În viața oricărui organ de presă, fie el ziar sau televiziune, intervin și momente dezagreabile. Ca, de pildă, atunci când patronul, unul dintre acționarii importanți sau unul dintre condeiele importante este suspectat sau chiar dovedit că a încălcat legea, când i se deschide un dosar penal, când este trimis în judecată sau, mai grav, obligat să ispășească o sentință penală.
Așa i s-a întâmplat Realității tv, nu doar cu Sorin Ovidiu Vântu ci și cu Maricel Păcuraru, trustului Intact cu Felix Văranul, cunoscut și sub numele de profesorul Dan Voiculescu, dar și mult mai puțin celebrului, dar trăgător de ponoase pe nume Sorin Alexandrescu, României tv cu Sebastian Ghiță, Televiziunii Române mai demult, prin anii 1993-1994, cu Mihai Predescu și cu Vasile Tolcsvay, mai recent cu Cristian Zgabercea, trustului Digi 24 cu Serghei Bulgac, agenției Mediafax și ziarului Gândul cu fostul mare mogul Adrian Sârbu.
Cum se rezolvă editorial o astfel de problemă? După părerea mea, cel mai simplu și mai onest e să se dea o știre nudă. Fără comentarii, fără litanii, lacrimi și proteste, cu implicare emoțională zero. În stilul jurnalismului anglo-saxon sau cum zicea mai demult în titlul unei cărți celebre Roland Barthes, recurgând la gradul zero al scriiturii. Nu e loc de solidarizări, poate doar de măsuri care trebuie aduse la cunoștință publicului în cazul în care acestea au fost luate. Nu servește la nimic ascunderea situației, încercarea de omorâre, de anihilare sau de ignorare a știrii. Oricum o vor da alții, iar celor care vor ajunge astfel cu musca pe căciulă nu le va mai rămâne decât ca peste câteva zile să recurgă la celebrul după cum se știe.Împrumutat de pe vremea lui Stalin, din arsenalul presei comuniste.
În cursul dimineții de sâmbătă a făcut înconjorul internetului știrea în conformitate cu care istoricul Mădălin Hodor a câștigat definitiv procesul pe care i l-a intentat jurnalistul pensionar Ion Cristoiu. Care, deși pensionar cum ne tot reamintește cu cochetărie calpă, scrie și administrează cristoiublog, este omniprezent la televiziunile furajate de PSD unde pozează drept independent, liber cugetător și votant al d-lui Dan Barna, dar și mare editorialist la Evenimentul zilei. Al cărui patron și director, dl. Dan Andronic, îl recunoaște și proslăvește pe dl. Cristoiu drept mentor.
Când dl. Mădălin Hodor a publicat în 2018, în revista 22 lista de colaboratori ai Securității pe care apărea și dl. Cristoiu, legendat sub numele de Coroiu, Evenimentul zilei a făcut paradă de solidaritate cu fostul mare șef din presa comunistă. L-a terfelit în toate felurile pe dl. Hodor. Acum, când dl. Cristoiu a pierdut procesul și instanța a hotărât definitiv că cercetătorul de la CNSAS a avut dreptate Evenimentul zilei tace. A tăcut sâmbătă, a tăcut duminică. A avut însă vreme să facă publică încă o prostie postată pe facebook de dl. Adrian Papahagi al. Iar în ediția lui de azi publică o investigație lungă, mimând cercetarea științifică, despre ce a făcut Mihai Șora după 1946 și mai departe. Crezând că nu băgăm de seamă că e vorba despre o diversiune prin care ziarul cu bulină roșie încearcă să își apere securistul.
Desigur, e dreptul Evenimentului zilei , gazeta în care ziariștii și-au rupt pixurile și au ros tastele computerele scriind despre acoperiții din presă și unde dl. Cristoiu însuși o tot ține langa cu faptele generalilor și ale Serviciilor să continue să își divinizeze mentorul. Nu e însă tocmai ok să ascunzi o știre.
Evenimentul zilei a comis ceea ce se cheamă minciună prin omisiune, iar cititorii lui sunt îndrituiți să știe asta.
Prezentare generală a confidențialității
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
„Când dl. Mădălin Hodor a publicat în 2018, în revista 22 lista de colaboratori …”
Este cam ca în cazul d-lui T Băsescu, păstrând proporțiile, desigur.
Cine oare își imagina că puteai scrie la Scânteia tineretului și să ocupi funcția de redactor-șef adjunct fără să fii apropiat de Securitate?! Poate vreun naiv?…Habar n-am, dar nu-i nici un secret.
Pe de altă parte, gestul d-lui Hodor a fost criticat de oamenii cu bun-simț, din câte îmi amintesc, considerat a fi lipsit de decență. În fine, domnia-sa nu a informat greșit publicul, ci în mod imoral
Cam același lucru i se poate imputa și d-lui I Cristoiu, un foarte bun jurnalist (poate mai puțin bun scriitor), care fără îndoială, a inspirat numeroși alți jurnaliști, dar ale cărui principii etice pot fi puse la îndoială.
Dar, scrie adesea d-na Brîndușa Armanca despre presa din patria noastră… Se îndoiește oare cineva de faptul că este în întregime un instrument al celor care plătesc mai mult?! Iar până acum, cei care au plătit mai mult au fost cei care au capturat statul român și au avut acces nelimitat la resursele publice.
Spre exemplu, aș îndrăzni o întrebare, oare cu ce este mai bun și de preferat, dl Alexandru Costache decât dl Ion Cristoiu? Crede cineva că securiștii noștri sunt mai buni decât securiștii lor? Întreaga mass-media este ocupată de „acoperiți”. De umplutură sunt angajați prin redacții și câțiva gazetari onești, care fie nu rezistă mult, fie sunt plimbați o dată pe la Antipozi pe banii „Unchiului Frank” și se dau pe brazdă și ei.
Despre ce vorbim?! Ce-i putem imputa d-lui Cristoiu, că-i în tabăra cealaltă, ori că grație informațiilor de care dispune cu prioritate se află printre primii care schimbă corabia?! Domnia-sa este doar un exponent, cei drept reprezentativ al presei românești. Al întregii prese românești!
Inventatorul „statului paralel” si al „sergentilor majori mesianici” nu e decat un alt servant al aceluiasi stat paralel. A vorbit oare din amintiri, din experienta? A mai cazut o masca, cine stie cate mai sunt.
„Inventatorul “statului paralel” …”
Paternitatea conceptului îi aparține istoricului american Robert Paxton, prin urmare, consider nepotrivit să le atribuim țuțerilor cleptocraților merite pe care nu le au.
Din pacate un cod de moralitate nu exista in presa romaneasca, cum si in societate e acceptat ca scopul scuza mijloacele.
Asa zisii jurnalisti nu vad un impediment in a minti, a distorsiona realitate pentru ca povestea trebuie sa se vanda (sau asa a cerut „clientul” care plateste).
Totul pentru bani, un minim de decenta interioara in jurnalismul de azi nu exista. Sau poate este vreo speranta?
În vremurile acestea de pe urmă, când ziarele, blogurile și tele-vizuinele au ajuns loc de publicat elucubrațiile unor nemernici ticăloșiți de partid și securitate, cine ne poate spune ce pedeapsă merită cei ce au otrăvit sufletele oamenilor cu nenumăratele lor minciuni (și nu prin omisiune!) și cu porțiile de demagogie neîntreruptă de bunul-simț al vreunui cetășean – cititor, om politic sau interlocutor?
Le-aș oferi din istorie doar câte un ostrakon către Est și o porție de nomina odiosa printre români, dar ar fi de-ajuns?!?