Doina Cornea, chiar și după moarte…

Aflu că premierul României, doamna Viorica Vasilica Dăncilă, nu și-a găsit timpul ori nu a crezut de cuviință de a cere consilierilor domniei-sale trimiterea unei telegrame de condoleanțe familiei disidentei anti-comuniste Doina Cornea.
La urma, urmei, gestul sau, mă rog, absența acestei reverențe mi se pare cum nu se poate mai explicabilă, perfect normală, cum nu s poate mai în notă, cum se zice, având în vedere partidul din care face parte d-na Dăncilă. Partidul, adică originile, trecutul și năravurile acestuia.
Doina Cornea nu s-a numărat doar printre puținii care i s-au opus pe față, cu identitate și semnătură asumată lui Nicolae Ceaușescu. A făcut-o nu numai în scrisorile trimise posturilor de radio din străinătate. A apărut, de pildă, în filmul Dezastrul roșu al lui Josy Dubié, a vorbit despre România anilor 80, despre noi și despre dictatură, despre bisericile dărâmate și satele rase de pe fața pămțntului, despre pusstiul din sufelete noastre, despre ravagiile făcute de crearea omului nou, filmarea realizându-se la Cluj, în condiții dramatice și cu riscuri pe măsură.
La câteva zile după constituirea FSN și a Consiliului acestuia, în decembrie 1989, doamna Doina Cornea a ajuns în studioul 4 al Televiziunii Române. Acolo a spus clar, spre disperarea slujbașilor Televiziunii care nu au făcut decât să își mai schimbe o dată stăpânii, că înțelege să facă parte din aceste foruri nou create doar atâta vreme cât ele se vor dovedi a fi oneste. Adică în slujba adevăratelor idealuri ale unei Revoluții anticomuniste.
La mai puțin de două luni, mai repede decât mulți alții, Doina Cornea le-a înțeles celor din FSN esența. Minciuna, falsul, natura comunistoidă, a demisionat din ele și și-a reluat disidența. Și-a mai plătit apoi încă o dată scump libertatea. Alte insulte, articole defăimătoare apărute zilnic în ziarele controlate de FSN (Azi, Baricada, Adevărul condus de Darie Novăceanu, România Mare creată de Corneliu Vadim Tudor cu acordul generos al d-lui Petre Roman), filaje nu tocmai discrete făcute de agenții nou creatului SRI condus de Virgil Măgureanu, calomnii scoase pe gură de însuși noul șef al Statului, Ion Iliescu, creatorul și, până astăzi, icoana pocită, falsă la care se închină membrii partidului din care face parte doamna Dăncilă, refuzul accesului la TVR, chiar o nouă dare pe mâna Procuraturii îndată după mineriada din septembrie 1991.
Iarăși vocea Doinei Cornea nu a mai putut fi auzită decât pe unde scurte grație directorului de atunci al Europei Libere, Nicolae Stroescu-Stinișoară, care a avut inițiativa unor frecvente dialoguri radiofonice cu fosta profesoară de la Universitatea „Babeș-Bolyai”. Un semn că democrația românească post-decembristă era șchioapă de vreme ce nu garanta dreptul la liberă exprimare.
Faptul că zilele acesta premierul României nu a socotit de cuviință să omagieze, fie și numai printr-un gest simbolic, memoria Doinei Cornea dovedește că nici acum, chiar și după moarte, PSD-ul nu poate să o ierte pe cea care s-a numărat printre primele voci care i-au smuls masca și au arătat ce se află dincolo de zâmbetele- rânjet ale lui Ion Iliescu. Înlocuite astăzi de glumițele și chicotele ticăloase ale domnului Liviu Nicolae Dragnea.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro