luni, mai 20, 2024

„Evenimentul zilei” și cazul „Coroiu”

În viața oricărui organ de presă, fie el ziar sau televiziune, intervin și momente dezagreabile. Ca, de pildă, atunci când patronul, unul dintre acționarii importanți sau unul dintre condeiele importante este suspectat sau chiar dovedit că a încălcat legea, când i se deschide un dosar penal, când este trimis în judecată sau, mai grav, obligat să ispășească o sentință penală.
Așa i s-a întâmplat Realității tv, nu doar cu Sorin Ovidiu Vântu ci și cu Maricel Păcuraru, trustului Intact cu Felix Văranul, cunoscut și sub numele de profesorul Dan Voiculescu, dar și mult mai puțin celebrului, dar trăgător de ponoase pe nume Sorin Alexandrescu, României tv cu Sebastian Ghiță, Televiziunii Române mai demult, prin anii 1993-1994, cu Mihai Predescu și cu Vasile Tolcsvay, mai recent cu Cristian Zgabercea, trustului Digi 24 cu Serghei Bulgac, agenției Mediafax și ziarului Gândul cu fostul mare mogul Adrian Sârbu.
Cum se rezolvă editorial o astfel de problemă? După părerea mea, cel mai simplu și mai onest e să se dea o știre nudă. Fără comentarii, fără litanii, lacrimi și proteste, cu implicare emoțională zero. În stilul jurnalismului anglo-saxon sau cum zicea mai demult în titlul unei cărți celebre Roland Barthes, recurgând la gradul zero al scriiturii. Nu e loc de solidarizări, poate doar de măsuri care trebuie aduse la cunoștință publicului în cazul în care acestea au fost luate. Nu servește la nimic ascunderea situației, încercarea de omorâre, de anihilare sau de ignorare a știrii. Oricum o vor da alții, iar celor care vor ajunge astfel cu musca pe căciulă nu le va mai rămâne decât ca peste câteva zile să recurgă la celebrul după cum se știe.Împrumutat de pe vremea lui Stalin, din arsenalul presei comuniste.
În cursul dimineții de sâmbătă a făcut înconjorul internetului știrea în conformitate cu care istoricul Mădălin Hodor a câștigat definitiv procesul pe care i l-a intentat jurnalistul pensionar Ion Cristoiu. Care, deși pensionar cum ne tot reamintește cu cochetărie calpă, scrie și administrează cristoiublog, este omniprezent la televiziunile furajate de PSD unde pozează drept independent, liber cugetător și votant al d-lui Dan Barna, dar și mare editorialist la Evenimentul zilei. Al cărui patron și director, dl. Dan Andronic, îl recunoaște și proslăvește pe dl. Cristoiu drept mentor.
Când dl. Mădălin Hodor a publicat în 2018, în revista 22 lista de colaboratori ai Securității pe care apărea și dl. Cristoiu, legendat sub numele de Coroiu, Evenimentul zilei a făcut paradă de solidaritate cu fostul mare șef din presa comunistă. L-a terfelit în toate felurile pe dl. Hodor. Acum, când dl. Cristoiu a pierdut procesul și instanța a hotărât definitiv că cercetătorul de la CNSAS a avut dreptate Evenimentul zilei tace. A tăcut sâmbătă, a tăcut duminică. A avut însă vreme să facă publică încă o prostie postată pe facebook de dl. Adrian Papahagi al. Iar în ediția lui de azi publică o investigație lungă, mimând cercetarea științifică, despre ce a făcut Mihai Șora după 1946 și mai departe. Crezând că nu băgăm de seamă că e vorba despre o diversiune prin care ziarul cu bulină roșie încearcă să își apere securistul.
Desigur, e dreptul Evenimentului zilei , gazeta în care ziariștii și-au rupt pixurile și au ros tastele computerele scriind despre acoperiții din presă și unde dl. Cristoiu însuși o tot ține langa cu faptele generalilor și ale Serviciilor să continue să își divinizeze mentorul. Nu e însă tocmai ok să ascunzi o știre.
Evenimentul zilei a comis ceea ce se cheamă minciună prin omisiune, iar cititorii lui sunt îndrituiți să știe asta.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. „Când dl. Mădălin Hodor a publicat în 2018, în revista 22 lista de colaboratori …”

    Este cam ca în cazul d-lui T Băsescu, păstrând proporțiile, desigur.
    Cine oare își imagina că puteai scrie la Scânteia tineretului și să ocupi funcția de redactor-șef adjunct fără să fii apropiat de Securitate?! Poate vreun naiv?…Habar n-am, dar nu-i nici un secret.

    Pe de altă parte, gestul d-lui Hodor a fost criticat de oamenii cu bun-simț, din câte îmi amintesc, considerat a fi lipsit de decență. În fine, domnia-sa nu a informat greșit publicul, ci în mod imoral

    Cam același lucru i se poate imputa și d-lui I Cristoiu, un foarte bun jurnalist (poate mai puțin bun scriitor), care fără îndoială, a inspirat numeroși alți jurnaliști, dar ale cărui principii etice pot fi puse la îndoială.

    Dar, scrie adesea d-na Brîndușa Armanca despre presa din patria noastră… Se îndoiește oare cineva de faptul că este în întregime un instrument al celor care plătesc mai mult?! Iar până acum, cei care au plătit mai mult au fost cei care au capturat statul român și au avut acces nelimitat la resursele publice.

    Spre exemplu, aș îndrăzni o întrebare, oare cu ce este mai bun și de preferat, dl Alexandru Costache decât dl Ion Cristoiu? Crede cineva că securiștii noștri sunt mai buni decât securiștii lor? Întreaga mass-media este ocupată de „acoperiți”. De umplutură sunt angajați prin redacții și câțiva gazetari onești, care fie nu rezistă mult, fie sunt plimbați o dată pe la Antipozi pe banii „Unchiului Frank” și se dau pe brazdă și ei.

    Despre ce vorbim?! Ce-i putem imputa d-lui Cristoiu, că-i în tabăra cealaltă, ori că grație informațiilor de care dispune cu prioritate se află printre primii care schimbă corabia?! Domnia-sa este doar un exponent, cei drept reprezentativ al presei românești. Al întregii prese românești!

  2. Inventatorul „statului paralel” si al „sergentilor majori mesianici” nu e decat un alt servant al aceluiasi stat paralel. A vorbit oare din amintiri, din experienta? A mai cazut o masca, cine stie cate mai sunt.

    • „Inventatorul “statului paralel” …”

      Paternitatea conceptului îi aparține istoricului american Robert Paxton, prin urmare, consider nepotrivit să le atribuim țuțerilor cleptocraților merite pe care nu le au.

  3. Din pacate un cod de moralitate nu exista in presa romaneasca, cum si in societate e acceptat ca scopul scuza mijloacele.

    Asa zisii jurnalisti nu vad un impediment in a minti, a distorsiona realitate pentru ca povestea trebuie sa se vanda (sau asa a cerut „clientul” care plateste).

    Totul pentru bani, un minim de decenta interioara in jurnalismul de azi nu exista. Sau poate este vreo speranta?

  4. În vremurile acestea de pe urmă, când ziarele, blogurile și tele-vizuinele au ajuns loc de publicat elucubrațiile unor nemernici ticăloșiți de partid și securitate, cine ne poate spune ce pedeapsă merită cei ce au otrăvit sufletele oamenilor cu nenumăratele lor minciuni (și nu prin omisiune!) și cu porțiile de demagogie neîntreruptă de bunul-simț al vreunui cetășean – cititor, om politic sau interlocutor?
    Le-aș oferi din istorie doar câte un ostrakon către Est și o porție de nomina odiosa printre români, dar ar fi de-ajuns?!?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro