Nevoia de luciditate

Mi s-a întâmplat de câteva ori în viață să trăiesc momente în care țara s-a aflat în situația de a trece prin evenimente de o asemenea gravitate încât s-a impus adoptarea unor măsuri excepționale.
E vorba, în primul rând, despre catastrofe naturale, precum inundațiile din anii 1970, 1974, 1975 sau despre devastatorul cutremur din seara zilei de 4 martie 1977.
Autoritățile comuniste ale vremii au luat, în respectivele situații, pe lângă măsurile care se impuneau și altele cu caracter propagandistic sau chiar profund nedemocratic. Așa au fost prelungirea abuzivă a timpului de muncă la 12 ore pe zi, chiar și în acele sectoare în care nu exista nici cea mai mică justificare pentru o astfel decizie, donarea obligatorie a unei jumătăți din salariu și înființarea a tot felul de conturi ale solidarității și omeniei a căror gestionare a fost trecută în subordinea Elenei Ceaușescu, fără ca, mai apoi, nimeni să nu știe ce s-a făcut și unde s-au dus banii, trimiterea în magazine și vânzarea pe bani buni a ajutoarelor venite din străinătate, exacerbarea cultului personalității. Este și astăzi reprodusă în felurite materiale de presă o fotografie antologică din martie 1977, fotografie care spune mai mult decât o sută de editoriale despre felul de a fi al cuplului dictatorial. În respectivul document apare Elena Ceaușescu, înveșmântată într-o blană scumpă, venită împreună cu “eroul între eroii neamului” să vadă un morman de ruine și să dea indicații prețioase.
În decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu a decretat Starea de necesitate în încercarea disperată de a-și salva regimul și dictatura personală.
După 22 decembrie 1989, România democratică sau în curs de democratizare a cunoscut câteva momente de cumpănă. Printre ele s-au numărat și mineriadele. Cu ocazia celei din ianuarie 1999 s-a pus problema decretării stării de urgență. S-a întocmit atunci, în mare grabă, OUG 1/1999 care, cu modificări, a devenit lege, adoptată de Parlamentul României de abia în noiembrie 2004. Legea nr. 453 din 1 noiembrie 2004 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 12 noiembrie același an. Viața fiind îngăduitoare cu românii, până la începutul acestei săptămâni nici un șef de Stat al României nu a fost obligat să recurgă la decretarea stării de urgență în temeiul articolului nr. 114, aliniatul 4 din Constituție. A trebuit să o facă președintele Klaus Werner Iohannis. Pentru ca unele măsuri excepționale deja luate să aibă garanția de legalitate, pentru ca adoptarea altora de care s-ar putea să fie nevoie să se desfășoare cu maximă rapiditate, poate și fiindcă decretarea acestei Stări a fost cerută de Avocatul Poporului. Or, doamna Renate Weber, care ocupă respectivul post prin aranjamente politice și drept compensație că nu a fost aleasă europarlamentar numai că îl simpatizează pe dl. Iohannis nu poate fi suspicionată.
România nu este nicidecum singura țară europeană în care s-a instituit această măsură excepțională, dar, indubitabil, necesară.
Cu toate acestea iată că au apărut și cârcotașii de profesie. Specializații în procese de intenție. Duminică seara, reînviatul Marius Tucă Show a consacrat vreo două ore unor vorbe de clacă schimbate de realizatorul emisiunii și, ați ghicit!, Ion Cristoiu.
La ce concluzie au ajuns cei doi mari înțelepți ai nației? 1. Starea de urgență va permite îmbogățirea clientelei de partid a liberalilor. Va facilita corupția. Tocmai de aceea se va trece la instituirea ei. 2. Starea de urgență va fi folosită de autorități pentru a pune botniță presei.
Las pentru moment la o parte discutarea primei aberații. Mă ocup doar de ce-a doua. E adevărat, legea stării de urgență prevede posibilitatea legală a autorităților „să suspende temporar apariția sau difuzarea unor publicații ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune”. La fel de adevărat e că, chiar în timp ce cei doi mega-iluștri își dădeau cu presupusul, în cadrul conferinței sale de presă de la Vila Lac 1, premierul Ludovic Orban a admis că s-ar putea recurge la eliminarea unor postări din categoria fake news ori susceptibile a induce panica în rândul populației. Cu doar o zi sau două înainte o altă mare conștiință românească, l-am numit pe clovnul Mircea Badea, omul Varanului, lansa în spațiul virtual ideea că emisiunile Antenei 3 ar putea fi suspendate. Numai că Antena 3 este un post fruntaș care comite astfel de fapte condamnabile și beneficiază de înalta protecție a CNA. Este urmată îndeaproape de un alt post de televiziune fidel PSD, România tv. Nici cu Realitatea Plus nu mi-e rușine de când Cozmin Gușă a livrat-o pe tavă aceluiași partid. Luni, același Ion Cristoiu publica pe blogul propriu cât și în Evenimentul zilei alarmistul articol Starea de urgență- un bun prilej pentru ca milițienii de la MAI să pună bocancul pe obrazul presei independente.
Nu cred că se va ajunge până aici. Prevederile cuprinse în Decretul referitor la Starea de urgență semnat ieri de președintele Iohannis sunt mai mult decât rezonabile. Cred însă că avem nevoie de responsabilitate. Or, a propaga tot felul de scenarii apocaliptice precum cel al raționalizării alimentelor despre care au făcut vorbire Antenele voiculesciene și România tv a fugarului Sebastian Ghiță ori cel ce socotește ca iminentă recurgerea la o serie de măsuri cu caracter dictatorial mi se par a fi lucruri mai mult decât condamnabile. Faptul că un politician precum dl. Călin Popescu-Tăriceanu vorbește despre începutul dictaturii d-lui Klaus Iohannis nu face decât să mai dovedească o dată că respectivul este complet rupt de realitate. Avem acum nevoie de solidaritate, de încredere unii în alții și în autorități. Nu de scenarii alarmiste precum cele pe care le-am amintit în cursul însemnărilor mele de azi și nici de șefi de partid, fie ele și de buzunar, iresponsabili precum dl. Tăriceanu.
Respectivelor scenarii se cuvine să li se opună fermitatea lucidității. Și- de ce nu?- replici legale. Libertatea presei e una. Intoxicarea opiniei publice și responsabilitatea jurnalistică cu totul altceva. Pe de altă parte, autoritățile trebuie să îmbunătățească tot ceea ce ține comunicarea publică. Începând cu informarea corectă în ceea ce privește evoluția stării de sănătate a populației (în nici un caz să nu se repete ceea ce s-a petrecut în zilele tragediei de la # colectiv) și continuând cu toate măsurile adoptate.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro