PaE și Moldova după Declarația de la Bruxelles – între pragmatism și realități locale

Summitul Parteneriatului Estic din 24 noiembrie 2017 a confirmat încă o dată că atât țările est-europene, cât și Uniunea Europeană, văd valoare adăugată în aprofundarea cooperării. Acest lucru transpare inclusiv din moto-ul care a dominat summitul – “împreună mai puternici” (Comisia Europeană, 24 noiembrie 2017). Pentru UE este importantă stabilizarea vecinătății sale estice, unde corupția erodează continuu instituțiile democratice, slăbind rezistența țărilor. Stabilizarea necesită, pe moment, mai puține eforturi financiare și politice, decât vecinătatea sudică, puternic dezechilibrată de existența unor state disfuncționale sau chiar eșuate. De cealaltă parte, în viziunea țărilor Parteneriatului Estic, UE reprezintă o sursă imensă de oportunități economice și legitimitate politică. Totodată, toate aceste țări, dar la intensitate diferită, folosesc relația cu UE în scopul diminuării sau ajustării influenței geopolitice exercitate activ de Rusia.

Aruncând o privire de ansamblu, putem spune că evenimentul de la Bruxelles s-a desfășurat pe un ton pozitiv datorită unui șir de succese politice și diplomatice atinse pe parcursul lui 2017. Astfel, Bruxelles-ul și-a intensificat relațiile cu Ucraina și Georgia, prin liberalizarea vizelor și intrarea în vigoare a Acordului de Asociere UE-Ucraina. Pe de altă parte, UE a reușit chiar în decursul summit-ului să semneze cu Armenia un nou acord – Acordul privind Parteneriatul Extins și Cuprinzător (APEC), creat pe temelia Acordului de Asociere, abandonat de Erevan sub presiunile Rusiei în 2013. Tot pe dimensiunea caucaziană, partea europeană reclamă că a obținut progrese bune în negocierile pe marginea unui nou cadru bilateral cu Azerbaidjan. De asemenea, UE a ținut să specifice avansarea în dialogul cu Belarusul prin constituirea Grupului de Coordonare (funcțional începând cu 2016), care este dezvoltat împreună cu Dialogul privind Drepturile Omului și Dialogul privind Comerțul.

Spre deosebire de celelalte țări ale Parteneriatului Estic, Moldova a rămas mai degrabă în umbră. Or, aparte de Acordul de Asociere intrat în vigoare în 2016, liberalizarea vizelor de 3 ani în urmă (2014) sau Acordul privind Spațiul Aerian Comun din 2012, UE nu a inclus nimic nou referitor la Moldova în Declarația de la Bruxelles a Parteneriatului Estic. Unicele momente prin care Moldova s-a făcut vizibilă au fost confuziile generate de Memorandumul de Înțelegere privind asistența macrofinanciară a UE, semnat pe 23 noiembrie. Doar următoarea zi după summit, Guvernul și Ministerul Finanțelor a clarificat situația în jurul asistenței financiare, parțial acuzând mass-media din țară și neasumându-și nicio responsabilitate pentru comunicarea defectuoasă existentă pe marginea unor dosare europene (Gov.md, 25 Noiembrie 2017, Ministerul Finanțelor). Însă nici aceste clarificări nu au ajutat la decodarea definitivă a faptului că asistența macrofinanciară depinde de rezultatele evaluării UE privind îndeplinirea de către Chișinău a setului de condiții sectoriale și a pre-condițiilor politice, din care face parte și legislația electorală revizuită (ZDG.md, 24 noiembrie 2017).

Esența Declarației de la Bruxelles

Declarația Comună a Parteneriatului Estic, semnată la Bruxelles, se deosebește prin volum și structură de declarațiile precedente de la Praga, Varșovia, Vilnius și Riga. Aceasta conține 21 de puncte și 2 anexe, una dintre care include lista priorităților Parteneriatului Estic până în 2020 (IPN, 5 Iunie 2017). Tonul declarației emană pragmatism, iar accentul este plasat pe două elemente cruciale – consolidarea rezilienței și un angajament colectiv pentru depășirea provocărilor comune („mai puternici împreună”). La fel, reziliența alături de imperativul reformelor figurează în declarația de la Bruxelles mai des decât în cele precedente (Vezi Tabelul de mai jos).

Declarațiile Parteneriatului Estic din perioada 2009-2017:

Aspectele ce țin de reforme se datorează Acordurilor de Asociere cu Ucraina, Georgia și Moldova, care deja au efecte juridice și implică obligații serioase față de procesul de reformă. Obiectivul de fortificare a rezilienței iese în prim plan mai degrabă ca urmare a Strategiei Globale a UE (IPN, 25 July 2016), în care o atenție particulară este acordată diminuării fragilității statelor din proximitate. Necesitatea dată rezultă inclusiv din riscurile de securitate din Ucraina și vulnerabilitățile manifestate de către țările est-europene în contextul pregnanței factorului rusesc.

Caracterul realist al Declarației este exprimat de faptul că Bruxelles-ul nu și-a schimbat poziția față de demersul, de această dată comun, al Ucrainei, Moldovei și Georgiei, cu privire la oferirea unei perspective europene clare. Este păstrată formularea Declarației de la Riga potrivit căreia “UE recunoaște aspirațiile și alegerea europeană a țărilor partenere, după cum este specificat în Acordurile de Asociere”.  Mai mult ca atât, Declarația păstrează natura multiplelor viteze în interiorul Parteneriatului ce reiese din ambițiile distincte ale țărilor, dar și calitatea și viteza reformelor îndeplinite de acestea.

Pe lângă acțiunile concrete în domeniul economic, social, de transport sau energetic, Declarația de la Bruxelles evidențiază importanța unei societăți civile puternice și a mass-media. Totodată, combaterea corupției, justiția și buna guvernare sunt punctate drept condiții esențiale pentru a asigura încrederea cetățenilor în propriile guverne, ceea ce ar contribui la o reziliență mai mare a statelor.

În fine, la Bruxelles au fost ignorate Recomandările Parlamentului European și cele ale Forumului Societății Civile a Parteneriatului Estic, adoptate în noiembrie și respectiv octombrie 2017. Pe de o parte, acestea sunt mai ambițioase vizavi de oportunitățile oferite țărilor est-europene, iar, pe altă parte, mai critice cu privire la guvernele naționale. Așadar, Declarația de la Bruxelles exclude orice perspectivă pentru aderarea la Uniunea Vamală a UE, zona Schengen sau chiar reducerea tarifelor la roaming în UE. Totodată, Declarația nu face referință la rolul oligarhilor în luarea deciziilor.

Rusia, iarăși printre rânduri

Ca și în cazul declarațiilor anterioare, cea de la Bruxelles exclude menționarea expresă a Rusiei. Cu toate acestea, aluzia la Rusia se poate citi printre rânduri, de cel puțin două ori.

Prima dată aluzia cuprinde „violarea continuă” a dreptului internațional în regiune și solicitarea reînnoirii platformelor de soluționare a conflictelor nerezolvate. Evident, aceasta se referă la implicarea Rusiei în promovarea separatismului armat din regiunea Donbass, dar și la conflictele înghețate de pe spațiul ex-sovietic.

Cel de-al doilea aspect ține de faptul că Parteneriatul Estic constituie o platformă destinată aprofundării cooperării dintre UE și țările est-europene, nefiind îndreptată împotriva nimănui. Astfel, semnatarii Declarației au încercat, în mod repetat, să dezmintă acuzațiile tradiționale ale Rusiei adresate Parteneriatului, calificat drept inițiativă neprietenoasă.

Ce avantaje rezultă pentru Moldova

Principalul avantaj pentru Moldova rezultă din angajamentul UE pentru aprofundarea reformelor. Totodată, Declarația reiterează faptul că accesul la asistență financiară va fi condiționat cu reforme concrete. Deci, principiul de condiționalitate va domina procesul de reformă, fără careva abateri.

Din perspectiva economică apar noi resurse financiare, precum Fondul European pentru Dezvoltare Durabilă, din care vor putea fi finanțate diverse proiecte de infrastructură, transport etc. Totodată, pentru a diminua povara financiară și riscurile economice ale companiilor din Moldova și alte țări ale Parteneriatului, UE va pune la dispoziția lor împrumuturi în moneda națională. De asemenea, partea europeană intenționează să sporească capacitățile comerciale ale țărilor cu Acorduri de Asociere, astfel ca acestea să beneficieze mai mult de accesul la piața europeană. Noi oportunități apar în domeniul eficienței energetice, transportului, pieței digitale. Multe vor depinde de gradul de interes al guvernării, dar și de implicarea sectorului privat, pentru a putea beneficia pe deplin de avantajele create în interiorul Parteneriatului Estic.

Un rol crucial îl va juca comunicarea pe care UE va trebui să o asigure pentru a promova informația corectă despre asistența oferită țărilor din Parteneriat. La fel de mult va conta comunicarea eficientă despre ce reprezintă în realitate integrarea europeană.

Nu în ultimul rând, UE vrea să susțină societatea civilă, inclusiv prin atragerea acesteia în procesele de monitorizare a reformelor, dar și prin sporirea cunoștințelor sale tehnice. În acest fel se dorește o îmbunătățire a calității deciziilor adoptate de către guvernanți. Atenția față de tineret și mass-media sunt alte componente care vor fi în centrul atenției, și care vor trebui să genereze o sinergie pozitivă în jurul reformelor.

În loc de concluzie…

Succesul Parteneriatului Estic este legat direct de realizarea reformelor. Totodată, valorile europene – statul de drept, democrația sau drepturile omului, împreună cu respectul pentru dreptul internațional, sunt plasate în centrul Parteneriatului. Din aceste motive, persistă riscul permanent ca Parteneriatul să fie în incertitudine și vulnerabil. Pe intern, elitele locale care se află la guvernare în țările est-europene sunt puțin interesate în aplicarea întocmai a acestor principii. Iar, pe extern, Rusia interpretează după propria conveniență principiile dreptului internațional.

Chiar dacă Ucraina sau alte țări din Parteneriatul Estic și-ar dori ca Rusia să fie vizată expres la Bruxelles, UE și țările membre au păstrat textul Declarației departe de orice tonalitate anti-rusească vădită. Desigur, printre rândurile Declarației, Rusia poate citi o serie de nemulțumiri și îngrijorări. Dar aceasta este maximul pe care UE l-a acceptat pentru a nu irita Moscova. În schimbul unei retorici geopolitice nenecesare, UE arată un interes clar pentru a focusa Parteneriatul pe transformări calitative și construcția unor state viabile la frontierele sale estice.

Deși UE deschide o serie de perspective pozitive pentru Moldova și alte țări din regiune, riscurile care parvin din acestea deocamdată prevalează. Din aceste considerente, UE trebuie să asigure precizie maximă la sincronizarea eforturilor și la prioritizarea acțiunilor pentru a preveni unele amenințări evidente care țin de corupție sau guvernare proastă. Ezitările UE vor avea un preț mare, soldându-se cu pierderea sprijinului public necesar pentru a exercita presiune calitativă, de jos în sus, asupra guvernanților și a asigura transformări pozitive ireversibile în Moldova și în regiune.

Articol aparut pe site-ul IPN.md