Guvernul a anunțat în ședința de ieri continuarea programului de sprijinire a olimpicilor români, cu anumite modificări ale textului de HG precedent (403/2017). Acest program este un măr otrăvit pe care Guvernul îl oferă tinerilor și prin urmare îi sfătuim cu tărie să nu-l muște! De ce? Pentru că mușcătura îi va „lega de glie”, retezându-le orice speranță de a experimenta sisteme de cercetare vestice/performante. Și vă spunem asta din perspectiva a trei oameni care au plecat imediat după terminarea facultății/masterului la studii doctorale în străinătate: Octavian și Mihai in SUA, iar Lucian în Olanda.
Dragi tineri olimpici, cugetați de 10x înainte să semnați astfel de granturi!Dacă vreți un sfat, aici suntem.
Pentru cineva din România care îndrăgește știința și cercetarea, puține lucruri se compară cu efectuarea studiilor doctorale în țări unde cercetarea științifică este cu adevărat respectată și apreciată. Există o diferență ca de la cer la pământ din punctul acesta de vedere între SUA, Canada sau țări din Europa de Vest și România. Toți tinerii care își doresc să lucreze în cercetare științifică ar trebui să experimenteze alte sisteme, preferabil la un stadiu incipient al carierei, adică exact atunci când Guvernul român le cere fără milă să presteze muncă pe „plantație”.
Pe lângă cerința meschină a Guvernului ca tânărul beneficiar al unui astfel de grant de cercetare să rămână în țară minim patru ani după terminarea studiilor, nu se oferă nicio certitudine că instituțiile românești îi vor angaja pe aceștia. Cu alte cuvinte, ei se pot afla în situația de a-și finaliza studiile și de a nu avea unde se angaja, implicit fiind nevoiți să returneze banii Guvernului, prin neîndeplinirea clauzei contractuale de a se angaja minim patru ani în sistemul românesc de cercetare.
Asociația Ad Astra, a cercetătorilor români de pretutindeni, a propus anul trecut modificarea HG 403/2017 astfel:
„1. Abrogarea articolelor care condiționează acordarea acestor granturi de angajarea beneficiarilor în țară imediat după terminarea studiilor de licență și/sau master. În speță, Art. 7, alin 2), lit. F și Art. 8, alin 2), 3) și 5).
2. Modificarea Art. 7, alin 2), lit c) prin menținerea doar a obligativității studentului de a promova studiile universitare pe perioada grantului pentru ciclul 1, respectiv licenţă, după caz, şi pentru ciclul 2 – master.”
În continuarea comunicatului, membrii Ad Astra (noi trei implicit) spun că „acordarea unor astfel de granturi este o idee foarte bună, dar nu trebuie condiționată de rămânerea în țară după absolvire. Orice astfel de „legare de glie” este contraproductivă. Credem că, pentru stoparea fenomenului de „fugă a creierelor”, strategia de urmat este ca tânărul absolvent să fie lăsat și chiar încurajat să exploreze noi sisteme de educație și cercetare, din afara țării, acesta fiind singurul mod în care un tânăr poate ajunge la maturitate științifică. În paralel, statul trebuie să contribuie prin măsuri legislative la crearea unui mediu propice întoarcerii specialiștilor.”
- Articol aparut pe blogul Mic-Mic-Anc
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Libera circulație?!
Domnilor, nu stiu cum o fi situatia, dar in vestul salbatic, bursele sint date direct de unitatile de invatamint, stul neintrind in discutie (cel putin nu direct). Asadar, dupa 30 de ani de capitalism, tot nu ne-a iesit comunismul din cap (adica nu I-a iesit statului, dar nici subiectilor). Iar studentilor li se cere sa isi plateasca cursurile (cu bani eventual imprumutati de la banca, sub un anume gaj, pus eventual de catre parinti). In aceste conditii, studentul dupa absolvire poate pleca unde vrea muschii lui, dar trebuie sa isi plateasca imprumutul, din bani de salariu, din primele salarii. Simplu, clar, concis, sigur.
Iar studentilor li se cere sa isi plateasca cursurile
despre ce tari vorbesti? afla ca-n Ge cursurile sunt practic gratuite, desigur se poate contracta asa numitul Bafög, un imprumut pt intretinere NU pt cursuri.
Exista si fac. in care studentul e legat de glie, cele ale armatei, diferite academii ale unor concerne etc.
*comentariu moderat
Ceea ce nu exista in Germania nu inseamna ca nu exista in alte tari (la fel de democrate).
In alte tari (USA, Canada ca si altele) studentii isi platesc cursurile la colegii si universitati asa-numita „tuition fee” si poate fi platita de parinti (sau aramata, cu un contract de 5 ani) sau prin imprumut de la banca. Pentru a face fata financiar, multi studenti lucreaza „part-time” si/sau „summer jobs”.
Tuition fee este intre 5 si 70 de mii dolari pe an (cele mai mari sunt la medicina).
Imprumutul este dat si pentru o parte din cazare, hrana imbracaminte etc.
Ca urmare la terminarea facultatii absolventul are de platit o suma destul de mare .
Deci se poate si asa si asa, exista multe modele si toate functioneaza, fiecare tara isi alege modelul care i se potriveste.
Exista o multime de analize pe aici, daca bagi taxe mari pt scolarizare riesti sa selecezi studenti numai din paturile bogate, adica pierzi o parte din eventualii talentati si saraci, E adevaat prin state se-ncearca corectarea prin oferirea burselor celor buni fara posibilitati.
Daca nu bagi taxe, risti, cum e cazul Ro, ca statul sa investeasca pt. vorba aia, utecistii de azi refegistii de miine. De altfel si nemtii pierd destul de multi baieti dastapti care pleaca prin USA.
Mai e si un fenomen invers, nemtii studiaza in Ro, platind taxe. Cunosc destui care fac treaba asta, mai ales la medicina. Cauza e faptul ca-n Ge, pt medicina, e necesar „numerus clausus”, adica studentul trebuie sa aiba rezultate bune in liceu.
Domnilor, s-ar putea sa nu fie asa de negru dracul. Intentia e neagra rau, dar de la a vrea pana la a putea e cale lunga. Si eu, la vremea mea, am fost chipurile legat de glie, nu prin legislatie si prin contract, desi statul roman nu imi platea studiile – erau ‘cadou’ de la statul gazda. Ei, cand mi-a tunat sa imi iau talpasita, n- a fost nici o problema: in onor institutia mea nimeni nu avea nevoie de unul care nu era ‘afiliat’ si care avea si studii ‘pe bune’ in domeniu (magica fabricuta care transforma mintenas secretara fosta model, maiorul cu ochi albastri, sotia casnica a directorului sau nepotulcuitrebe subinginer de tehnologia tevilor sudate’ n cruce , in experti in orice, adica SNSPA, de-abia se punea pe picioare, iar universitatile private faceau primii pasi). Deci nu e absurd sa-ti imaginezi ca o lege de gen pur si simplu nu se va aplica, mai ales ca in plus fata de respingerea potentialului ‘prizonier’ de catre mediu, despre care cu osardie scrieti si stiti foarte bine cam cum functioneaza, va fe exista si dificultatea implementarii – ce-i faci unuia care are in manuta, sa spunem, un contract cu o universitate din EU sau SUA? Pai, ii iei cabalinele de la velociped, aia ii faci. Plus, o sa fie o lupta inegala intre oameni educati si birocrati romani. Pariez ca se descurca baietii si fetele fara probleme, iar onor statul roman va ramane cu ‘please explain’-uri pe tema venite de pe la EU si ambasade.