La scurtă vreme după ce Donald Trump a câștigat alegerile din SUA, unul dintre marii promotori ai Brexit-ului, Nigel Farage, s-a grăbit să fie primul politician european care să facă o vizită peste ocean pentru a-l felicita. Cu acest prilej, Farage i-a asigurat pe președintele ales și pe principalul său ideolog, Steve Bannon, că e doar o chestiune de timp până ce Uniunea Europeană se va dezmembra sub asaltul valului populist, naționalist și eurosceptic. Numai că așteptările sale s-au dovedit iluzorii. Din contra, am asistat la un efect Trump-Brexit pe invers. În Austria, în Olanda și, iată, acum, en fanfare, în Franța, formațiunile în care își punea speranțele Nigel Farage au fost înfrânte în alegeri. Iar în Germania AfD, partid de care se temeau cel mai tare creștin-democrații Angelei Merkel, a suferit un recul semnificativ în sprijinul public.
Dar cum se văd lucrurile de la București? Tabloul e amestecat. Pe de o parte, reculul înregistrat de frontul anti-UE e o veste bună. România are o nevoie vitală, atât din rațiuni interne, cât și externe, de o ancoră europeană. Un alt lucru de bun augur în ceea ce ne privește este acela că noul președinte francez este departe de a fi un entuziast pro-Putin, ca Marine Le Pen și François Fillon, și și-a exprimat sprijinul pentru o relație transatlantică solidă. Însă, pe de altă parte, Macron este un partizan declarat al unei Uniuni cu două viteze, ceea ce ne va plasa într-o periferie a Europei. Iar asta se întâmplă într-o perioadă în care și în Europa, și în America se aud tot mai des puncte de vedere care afirmă că expansiunea UE și NATO către Est au fost decizii prea grăbite. François Hollande exprima deschis o astfel de opinie cu privire la extinderea UE într-un interviu apărut în Le Monde. Or, formula „Europei cu două viteze“ nu face decât să propună o variantă care să repare parțial ceea ce și alți lideri europeni consideră a fi fost, fără să o spună public, eroarea inițială. Sigur, nu e vorba neapărat de o expediere explicită a Europei de Est din nou în zona gri de la începutul anilor ’90, însă nici nu ne mai aflăm în spațiul certitudinilor absolute, evocat în continuare mașinal, simplist de mai toți politicienii români atunci când vine vorba de UE și NATO.
În plus, Emmanuel Macron este și partizanul unei formule instituționale de apărare europeană comune care nu va cuprinde, foarte probabil, și Marea Britanie, tradiționala punte de legătură cu Washingtonul în cadrul NATO, care s-a declarat întotdeauna împotriva unei astfel de inițiative. Problema e că există destule dubii cu privire la consistența reală a unui astfel de proiect. Nu neapărat din lipsă de resurse, ci din cauza deficitului real de voință politică din Europa pe această direcție. Însă altceva e și mai important. Devin tot mai active în SUA curentele care susțin că Washingtonul trebuie să se implice doar acolo unde sunt afectate interese americane vitale, parte din acest proces fiind și punerea în discuție a implicării în NATO.
Este viziunea susținută inițial și de Donald Trump. Între timp, sub influența generalilor Mattis, șeful Pentagonului, și McMaster, consilierul pentru securitate națională, președintele și-a nuanțat semnificativ poziția, iar Steve Bannon, un mare promotor al acestor idei, pare să se afle pe o pantă descendentă la Casa Albă. Însă curentul izolaționist rămâne activ și puternic. Recent, Washington Quarterly, o influentă publicație de politică externă, a publicat un amplu articol (Este timpul să consolidăm NATO?) care avansează formule pentru o reconfigurare de fond a Alianței. Premiza este aceea că SUA au acordat cu mult prea mare ușurință garanții de securitate unor state de importanță minoră pentru americani. Autorul se întreabă direct de ce ar trebui ca Statele Unite să riște o confruntare devastatoare, poate chiar nucleară, cu Rusia pentru aliați puțin relevanți. „Dacă în timpul Războiului Rece era poate plauzibil să riscăm Bostonul pentru Bonn, de ce ar trebui acum să riscăm un alt oraș american pentru Tallin?“. Concluzia este aceea că Washingtonul ar trebui fie să renunțe cu totul la garanțiile de securitate acordate membrilor NATO, celebrul Articol 5, fie să le limiteze la fostul spațiu al Europei Occidentale. Regăsim aici, iată, din nou, într-o altă formă, ideea de revenire (ca și în cazul UE) la peisajul geopolitic de la începutul anilor ’90. Iar pentru a da mai multă consistență argumentelor, se face trimitere la ceea ce ar fi fost promisiunile inițiale făcute Moscovei, care, la schimb cu acordul pentru unificarea Germaniei, ar fi avut în vedere o Europă de Est rămasă în afara influenței occidentale. Sigur, mulți alți analiști de politică externă contrazic acest tip de argumente. Însă e departe de a fi vorba doar de voci izolate. De pildă, Peter Zeihan, un fost analist pe probleme de securitate al grupului de analiză strategică Stratfor, prevede, în două volume publicate recent, o reconfigurare masivă a peisajului geopolitic din Europa sub impulsul unei Rusii agresive.
Trăim într-o lume mult mai impredictibilă ca aceea de acum câțiva ani. Desigur, nu e neapărat obligatoriu ca scenariile negative avansate mai sus să se împlinească. Însă ultimele evoluții – cine se gândea cu mai puțin de un an în urmă la un Brexit? – ne pun în situația în care nu mai discutăm doar despre niște ipoteze fanteziste. Pe care ar trebui ca măcar să le discutăm și să le înțelegem consecințele potențiale, chiar dacă, realist, nu suntem în măsură să le influențăm decât marginal cursul.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ce am inteles: noroc cu alegerea lui Macron in Franta, astfel Europa e salvata de ideile lui Trump si a britanicilor sustinatori de Brexit. Care ar duce lumea in haos. Ne putem baza pe Franta, fara UK, in apararea Europei.
„Desigur, nu e neapărat obligatoriu ca scenariile negative avansate mai sus să se împlinească.”
Nu e obligatoriu caci sint doar niste scenarii de dragul discutiei, dar dece sa nu speriem putin lumea? si-apoi s-o mingiiem :lasa, nu-i dreaqu asa negru!”
Aceasta pornire contra lui Trump (SUA) cind in Romania sosesc trupe si armament, cind americanii investesc zeci de milioane de dolari pentru bazele militare si infrastructura din imediata apropiere, scenariile apocaliptice contra UK pentru Brexit, strigatele de bucurie pentru ca Macron si Merkel ne vor apara, par povesti spuse pentru copii.
Chiar credeti, dle Alexandru Lazescu, ca Europa se poate baza pe Franta si Germania, fara aportul UK si SUA? ele reprezinta NATO.
Dece am mai acceptat scutul antiracheta? doar ca sa ne ameninte rusii? dece primim trupe americane pe teritoriul nostru si nu trupe franco-germane? unde sint?
Nu ne mai spuneti si dvoastra ca „președintele și-a nuanțat semnificativ poziția”, caci nu ati stat de vorba cu el. Ce stiti dvoastra (si multa lume) sint vorbele din campanie umflate de presa pro Hilary. Care si acum plinge.
Generalii Mattis, șeful Pentagonului, și McMaster, consilierul pentru securitate națională, nu ii erau necunoscuti lui Trump, asa ca n-o sa cred ca generalii i-au deturnat ideile cu 180 de grade.
Ma tot intrebam daca Trump este asa cum il prezinta (aceea) parte a presei sau „teoriile conspiratiei” despre existenta „acelei parti” a presei (pro-Clinton, anti-Trump) sunt povesti „conspirationiste”. Mi se pare logica remarca din comentariu „Generalii Mattis, șeful Pentagonului, și McMaster, consilierul pentru securitate națională, nu ii erau necunoscuti lui Trump, asa ca n-o sa cred ca generalii i-au deturnat ideile cu 180 de grade.” – ceea ce ma face sa cred ca este un (mare) sambure de adevar in povestea diabolizarii intentionate a lui Trump de catre „aceea parte a presei”.
La fel si in privinta dovezilor priviind ” cind in Romania sosesc trupe si armament, cind americanii investesc zeci de milioane de dolari pentru bazele militare si infrastructura din imediata apropiere, ” – faptele astea nu prea pusca :-) cu scenariile catastrofale despre Trump (cum ca vrea retragerea trupelor, a influentei americane in NATO, etc).
Hotul striga hotul, dar si cel care manipuleaza striga jos manipulatorii. Asa cum comunistii strigau ca ei aparau democratia (populara) si egalitatea intre oameni in timp ce era evident contrariul. Am uneori sanzatia ca pe Contributors apar multi autori „filozofi si intelectuali” care se intrec in scenarite impopotate cu fraze intortocheate si scenarii „experte”, dar care nu prea au legatura cu logica realitatii. Sa fie iar „aceea parte a presei”?
La capitolul logica, vad ca porniti de la intrebarea „este sau nu Trump asa cum il prezinta o parte a presei”, dupa care oferiti un raspuns pe baza a 3 argumente: 1. Logica afirmatiei lui Victor L 2. Faptul ca in Romania continua sa vina trupe si armament american si 3. Suspiciunile dvs despre hoti, manipulatori si comunisti.
Nu este clar din comentariu daca aveti o parere despre ce are de spus lumii, prin toate canalele de comunicare disponibile in ziua de azi, chiar presedintele Trump. Cumva intrebarea dvs „este sau nu Trump asa cum il prezinta o parte a presei” este o chestiune delicata, de nuante, care necesita subtilitati de interpretare si rationament, inferente istorice si raportare la context. Iar dupa ce mergeti direct la deductii de subtilitate, trageti concluzia ca de fapt conspiratiile chiar exista :) Ce za zic, daca abordati din start problema intr-un mod atat de „conspirativ”, asa o fi :)
Eu sunt de parere ca nu e nevoie de conspiratii si manipulari pentru a avea diferentele de opinie de acum. Pentru unii Trump chiar este un ganditor politic si un vizionar de talia lui Churchill, omul providential care va salva occidentul aflat sub asaltul stangii progresiste, in timp ce pentru altii este un om impulsiv cu educatie precara, intelect si vocabular limitat, obsedat de propria imagine si de ratinguri. E nevoie de cabale, conspiratii internationale, iudeo-masoni si de Sorors pentru asa ceva? Eu cred ca nu. Presa partizana normal ca exista de ambele tabere, dar nu cred ca in absenta ei cei care il considera acum pe Trump un geniu si-ar da brusc seama ca omul nu poate articula decat idei banale si empty sales talk. Si nici invers.
Cum bine ziceti:” presa partizană exista” însă problema mare ar fi intoxicarile voite cu fake news-uri. De aici încolo nu mai poți vorbi de presă ci de niste delatori jalnici in încercarea de a mistifica adevarul. In acceptiunea lor, apararea unor interese politice, economice si financiare scuză mijloacele folosite. Vom trai si vom vedea ce ne va rezerva era Trump, si cum v’a influența lumea.
Ce înțeleg eu din Europa cu doua viteze și din NATO cu garanții de securitate pt Bonn, dar nu pt Tallin, e rezumat în fabula de mai jos.
Câinele şi căţelul
„Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.”
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
„Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.”
– „Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”
– „Dar ziceaţi…” – „Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.
Grigore Alexandrescu
Ca si dupa alegerile din Olanda , europenii decenti la cap si cu mentalitati echilibrate au respirat usurati in urma rezultatelor scrutinului francez.
Parca e reconfortant ca nu traim intr-o lume dominata de gindirea tip grota nationalist – isterica…
Pe de alta parte, e ceasul al 12-lea in care birocratia de la Bruxelles si vechii (noii) lideri ai Europei sa isi bage mintile in cap si sa reformeze sistemul pentru a crea o adevarata uniune de state , pentru a umple de substanta forma fara fond a cetateniei europene, pentru a crea cultural politic si social o identitate europeana.
Sper ca factorii decidenti de la nivelul superiori din cadrul UE sa nu rasufle usurati ca „uff, am scapat inca o data” si sa inteleaga clar mesajul ingrijorator transmis de procentele la vot adunate de le peni, de wildersi, de orbani, de pesedei si de alte lifte bolnave si periculoase.
UE are nevoie de o clarificare , de o intinerire si de acordare de importanta cetateanului.
E cazul sa se incheie cu perioada in care UE parca e doar un mega-contabil psihopat care numara la centime banutii si impune reglementari asupra fumatului, curburii bananelor si drepturilor imigrantilor extraeuropen (inainte de a se ocupa de proprii cetateni).
Nu stiu daca Nigel Farage a fost chiar primul, nu cumva Liviu Dragnea i-a luat-o inainte?