România, într-o campanie electorală, cvasi-ignorată de români

Într-un singur loc are dreptate mega-starul presei româneşti de propagandă cu numele din buletin Ion Cristoiu. Atunci când susține că ceea ce se întâmplă în România în aceste zile nu prea seamănă defel cu o campanie în vederea alegerilor prezidențiale al căror prim tur va avea loc peste mai puțin de două săptămâni.
Electoratul este dezinteresat de candidați, celor mai multora, cu două-trei excepții- Iohannis, Barna, Diaconu, Dăncilă – nici măcar necunoscându-le numele. Așa cum este d-na Ramona Ioana Bruynseels, creația politică a Văranului și a Televiziunii din subordinea acestuia- Antena 3– . E vorba despre o blondă cu ochelari pe care dl. Cristoiu a primit ordin să o califice drept o revelație. Aceasta după ce nu i-a ieșit jocul de a ni-l prezenta drept geniu politic pe dl. Liviu Pleșoianu, insul promovat drept salvator al nației și al românismului de revista Sputnik, sau pe dl. Alexandru Cumpănașu. Pe care mai nimeni nu îl mai bagă acum în seamă decât în calitate de unchi profitor politic al unei tragedii transformate într-o pleașcă, dar și consumator de bani, și nu puțini, primiți pe căi mai mult decât bizare de la tot felul de instituții. Unele dintre ele cu nume sonore, păcălite pe față și fără prea mari dificultăți de un impostor care nu poate face dovada că ar poseda o biată diplomă universitară adevărată.
Nu alegerile prezidențiale interesează. Pentru simplul motiv că dl. Iohannis este în mintea majorității alegătorilor ca și ales. De aceea fostul primar al Sibiului nici măcar nu se deranjează să apară în vreo dezbatere televizată. Nu acordă nici măcar un interviu de formă Emisiunii în limba germană de la TVR.
Doamna Dăncilă, oricât de mult s-ar da pe bicicletă ori ar da iama prin piețele în care degustă, încântată și populară lapte, brânză,ouă făcându-se că nu observă că prețurile acestora s-au dublat în vremea guvernării sale și a PSD-ului, și dl. Dan Barna nu fac decât să se lupte ca nu cumva să fie declarați reușiți fără loc. Adică să nu pățească rușinea de a accede în turul al doilea.
Capul de locuitor este, în schimb, ceva mai preocupat de ce soartă va avea în Parlament posibilul viitor guvern Orban, gândindu-se cu teamă ce va face acesta în cazul în care se va vedea instalat la Palatul Victoria. Adică lui, capului de locuitor, îi va merge mai bine sau mai prost. Îi va tăia dl. Florin Cîțu din pensie sau din salariu, îi va lua același domn, veșnic ulcerat și neîmplinit, cu un rictus de ură pe față, voucherele de vacanță, îi va suprima postul, îl va restructura, chiar dacă acesta a fost câștigat prin muncă și eforturi și este pe mai departe nevoie de el? Aceasta fiindcă dl. Cîțu-Ladima are ce are cu bugetarii, dar nu și cu cei din tagma lui. Adică cu tot felul de beneficiari ai indemnizațiilor care se indexează automat (se indexează și cea a d-lui Cîțu care este senator), dar și ai pensiilor speciale, toate cu multe, foarte multe zerouri. Despre care același domn Cîțu nu scoate o vorbă.
Capul de locuitor e preocupat și de faptul că foarte curând vor dispărea din farmacii o seamă de medicamente foarte importante și că, pentru moment, d-na Sorina Pintea, Păcăliciul în fustă încă ministru al Sănătății, nu poate spune cu exactitate cum și cu ce vor fi ele înlocuite, că sporesc de la anul viitor taxele și impozitele locale. Capul de locuitor este îngrijorat foc că vin facturile de iarnă, dar și că Statul român se arată a fi incapabil să îl protejeze și să îl ajute dacă, Doamne ferește!, va interveni vreo situație de urgență. Eternul secretar de Stat Raed Arafat, insul ce trăiește de ani buni din gloria SMURD-ului, s-a cam demitizat, chiar dacă pretins cea mai deșteaptă femeie din România se sacrifică, amână scrierea unui articol academic fără care politologia maore, ține 50 de studenți la ușă și transpiră cumplit spre a grifona o compunere dezlânată și înfuriată, în care îl apără și pe Arafat, și PSD-ul de care s-a înamorat. Compunere în care îl acuză de sereism pe gazetarul și scriitorul Cristian Tudor Popescu. Acuza de sereist și de securist fiind la fel de la modă în România de azi ca și amenințarea cu plîngerea penală. E drept, dl. Popescu nu îi rămâne nici el defel dator amicei lui de odinioară și i copleșește cu epitete și comparații.
În rest, ce să mai spunem? S-a mai încheiat o ediție a FNT în care am vorbit și meditat despre teatru în calitate de clipă magică a istoriei. Una dintre rarele ocazii de până acum în care ne-am amintit că în anul acesta se împlinesc 30 de ani de la Revoluție. Grație căreia, între altele, putem vota liberi.