Stare de război în învățământul superior din România

Îndată după Sărbătorile de Paște, Ministerul Educației Naționale și-a făcut publică decizia referitoare la modul, nu și la principiile în conformitate cu care vor fi alocate locurile bugetate din învățământul superior din România. Locuri aferente tuturor ciclurilor de studii- Licență; Masterat, Doctorat¬– și pe care vor concura cei care își vor începe studenția la data de 1 octombrie 2018.
Câteva dintre marile și performantele Universități din România, adică exact acelea aflate pe primele locuri în topuri- așa cum sunt Universitatea din București, Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea de Vest din Timișoara- au aflat cu stupoare și cu justificată revoltă că le-au fost practic zeciuite locurile. Ceea ce aduce cu sine o creștere a disconfortului financiar căci de bugete suficiente nu a avut parte nici o nstituție de învățămât superior din țară din 1990 încoace. Indiferent de vechime, prestigiu, soliditatea și performanțele didactico-științifice ale corpului profesoral ori de calitatea ofertei educaționale. Nici nu se putea ca lucrurile să stea astfel câtă vreme nici o guvernare, nici o Lege a bugetului de Stat nu au respectat prevederea legală care stipulează că educației ar trebui să i se acorde 5 % din PIB.
Marile universități din România, cele care și-au proclamat, la urma urmei, pe drept cuvânt supremația prin înființarea unui Consorțiu (dreptul la asociere e încă garantat prin Constituție) au pierdut locuri în favoarea suratelor lor mai mici, înființate ori reînființate din 1990 încoace. Acestea din urmă jubilează, se amăgesc cu gândul că, în fine, li s-a făcut dreptate, că, iată, au parte și ele de egalitate de șanse, de echitate, că așa era firesc, adică să fie și ele poftite la masa bogaților, nu să fie tratate precum niște rude sărace, în vreme ce reprezentanții Consorțiului tună și fulgeră.
Nu o fac însă, așa cum s-ar cuveni, dirijându-și criticile doar împotriva ministrului și Ministerului, ci lansând atacuri, care se întâmplă să fie adeseori nedrepte, la adresa acelor studenți și profesori serioși, de bună calitate care își desfășoară activitatea și în alte părți decât la București, Iași, Cluj sau la Timișoara.
Indiscutabil, ministrul Valentin Popa a greșit grav. Impardonabil. Încă o dată. A mai dovedit o dată cât e de nepotrivit pentru o funcție dobândită doar datorită unui capriciu al președintelui PSD, dl. Liviu Dragnea. Ar fi de înțeles, poate chiar acceptabilă o decizie, la urma urmei politică, de a spori accesul la resurse, gradul de finanțare de la bugetul de Stat al Universităților de dată mai recentă. Însă nu recurgând la nedreptăți pe față. La răzbunări. La acțiuni de pe urma cărora nici măcar demisia nu este suficientă. La ridicarea la rang de regulă a principiului Divide et Impera. O atitudine complet descalificantă nu numai pentru un manager, ci și pentru un profesor cât de cât decent.
Felul grosier, inabil în care a luat decizia dl. Popa nu face decât să aducă deservicii de imagine pe termen lung și acelor instituții de învățământ superior ai căror rectori acum se autoiluzionează că au dat lovitura, că le va fi viața mai fără griji începând cu anul care vine.
Orice student sau profesor care nu a uitat ce înseamnă și ce valoare are respectul de sine nu se simte nicidecum bine să știe că Universitatea lui ar fi una “prietenă” a guvernării, dar și a acestui ministru iresponsabil, evident de proastă calitate, o instituție agreată politic, fie și numai pentru motivul că rectorul acesteia a comis actul nătâng, incalificabil, defectiv de morală și de demnitate de a-și fi pus semnătura pe grețosul act care-l susținea pe agramatul rector al Universității din Suceava să acceadă în postul de ministru al Educației. Dl. ministru ne-ar fi dovedit tuturor că are într-adevăr măcar un pic de minte sprijinind Universitățile mici, “în curs de dezvoltare”, fără însă a acționa în detrimentul ori a jigni iresponsabil Universitățile cu tradiție. Dl. Valentin Popa-Pamblică a dat cu bâta-n baltă. Merită mai mult ca sigur nota Zero la purtare. La etică și conduită academică.
Cu ce bani ar fi putut face aceasta știind bine că resursele Ministerului sunt limitate? De pildă, renunțând la măsura politică, populistă, necugetată, deloc în favoarea calității procesului de învățământ, de a le acorda studenților privilegiul călătoriilor nelimitate pe calea ferată. Numai că dl. Popa-Pamblică nu se gândește deloc la calitate, ci doar la voturi.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro.