Vânzoleala, precipitările, tremuriciul în fața perspectivei că cetățenii nu fug de rup pământul când li se arată bau-baul PSD către centrele de votare ca să relegitimeze non-acțiunea, blegeala făloasă, adică, pe scurt, sucombarea vopsită pe afară a democrației românești arată limpede că România se află într-un moment de impotență în zona puterii. Nu mai putem nici măcar să manipulăm, dar să și facem ceva generator de perspective pentru oamenii acestei țări.
Cauzele sunt simplu de identificat: bani prea mulți pentru prea puțină treabă de făcut, jurăminte prea sforăitoare urmate de plagiarism generalizat în numele patriei, cinismul substituind pe scară largă sentimentul onoarei militare, instituții transformate în afaceri cvasi-personale, acces la prea multe decizii fără să știi să faci efectiv ceva concret, penetrarea moale, prin percolare până în cele mai mărunte unități funcționale ale organizațiilor statului mânjind cu incompetență arogantă tot, asemenea unui mucegai umed, îndrăgostirea de credite la bancă și firme personală după pensionarea de tineri, misecuvinismul deșănțat. Se poate continua, Dumnezeu le are în catastif în capitolul post-comuniști ratați. Un rezultat secundar al acestei transperențe despre ce știe tot satul și nu știe bărbatul este mila față de acești oameni care insistă să conducă și nu pot, și iar insistă, și iarăși nu pot, până adorm prin vacanțe sau plâng. Ne este milă.
Cum orgoliile le sunt mari și orice amenințare percepută la adresa idolului lor (banul) ar putea declanșa agresivități auto-distructive pentru România este nevoie de înțelepciune, așa cum femeia are nevoie de înțelepciune dacă vrea să țină familia cu mulți copii având un bărbat vai de soarta lui. Ar fi și nedreaptă o generalizare, pentru că și între dumnealor sunt oameni trecuți prin focul real al luptelor și situațiilor, marginalizați datorită competenței lor ca peste tot în această lume în proces de reașezare la periferia Europei, instrumentalizați de pletora de impostori rapace, trăgând ca niște locomotive din greu vagoane pline cu nulități și hoți.
Înțelepciunea ar putea consta în semnalarea faptului că aceste lucruri sunt limpezi, clare ca lumina zilei, că nu are rost să ne mai ascundem după deget. Vă vedem. Un alt lucru potrivit de făcut este invalidarea marionetelor politice împinse în față, ori nu votăm cu nici una, ori votăm cu amândouă. Un al treilea lucru de făcut este insistența pe proiecte politice autentice, sau dacă acestea sunt informal interzise refuzul de a susține orice partid non-partid, care nu reprezintă pe nimeni în afară de membrii lui, care doar mimează jocul democratic, care umple scena cu circ sforăitor și fumigene. Un al patrulea este nedezlipirea de valorile perene ale omenirii, whatever that means, nimeni care a alergat călcând pe cadavrul statului și fraților și surorilor lui după bani nu a rămas în istorie altfel decât ca un nebun, un om care și-a pierdut mințile, deci nu e un model de urmat. Un al cincilea este apărarea cu orice preț a suveranității persoanei, dacă ești credincios, sau a suveranității persoanei juridice, dacă ești atașat unui proiect universalist de tip kantian.
Nu în ultimul rând, văzând cum își dau cu stângul în dreptul să nu le întidem nici o mână de ajutor atunci când cad singuri în fund. Se presupune că ei trebuie să livreze niște servicii publice, nu noi lor unele. Mila este suficientă, înțelegerea căderii lor ajunge. Să ne organizăm și să ne vedem de treabă atât cât se poate, sunt lucruri mai importante de făcut în lumea liberă căreia, totuși, îi aparținem, decât să scoatem din ridicol pe cei care au ales nesiliți de nimeni să se poziționeze astfel. O conducere de acest fel nu poate fi stabilă în context nord-atlantic și într-un fel sau altul va colapsa generând oportunități de ascensiune celor capabili și demni către putere. Iar după preluarea puterii să îi lăsăm să își ronțăie ca niște șobolani banii, banii, banii, banii, singurul lucru la care visează, căruia se închină și pentru care trăiesc. Se vor putea genera atunci alții printr-o productivitate reală și pentru oamenii decenți.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Scuze, n-am inteles. Cine este „tagma militarizata”? De cine trebuie sa ne fie mila?
Cine îi cunoaște nu are nevoie de explicații suplimentare, iar pentru cine nu îi cunoaște orice explicații ar fi inutile și insuficiente. Mă bucur pentru dvs că nu știți despre cine se discută.
gânduri bune,
Tocmai cei care genereaza plus-valoare prin productivitate reala sunt masiv penalizati de catre stat prin confiscarea si distribuirea banilor catre enorm de multi oameni care n-au contribuit proportional la binele societatii.
Am ocazia sa discut, din timp in timp, cu cativa dintre acesti beneficiari de „milostenie” iar convingerile lor sunt neschimbate si trase la indigo: regrete dupa vremurile cand „Securitatea facea legea in tara asta”, „drepturile fundamentale ale omului sunt mofturi capitaliste” si „democratie? vorbe, dom’le! ne trebuie pumn de fier aici, nu democratie”.
Catre acest fel de oameni docili si deprinsi sa asculte ordine de la stapan transfera statul lunar bani din buget, incetinind ori chiar anuland dezvoltarea economica reala despre care scrieti si sanctionand categoriile de oameni autonomi, producatori reali de valoare, pe care statul nu-i poate controla ca pe ceilalti.
Solutia e sa nu (mai) tacem, sa spunem clar si raspicat pe toate caile ca nu e legitim, chiar daca e legal, sa presam alesii sa curme cele mai multe astfel de deturnari de fonduri.
Vă mulțumesc pentru comentariu.
gânduri bune,
mi a placut ce ati scris ! acum ceva vreme am mers dni nord in sud iar mai apoi din vestul in estul europei. n am fost niciodata oprit in trafic, poate ca dupa sute de mii de km condusi sofatul devine instinctual, precum mersul pe jos. intrind in Romania, intilnesti o tagma ce ti provoaca repulsie (greata) : se numesc militieni de circulatie. milioanele tale de km conduse nu valoreaza nimic pentru acesti prosti omniprezentI (dar nu acolo unde ar fi nevoie de ei, ci unde ti pot arde o amenda zdravana). vacanta ti se transforma n cosmar la simpla lor prezenta. sa ncerci sa le vorbesti frumos sau inteligent e inutil. spcimenele nu stiu sa scrie ! sint oamenii sistemului, dialogul nu acestj prosti bine platiti nu si are rostul. sint docili cu stapinii si „necrutatori* cu cetatenii. de aici puteti trage orice concluzie doriti.
Un inedit articol despre politica românească actuală, fără nume de persoane. Încerc să respect convenția.
Propuneți milă. Mie mi se părea că ceea ce ni se cere – vot fără confruntare, o confruntare după reguli proprii și cu participanți aleși – ne aduce într-o stare de umilință handicapantă ca cetățeni. Dacă acceptăm asta, dăm semnalul că suntem gata să acceptăm orice. E cam greu să te duci la acest vot fără să te simți o cârpă și într-adevăr numai o perspectivă creștină îngăduitoare ne poate întrema puțin. Nimeni nu ne-a pus într-o asemenea situație după 89.
(Off-topic) Din cât am înțeles, procentajul voturilor anulate și/sau albe a fost infim. Deci s-ar justifica validarea morală a presupuselor dezbateri. Ar fi utilă o comparație cu alegerile din Universități, care se desfășoară tot în vremea aceasta, din câte știu.
E gata. Nu ne rămâne decât să acceptăm și să votăm așa – cei care vrem. S-au dat unele motive care stau în picioare.