Anii răi ai presei locale. Ce știe PressHub

Se face îndată un an de când a apărut PressHub (https://presshub.ro), o platformă media viguroasă, diferită de ceea ce oferă peisajul dezolant al presei locale din ultimii ani. Inițiată de Freedom House care experimentase anterior un sistem de conectare tematică a jurnaliștilor din mai multe zone ale țării, platforma s-a definit de la început ca un spațiu de exprimare liberă a jurnaliștilor în serviciu public, dar și ca un centru de resurse pentru ziariști, un instrument care să contribuie la profesionalizarea breslei. Proiectul s-a construit pe o nevoie acută de a salva ce se poate salva dintr-o presă locală pauperizată, transformată în instrument de promovare politică și populată de jurnaliși adesea îngenunchiați. Încă de acum 3-4 ani rapoarte publicate de Centrul pentru Jurnalism Independent sau de ActiveWatch indicau consecințele crizei majore a mass-media, arătând deruta comunității jurnalistice, decapitalizarea sectorului, amnezia etică și deprofesionalizarea iminentă a jurnaliștilor.„Mass-media devin astfel instrumente de influență, mai mult decât de informare și formare liberă a opiniei publice. Tendința este atât de evidentă încât, la nivelul opiniei publice, jurnaliștii nu mai sunt percepuți ca lucrând “undeva”, ci “pentru cineva”, asumându-și necondiționat agenda patronilor lor”, se arată în studiul Starea sectorului mass-media din România elaborat de CJI.

PressHub s-a constituit prin atragerea de finanțări din diverse proiecte ca o „barcă de salvare a jurnaliștilor din local care țin la profesia lor”, ne-a declarat Cristina Guseth, directoarea Freedom House. În prezentarea platformei această motivație este fundamentală fiindcă „în multe județe, publicațiile locale au ajuns la mâna baroneților care distribuie resurse publice spre foi de propagandă. Acest hub de presă urmărește să redea demnitatea profesiei promovând excelența în jurnalism”. Platforma online reunește jurnaliști și publicații din 20 de județe cu acoperire de peste 70% din regiuni pe teme de patrimoniu, bani europeni sau teme sociale ca alcoolismul și crește în fiecare lună cu câte 4,5 milioane de cititori unici. Forța reprezentată de acest sistem coordonat de profesioniști ai presei e utilă și în apărarea breslei prin semnalarea de abuzuri și amenințări la adresa jurnaliștilor venite de la politicieni și executate de instituții subordonate ale statului. Nu mai departe acțiunile polițienești împotriva RISE Project pentru a-și deconspira sursele din ancheta TelDrum Leaks, atacurile repetate la adresa redac’iei G4Media, agresarea jurnaliștilor de jandarmi, hărțuirea tuturor vocilor critice, inventarea unor legi care să instituie control asupra publicațiilor etc. Printre abuzurile semnalate recent de PressHub, pentru a face cunoscute cazuri de jurnaliști din local, marginalizați și amenințați, se află câteva din Teleorman, Vrancea și Vâlcea. Le reproducem pe scurt:

În județul Teleorman, publicația locală Liber în Teleorman dezvăluie de ani buni abuzurile caracatiței politice construite de Liviu Dragnea. Jurnalistelor Carmen Dumitrescu și Monica Vasilescu li se intentează periodic procese, pentru a le descuraja. Activitatea ziarului a fost blocată după ce Liviu Dragnea a cerut ca PSD Teleorman să nu mai dea acces jurnaliștilor publicației la conferințele de presă și la surse de infomație. Paznicii casei fiului lui Dragnea le-au bruscat pe jurnaliste, le-au urmărit și le-au lovit mașina, iar Liviu Dragnea nu scapă ocazia de a le amenința public

În Vrancea, „baronul” Marian Oprișan îl hărțuiește de ani mulți în procese pe Sebastian Oancea de la Ziarul de Vrancea și Vrancea 24 pentru a-l anihila. Deși a pierdut până acum procesele de calomnie, Oprișan a făcut afirmații publice grave cum că „Sebastian Oancea ar trebui împușcat pentru ceea ce scrie”.

Jurnalista Claudia Diaconescu de la Timpul de Vâlcea are șase procese pe rol și trei închise, câștigate de ea împotriva autorităților locale printre care primarul Mircea Gutău, care a umilit-o în ședință publică, fără a-i da posibilitatea de ripostă.

Articol apărut în revista „22”