duminică, mai 19, 2024

Splendoarea și mizeria curtezanelor din fruntea Ministerului Justiției

Miercuri, atunci când am scris comentariul intitulat “În așteptarea concluziilor domnului Tudorel Toader”, publicat joi atât pe site-ul “contributors.ro” cât și pe blogurile “adevărul.ro”, încă mai nutream o brumă de speranță în privința bunei-credințe, a demnității și a atât de lăudatului profesionalism al profesorului universitar și rectorului suspendat al Universității ieșene.
Încă mai credeam că dl. Tudorel Toader pune pe primul plan independența deciziilor domniei-sale pe care are și știința, și puterea de a le adăposti de ingerința factorului politic. Încă mai aveam o brumă de nădejde că fostul membru al Curții Constituționale, că actualul membru al Comisiei de la Veneția nu își asumă riscul aruncării la gunoi a unei cariere de zeci de ani în domeniu (de care am văzut joi că face mare caz și că o socotește drept garant al corectitudinii hotărârii sale) în favoarea păstrării pentru încă câteva luni a demnității de ministru. Și, desigur, a privilegiilor aferente funcției. Încă mai socoteam că dl. Tudorel Toader prețuiește nu dregătoriile temporare, ci integritatea, moralitatea, cinstea.
Întâmplarea a făcut ca în cursul aceleeași zile de miercuri să trec pentru câteva ore prin Capitala Moldovei. Am profitat de oportunitate și le-am făcut o vizită unor prieteni. Care din felurite motive știau ceva mai multe despre dl. Tudorel Toader. Despre trecutul acestuia. Despre mania grandorii de care suferă dl. ministru, despre starea de autoadmirație în care plutește, despre felul superior în care a înțeles respectivul profesor să își îndeplinească îndatoriile de rector.
E foarte adevărat că multe alte cunoștiințe îmi relataseră lucruri asemănătoare în legătură cu conduita d-lui Tudorel Toader. Unele mi-au spus că nu ar fi deloc neîntemeiată ipoteza, comică, desigur, că în fiecare dimineață dl, Toader se privește autoadmirativ în oglindă și își rostește încdrezător în barbă “sunt mare, sunt tare, sunt fără asemănare”.
Le-am relatat gazdelor mele ieșene conținutul comentariului pe care îl pregătisem pentru joi. Ziua marii decizii. Sfatul lor a fost că ar fi preferabil să îmi temperez nițeluș, oleacă optimismul. Era foarte bine dacă le-aș fi dat ascultare. Mi-aș fi atenuat imensa deziluzie încercată joi seara ascultând preț de 80 de minute ceea ce a rostit cu o voce de Imperator, complet indiferent la reacțiile auditorilor, dl. Tudorel Toader.
Nu mai pierd acum nici vremea, nici spațiul virtual pentru a inventaria infracțiunile la adresa limbii române comise de profesorul Tudorel Toader. Mă mulțumesc doar să spun că, precum omologul domniei-sale de la Ministerul Educației, d-lui Toader îi sunt complet necunoscute normele în conformitate cu care predicatul se acordă cu subiectul ori că habar nu are să conjuge un verb la modul indicativ, timpul mai mult ca perfect.Agramatismul dovedindu-se o boală generalizată în rândul celor care fac umbră Pământului din poziția de membru al succesivelor guverne controlate de coaliția PSD-ALDE.
M-a pus serios pe gânduri chipul dezastruos în care dl. Tudorel Toader și-a gestionat ceea ce trebuia să fie o impecabilă operațiune de comunicare. Cu o atenție ireproșabilă acordată stilisticii apariției publice. Dezamăgire totală. Abslolută. Nici urmă de minimal efort vizând concentrarea ideii, totală indiferență în privința dozării efectelor și a impactului frazelor, ignorare absolută a ceea ce înseamnă atenția receptorului ori captatio benevolentiae.
Nu, nu e vorba despre detalii și nici că eu aș căuta pete îăn soare. Ci despre lucruri absolut inexplicabile, de neiertat de-a dreptul, cu atât mai mult cu cât dl. Tudorel Toader este posesorul unei diplome de absolvent al unei facultăți de științe juridice (cea mai veche Facultate de Drept din țară, ne-a reamintit dl. profesor) în ale cărei planuri de învățământ figurau pe vremuri și cursuri de Retorică.
Dl. Tudorel Toader s-a comportat asemenea unui profesor cam demultișor mâncat de molii, tacticos, cu ticuri, dar care, nefiind chiar foarte stăpân pe materie, nu se poate îndepărta de foile îngălbenite, care nu admite dialogul cu studenții, care se cam teme de întreruperi, aceasta deși au fost multe tente caragialiene în apariția de joi seară a domniei-sale. Am remarcat cam multe propoziții și construcții ilogice, prea multe aserțiuni à la Gâgă (“justiția trebuie să fie bună și să nu fie rea” a gândit adânc dl. Toader), am înregistrat o avalanșă de confuzii deliberate . De pildă, ministrul Justiției din guvernul condus de d-na Viorica Vasilica Dăncilă pare a nu ști că arestarea o decid judecătorii, iar nu procurorii, așa cum a edictat complet aiurea marele profesor).
Așa după cum spuneam în comentariul meu de joi, nutresc opinia că nu servește nimănui, nici măcar ideii de conservare a independenței justiției, idolatrizarea doamnei Laura Codruța Kövesi. Transformarea ei într-o icoană. Au fost în activitatea doamnei procuror șef al DNA și greșeli de management, și abuzuri ale procurorilor, și promovări în funcții nejustificate, și multe procese pierdute la CEDO, și marele eșec numit afacerea Microsoft. Era firesc ca dl. Tudorel Toader să le reamintească, să le pună la socoteală, dacă dorința domniei-sale era aceea de a oferi o evaluare corectă a unei etape din activitatea procurorului șef al DNA. Însă au fost și multe, foarte multe lucruri pozitive. Demne de toată laudă. Dl. Toader le-a ignorat ori le-a minimalizat cu rea intenție, le-a schimonosit, le-a interpretat în folosul ducerii la îndeplinire a misiunii primite, a punerii în practică a ordinului primit de la șefii lui politici. A acuzat-o pe d-na Kövesi de toate relele din lume. A pus-o în antiteză falsă, mincinoasă cu deciziile Curții Constituționale, i-a răstălmăcit vorbele, a făcut-o vinovată de defăimarea României. De proasta imagine a țării în ochii organismelor internaționale. Or, de proastă imagine în lume au parte parlamentarii și guvernanții pe care îi slujește nemernic dl. Toader. Ajunge ca dl. Toader să arunce o privire peste marile cotidiane internaționale apărute vineri și se va convinge.
După catastrofala apariție de joi seară, după târâtul în genunchi în fața politicului, după exercițiul agățării de funcție, nu mi-aș dori deloc să fi fost ori să fiu studentul d-lui Tudorel Toader. Dacă toată această contraperformanță profesională s-ar fi produs la vremea contestărilor agitate din primele luni ale anului 1990, probabil că dl. Toader nu ar mai fi fost primit de studenții domniei-sale la cursuri. Nu știu cum vor reacționa acum, în anul 2018 studenții d-lui Toader. Pentru moment dl. ministru a avut parte de uralele și aplauzele infractorilor din PSD și ALDE.
A rescris la persoana întâi romanul “Splendoarea și mizeria curtezanelor”.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Deci admiteți că e o răfuială între niște persoane, care ilegitim folosesc resursele statului. Problema care se pune este dacă acest model este reprezentativ sau nu pentru întreaga înfăptuire a justiției, magistrați judecători care acționează discreționar pentru că, nu-i așa, legea-i obligă să ia vreo hotărâre, magistrați procurori care nu se ocupă de lucruri grave concrete care au efecte mult mai importante pentru (împotriva, de fapt) cetățeni(lor), cum ar fi lipsa apei potabile pe bune (dumneavoastră beți de la chiuvetă?) sau noroiul omniprezent pe străzi în cazul în care măcar străzile există și chiar sunt flancate de multiple rânduri de borduri șamd.

    Un amănunt pe care-l subliniați este că nu știe d. Toader să conjuge verbul X la timpul Y. E defect profesional consolidat, după părerea mea, rezultat al educației anumitor timpuri(!) istorice, nu verbale, în care viziunea de ansamblu era rezervată cab.1 și 2. O pondere nemeritată între cauzele numărului (mare) de procese este textul legal scris greșit, nu neapărat cu intenția de a produce (deliberat) confuzie(anumite texte, da, sunt deliberat scrise greșit). Unele texte din mult (răs)discutatele legi ale justiției, contestate de unii la modul general, aplaudate de unii la modul general sunt pur și simplu de necitit(de neînțeles să fi fost ar fi un pas înainte) deși a ajuns chiar text constituțional obligativitatea limbii române în actele statului.

    Mostra:

  2. Moldova a avut de la inceput mai multe CAPITALE si destule Regiuni.
    (Siret, Baia, Suceava, Roman, unde a fc si o Mitropolie a Tzarii de Jos, Chisinau – chiar Cernauti, Bacau, Galati, Barlad…)
    Iar individul in speta e un produs 100% al RSR – altii au fost o coproductie -, care nu are nici cea mai vaga amintire personala despre ce a fost inainte de 1948!
    (cei mai reusiti au fost cei care s-au cam dus deja – ma gandesc la marii actori, in primul rand)
    Ce legatura sa aiba individul in speta – atent selectionat si cu originu mai mult decat sanatoase, de catre serviciu de CADRE, daca nu si alte servicii, si cu osardie promovat in CARIERA atent INDRUMAT, cu o activitate Politica proEminenta inca din primii ani de studentie.. – cu CEA MAI VECHE FACULATATE DE DREPT DIN ROMANIA?
    Ce invatau la Drept in RSR, aia care reuseau sa intre pe baza de DOSAR stiind subiectele cand concurenta era acerba?
    Dupa cum observati, niciun Pastorel Teodoreanu sau Malaxa n-a mai iesit de pe portile Universitatii din iashi, dupa 1944, dupa cum niciun George Emil Palade n-a mai absolvit medicina la Carol Davila!

  3. Comme on, un pic de optimism… Se pare ca , în urma relatărilor doamnei Dăncilă, Junker a promis că vom intra in Schengen iar MCV se va ridica până la sfârșitul lui 2018. As vrea sa vad si eu minunea asta…

  4. Aveti dreptate. Omul a fost „selectat” pentru ceea ce avea de facut. Nu trebuie sa ne miram. Ceea ce trebuie sa ne dea de gandit este legat de faptul ca acest om este rector, profesor universitar de drept si a fost si judecator la curtea constitutionala. S-ar putea ca oamenii sa se intrebe: cati ca el?
    Faptul ca exista imperfectiuni in activitatea procuraturii nu justifica decapitarea institutiei. Dar omul avea o misiune si misiunea este misiune, ordinul nu se discuta, se executa! Presiunea este imensa in conditiile in care o mana de doua sute de oameni au de rezolvat 12000 de dosare. Nu cred ca multi isi dau seama ce inseamna aceasta cantitate de munca pentru procurori. Cu un invatamant in decadere operat de profesori ca actualul ministru s-ar putea in scurt timp sa nu mai avem pe cine pune la munca nici in justitie si niciunde altundeva.

  5. Ceea ce trebuie sa ne dea de gandit este legat de faptul ca acest om este rector, profesor universitar de drept si a fost si judecator la curtea constitutionala
    Intr-adevar, asta e absolut naucitor. Am avut, de citeva ori, ocazia sa cunosc personal anumite personalitati, personalitati recunoscute in anumite domenii de activitate, in Germania. In cele mai multe cazuri am fost un pic dezamagit sa vad ca multi dintre ei sunt oameni aproape obisnuiti. Mai apoi mi-am dat seama ca pt o personalitate e o mare calitate sa fie om obisnuit. Desi l-am prins pe unul sau pe altul cu anumite naivitati, lacune in cunostinte, sau chiar exprimari agramate totusi impresia generala a fost pozitiva.

    Se pare al Dorel al nostru e celebrul Dorel strecurat, ca si Leana, in cercul academicienilor.

    • Cineva a avut inspiratia sa gaseasca asemanarea de imagine intre acest personaj si Gragamel – maleficul caraghios personaj din bezile desenate sau filemele de animatie cu strunpfi. E uimitor cat de mult seamna. Circula niste imagini de tot rasul, dar gasite cu talent….
      „Dorel” ar putea fi o innobilare – cel putin personajul Dorel este plin de bune intentii.
      Tudorel-Gargamel este un caraghios pretios, gol de continut, facut „personaj” de psd, si debarasibil in orice moment.
      Vazandu-i replicile, am revelatia din ’90 cand vedeam raspunsurile unora ca Dinca sau Bobu, la a caror simpla anuntare tremurau oameni seriosi. Prima mare umilinta dupa caderea lui Ceausescu a fost pentru mine, sa descopar ca toti strapii astia erau niste ZERO-uri. De ce tremura lumea in fata lor?

  6. Asa este cum scrieti, acest procuror comunist nu putea intelege raportul dintre „magister si minister” definit printr-o butada stralucita de profesorul si ministrul Virgil Madgearu

  7. Domnule Mircea Morariu,

    Să considerăm cazul proceselor penale.
    Eu ştiu că:

    • Cei care sunt nemulţumiţi de felul în care JUDECĂTORII au judecat cauzele lor penale se pot plânge la CEDO.
    • La CEDO nu se rejudecă procesul penal, se judecă modul în care România, prin judecătorii ei, a respectat cerinţele privind dsfăşurarea unui proces (dacă s-au respecatat drepturi, termene, etc.).
    • Plângerea la CEDO se face împotriva României.
    • Când România pierde la CEDO, ea pierde din cauza judecătorilor.

    Surprinzător, dumneavoastră spuneţi că la CEDO procesele se pierd din cauza Laurei Codruţa Kovesi. Citez din articol:

    ”Au fost în activitatea DOAMNEI PROCUROR șef al DNA … și multe procese pierdute la CEDO”.

    Admiteţi că greşiţi?

  8. În România nici nu se putea altfel să prinzi un corupt decât forțând un pic lucrurile. Drept urmare am rămas pe orbita UE, altfel eram demult marginalizați…

  9. Nu mai asteptati ceva de la oamenii sistemului. Numai cu oameni noi, principii si valori noi o sa se schimbe ceva in tara noastra. Ciocul mic, vremea noastra a apus. E timpul celir noi care trebuie sa faca pasul inainte. Bolsevcul trebuie sa demisioneze sau sa fie demis ptr insusirea raportului daca fetita aceea, tot parteva sistemului, nu e revocata. Altfel realizam mocirla in care ne aflam datorita acestei clase politice care se tot pensioneaza pe banii si viitorul copiilor nostri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro