Noul Acord pentru Consumatori – mâna întinsă de Comisia Europeană pieţei serviciilor digitale, est-europenilor şi consumatorilor europeni în general

Comisia Europeană a luat iniţiativa cu privire la adoptarea unui Nou Acord pentru Consumatori (New Deal for Consumers, pe scurt NDC), cu scopul de a consolida drepturile consumatorilor din spaţiul Uniunii Europene şi de a crea mecanisme pentru a impune respectarea drepturilor astfel consolidate. Anunţul public a fost făcut printr-un comunicat emis la Bruxelles la 11 aprilie a.c. Înainte de a trece la o analiză aprofundată a implicaţiilor acestei iniţiative, sumarizăm următoarele puncte principale:

1. Propunerea Comisiei Europene privind NDC urmează a face obiectul dezbaterilor în Parlamentul European şi apoi în Consiliul European; directivele rezultate vor trebui apoi transpuse în legislaţia naţională, etapă în care partidele parlamentare româneşti vor juca un rol. Este foarte probabil ca mare parte din acest proces să se petreacă după alegerile europarlamentare din 2019, când probabil vor contribui şi europarlamentarii români nou aleşi.
2. O primă Directivă care va fi adoptată în cadrul implementării NDC va modifica Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1988 privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor, Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) – text cu relevanţă pentru SEE -, precum şi Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului- text cu relevanță pentru SEE.
3. O a doua Directivă rmează să abroge şi să înlocuiască  Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor (versiune codificată)- text cu relevanță pentru SEE-, cu scopul de a asigura un cadru ameliorat de manifestare şi de protecţie a drepturilor colective ale consumatorilor, de a stopa eficient practicile ilegale ale furnizorilor de bunuri şi servicii şi de a pune la dispoziţia consumatorilor instrumentele juridice necesare pentru intentarea de acţiuni colective, atunci când drepturile lor sunt afectate în acelaşi fel, prin politici de masă ale furnizorilor de bunuri şi servicii (un subiect delicat în orice legislaţie naţională şi nu numai).
4. Obiectivele declarate ale NDC sunt (1) să acorde entităţilor calificate (autorităţi specializate, asociaţii ale consumatorilor etc.) puteri lărgite de a lansa acţiuni în instanţă sau alte proceduri juridice în numele şi în beneficiul consumatorilor, (2) să investească autorităţile naţionale specializate în protecţia consumatorului cu atribuţii sancţionatorii lărgite, (3) să includă în materia protecţiei consumatorului serviciile şi tranzacţiile online oferite acestora, care au luat proporţii deosebite în prezent, precum şi (4) să lămurească că, potrivit legislaţiei Uniunii Europene, practicile duplicitare în materie de calitate, care induc în eroare cosumatorii, sunt interzise.
5. NDC este un important pas înainte pentru consumator. În chestiunea produselor inferioare, în special alimentare, Comisia nu mai acceptă această stare de fapt şi arată că nu acceptă ca cetăţenii din ţările din est să fie trataţi de unele companii ca fiind cetăţeni de mâna a doua.
6. Trebuie ca oamenii să fie informaţi de noile drepturi conferite. Atunci când scandalul calităţii inferioare s-a declanşat, acesta a fost speculat politic şi larg distribuit. Rezolvarea acestei situaţii de către UE trebuie să aibă şi ea acelaşi ecou.
7. Pachetul fiind larg şi incluzând şi alte teme (noul model european de acţiuni colective ale entităţilor reprezentându-i pe consumatori, funcţionarea pieţelor virtuale, dreptul consumatorilor la restituire/renunţare/verificare etc.), forţele politice de la Bucureşti trebuie să urmărească îndeaproape şi să sprijine transpunerea Directivelor în România, astfel încât interesul cetăţeanului să fie cât mai bine îndeplinit.
8. Având în vedere procesul de durată, politicienii români au de pregătit din perspectiva alegerilor din 2019 o ofertă de participare politică europeană de calitate, specializată şi bine informată. În măsura în care NDC se va afla încă în dezbatere şi amendare la momentul accederii noilor aleşi în Parlamentul European, el va trebui să devină o prioritate pentru europarlamentarii români, iar partidele româneşti ar trebui să fie interesate să promoveze principiile NDC în cadrul familiilor politice din care fac sau vor face parte.

Şi acum să trecem la analiza aprofundată a iniţiativei în cauză. Propunerea Comisiei Europene privind NDC urmează a fi supusă dezbaterilor, amendamentelor şi adoptării de către Parlamentul European şi apoi de către Consiliul European. NDC vine în continuarea unor iniţiative deja implementate, şi anume Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”)- text cu relevanță pentru SEE- sau ajustările normative adoptate ca urmare a aplicării Strategiei Pieţei Unice Digitale.

NDC cuprinde două propuneri de Directive. Prima ar urma să modifice Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1988 privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor, Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) – text cu relevanţă pentru SEE -, precum şi Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului- text cu relevanță pentru SEE. Modificările aduse de NDC ar urma să aibă ca rezultat o mai eficientă aplicare a dispoziţiilor Directivelor citate mai sus şi să le modernizeze, în special din punctul de vedere al serviciilor digitale.

Cea de-a doua Directivă ce ar urma să fie adoptată pentru transpunerea în realitate a NDC urmează să abroge şi să înlocuiască  Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor (versiune codificată)- text cu relevanță pentru SEE-, cu scopul de a asigura un cadru ameliorat de manifestare şi de protecţie a drepturilor colective ale consumatorilor, de a stopa eficient practicile ilegale ale furnizorilor de bunuri şi servicii şi de a pune la dispoziţia consumatorilor instrumentele juridice necesare pentru intentarea de acţiuni colective, atunci când drepturile lor sunt afectate în acelaşi fel, prin politici de masă ale furnizorilor de bunuri şi servicii (un subiect delicat în orice legislaţie naţională şi nu numai).

În fapt, obiectivele declarate ale NDC sunt (1) să acorde entităţilor calificate (autorităţi specializate, asociaţii ale consumatorilor etc.) puteri lărgite de a lansa acţiuni în instanţă sau alte proceduri juridice în numele şi în beneficiul consumatorilor, (2) să investească autorităţile naţionale specializate în protecţia consumatorului cu atribuţii sancţionatorii lărgite, (3) să includă în materia protecţiei consumatorului serviciile şi tranzacţiile online oferite acestora, care au luat proporţii deosebite în prezent, precum şi (4) să lămurească că, potrivit legislaţiei Uniunii Europene, practicile duplicitare în materie de calitate, care induc în eroare cosumatorii, sunt interzise.

Pentru a realiza toate acestea, NDC va impune mai multă transparenţă pe pieţele virtuale. Consumatorii vor trebui să fie informaţi dacă achiziţionează produse sau servicii de la un comerciant sau de la o persoană fizică privată, astfel încât să poată conştientiza când pot beneficia de dispoziţiile legale privind protecţia consumatorului şi când nu. Mai multă transparenţă cu privire la rezultatele căutărilor pe internet va însemna ca utilizatorii să fie informaţi când link-urile pe care le văd sunt sponsorizate, iar site-urile de shopping vor trebui să dezvăluie parametrii care generează clasamentul rezultatelor căutărilor. Perioada de 14 zile în care consumatorii pot renunţa la serviciile digitale fără a fi obligaţi să plătească pentru utilizarea lor, dar pentru achiziţionarea cărora au furnizat datele lor personale, urmează să fie prelungită.

NDC va consacra acţiunile colective în materia protecţiei consumatorului. Asociaţiile consumatorilor, dar eventual şi alte entităţi calificate, vor avea dreptul să îndeplinească toate demersurile juridice necesare pentru soluţionarea, compensarea, înlocuirea, reparaţia etc., în numele grupurilor de consumatori lezaţi prin practici comerciale ilegale. În prezent, această opţiune a consumatorilor de a recurge la intentarea de acţiuni colective există în unele state membre UE, dar nu în toate. NDC va generaliza această practică la nivelul tuturor membrilor UE. Exemplul de speţă în care astfel de acţiuni colective ar fi fost necesare, citat de Comisia Europeană, este Dieselgate, dar putem aminti şi exemple româneşti, cum este situaţia datornicilor creditelor în franci elveţieni, induşi în eroare de către bănci cu privire la presupusele avantaje ale acestor împrumuturi.

Un punct asupra căruia insistă Comisia Europeană este că NDC implementează un model european al acţiunilor colective, în care dreptul de reprezentare al colectivităţii de consumatori lezaţi revine asociaţiilor consumatorilor sau altor entităţi independente non-profit, care vor trebui să îndeplinească criterii stricte de eligibilitate şi care vor fi monitorizate de autorităţi publice. Calitatea de entitate calificată va fi de fapt acordată şi revocată de autorităţi specializate ale statelor naţionale, care vor avea obligaţia unei monitorizări continue a acestor entităţi. Reprezentarea colectivităţilor de consumatori de către entităţile calificate se va face pe baza opţiunii consumatorilor, dar dacă opţiunea respectivă va fi pozitivă (consumatorul va trebui să-şi exprime acordul pentru a fi reprezentat) sau negativă (consumatorul va trebui să refuze explicit reprezentarea, dacă nu o doreşte), este o chestiune care va fi lăsată la latitudinea legiuitorilor naţionali.

Se insistă asupra diferenţei faţă de sistemul american, în care acţiunile colective pot fi asumate de case de avocatură şi în care primează obţinerea unui profit, cu riscul deturnărilor (de exemplu, declanşarea unei acţiuni în numele consumatorilor de către casa de avocatură, în înţelegere cu un concurent al companiei chemate în judecată). Astfel, entităţile calificate vor avea obligaţii stricte de transparenţă cu privire la finanţarea lor. În cazul constatării de abateri de la îndeplinirea condiţiilor pentru a deţine calitatea de entitate calificată, aceasta va fi revocată. Acţiunile colective în dezdăunare vor putea fi iniţiate numai după ce va interveni o hotărâre judecătorească definitivă ori un act administrativ care să constate că antreprenorul a încălcat legea. Nu se vor acorda daune punitive (penalităţi, daune cominatorii etc.), ci se vor despăgubi doar prejudiciile efectiv produse (ceea ce deschide totuşi o discuţie, rămasă deocamdată în suspensie, despre despăgubirea sau nu a beneficiului nerealizat).

Un detaliu insuficient clarificat în stadiul actual al NDC este cel referitor la entităţile calificate transfrontaliere. Astfel, NDC ar permite constituirea unor astfel de entităţi, cu atât mai mult cu cât cazuri de tipul Dieselgate au un evident caracter transfrontalier. Ceea ce s-a comunicat însă până acum despre NDC nu lămureşte cine ar urma să acorde, să monitorizeze şi, eventual, să revoce calitatea de entitate calificată a unei astfel de persoane juridice independente non-profit tranfrontaliere. Toate referirile din cuprinsul NDC, în forma curentă, cu privire la îndeplinirea acestor proceduri, indică competenţe viitoare ale unor autorităţi naţionale.

Practicile comerciale incorecte vor fi şi ele mai accentuat sancţionate în regimul NDC. Astfel, consumatorii din toate statele membre UE vor avea dreptul să pretindă reparaţii individuale (cum sunt despăgubirile sau rezoluţiunea/rezilierea contractelor), atunci când vor fi expuşi marketingului agresiv şi înşelător sau altor practici comerciale incorecte. În fapt, va fi vorba de o uniformizare legislativă la nivelul întregii UE, legislaţiile naţionale în materie fiind destul de inegale în prezent.

Pe de altă parte, plecând de la constatarea că, la ora actuală, autorităţile din Uniunea Europeană dispun de instrumente deficitare pentru a sancţiona şi a opri cazurile de lezare în masă a consumatorilor, sancţiunile fiind diferite de la ţară la ţară şi, de multe ori, prea mici pentru a fi eficiente, mai ales când făptuitorii acţionează transfrontalier şi pe scară largă, NDC propune sancţiuni mărite, mergând până la 4% din cifra de afaceri din fiecare ţară afectată pentru făptuitorii transfrontalieri (dar statele membre vor putea adopta şi sancţiuni mai mari).

Prin NDC, Comisia Europeană îşi propune să reglementeze cu subiect şi predicat o chestiune până acum evitată sau invocată mai mult în discursul populist (dar abordată de Comisia Juncker la 26 septembrie 2017 prin comunicatul „Produsele alimentare cu dublu standard de calitate: Comisia le oferă statelor membre orientări pentru combaterea mai eficientă a practicilor neloiale”): situaţiile în care produsele sunt prezentate ca fiind identice în diferite state UE, dar care, în realitate, diferă prin compoziţie sau caracteristici. Este un subiect cu atât mai important pentru România, cu cât în general această practică de marketing neloial a funcţionat şi ca o formă de discriminare a publicului din ţările din estul Uniunii, foste comuniste, faţă de consumatorii „privilegiaţi” din vestul mai dezvoltat.

Pentru oprirea practicilor discriminatorii, NDC propune o modificare a Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) – text cu relevanţă pentru SEE –, care va da autorităţilor naţionale dreptul de a evalua şi de a reglementa practicile comerciale în discuţie. Astfel, dacă în România, pe viitor, în ipoteza în care NDC va deveni din propunere, legislaţie în vigoare, va fi culpa exclusivă a autorităţilor române dacă nu vor acţiona pentru a opri practicile comerciale discriminatorii.

Totuşi, trebuie să remarcăm că pachetul de propuneri NDC vine şi în întâmpinarea antreprenorilor, care nu trebuie nici ei expuşi abuzului din partea consumatorilor. Astfel, obligaţiile companiilor faţă de dreptul de renunţare al consumatorului vor fi limitate. De exemplu, nu va mai fi permisă returnarea produselor deja utilizate, ci doar testarea lor, iar rambursarea preţului încasat nu se va mai face înainte de returnarea efectivă a bunurilor. Va exista de asemenea mai multă flexibilitate în relaţia furnizor-consumator, formularele online şi chat-urile, atât timp cât vor permite consumatorului să aibă evidenţa întregii sale corespondenţe cu furnizorul, urmând a deveni alternative acceptabile la email.

Aşa cum explicam mai devreme, tot acest pachet complex de propuneri va face obiectul dezbaterii în Parlamentul European şi apoi în Consiliul European. Este posibil ca dezbaterea respectivă sau mare parte din ea să aibă loc cu precădere după alegerile europarlamentare de anul viitor, ceea ce ridică posibilitatea ca şi partide româneşti noi, precum USR sau MRÎ (RO+), prin europarlamentarii pe care probabil îi vor avea, să fie parte a procesului.

De asemenea, este destul de evident, indiferent de forma finală a celor două sau mai multe Directive care vor rezulta din procesul de legiferare de la nivel comunitar, că prin complexitatea lor acestea vor impune o serie de modificări legislative şi la nivelul României. Mai mult, discutăm inclusiv despre potenţiala constituire a cel puţin unei noi autorităţi a statului, ori a reorganizării semnificative a unei autorităţi existente, care va trebui să acorde şi să revoce, după caz, statutul de entitate calificată pentru protecţia anumitor categorii de consumatori, respectiv să monitorizeze aceste entităţi. Având în vedere cazurile de acaparare a instituţiilor româneşti de către felurite grupuri de interese, parlamentarii şi ceilalţi responsabili ai noilor partide vor trebui să fie în mod special vigilenţi ca o iniţiativă europeană benefică să nu devină o reglementare şi o instituţionalizare toxică în România.