La numai o zi de la demiterea din fruntea DNA, d-na Laura Codruța Kὄvesi, a devenit subiect de discordie între partidele componente ale Opoziției parlamentare.
Președintele USR, dl. Dan Barna, a invitat-o să se înscrie în partid. D-na Kὄvesi a răspuns mai degrabă formal și amabil (dacă a răspuns fiindcă nu avem decât declarația d-lui Dan Barna) că, pentru moment, are nevoie de un oarecare timp de odihnă și reflecție, că va mai vedea. Rămâne, de văzut, dacă d-na Kὄvesi nu are anumite restricții legale de a se înscrie în cursa politică. Cum USR anunțase cu mult timp în urmă că va avea un candidat propriu la prezidențiale, unii atât au așteptat. S-au și făcut foc și pară. A plouat cu acuzații peste acuzații. Că USR ar dori să profite electoral de imaginea doamnei Kὄvesi, că o eventuală candidatură a acesteia la președinția României ar afecta grav șansele de câștig nu doar ale d-lui Klaus Iohannis, ci și pe cele ale Dreptei și că ar facilita, în consecință, victoria candidatului PSD. Că astfel s-ar în primejdie unitatea Opoziției. Care unitate?
Am auzit-o marți seara la un post de televiziune pe doamna Alina Gorghiu, fostă președintă a PNL, care s-ar cuveni să știe că are pe conștiință multe păcate din vremea în care a condus spre dezastrul electoral partidul în anul electoral 2016, că nu cunoaște care ar fi obiectivele personale ale fostei șefe a DNA, însă, în opinia neprețuită a domniei-sale, aceasta nu ar avea stofă de om politic. Bine că are doamna Gorghiu cu toate calamitățile politice pe care le-a facilitat nepriceperea ei patentată.
Firește că ar fi nevoie ca Opoziția să se prezintă la alegerile prezidențiale de la finele anului 2019 unită. Ideal ar fi ca ea să aibă un candidat unic. În condițiile mai mult ca sigure în care dl. Călin Popescu-Tăriceanu, perceput pe mai departe de electorat drept reprezentant al Dreptei, va candida în alegeri doar din partea ALDE (nu cred că PSD ar fi pregătit să accepte umilința de a și-l asuma și de a nu avea propriul ei candidat, acesta fiind poate chiar dl. Liviu Dragnea, în condițiile în care acesta va mai fi în funcție ori chiar în libertate), normal ar fi ca Opoziția să nu se înfățișeze la examenul urnelor divizată.
Numai că o condiție obligatorie pentru împlinirea acestui deziderat este ca PNL, cel mai mare partid al Opoziției, să fie el însuși unit. Ceea ce, pentru moment, nu prea este cazul. Duminică seara se vorbea despre iminența unei revolte împotriva d-lui Ludovic Orban, luni acesta a făcut apel la amenințări și la excluderi, a vorbit pe față despre continuele comploturi mai mult sau mai puțin shakespeariene ce se urzesc și la centru, și în filiale. Se știe că domnii Cristian Bușoi și Iulian Dumitrescu nu își prea găsesc liniștea, sunt indicii că agitată pare a fi și doamna Gorghiu, iar d-na Anca Boagiu a ieșit și ea din adormire. Nici primarul Oradiei, dl. Ilie Bolojan, nu pare să se împace foarte bine cu stilul de conducere al domnului Orban. Unii îi reproșează actualului președinte al PNL că nu s-ar fi consultat cu partidul și că astfel l-ar fi expus atunci când a depus, în nume propriu, la DIICOT plângerea penală la adresa doamnei Viorica Vasilica Dăncilă. Iată însă că acum se pare că afacerea are dimensiuni chiar mai serioase decât bănuiam la început.
Nu sunt defel un fan al d-lui Orban. Nu cred că domnia-sa ar avea nici suficient simț politic, nici necesara doză de charismă care să îl facă dacă nu iubit, cel puțin agreat în ochii electoratului. Cred însă că răzmerițele continue din interiorul PNL nu fac decât să debiliteze din ce în ce mai consistent partidul, îl fac tot mai puțin credibil.
În condițiile în care acestora nu li se va pune stavilă, șansele PNL de a obține un scor bun la europarlamentare (și aici e o inimaginabilă luptă pentru înscrierea pe lista de candidați eligibili) sunt cum nu se poate mai reduse. Iar de data aceasta europarlamentarele înseamnă mult și din perspectiva prezidențialelor și din aceea a alegerilor locale și parlamentare viitoare. Un eșec al PNL îl va scoate definitiv din istorie.
Ceea ce se întâmplă acum în PNL înseamnă principala primejdie pentru Opoziție. Nicidecum ipotetică înscriere în USR a doamnei Laura Codruța Kὄvesi.
Prezentare generală a confidențialității
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
PNL e partid de opozitie de forma. In realitate e un partid adormit, fara oameni varf, cu niste nume invechite si prafuite in conducere.Nu are initiative legislative, nu are coerenta…
USR s-a pripit cu declaratiile cu Doamna Kovesi si s-a cam facut de ras… Nu-i nimic, din greseli inveti…
Nu stiu daca pacea cu orice pret (in cazul in speta, unirea PNLului in jurul lui Orban) e de preferat unei razmerite (de acord cu dv totusi in sensul ca una si buna, nu ciondaneli care se scurg afara si corodeaza imaginea, fara sa aduca ceva sau pe cineva nou). Dan Barna e poate poet cu LCK, sau poate realizeaza ca fara un lider cu o imagine 1. deja conturata si 2. capabila sa adune elemente de opozitie dispersate n-au nici o sansa, iar bazinul intern de candidati nu are o personalitate care sa intruneasca conditiile. Deci logic ar fi sa se uite in afara ofertei de cadre de nadejde. Ciolos pica, dupa gafele ficusului greu de salvat ceva, deci vine vorba lui Brad Pitt in Troia, is there no one else?
Chiar dacă nu ne place realitatea, LCK nu are stofă de om politic, nu e nevoie de o a doua Monica Macovei. Iar în prezent are oricum imaginea la public extrem de șifonată, ar avea nevoie măcar de vreo 10 ani ca să o dreagă. Poți fi șef la DNA fără să te placă publicul, dar nu poți fi președintele țării fără să te placă electoratul.
Ce trebuie în România e altceva, iar pentru asta o să reproduc un pasaj dintr-un comentariu pe care l-am postat la articolul precedent:
Dacă un partid va promite revizuirea Constituției, resincronizarea alegerilor prezidențiale cu cele parlamentare (ca în Statele Unite, de altfel) plus vot nominal (tot ca în State) și reducerea numărului de parlamentari la 300, atunci se vor găsi destui cetățeni care să se prezinte la vot pentru a susține un asemenea program politic. Însă e mai greu de găsit partidul care să susțină un asemenea program.
Cred că ar fi de preferat să vedem în peisajul politic românesc un partid cu un asemenea program, nu un partid cu LCK drept candidat la prezidențiale.
Cu totul de acord.
Aş mai adăuga” votul în două tururi şi votul (real) prin corespondenţă.
Mare atentie cu PNL ul !
Slabirea lui Johannis poate stimula tendintele centrufuge – vechiul PNL catre ALDE ,
iar ramasitele PDL catre o combinatie cu PMP intru refacerea
vechiului partid basist.
Tendinta USR de a se fa PARTID NEPERECHE nu e deloc inteleapta in acest moment,
Exista si asa destule oftici reciproce intre PNL si USR pe considerentul ca USR ul a aparut ca
ALTERNATIVA la PNL.
La fel de neinspirat pare si jocul lui Ciolos care pozeza in partener NATURAL al USR
cu care se afla insa in competitie , caci altfel ar fi activat direct in USR nu in partid separat.
O jale !
Mare atentie si la jocul lui Dragnea cu suspendarea.
Asta e o vrajeala – Dragnea e politistul rau, Tariceanu e politistul bun,
se vor certa si vor intra umar la umar in alegerile prezidentiale , Tariceanu eventual
si cu o zestre de voturi dinspre PNL .
PNL traieste din istorie: exista o lunga lista de tradari si tradatori in acest partid, care de aproape 100 de ani nu mai merita sa conteze.
Guta Tatarescu – idiot util pentru comunisti
Dan Amedeo Lazarescu – turnator
Alexandru Paleologu – turnator
Dinu Patriciu – escroc
Radu Cimpeanu – sluga la Iliescu
Alina Gorghiu – nulitate
Raluca Turcan – complice la PSD (legea cu scutirea datornicilor (Robert Negoita) ii apartine)
si mai sint, cu siguranta si altii, cu tot felul de pacate.
Bietul Orban, o fi om cumsecade, dar nu e bun pentru era sacalilor.
Concluzie: disparitia PNL nu e nici o paguba, mai ales dupa ce s-au murdarit in USL.