Între legal și imoral în alegerile universitare

Am citit în cursul săptămânii ce se încheie două texte care nu doar că m-au pus serios pe gânduri, ci m-au și întristat profund. Ambele publicate de Ziarul de Iași, amândouă semnate de universitari prestigioși, evident și sincer preocupați de soarta instituției academice în care își desfășoară de un număr considerabil de ani activitatea. Instituție pe care o socotesc, pe bună dreptate, aflată acum la o răscruce.
Dl. Lucian Leuștean a publicat o Scrisoare deschisă, intitulată N-o fi ilegal, dar e imoral ! în vreme ce dl. Codrin Liviu Cuțitaru a scris comentariul ce se cheamă Universitatea vulnerabilă. Epoca Tudorel Toader. Cei doi binecunoscuți profesori și intelectuali publici ieșeni se arătau alarmați de iminența perspectivei ca dl. prof.univ. dr. Tudorel Toader să profite de un context favorabil, după părerea mea chiar favorizat de complicități interne nedemne și lașe ca și de o legislație pe an ce trece tot mai permisivă și mai indiferentă la criterii de morală, dar și la interesele reale ale învățământului superior din România, și să dobândească un al doilea mandat de rector. Că situația e serioasă, că îngrijorările semnatarilor și nu doar ale domniilor lor sunt profunde o dovedește faptul că profesorul Codrin Liviu Cuțitaru a renunțat în textul domniei-sale la stilul inteligent- ironic și ghiduș care mă face să îi aștept cu sufletul la gură și să îi citesc cu încântare tabletele publicate săptămânal în Dilema veche și în Ziarul de Iași în favoarea unui ton serios și a unei analize chirurgicale.
Citind Scrisoarea deschisă a d-lui profesor Leuștean am fost intrigat de faptul că la o Universitate mare, veche, cu tradiție nu s-a găsit un contracandidat real, plauzibil, cu șanse de reușită în fața celui care, legal, are, e adevărat, toate drepturile de a candida, însă, din punct de vedere moral ,este descalificat prin toate faptele lui mizere comise pe vremea în care a fost și aș zice că a și dezonorat funcția de ministru al Justiției în guvernele de proastă calitate conduse de d-nii Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, respectiv de d-na Viorica Dăncilă. La un moment dat strâns cu ușa, presat de critici, multe dintre ele venite chiar din mediul universitar ieșean, dl. Tudorel Toader a încercat “să se scoată” (să-mi fie iertată exprimarea complet neacademică !), recurgând la stratagema dezonorantă a jocului la două capete.. Un respectat profesor de la Literele ieșene, unul dintre puținii autenticii disidenți anticomuniști, e vorba despre dl. prof.univ. dr. Alexandru Călinescu, mi-a explicat că d-nul Leuștean a eșuat în încercarea de a coagula o majoritate care să îi ofere minime șanse de reușită oricui altcuiva care s-ar fi dorit contracandidatul atât de compromisului domn Tudorel Toader.
Cei ce lucrează în sistem știu că în universități, în „perioadele electorale” se vorbește cum nu s-a vorbit vreme de patru ani, se poartă discuții în contradictoriu, se fac alianțe, profesorii de la o anumită facultate se însoțesc circumstanțial cu colegii de la facultăți ce au interese asemănătoare, viața universitară devine un veritabil furnicar. Facultățile mari, cu un număr considerabil de electori, se află la mare căutare pentru simplul motiv că ele sunt cele ce fac legea, însă pentru a-și impune supremația au nevoie de voturi venite și din partea facultăților mai mici. De aici negocieri, promisiuni, angajamente. Viața universitară o concurează fără probleme pe cea parlamentară. Iar cum în ansamblul oricărei Universități, Facultatea de Drept se numără printre cele care, cum se zice, „fac legea”, dl. Toader pornește din pole position.
Marea problemă e că o modificare legislativă promovată de un fost, lamentabil și, mai presus de toate, agramat ministru al Educației- adică odiosul domn Liviu Pop, a cărui ticăloșie, nu prestigiu e mare cât Casa Poporului- nu mai limitează la două numărul mandatelor de rector la care poate să aspire una și aceeași persoană. Or, faptul acesta creează premisele ca peste patru ani istoria să se repete. Modificările aduse de Senat la Legea Educației binecuvântează infracțiunile la legile bunului simț comise de plagiatorul dovedit Liviu Pop. E de sperat că președintele Iohannis va refuza promulgarea legii în forma actuală.
Și alte legi și acte normative s-ar cuveni revizuite pentru revenirea la normalitate și cinste. Printre care și aceea care dădea dreptul celor ce au avut mandate incomplete să recurgă la stratageme josnice, la demisii cu cântec intervenite cu doar o lună înainte de încheierea mandatului spre a se eterniza în funcție. „Modificarea Pop”, întărită de votul pesedist majoritar din Senatul României, îi scapă de o grijă pe combinagii în chestiune. Au vreme de alte ticăloșii. Și aranjamente.
Universitatea ieșeană este una de prestigiu, serioasă, mare și o cred capabilă ca în ani să își regăsească autoimunitatea. Mai îngrijorat sunt de ceea ce se va întâmpla la așa-zisele „universități mici”, majoritar create după 1989. Ca să spun lucrurilor pe nume, mă îngrijorează și ce se va întâmpla la Universitatea din Oradea. Acolo unde sunt profesor. Loc în care s-a recurs deja la stratagema întreruperii mandatului, operațiune urmată de declarații sforăitoare de realizări, dacă nu cumva chiar sfidătoare la adresa bunului simț.
M-a mirat și nu prea lipsa de reacție a universitarilor. A colegilor mei. Unii chiar de foarte bună calitate, nu toți ieșiți din pulpana răposatului pretinsctitor Teodor Maghiar. Zic că nu prea m-a mirat fiindcă în urmă cu doi ani, atunci când rectorul acum demisionar, însă cu pofte declarate de perpetuare în funcție a semnat acea imundă susținere a candidaturii la postul de ministru al Educației a d-lui Popa- Pamblică, am fost singurul care am protestat public.
Cu ce m-am ales? Doar cu mustrarea unei foste studente, acum colege, pe vremea aceea „cu funcție”, care mi-a reamintit că „ de aici ne luăm salariul”.
Un alt mod de a spune că banii nu au miros. Și nici morala nu este la prea mare căutare.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro