sâmbătă, mai 18, 2024

Cum se execută jurnalismul de investigație

În România celor 28 de ani de tranziție s-a reușit diminuarea până la insignifianță a jurnalismului de investigație. Patronatul mass-media, autohtonizat de-a lungul anilor după ce investitorii străini au fost stimulați să plece mai ales din acționariatul presei tipărite, n-a avut interesul să finanțeze anchete corecte care să dezvăluie marile tunuri, corupția, mafiile politico-financiare. Pe unii patroni i-ar fi încurcat în afaceri, dacă nu cumva făceau ei înșiși parte din mafie. Aceștia din urmă, au inventat cu o știință exersată prin vechea Securitate, organizații de falsă investigație, care să arunce perdele de fum și să producă multă confuzie. Au rămas insule de jurnalism investigativ – emisiuni la două-trei televiziuni, câteva publicații cu difuzare largă și locale, un număr mic de bloguri – unde se pot vedea/citi anchete adevărate, bine documentate și de impact. Și numărul jurnaliștilor specializați pe anchetă s-a micșorat. Genul presupune timp, perseverență, bani și riscuri. Este dificil pentru un jurnalist să convingă oamenii să dezvăluie mari ilegalități de care au știință. Și mai greu e să obțină documente de la instituții opace, într-o lume oportunistă, timorată de anvergura și cinismul celor de la putere, puși pe căpătuială. Și uneori este imposibil ca anchetele să fie publicate. Formule perverse de cenzură, ca îngroparea la sertar sau modificarea conținutului de șefii editoriali conectați la cerințele patronului, sunt bine cunoscute în redacțiile românești. Există și formula inversă, când sosesc dosare servite care trebuie publicate pentru a strivi vreun inamic politic, instituțional sau din business.

Finanțarea posibilă pentru investigația jurnalistică rămâne în apelurile europene și internaționale de proiecte, chiar și acestea mai puțin frecvente de când mass-media a căzut de pe lista de priorități a Comisiei Europene și din zona de interes a unor fundații străine. Rise Project este o organizație media specializată pe anchetă jurnalistică care a reunit profesioniști cu nas, competență și curaj pentru a dezvăluiri serioase. Organizația publică pe site-ul propriu www.riseproject.ro anchete care țintesc la vârful politicii din România sau Republica Moldova, pe subiecte grave ca spălarea de bani, traficul de persoane și de droguri, corupția din mediul politic etc. Calitatea și experiența echipei au făcut ca Rise Project să fie cooptat ca partener în rețele internaționale ca Panama Papers sau Russian Laundromat, iar Societatea Timișoara să îi acorde în 2016 premiul anual „pentru curajul investigațiilor, profesionalism și spirit civic”.

Seria de investigații privind averile adunate de bugetarul Dragnea, devenit în tranziție un magnat politic, au pus în mișcare instituții ale statului care dovedesc eficiență nu în apărarea intereselor cetățenilor ci ale șefilor politici. În iulie 2017, la trei luni după publicarea articolelor Dragnea, fortăreța din Brazilia, Dragnea-milionul dispărut, Dragnea-oamenii și banii și îndată ce s-a anunțat publicarea unui nou episod despre traseele lui Dragnea în Brazilia, ANAF a dat buzna inopinat pentru a vedea cine finanțează infama organizație. Fiscul a avut grijă să scurgă către organizația lui Ciuvică, denumită pentru aburirea naivilor, Grupul pentru investigații politice, informații, în fapt, deloc secrete, care să acrediteze ideea că Rise Project este un dușman al poporului care a organizat protestele din iarna lui 2017 pe banii lui Soros și ai olandezilor. „N-avem o problemă de principiu cu publicarea raportului în sine. Sursele de finanțare ale jurnaliștilor se înscriu în categoria informațiilor de interes public elementar. Granturile noastre jurnalistice sunt rezultatul mai multor ani de muncă, inclusiv administrativă, și se obțin în urma unor competiții grele. Noi le considerăm un fel de burse de merit… Libertatea editorială e prioritatea noastră fundamentală și exact asta am reușit să menținem în primii ani RISE. Acum e mai ușor: ne susțin direct cititorii, or asta, credem noi, reprezintă viitorul”, a declarat Mihai Munteanu pentru paginademedia.ro. ANAF s-a compromis prin acțiunea servilă și retrogradă din cele nouă pagini de raport scurse către Ciuvică, de a alimenta ideea că toți cei care accesează fonduri străine sunt trădători și fac parte din „statul paralel”. Dar hărțuirea organizațiilor media incomode și a jurnaliștilor de investigație face parte din politica actuală a statului. Modificările la ordonanța privitoare la ONG-uri, cunoscute ca „Legea lui Pleșoianu”,au trecut tacit de Senat în 4 decembrie 2017 și se află pe rol la Camera Deputaților. Să vedeți atunci…

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Asadar comunicatorul RISE PROJECT admite explicit ca ”SURSELE DE FINATARE ale jurnaliștilor se înscriu în categoria INFORMATIILOR DE INTERES PUBLIC ELEMENTAR”.

  2. „Finanțarea posibilă pentru investigația jurnalistică rămâne în apelurile europene și internaționale de proiecte, chiar și acestea mai puțin frecvente de când mass-media a căzut de pe lista de priorități a Comisiei Europene ”

    deci dumneavoastra considerati finantarea din bani publici, prin decizie a unui executiv, ca fiind normala si benefica pentru jurnalism? Care ar fi diferenta intre guvernul Nastase care distribuia jurnalistilor pomeni sub forma reclamelor pentru monopoluri ale statului si guvernul Barroso care’si platea direct publicitatea? Ca ambele au instaurat o cenzura soft prin mecanismul botnitei blande [de tipul ‘oscior pentru latrau ca sa nu muste mana care il hraneste’] si ambele au cheltuit bani publici in folosul propriului executiv [interese politice precum pastrarea imaginii de cristal a ‘tehnocratilor’].

    • Competitiile pentru finantare internationala sau europeana sunt deschise, transparente si nu impun conditii legate de continut. Pot sa va dau exemple din trecut de apeluri pe jurnalism european comisionate de PE sau CE care criticau aspru institutiile europene. La fel sunt cele foarte dificile deschise recent de Google (DNI) unde mass-media din Ro ajunge greu la bani fiindca conditiile de creativitate si standardele sunt f. sus.
      Ideea ca jurnalistul canta cum ii porunceste finantatorul a defectat presa romaneasca. Breasla nu a stiut/putut sa se apere la timp si de aceea in Ro s-a impus porcaria asta, iar politicienii s-au grabit sa cumpere jurnalism favorabil, manipulator. Ieftin.
      Tocmai de aceea au putut cei de la RISE sa faca anchete tari, fiindca au fost liberi, au primit finantari clare dar fara sa fie siliti sa raporteze pe continut.

      • Va multumesc pentru raspunsul amabil doamna.

        sustineti ca: „Pot sa va dau exemple din trecut de apeluri pe jurnalism european comisionate de PE sau CE care criticau aspru institutiile europene.”
        iar eu cred ca pot sa va dau de 10 ori mai multe exemple de jurnalisti aflati pe statul de plata al UE care elogiau in mod cotidian politrucii, institutiile si valorile europene [oricare ar fi astea], abtinindu’se in mod programatic de la orice nota critica la adresa activitatii eurocratilor. ba chiar de 100 de ori.

        „Competitiile pentru finantare internationala sau europeana sunt deschise, transparente si nu impun conditii legate de continut.”
        Serios? De unde stiti? Adica ar trebui sa credem ca Iranul, China, Arabia Saudita, Rusia, Norvegia si alte state fascistoide arunca aiurea cu bani, oricui se nimereste? Fara sa ceara nimic, chiar nimic in schimb? Dar linia editoriala ilustrata anterior depunerii cererii de finantare oare nu conteaza deloc pentru decidenti? Dar de ‘soft power’ …nu tine cont slujbasul din presa cu stapan etatist? Ploconirea anterioara in fata organului european nu [mai] are nicio semnificatie?

        Eu tot nu vad nicio diferenta fata de regimul Nastase. Asa poate sa sustina si tartorul pesedist: ca in principiu competitia pentru fondurile de publicitate ale statului era ‘deschisa’, ‘pe fata’, fara nicio conditie formulata contractual [ca doar nu o fi fost prost sa treaca santajul in acte publice…era de la sine inteles ca cine musca mana pierde osciorul].

        Vad ca nu vreti sa acceptati principiul toxicitatii finantarii presei de catre entitati statale. Ziceti ca jurnalistul care canta cum ii porunceste finantatorul e un soi de idee traznista, o fantezie bastinasa care’i impinge exclusiv pe politrucii rumani la achizitii de organe, exonerind in mod bizar pe toti politrucii ‘internationali si europeni’ care pasamite ar fi niste supraoameni neprihaniti si manati in lupta de idealuri nobile. De ce? adica…aveti nevoie de o mie de exemple de organe de presa internationala si europeana corupte de mafioti, moguli si politicieni ca sa vedeti ca la fel se intampla si prin alte parti? Corupti sunt pretutindeni doamna si toti au un interes in achizitia de trompete, latrai si calai de presa [da, cei care se ocupa cu linsajul mediatic…adica cu executiile]. Nu prea cred ca o sa reusiti sa convingeti vreun cititor din comunitatea contributors de contrariu.

  3. Jurnalismul de investigatie este mort peste tot in lume. Vremurile cand doi jurnalisti americani rasturnau un presedinte corupt s-au dus pe apa sambetei.
    Presiunea asupra putinilor jurnalisti independenti este atat de mare incat putini mai au curajul sa investigheze subiecte cu adevarat importante.
    Cand Wikileaks difuzeaza materiale compromitatoare i se insceneaza leaderului un proces de viol pentru ca o suedeza si-a adus aminte dupa zece zile ca Julian Assange nu folosise prezervativ.

  4. mai ramanea DRAGNEA in tara daca avea toate miliardele ce lipsesc din tara???
    pai cei ce le au nu mai sunt in tara de mult, cu retelele de „”extractie”” active in tara… numa vezi pe cite un roman fidel si cu adresa in tara pleaca peste hotare: AMERICA LOUXEMBOURG ELVETIA ANGLIA ITALIA FRANTA… si multe altele unde au amenajat PARADISURI…

  5. daca vorbim de „fericirea inimii catena” , „femeia cu barba” , „soc si groaza, ninge n decembrie” , asta nu i jurnalism, ci pur si simplu prostitutie legalizata. asa sa fie, dar s o numim ca atare si nu jurnalism. eu vin c o propunere : oamenii onesti care s au straduit sa dezvaluie marile jafuri, microsoft, eads, taierile de paduri, restituirile ilegale de terenuri si proprietati, contractele oneroase cu statul etc. sa primeasca un procent (binemeritat) din recuperari ! n ar fi fair si benefic pentru societate ? dar daca furturile dovedite ramin nepedepsite, cine i de vina ? asadar, nimic nu poate functiona normal intr un stat cleptocrat, si cu atit mai putin putem vorbi de jurnalism, stat de drept, cinste si onoare.

    • O propunere buna, din pacate nu prea se recupereaza prea multi bani de la cei care au dat marile tunuri in Romania.
      In alta ordine de idei standardul jurnalismului a scazut atat de mult incat stireile zilei de tip gaina care a nascut pui vii nu mai sunt exceptii. Peste tot ceea ce se promoveaza si se vinde atat in audiovizual cat si in presa scrisa sunt sange, frica si stirile locale, daca se poate de pe strada ta.
      Cine a vazut filmul Nightcrawler are o mostra de nivelul de prostituare a jurnalismului actual.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro