Pas cu pas se apropie falimentul ideii românești în R. Moldova– cel puțin falimentul celei politice/geopolitice (încă nu și decontarea acestui faliment, la București și Chișinău), pe baza deteriorării considerabile (aproape iremediabile) a capacității (acum nepermis de modeste, a) Bucureștiului de a sprijini ideea pro-europeană și pro-românească în R. Moldova.
La 20 octombrie a.c. vor avea loc alegerile locale generale în R. Moldova. Principala miză a acestor alegeri o reprezintă, ca de obicei, funcţia de primar al orașului Chișinău, chiar și într-un context declarat în mod ipocrit (prin ucazuri scrise simultan la Moscova și Berlin) “vidat de geopolitică” de către socialiști și autohtoniști. Chișinăul este geopolitică, iar alegerea primarului municipiului și capitalei R. Moldova nu a fost niciodată altceva, în ultimele decenii, decât geopolitică pură – loc de exercitare a unor opțiuni ireconciliabile, clare, lipsite de ambiguitate, între România/Europa și/sau URSS/postURSS.
Comisia Electorală Centrală a R. Moldova a înregistrat până în prezent 19 candidați (Andrei Donică, Mișcarea Profesioniștilor „Speranța-Надежда”; Ion Ceban, Partidul Politic „Partidul Socialiștilor din Republica Moldova”; Teodor Cîrnaț, Partidul Politic „Voința Poporului”; Valerii Klimenco, Partidul Politic „Şor”; Valeriu Munteanu, Partidul Politic „Uniunea Salvați Basarabia”; Victor Chironda, Mișcarea Social-Politică „Forța Nouă”; Vitalie Voznoi, Partidul politic „Partidul Stânga Europeană”; Dumitru Țîra, Partidul Politic „Partidul Popular European din Moldova”; Vitalie Marinuța, Partidul Politic „Partidul Verde Ecologist”; Andrei, Năstase, Blocul Electoral ”ACUM Platforma DA și PAS”; Lilia Ranogaeț, Partidul Național Liberal; Alexandru Fetescu, Partidul Liberal Democrat din Moldova; Dorin Chirtoacă, Partidul Liberal; Ivan Diacov, Partidul Politic „Partidul Nostru”; Vladimir Cebotari, Partidul Democrat din Moldova; Octavian Țîcu, Partidul Politic „Partidul Unității Naționale”; Serghei Toma, Partidul Politic „Partidul Oamenilor Muncii”; Vladimir Țurcanu, Partidul Politic „Partidul Popular Românesc”; Boris, Volosatîi, Partidul Politic „Democrația Acasă”; candidatura lui Ruslan Codreanu, independent, este încă neînregistrată – se așteaptă o decizie finală în acest sens a Comisiei Electorale Centrale a R. Moldova).
A devenit relativ clar că prima șansă teoretică o au Andrei Năstase (blocul ACUM) și candidatul Partidului Socialiștilor, Ion Ceban, cei care și-au disputat această poziție și la ultimul scrutin (mai 2018). Datele cercetărilor sociologice diferă foarte mult, ca întotdeauna în R. Moldova.
Cel mai recent sondaj relativ credibil până în prezent privind intențiile de vot la scrutinul de la 20 octombrie a.c. de la Chișinău, realizat de compania Date Inteligente, evaluează la cca 25% ratingul electoral al lui Ion Ceban și la cca 18,7% cel al lui Andrei Năstase. Impredictibilitatea votului este însă ridicată, după cum evidențiază înșiși autorii cercetării sociologice („La acest moment eşechierul de dreapta e foarte fragmentat, sunt foarte mulţi candidaţi. Nu există un pol care îl susţine foarte clar pe Andrei Năstase. Situaţia ar putea să se schimbe în turul doi, depinde cum evaluează campania. Poate să fie din nou o polarizare…”, Mihai Bologan, directorul companiei Date Inteligente, citat de Radio Europa Liberă Moldova). Potrivit altui sondaj, realizat de Asociația Sociologilor și Demografilor din Republica Moldova în perioada 11–20 septembrie 2019, 35,3% dintre cetățeni ar vota cu Ion Ceban, 30,1% – cu Andrei Năstase, 2,1% – cu Valeriu Munteanu, 1,4% – cu Dorin Chirtoacă, 5,3% – cu alți candidați. Sondajele actuale pot prezenta însă erori semnificative: sunt (suspectate de a fi) realizate la comandă politică, intervievează eșantioane reduse numeric, iar dinamica actualei campanii este extrem de rapidă pe ultima turnantă; mai mult, cca un sfert din electorat este încă indecis, iar suprizele pot fi majore.
În acest context, nu este exclus ca unul dintre candidații pro-europeni de pe flancul drept al politicii să realizeze o surpriză pe ultima sută de metri a campaniei și să îl devanseze pe Andrei Năstase, intrând în turul al doilea cu Ion Ceban. Din această perspectivă, mai bine plasați par a fi candidații Octavian Țîcu, Valeriu Munteanu, Dorin Chirtoacă, Boris Volovatîi, Vladimir Țurcanu (notă: enumerarea este aleatorie).
Pe de altă parte, situația față de ultimul scrutin diferă substanțial. La alegerile respective, populația pro-europeană și pro-românească a Chișinăului s-a mobilizat exemplar în favoarea lui Andrei Năstase, spre a se evita alegerea socialistului Ion Ceban. S-a evitat de facto această alegere, dar primarul Chișinăului, ales legitim, a fost împiedicat să își exercite atribuțiile printr-un mecanism de fraudă juridică și politică la care Bruxellesul a devenit, prin non-acțiune, complice moral (mandatul lui Andrei Năstase a fost invalidat de către Judecătoria Centru a capitalei, în urma unui recurs al Partidului Socialiștilor). La aceste alegeri, există o întreagă garnitură de candidaturi din partea formațiunilor pro-europene și pro-românești, dintre care cei mai relevante sunt cele menționate mai sus.
În pofida unor dese apeluri la unitate pe segmentul pro-european și pro-românesc prin retragerea candidaților fără șanse și sprijinirea unui candidat unic în zona de exprimare pro-europeană și pro-românească, unitatea scontată nu s-a realizat. Candidații de orientare pro-europeneană și pro-românească își vor distribui voturile unei importante părți a electoratului din Chișinău, reducând totodată șansele lui Andrei Năstase de a atinge un rating electoral similar celui care i-a adus victoria de facto la ultimul scrutin; similar, candidatura lui Andrei Năstase va fi reușit să deterioreze semnificativ șansele unui candidat din zona pro-europeană și pro-românească de a intra în finală cu Ion Ceban.
Cele două mize simplificate ale alegerilor de la Chișinău par a fi devenit astfel următoarele: prima – cine va intra în turul al doilea al alegerilor alături de Ion Ceban, Andrei Năstase sau unul dintre candidații pro-europeni de mai sus; a doua – dacă mobilizarea electoratului pro-european și pro-românesc de la Chișinău pentru contracandidatul lui Ceban, indiferent care va fi acesta, va reuși să producă, precum la alegerile anterioare, frumoasa surpriză de a evita alegerea unui primar pro-rus al Chișinăului.
Se poate aprecia în prezent că riscul alegerii unui primar pro-rus al Chișinăului este mai ridicat decât oricând. Socialiștii au “vânt din pupa” de la Moscova și Berlin, iar pro-europenii și pro-românii din Chișinău își vor împărți/distribui voturile într-un mod sinucigaș. Din cauza compromisului politic al blocului ACUM cu socialiștii lui Igor Dodon, care defilează “acum” nestingheriți pe toată lungimea politicii interne și externe a R. Moldova, de la Președinție la tribuna ONU, de la Moscova la Berlin, de la Bălți la Paris, de la Cahul la Tiraspol etc., Andrei Năstase nu mai este frecventabil pentru o parte a electorilor pro-europeni și pro-români de la Chișinău. Ambiguitatea politico-electorală a lui Andrei Năstase, cea de figură simultan pro-europeană și pro-românească, a fost soluționată în ultimele luni în cheie simplificată: numărul record de candidaturi pro-românești evidențiază că acesta nu mai poate prelua în mod credibil mesajele și așteptările populației pro-românești de peste Prut, mai ales după derapajele pro-rusești ale coaliției temporare (ACUM-PSRM) de la putere de la Chișinău.
În acest context, prima șansă o are, teoretic, candidatul socialist (deci pro-rus) Ion Ceban, iar scorul pe care îl va obține acesta în primul tur îl va situa, cel mai probabil, pe prima poziție. Favoritul sondajelor, Ion Ceban, se prezintă ca un cosmopolit, un soi de liberal deghizat al socialiștilor; pe fond, acesta are grade de libertate reduse față de politica extrem de cunoscută a partidului lui Dodon, care produce rinocerizări masive și rapide la nivel politic, pe întreg teritoriul electoral de peste Prut.
Schema semiotică a scrutinului de la Chișinău este, în acest sens, relativ clară: electoratul din capitala R. Moldova are de ales între un socialist pro-rus, un candidat autohtonist cu retorică pro-europeană sau 3-4 candidați de orientare pro-europeană și pro-românească cu șanse relative (în total, sunt 8 candidați de pluton pe această zonă; dinamica electorală cea mai amplă, cu șanse reale de creștere, o înregistrează în ultimele zile Octavian Țîcu).
Câștigătorul scrutinului este dat de amploarea mobilizării anti-PSRM în al doilea tur, acolo unde cei mai bine plasațicontracandidați ai lui Ceban mizează că ar putea mobiliza o resursă electorală majoritară, pe modelul ultimelor alegeri (din 2018).
În modesta mea opinie, unul dintre candidații proaspeți de pe culoarul de dreapta pro-european și pro-românesc, indiferent cine va fi acesta, are șanse mai mari de mobilizare a electoratului pasiv în turul al doilea decât Andrei Năstase.Andrei Năstase este erodat de imperfecțiunile puterii executive actuale de la Chișinău și nu mai exercită magnetismul electoral din mai 2018. Întreg electoratul dezamăgit al blocului ACUM, în creștere semnificativă în ultimele luni, de când blocul și-a asumat guvernarea, este în căutarea unei figuri politice noi. Rata dezamăgirii în blocul ACUM pare a fi mai mare, în momentul de față, decât pariul continuității și fidelității față de ceea ce va fi însemnat blocul ACUM în mai 2018. În urmă cu 16 luni, Andrei Năstase călărea calul alb al anticorupției și dezoligarhizării țării, promițând și proclamând totodată un oraș ferit de intemperii post-sovietice. Astăzi, aceste intemperii vor fi ajuns la poarta cetății. Iar Andrei Năstase pare a nu avea instrumentele necesare pentru a opri la poarta Chișinăului soldații ideologici ai Kremlinului.
În perioada următoare, nu vor fi retrageri substanțiale din cursa electorală care să modifice paradigma acestor alegeri. În turul I se vor confrunta trei vectori politici și geopolitici dominanți – schimbarea ideologică și geopolitică roșie, reprezentată de mirajul nostalgic post-sovietic, convertită de la comunism la socialism (Ion Ceban), de la roșu aprins la roșu difuz; alegerea unui staroste cu mize prioritar interne, combaterea corupției și dezoligarhizarea instituțiilor (Andrei Năstase); alegerea și reconfigurarea cursului pro-european și pro-românesc în Capitală, ca model ce poate fi re-exportat ulterior pe întreg teritoriul R. Moldova și ca semnal simbolic/geopolitic ferm de menținere a orientării populației R. Moldova pentru integrare europeană.
Dacă ultimul vector nu se va exprima plenar la alegerile de la 20 octombrie a.c., cel puțin / prioritar la Chișinău, Putin va ajunge din nou la Chișinău, pas cu pas, ante portas.
Vor reveni tancurile ideologice rusești la Chișinău, iar cei care cred – acolo – în România și în Europa le întâmpină din nou cu discordii sinucigașe, într-o inerție geopolitică stranie a Bucureștiului și a marilor capitale europene – care enunță posibile scheme de distribuție gri între Est și Vest a întregului spațiu hibrid (Kiev, Tbiisi, Chișinău).
Cele mai recente evenimente din Ucraina și R. Moldova (înțelegerile privind „formula Stenmeier” pentru Donbas, proiectele de federalizare a R. Moldova etc.) confirmă, într-un cadru mai larg, intuițiile și predicțiile mele (prezentate în articolele anterioare de pe Contributors) privind un posibil acord ruso-european privind menținerea/transformarea vecinătății estice a Europei într-o zonă gri, (cel puțin) pe termen scurt.
x x x
Va cădea oare, în premieră în ultimele decenii, reduta pro-europeană și pro-românească a R. Moldova, Chișinăul?
Este Bucureștiul capabil să reducă proporțiile dezastrului, în actuala inerție tragi-comică a pseudo-liderilor săi de pe Dâmbovița?
Este momentul reconstrucției politice românești și europene în R. Moldova. Dacă această fereastră de oportunitate nu va fi exploatată, culoarea geopolitică a R. Moldova pentru următorii ani va fi din nou gri. Însă pentru reconstrucție este nevoie mai mult ca niciodată, la București, de bărbați de stat care să construiască sistemic, cu viziuni și responsabilități, nu de vânători de jilțuri și sinecuriști.
Alegerea unui primar pro-rus la Chișinău poate fi bomba cu ceas care va detona geopolitic aproape de granițele României mai curând decât s-ar aștepta liderii de pe Dâmbovița. Alegerea unui primar pro-rus la Chișinău poate fi începutul sfârșitului iluziei unei vecinătăți pro-europene, în pofida puseelor tonice ale Bruxellesului, care enunță retoric că (potrivit Rezoluției Parlamentului European de condamnare a Pactului Ribbentrop-Molotov, adoptată la 19 septembrie a.c.,), “integrarea europeană (a țărilor din estul Europei, n.n.) a reprezentat încă de la început un răspuns la suferințele celui de-al doilea război mondial”…
Cu o nuanță fără echivoc, pe care Rezoluția PE o exprimă conotativ: pentru români, suferințele celui de-al doilea război mondial continuă…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
România a pierdut Moldova, acesta este un fapt evident. Intervenţia marilor puteri-UE, Rusia, SUA- a fost în favoarea Rusiei şi contra României. Un condominiu uriaş-Ucraina, Moldova, Georgia- se pregăteşte pe Frontul de Est, un fel de înţelegere între Rusia şi Germania, cu acceptul tacit al SUA. Logica confruntării a fost abandonată în favoarea „conlucrării” economice. Oare, frica de China este aşa de mare?
Dar ne merităm soarta. Pur şi simplu intervenţiile româneşti în Moldova au fost greşite, începând cu războiul din Transnistria (după care România a fost eliminată din formatul 5+2 şi menţinerea armatei ruse în Transnistria), trecând apoi prin „prietenia” Băsescu-Voronin şi în final prin susţinerea „oligarhului rău” Plahotniuc (în urma căreia România a fost din nou eliminată de la negocieri de către marile puteri). Chestia cu bursele, cetăţenia, ajutoarele nerambursabile, etc NU au contat nici pentru moldoveni, nici pentru marile puteri.
TOATE instituţiile statului sunt vinovate de asta. De fapt, paradoxal, Polonia şi România tac, tac, tac când vine vorba de Estul european. Oare de ce?
Alegerile din Chişinău nici nu mai contează. De la Chirtoacă (un apropiat al Bucureştiului) la pro-rusul Ceban sau cu incolorul Năstase tot aia e. Moldova se depărtează ca un aisberg de România, alunecând spre oceanul asiatic.
Păcat! Să ne fie ruşine, am pierdut o oportunitate istorică uriaşă.
@Lucifer – Romania nu a pierdut nimic, Moscova de azi a lui Steinmeier nu mai e Moscova lui Willy Brandt :) Romanii isi fac mai mult rau cu propriul defetism decat le fac adversarii in confruntarile reale.
Germania tocmai intra cu oistea-n gard la ea acasa si toate intelegerile de azi vor fi litera moarta in mai putin de zece ani.
Moldova nu are nimic in comun cu ASIA. Lucru recunoscut de insusi Hinghis Han, dar si de catre Timur Lenk, care impreuna cu Hoarda de Aur n-au mai insistat sa ramana la Hanul Ancutei, peste noapte si La Hanul de apoi – e adevarat ca veneau mai mult ca sa prade, insa nu discriminau pe nimeni si intrau oriunde se putea intra, din Polonia, in TRANSILVANIA, pana in Scornicesti si Varna, daca le dadeau voie si turcii.
Moldova are legatura mai mult cu Marea Neagra, o legatura cu Dunarea, care le-a mai ramas, si Culoarul Strategic dintre Mari ravnit de rusi inca de la inceputul secolului 19 – daca nu de pe vremea lui Petru cel Mare care totusi le recunostea moldovenilor drepturile si granitele (lucruri ingnorate de toti urmasii sai pana azi).
Este al doilea articol ,de pe platforma CONTRIBUTORS , după cel al d-lui A. DODAN care prezintă un interes de exceptie pentru situatia la care a ajuns România după 30 de ani de tranzitie neîncheiată, dimpreună cu UE cu tot ! Prinși în vâltoarea ”luptelor” post – revoluționare 1989 , s-a scăpat din atenția tuturor ”bomba cu efect întârziat ” a ceea ce… istoria a refuzat să clarifice și să rezolve : urmările si efectele perverse până în ceasul de față ale numitului TRATAT RIBBENTROP – MOLOTOV.
”Rezoluția PE (o) exprimă conotativ: pentru români, suferințele celui de-al doilea război mondial continuă…” încheie dl, DORIN POPESCU articolul său. Un adevărat clopot bătut în dunga veacului pe care l-am început. Eu, unul , îl aud și ,îmi pare rău, mă cutremur. PUTIN ANTE PORTAS .
Atât analiza cât si titlul articolului dlui Dorin Popescu mi se par pertinente. Daca situatia divizarii microcefalice a actualului corp electoral, caruia i se adreseaza o oferta nesfârsita de organizatiil politice, asa cum e descrisa in prima parte pare a articolului, corespunde starii de spirit a corpului de studenti si elevi al fostei Basarabii , nu cred ca este aplicabila si celor inca ramasi din generatiile mature si senioare.anterioare.. Doar absenta de pe piata literaturii trecutului si a documentarii privind ultima suta de ani a istoriei europene poate explica asemenea erori de apreciere a fondului geopolitic al alternaivelor posibile… Aceasta parte napastuita a vechii Moldova de la 1356, cu intreruperea ocupatiei rusesti 1812-1918 care a botezat-o Basarabia, apoi revenirea in Romania Mare dintre 1918 si 1944, si-a platit cu varf si indesat. Mai întâi a fost tratamentul administratiei romanesti de mâna doua trimisa acolo in acea perioada, apoi cel al deportarillor succesive de catre zbirii KGBului ale straturilor vrednice a provinciei, de autentica cultura si propasire, in care includem satele elvetienilor, alsacienilor si bulgarilor din Bugeac si Cetatea Alba, ramase apoi in parasire. Aceste experiente nu ar trebui omise la nici o lucrare de istorie,politica, caci e stiut ca History sublimates the memory.& judgment.
„In total, sunt 8 candidați de pluton pe această zonă; dinamica electorală cea mai amplă, cu șanse reale de creștere, o înregistrează în ultimele zile Octavian Țîcu”.
De unde ati luat aceasta? Aveti niste masuratori, spuneti-ne si noua atunci pe ce va bazati? Acelasi sondaj, despre care mentionati aici si ca e credibil, Date Inteligente, il crediteaza pe Octavian Tacu doar cu 2.7 %. Cel mai bine plasat in acest pluton de 8 candidati, cum ziceti dvs, e de departe Dorin Chirtoaca. Tot el e al treilea ca intentie de vot, dupa Ceban si Nastase, si inregistreaza si o dinamica de crestere. Dorin Chirtoaca e un fel de animal politic, bine rutinat in batai electorale, cel mai versat, evident, in problemele administratiei locale, pentru ca are experienta, si nu e balbait, are mereu verbul la el. Daca s-ar gasi o televiziune independenta sa organizeze o dezbatere intre primii trei clasati, s-ar putea produce surpriza. Vedem, poate ProTV va livra ceva, pentru ca restul posturilor sunt controlate de Dodon, Plahotniuc si Nastase. Desi Nastase ar face tot posibilul sa evite o dezbatere: de-a lungul timpului, Chirtoaca i-a facut un adevarat rechizitoriu. Iar ca Nastase nu mai este cel care a fost anul trecut si vara nu-i ca iarna, aici sunt de acord.
Evelina, nu pot sa-ți dau dreptate în privința lui CHIRTOACĂ . E de înteles ca esti un fan CHIRTOACĂ si PL. Dar s-au epuizat ca politicieni si ca partid cu largă audiență, chiar dacă nu le aparține vina totalmente. Cel mai bun lucru ar fi ca cele două curente politice pro-românești sa-si unifice fortele ! Cum ? F . simplu. Prin renuntarea la orgolii, la ”polițe neplătite ”, la revanșe etc pentru că realmente au mult mai multe in comun și in audiență ! In opinia mea aș vedea un tandem TÎCU – CHIRTOACĂ de mare forță pentru viitorul imediat al Basarabiei. Depinde foarte mult de ei să -si lămurească ”disputele ” . In lupta care se dă nu există locul 1 sau 2 . EXISTĂ BASARABIA FIRST !
Nu sunt neaparat fan al lui Chirtoaca, cum nu sunt nici al lui Tacu, dar vin dintr-o familie care, de la strabunici-bunici, nascuti in perioada interbelicsa, in Romania Mare, ne dorim din tot sufletul sa traim din nou in Romania Mare. Am comentat acolo unde am vazut ca autorul nu are toata informatia sau poate incearca sa dezinformeze. Octavian Tacu a produs surpriza prin anuntul facut si lansarea in campanie, dar nu este in masura sa rastoarne clasamentul. Cine si cata pondere are pe segmentul unionist, se va putea vedea si chiar cuantifica foarte curand. Din acest punct de vedere, aceste alegeri sunt utile si chiar necesare. Dupa alegeri ar trebui sa se limpezeasca apele, iar cei care vor atrage cele mai multe voturi sa obtina si legitimitate pentru coagularea curentul unionist.
„Basarabia e România” rămâne o nostalgie în inimile noastre și în cărțile de istorie.
Îndemnul împreună vom reuși, a fost minat de orgolii, de trădări, de intoxicări, de manipulări și nu a putut uni îndeajuns forțele firave proeuropene și proromânești.
Populația a fost dezbinată de sărăcie, buimăcită de propagande agresive divergente și de frica și promisiunile făcute de un Putin forțos, viclean și mereu agresiv.
Clasa politică românească este cea mai vinovată, pentru că a fost incompetentă, fără autoritate, lacomă, coruptă și puțin credibilă, având ca prioritate jaful propriei țări.
Marile puteri și-au apărat propriile interese economice și politice, au făcut pe niznaiul, și au oferit Moldova pe tavă Rusiei.
30 de ani de rușine pentru politicienii români!
Basarabia chiar e România. Dar nu Basarabia de azi, ci Basarabia celor care abia s-au născut azi. Basarabia de după Putin și Merkel, aceea e România.