Nu pot să nu le dau dreptate acelor comentatori care le reproșează înalților demnitari ai României că ar fi mult prea ahtiați după aparițiile la televizor. O fac cu orișice ocazie, compulsiv, își inventează ei înșiși prilejuri, o fac chiar și atunci când, în realitate, nu au ce să comunice așa că emit mesaje cu zero valoare de întrebuințare, și uite așa se întâmplă că mult prea frecvent ceea ce au spus ieri infirmă mâine.
Au dreptate și cei ce au observat că imediat după ce, prin cine știe ce enigmă nesplicată, a ieșit în media planul grotesc scornit de mintea profesorului Adrian Streinu-Cercel și după ce președintele Klaus Iohannis, informat probabil de Serviciile secrete că starea de spirit a populației nu e tocmai bună după asta, a promis măsuri de relaxare îndată după 15 mai, a început o veritabilă Daciadă a veștilor bune. Fiecare ministru anunță zilnic încă o derogare, încă un nou amendament, încă o detaliu de natură să ne dea iluzia că suntem foarte aproape de momentul în care Dumnezeu, care nu mai e pesedist, ci liberal, ne va pune mâna în cap. Iată, domnul Cîțu de la Finanțe are zile în care și întrevede, și prevede mari oportunități pentru România, odată momentul de criză medicală consumat, dar și momente în care își recapătă uzul rațiunii și ne dă fiori reci pe șira spinării spunând că plata la zi a pensiilor și salariilor va fi condiționată de execuția bugetară. Care, din câte se pare, nu e una tocmai favorabilă. Doamna Anisie de la Educație lansează planuri, programe și proiecte de educație online, pe urmă zice că se mai gândește, că se analizează soluții, că în cutare problemă mai trebuie să mai avem puțintică răbdare. Noroc că ieri s-a luat în fine o decizie. Cei mai mulți elevi și toți studenții nu vor mai loc în bănci decât la toamnă. Fermecătoarea doamnă Violeta Alexandru de la Muncă, cea care în nici un caz nu concepe să își înceapă ziua fără să scrie pe facebook ce are de gând să dreagă și să facă, ne înștiințează că după 15 mai gata cu șomajul tehnic și plățile aferente, dar să nu ne facem, griji, guvernul gândește noi și noi planuri (minunate?). În fine, domnului Marcel Vela, de la Interne, nu îi mai ajung aparițiile televizate, așa că a început scrie pe același facebook tot felul de texte încifrate despre ce mai face, cum se simte și care este situația gecii de pilot ce i-a devenit marcă de identificare.
Toate aceste exagerări comportamentale sunt reale. Unele sunt comice, altele grotești de-a dreptul. Dar v-ați întrebat vreodată ce s-ar fi întâmplat dacă o pandemie precum aceasta care ne condamnă la privațiuni, la stat în casă, la scris de declarații s-ar fi produs în vremea dictaturii comuniste, în anii de împliniri mărețe în care urca națiunea spre comunism în zbor?
Într-o primă etapă, nu ni s-ar fi spus nimic. Totul ar fi fost la nivel de zvon. Am fi stat cu toții cu urechea lipită de radiourile de producție sovietică spre a mai afla câte ceva ba de la Europa Liberă, ba de la BBC, ba de la Vocea Americii. Pe urmă, ar fi apărut un comunicat liniștitor în Scânteia care ar fi început cu fraza-tip, „după cum se știe”, indiciu clar că partidul era cum nu se poate mai conștient că românii îi asculră seară de seară pe Noel Bernard, pe Vlad Georgescu, pe N. C. Munteanu, pe Ioana Măgură sau pe Ioana Crișan. Într-o a treia etapă, și-ar fi făcut apariția și Nicolae Ceaușescu în persoană, dar și Elena, în vizită de lucru în spitale. Nu vă amăgiți! În paturi, nu ar fi fost bolnavi, ci băieți cu ochi albaștri cum nu se poate mai sănătoși. Noi am fi mers zi de zi la muncă, la școală și, poate, am fi primit câte o pastilă de vitamina C o dată pe pe săptămână. Ca semn al umansimului socialist și al grijii față de sănătatea poporului. Televiziunea Română ar fi transmis emisiuni mobilizatoare și ar fi încropit un program omagial la adresa Conducătorului iubit, precum cel dat în martie 1977, îndată după revenirea în țară din Nigeria a lui nea Nicu. El, Eroul între Eroii neamului ne-ar fi fost salvarea și la vreme de molimă și de nenorocire fiindcă așa dorea propaganda și o impunea construirea societății socialiste multilateral dezvoltată.
M-am gândit la toate acestea (vedeți, mă gândesc și eu, nu numai guvernanții, în frunte cu dl. Ludovic Orban) în aceste zile când lumea întreagă se dă de ceasul morții să afle adevărul despre soarta dictatorului nord-corean Kim- Jong-un. Despre care unii presupun că ar fi trecut în lumea drepților și că la Phenian s-ar da o luptă pentru succesiune (dl. Traian Băsescu este sigur de asta, în vreme ce dl. Ion Cristoiu a profețit duminică preluarea puterii de către un fel de Mihail Gorbaciov), alții spun că respectivul ar în stare vegetativă, iar o a treia categorie de părerologi emit opinia că la mijloc ar fi vorba doar despre un joc, o cacealma și că nepoțelul lui Kim Ir-Sen, de la care Ceaușescu a avut inspirația devastatoarele Teze din iulie 1971, pur și simplu s-ar fi izolat de teama infectării cu COVID 19.
Nu. Nu pledez pentru exces de comunicare, dar nici pentru secretomanie. Aș vrea doar echilibru și normalitate. Cer prea mult? E așa de greu să fim raționali și înainte, dar mai ales după 15 mai?
Prezentare generală a confidențialității
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Nu vreau sa fiu carcotas, dar daca ar fi fost socialism multilateral-dezvoltat in Romania, sub conducerea inteleapta a Marelui Ctitor-dictator si a Academiciencei-analfabete, COVID 19 ar fi fost doar in lagarul capitalist, noi fiind perfect protejati de izolationismul traditional, fara datorii externe dar si fara vreun un contact cu lumea exterioara.
La TV ni s-ar fi prezentat „atrocitatile” din lumea decadent-capitalista si ar fi fost puse in antiteza cu „binefacerile” societatii comuniste (rezultata in urma finalizarii societatii socialiste multilateral dezvoltate), unde oamenii-muncii de la orase si sate, plini de abnegatie si spirit revolutionar, fauresc, dupa posibilitati, viitorul luminos, dupa care merg la circurile-foamei sa se alimenteze stiintific, pe baza de cartela, evident, dupa necesitati.
Aveți dreptate, dar trebuie privită și partea plină a paharului pentru că acum e și mai minunat, așa că la tv îl avem pe entertaineru’ Geacavela care a preluat stindardul de la Daea și nu ratează nicio ocazie de a se face de rîs pe partea milițienească, împreună cu cel botezat Supercîțu de cațavenci, care lovește pe partea de finanțe. Învățămîntul era oricum de rîs și cu Anusie și fără…
Da d-le profesor, cereti prea mult de la tanara noastra natiune democratica!
Echilibrul si normalitatea au parasit, in egala masura, vocabularul si obisnuinta noastra atat la nivel national cat si particular, doar e democratie „domle”; nu recunoasteti sloganul politic al economiei care duduie si al exodului economic pus la cale de clasa politica si aprobat, cel putin tacit, de mai intreaga societate romaneasca libera si vocala ?
Daca ati incerca sa descoperiti cum am fentat iarasi realitatea, de data asta in grup organizat de provocarea mirobolanta a libertatii de a castiga prezumat legal, v-ar astepta o lovitura teribila de imagine si ratiune, caci nu numai echilibrul si normalitatea au fost termenii, valorile pe care le-am alterat, ci insasi esenta vietii de bucurie si satisfactie simpla intr-o lume condusa de castiguri si dominata de tehnologie.
Trist, nu-i asa ? Adica criticam obiectiv o tendinta la care am fost mai mult partasi decat victime, nu credeti ?
Îmi pare că din 1977 până azi sunt atât de puţin simţite schimbările ce ar fi trebuit făcute de treizeci de ani.
Din nefericire,la nivel politic, nu văd nicio diferenţă. Ba mai rău. Politicienii de azi sunt mult sub nivelul unor Corneliu Mănescu, I.Gh.Maurer sau Ștefan Voitec. Contemporanii noștri ascund în altă manieră soarta mizerabilă a românilor în vremea holerei, decât o făceau comuniștii. Trebuie doar să le schimbăm mentalităţile de arendași și grofi. Căci se pare că puterea le-a cam luat minţile. Și e păcat.
Nasol daca nu vedeti nici o diferenta.
„Comunistii” sunt de fapt borfasi de cea mai joasa speta, care au furat „avutia nationala”, iar apoi au „legalizat” acest furt, prin asasinarea cuplului Ceausescu si prin asa-ziele „programe de privatizare in masa” 1 si 2.
Ideologia comunista a fost „povestea”, pretextul prin care au ajuns in varful piramidei.
Cei de atunci sunt de fapt cei de acum: aceeasi borfasi, insa nepatati de mega-infractiunile comise.