coboara din iacht, merge pe valuri, ridica cipilica pe care i-o aduce Papei in scurt timp. Isi cere scuze ca e umeda si continua discutia ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

    A doua zi, toata presa, NYTimes, CNN, Washington Post, Huffington Post, Politico, etc. relateaza cu litere de-o schioapa: TRUMP A FACUT DE RAS INTREAGA AMERICA: NU STIE SA INOATE IN OCEAN!

  6. Hahaha, cica „noi identificam adevarul”… De unde concluzia imediata: „ceilalti nu sint adevarul”, oricine ar fi ei sau mai bine zis, oricine zicem noi (presa) ca sint ei, dujmanii. Incredibil, cit tupeu, cita lipsa de bun simt! Dupa toate dezvaluirile din ultima vreme, toti jurnalistii astia ar trebui sa isi ceara scuze si apoi sa demisioneze in bloc pentru ca si-au batut joc de meseria lor. Jurnalistii (din toata lumea, by the way, nu numai din USA) sint in pat cu politicienii, menirea lor nu mai este sa informeze publicul, ci sa faca brainwashing si sa manipuleze in functie de ce li se dicteaza sau de cine si-au ales ei sa slujeasca. Stirile au incetat sa mai aduca informatie, sint doar manipulari, adevarul este contorsionat pina se muleaza pe convingerile jurnalistilor. Basescu a avut o premonitie: sint toti doar niste tonomate – bagi banul, cinta melodia aleasa. Sper ca aceasta presa total corupta si care nu mai are absolut nimic de a face cu jurnalismul clasic si autentic, sa dispara in pubela de gunoi a istoriei. Nu sint deloc fan Trump, dar sper ca in timpul acestei administratii coruptia asta din presa, impreuna cu politicienii de meserie si acest deep state sa fie distruse din temelii. Remember: atit politicienii cit si presa exista doar ca sa slujeasca populatia, ei sint simpli angajati ai poporului, nu au fost alesi acolo ca sa declare ce este adevarul si nici ca sa dicteze cum trebuie sa voteze masele. You’re all gonna be fired!

  7. As zice ca mai intii au fost cronicarii. Acestia scriau cronice ale faptelor si intimplariilor din vremea lor. Majoritatea cronicarilor era platita de imperatorul respectiv si in consecinta relatariile lor erau un pic colorate, intr-un anumit sens. Mai apoi s-au format ziaristii, acestia nu numai ca relatau intimplarile ci devenisera instrumente de propaganda. Cred ca nazistii au fost primii care au dus acest mod de informatie la cel mai inalt nivel.
    Mai nou au aparut „formatorii de opinie”. Nu stie nimeni ce pregatire au acestia, ce-i justifica sa se pronunte, sa formeze opinii? Sa fim sinceri, asa numita fac de ziaristica e de ris, nu se compara nici pe departe cu ceva serios, de genul medicina, inginerie etc. drept urmare spre aceasta nu sunt atrasi cei mai buni, ci aceia care nu sunt in stare sa faca altceva. Drept dovada pe nenumaratele forumuri intilnesti comentarii mai serioase, mai documentate si, nu de putine ori, chiar mai bine formulate decit cele scrise de profesionisti care sunt platiti pt. asta.

    Deci, dragilor, ginditi-va la asta cind cititi acest editoriale.

  8. Sigur „Trompetele lui Trump”?
    Sau mizeria dincolo de orice inchipuire?!
    Presa aia deontoloaga.

    „Ziarul britanic Daily Mail va plati despagubiri Melaniei Trump si isi cere scuze publice dupa ce grupul de presa a scris anul trecut ca sotia presedintelui american a oferit in cariera servicii dincolo de modelling, transmite Reuters.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro