Mi-aș dori mult să se concretizeze, dar o serie de declarații din ultimul timp din zona administrației publice cu privire la ce urmează par, din păcate, de un optimism aproape ciudat.
Mai să crezi că am avut noroc cu pandemia COVID-19 și am găsit rețeta magică pentru succesul economic rapid și canalizarea energiilor naționale. Va ploua cu investiții, creativitatea va fi descătușată, mult mai mulți oameni vor munci cu sârg și se vor îmbulzi să plătească taxe, digitalizarea va ajunge curând în fiecare sat cu programe educative de calitate pentru toți, românii nu vor mai pleca din țară, toate sectoarele vor putea fi ajutate și vom reveni rapid, „în formă de V”, la nivelul economic anterior, subînțelegându-se că am avea șanse bune să-l și depășim în ritm alert.
Dacă e vorba de o strategie de comunicare politică, nu ar fi una fără destule precedente în România, dar cred că este una hazardată pe multiple planuri.
În primul rând, diluează mult efectul mesajului anterior care viza dezastrul găsit la sosirea la putere. Acesta depășise nivelul de mesaj clasic la orice schimbare de guvernare, numeroasele măsuri populiste din ultimii ani fiind percepute ca excesive de mulți români. Or, acum se sugerează că deciziile ferme și inspirate ale autorităților au reușit în câteva luni nu doar să atenueze, ci chiar să contracareze pasivul respectiv și împing deja țara în sus. Așa ceva poate pune în evidență înțelepciunea măsurilor, dar va putea fi speculat și în sensul că nu era chiar așa dezastru anterior, de vreme ce s-a realizat atât de repede o astfel de minune în România și asta și în contextul unei pandemii.
În al doilea rând, asumându-se, practic, o asemenea reușită și un astfel de nivel de control al situației, se riscă asumarea, de fapt, cvasi-exclusiv și a răspunderii politice pentru ce va urma dacă cele prognozate nu se vor întâmpla. Or, greul va începe abia peste câteva luni.
În al treilea rând, se induce o presiune artificială spre larghețe, inclusiv cu privire la procentul cu care ar trebui mărite pensiile – dacă se anunță că va fi așa de bine, devine mai greu de justificat un procent mult mai rațional decât 40%.
În al patrulea rând, se va produce o scădere de credibilitate din simplul fapt că declarațiile par, cred, hazardate oricărei persoane cât de cât informate, dar potențial și multor persoane mai puțin informate (pur intuitiv, având în vedere ce se vede în jur și istoricul (ne)reușitelor din România ultimilor 30 de ani).
O situație rea se decontează politic oricum, dar dacă sugerezi anterior că ea va fi „luminoasă”, decontul este agravat artificial.
În fine, pe plan mai larg, se subminează prea ușor strategia promovată de ani buni pe dreapta eșichierului politic de afișare a unei mai mari responsabilități, cu o rezistență matură și competentă la tentațiile populismului.
Riscul e mărit de faptul că realitatea va arăta probabil diferit de un „V” încă înainte de alegerile parlamentare, asta dacă nu vorbim doar de prima parte a literei.
Pentru cazul în care declarațiile respective s-ar baza pe convingeri la nivelul unor funcționari ai ministerelor în cauză,ar trebui avut în vedere, de exemplu, că:
1. Teoria evoluției multor crize economice în formă de „V” se raportează la ideea că numărul de luni de declin economic este egal cu numărul de luni de care e nevoie în sens invers pentru a ajunge la nivelul anterior debutului crizei. Adică, dacă un declin economic durează 12 luni, tot 12 luni vor fi necesare pentru a ajunge din nou de la punctul cel mai jos respectiv la cel inițial.
2. 6 din ultimele 7 crize economice globale au avut, într-adevăr, o astfel de evoluție, dar aceea în care nu s-a întâmplat asta a fost tocmai ultima criză – cea din 2007-2010.1
3. Faptul că tocmai ultima criză a evoluat diferit ar fi trebuit să fi fost un prim element care să îndemne la prudență în prezent. Nu doar că recuperarea a durat atunci în UE aproape 2 ani, dar numărul de locuri de muncă a revenit la nivelul anterior după 6 ani (în condițiile a mii de miliarde de euro de „quantitative easing”)2. Graficul nu a fost, deci, un „V” și nici nu a arătat la fel pentru toată populația.
România a revenit mai rapid la creștere cu ocazia ultimei crize doar în contextul măsurilor economice dure, care au costat politic, find calibrate eronat.
Acum nu numai că nu pare că se mai „îndrăznește” să se taie ceva, dar încă se dă de înțeles că ar fi în continuare posibil să fie mărite pensiile cu 40% și se și încurajează așteptările în acest sens cu anunțuri super-optimiste. Or, criza care tocmai a început e mai gravă decât cea din 2007-2010, implicând și recalibrarea unor sectoare întregi.
În aceste condiții, a crede că vom evolua mai repede de cum a evoluat UE data trecută pare foarte hazardat.3
4. Criza actuală fiind lansată abrupt din cauza pandemiei COVID-19, o evoluție „în formă de V” nu ar fi posibilă nici măcar teoretic (în lipsa unui tratament vindecător care să fie deja disponibil). Dacă ar fi să luăm de bun mesajul că deja se văd semne pozitive și se controlează situația, ar trebui să ajungem la nivelul anterior în 3-4 luni, ceea ce este chiar imposibil. Dacă se consideră că suntem abia la începutul declinului și că forma de „V” s-ar raporta la un punct maxim de coborâre pe la mijlocul anului viitor, urmând a ajunge de unde am plecat spre sfârșitul lui 2022, ar trebui comunicat în consecință.
5. Din păcate, sunt numeroase premise ca următoarele 24 de luni să reprezinte o perioadă dificilă pentru România.4
6. Un aspect important este acela că nu se va putea reveni în 2021 la nivelul de consum din țară din 2019 având în vedere cele de mai jos, inclusiv factorii (7)-(14).
De exemplu, trecerea de la măsurile de susținere pasivă a șomajului tehnic la măsuri active de stimulare a angajărilor va avea un efect mai mic decât se speră pentru că economia reală nu poate susține în primă fază același număr de salariați la același venit.
Cât timp plătește statul costul rămânerii acasă pentru multe persoane (cum este în prezent), statistica nu reflectă realitatea economiei în privința viabilității locurilor de muncă/veniturilor respective.
De asemenea, pe lângă consecințele oricărei crize economice asupra numărului de angajați și veniturilor salariale, consumul populației va fi înfrânat parțial din motive medicale și psihologice. Astfel, pe 15 mai nu va fi ceva fundamental diferit din punct de vedere medical față de acum două săptămâni și se așteaptă chiar de autorități un al doilea val de cazuri de infectare cu COVID-19 în toamnă (lăsând la o parte decalarea cifrelor oficiale actuale față de realitate din motivele explicate cu o altă ocazie5).
Pentru că nu se anticipează un tratament larg disponibil care să vindece 100% pacienții cu COVID-19 mai devreme de un an, cel puțin câteva procente bune din populație (probabil peste 10%) nu-și vor relua obiceiurile de consum la nivelul anteriorprea curând. Procentele respective vor fi în principal dintre segmentele de populație cu cele mai multe mijloaceeconomice (mai informate, mai preocupate de sănătate, mai puțin dependente economic, mai aproape de a intra în segmentele considerate oficial vulnerabile, ceea ce coincide, de regulă, cu maturitatea profesională și financiară). Efectele se vor vedea (și după 15 mai – probabil până la sfârșitul anului 2021) în numărul de kilometri parcurși cu mașinile anual și consumul de combustibili și piese de schimb, turism, restaurante, baruri, terase, cafenele, saloane de înfrumusețare, săli de sport, plaje, concerte, conferințe și seminarii, frecvență a unor categorii întregi de cumpărături neesențiale, petreceri pentru copii și adulți, tabere școlare, chiar unele servicii medicale etc).
Implicațiile problemelor din unele sectoare vor fi o vreme mai largi decât ce apare direct. De exemplu, sectorul „horeca” are o contribuție relativ redusă la PIB (sub 2%), dar ponderea în angajările din sectorul privat e relevant mai mare (aproximativ 400 000 angajați). În plus, un procent notabil în România de mici afaceri de acest gen nu este fiscalizat corespunzător, ceea ce nu e bine, dar nu înseamnă că toți cei care lucrează acolo nu consumau la rândul lor cu venitul propriu, fiscalizat sau nu, produsele altor sectoare mai bine fiscalizate.
Nu trebuie ignorat nici faptul că generațiile care vor intra pe piața muncii anul acesta și anul viitor vor avea debușee reduse, finalizarea școlii acasă neajutând nici ea.
Pe lângă dificultăți personale pentru numeroși români, cele de mai sus vor avea consecințe notabile asupra veniturilor multor oameni și firme, precum și în ceea ce privește nivelul impozitelor aferente.
8. De asemenea, cu 75% din exporturi către alte țări din UE, recuperarea României va depinde semnificativ de evoluția zonei euro (care nu anticipează un „V”).
De altfel, anterior pandemiei, prognozele economice anunțau un declin al creșterii economice în UE în următorii ani. Raportul european de prognoză economică publicat 7 noiembrie 20196 anticipa că anul respectiv urma să fie finalizat cu o creștere de 1.1%, relevant mai slabă decât se prognozase anul anterior (1,7%) și actualiza „în jos” și prognozele pentru 2020 și 2021 la 1,2% pe an. De asemenea, sugera scepticism și pentru perioada imediat de după.
Scăderea producției industriale a României din primele 9 luni ale lui 20197 a fost mai puțin vizibilă, creșterile de salarii susținând consumul ce ținea de alte ramuri economice, dar a reprezentat o consecință naturală a celor de mai sus.
A crede că pandemia va îmbunătăți evoluțiile prognozate anterior ei nu are un suport prea rațional.
Implicațiile vor viza veniturile aferente tot lanțului de valoare implicat în export și vor include și efecte indirecte (consum mai mic al oamenilor care lucrează în acele sectoare de produse/servicii din alte sectoare).
De altfel, ultimul raport european de prognoză economică publicat pe 6 mai 20208 anticipează că 2021 va fi mai bun ca 2020 pentru România, dar doar pe la jumătatea anului 2022 s-ar atinge din nou nivelul din 2019. Revenirea trebuie văzută și în contextul în care deficitele bugetare ale României pentru 2020 și 2021 sunt anticipate de raportul respectiv să atingă niveluri foarte mari, iar același document estimează că datoria publică va crește în 3 ani de la 35.2% (în 2019) din PIB la aproximativ 54¾% (în 2022).
8. Investițiile în industrie au inerții destul de mari și pot fi semnificative, dar etapele care preced demararea efectivă (studii, autorizații) durează în general peste 1 an. Contextul actual nu va facilita o avalanșă de proiecte, dimpotrivă, gradul de incertitudine fiind mare. Investițiile statului nu vor putea compensa pe cele din sectorul privat din lipsă de resurse suficiente și va conta și în ce vor fi făcute, versus cost și efect în economie.
9. Sumele de bani care vor fi trimise de români din diaspora în țară vor fi semnificativ mai mici în 2020 față de 2019 (când au fost de peste 3 miliarde de euro) și vor rămâne relevant sub nivelul anterior și anul viitor. Consumul rudelor din țară va fi afectat și de acest aspect.
10. Seceta și investițiile insuficiente în irigații vor afecta suplimentar veniturile multor români anul acesta, precum și încasările la buget anul viitor.
11. Evoluția demografică și partea de sănătate mai largă nu vor ajuta nici ele.
12. Majoritatea companiilor de stat au rămas cu mai puțini bani de investiții în 2020, trebuind să plătească dividende semnificative. 2021 riscă să fie mai rău.
13. Faptul că bugetul de stat are un nivel de încasări peste așteptări până în prezent este foarte puțin relevant pentru gravitatea crizei, încasările până în luna mai 2020 ținând, în principal, de activitatea anterioară pandemiei. O parte din încasări au și fost accelerate prin bonusare și alte modalități. Veniturile bugetare ale sfârșitului de an și cele ale anului viitor vor fi profund afectate de nivelul scăzut de activitate actual, limitând semnificativ marja de manevră a Guvernului. Oricum, cheltuielile au crescut mult.
14. Fondurile europene, sectoarele care vor rezista bine sau chiar vor crește și nevoile de consum noi vor ajuta, dar nu vor compensa prea curând factorii care acționează în sens invers. O revenire pe datorie, plătită cu propriii bani, nu ar schimba prea multe.
Se poate discuta mult mai amplu și diversificat, dar cred că:
- Dezavantajele supra-optimismului afișat în prezent de unii funcționari publici riscă să depășească semnificativ avantajele. Se pot da (chiar mai credibil) mesaje de încredere și de competență și pe o linie moderată, punctul de plecare și particularitățile crizei permițând asta.
- Banii de care dispune statul pentru investiții (mai mult împrumutați) vor trebui folosiți foarte atent pentru a maximiza factorul de multiplicare în economie și în buget.
- Investitiile de calibru în curs din sectorul privat ar trebui inventariate extensiv și avute în vedere în discuții pentru a vedea ce se poate face rezonabil în vederea continuării/finalizării lor în ritm alert (viteza unor autorizații, înlăturarea unor blocaje artificiale, facilitare utilități etc). O echipă interministerială ar putea coordona efortul de sprijin, cu evitarea irosirii de energii.
- Investiții private semnificative cu totul noi ar ajuta, desigur, dar va fi mai complicat decât pare la televizor. Va fi ușor să se anunțe atragerea câtorva, dar volumul necesar pentru o țară întreagă este foarte mare. Scurtarea unor lanțuri de aprovizionare nu se face nici peste noapte și nici predestinat geografic (și nici nu va fi așa masivă). Vom avea și dezavantajul că înainte de alegeri parlamentare nu se observa vreo năvală la investiții nici în vremuri normale. Va fi nevoie de un efort concentrat și abil. Fondurile europene vor conta mai mult ca de obicei.
- Echipe sectoriale ar trebui să caute bani și idei în toate direcțiile, cu atenție însă la transparență decizională și potențiale conflicte de interese. Orice afacere poate să meargă dacă statul garantează piețe sau suportă costuri, dar trebuie să fie căutate proiecte ce pot sta pe propriile picioare rapid sau care să fie cu adevărat strategice.
- Debirocratizarea și informatizarea sunt deja anunțate și sunt puncte cu adevărat importante care pot accelera circuite economice și chiar scoate la lumină o parte din economie. Proiectele care ar putea schimba fundamente vor necesita, însă, timp, experiență tehnică, formare profesională masivă și determinare.
- Un program de susținere specială pe piața muncii a absolvenților din 2020 și 2021 va fi important pentru gradul de succes pe termen mediu și lung a două generații.
- Ajustarea numeroaselor dezechilibre acumulate în ultimii 30 de ani ar fi mai mult decât necesară, doar că destule par că vor rămâne la fel sau chiar se vor adânci în primă fază, cel puțin până la alegeri.
Concluzionând, nu se pune problema că ne-ar așteapta o catastrofă, dar urmează o perioadă de aproximativ 24 de luni dificilă la nivel macro și în medie. Realitatea încă este camuflată parțial de preluarea de către stat (pe datorie) a multor costuri și de amânarea a numeroase scadențe.
Au fost atâtea politici eronate în ultimii 30 de ani că nu ar fi, totuși, greu de îmbunătățit destule aspecte rapid chiar și în perioadă de criză, dar nu la modul și în ritmul sugerat de unele mesaje publice din prezent.
Pe de altă parte, nu se așteaptă mai nimeni la miracole când toată planeta e afectată, ci mai degrabă la realism, decizii echilibrate și bine fundamentate, transparență și determinare în a îmbunătăți situația și a urmări interesul general. Să sperăm că vom vedea cât mai mult din toate acestea.
NOTE______________________
1 https://www.jpmorgan.com/global/research/2020-covid19-recession-recovery
2 https://www.contributors.ro/administratie/%e2%80%9ecursa-infernala%e2%80%9d-%c8%99i-modelul-socio-economic-al-urmatorilor-15-20-ani/
3 https://www.businessinsider.com/economic-outlook-recovery-take-four-years-relief-falls-short-guggenheim-2020-4
4 https://www.cnbc.com/2020/04/06/coronavirus-update-a-v-shaped-economic-recovery-getting-less-likely.html
5 https://www.contributors.ro/analize/de-ce-trebuie-schimbata-abordarea-cu-privire-la-testarea-pentru-covid-19/
6 https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/economy-finance/ip115_en_0.pdf
7 A se vedea:http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/ipi09r19.pdf. În perioada 1.I – 30.IX.2019, comparativ cu perioada 1.I – 30.IX.2018, producţia industrială a scăzut cu 1,5% ca serie brută şi cu 2,1% ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate. Datele pe septembrie 2019 arătau o scădere de 4,8% față de septembrie 2018 ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate.
8 https://ec.europa.eu/economy_finance/forecasts/2020/spring/ecfin_forecast_spring_2020_ro_en.pdf
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Excelenta analiză! Felicitări pentru prezentarea realistă și rațională a situației, domnule Bondoc! De acord că o asumare rapidă a situației reale va determina o accelerare a masurilor luate, și implicit un alt efect asupra pacientului, numit economie. De notat ar fi desi autorul s-a ferit elegant sa îl nominalizeze de efectul dezastruos al politizării măsurilor luate de puterea actuală. Adică nu vine ministrul finanțelor să spună m-am împrumutat mai ieftin decât pesede anul trecut pt că în câteva luni e foarte probabil sa se împrumute mult mai scump fata de pesede. Nu e loc de joc politic in criză economică, asta nu înțelege Iohannis și guvernul său. E prea puțin timp de reacție, prea limitată marja de manevră, prea puține resurse și o competență totuși limitată la nivelul administrarii. Trebuie luate decizii importante legate de asigurarea unor rezerve de capital extern fie fmi, berd, banca mondială din timp cat încă nu se strica ratingul de țară, cat încă nu s-au lansat programe de ajutor pe scara largă pt state. Asta ar însemna responsabilitate. A nu se uita dependenta structurală a economiei României de economiile din vest, situație care în Polonia nu exista datorita capacității ridicate de autofinanțare a economiei locale. Guvernul tb să știe că bugetul cu care lucrează depinde de factori care nu sunt deloc sub controlul său, inclusiv măsuri ale unor decidenți externi care modifică fluxurile import – export și cost de finanțare, respectiv disponibilitate de finanțare.
Va multumesc.
Un text amplu, ce ne prezinta o situtie economica la zi si ne arata un posibil viitor (imaginativ sau poate nu ) raportat la economia Romaniei .Deocamdata stim sigur ca am pornit la drum cu un deficit de aprox 4,6 procente (situatia lasata de vechea guvernare actualei guvernari). Mai stim ca , in acest interval de timp, au intrat in tara circa 1,3 mil de cetateni romani ,ce cheltuie si ei ceea ce au acumulat in strainatate si ceea ce produc in tara ca venit propriu in acest moment . Stim ca exista o lege (data de vechea guvernare) ce obliga cresterea pensiilor cu 40 %, dar care crestere nu tine seama de rata inflatiei , ea este atasata doar pensiei actuale, ceea ce mai creste vechiul deficit cu citeva procente (asta doar pentru a arata exact locul si situatia initiala de unde actualul guvern pleca la drum si este responsabil pentru ceea ce urmeaza) .Peste toate acestea s-a suprapus – pandemia- ce are efecte dramatice si asupra starii economice .Statul este obligat in aceasta situatie sa se imprumute masiv , nu are alta solutie de redresare a situatiei economice . La jumatatea anului in curs guvernul este obligat sa prezinte un raport privind starea economiei la zi si de aici incolo totul se aseaza pe alte fagasuri . Ce inseamna asta . Daca pandemia se opreste si economia este repornita pina la jumatatea anului in totalitate , exista premiza unei dezvoltari economice .Sa nu uitam ca Romania traia si exista si atunci cind cu ceva vreme in urma cind PIB-ul ei era cu multe procente mai mic . Multe lucruri ce deja au fost spuse in text ne dezavantajeaza evident, dar sunt si unele ce ne pot ajuta si toate acestea sunt la dispozitia guvernului . Daca in urma alegerilor din toamna anului acesta se va detasa o majoritate absoluta atasata de un singur partid sau de o alianta din doua partide atunci perspectivele de crestere economica sunt rezonabile . Imprumuturile ce au crescut marja de indatorare (stam inca bine fata de altii ) trebuiesc folosite judicios in investitii capabile sa produca plusvaloare .Probabil ca in urma unor realocari de capacitati economice , fie ea si partiala , Romania , ca parte a acestui proces , va obtine investitii majore si infuzii de capital substantiale . Scurtarea traseelor de transport si a costurilor de stocare va fi si ea benefica sau macar va egaliza costurile de productie cu vechiul procent obtinut in locatia de baza .Uniunea europeana(si Romania ) mai are avantajul de a porni reconstructia economica avind la baza , un pret mic al petrolului . Problema esentiala este insa cum determini ca intregul sistem economic, golit de fonduri (partial) sa plateasca taxele si impozitele corect . In viitorul imediat va exista si o lupta pe piata muncii unde multa lume se va reprofila, isi va reconsidera capacitatile si va incerca sa obtina venituri in diverse moduri, ceea ce duce spre o recalificare automata a energiei cetateanului . Cumva amorteala in care populatia Europei se afla este inlaturata si lupta pentru existenta se va acutiza . Nu este usor pentru nimeni ceea ce va urma , dar asa este omenirea si poetul are dreptate cind ne spune .O luptă-i viaţa; deci te luptă- Cu dragoste de ea, cu dor.(G.C.) Desigur, la nivel politic, semnalele nu pot fi date prapastios , nu poti suprapune o nenorocire (epidemia ) cu o alta posibila nenorocire (caderea economica ) ar fi ciudat sa faci asta . Doar sa ne uitam in jur si intelegem cum totusi aici unde ne-a adus viata , in UE , ne avantajeaza nesperat de mult . De unde ne-am fi imprumutat si daca da ,la ce costuri ,daca acum eram de unii singuri ?Nici nu vreau sa ma gindesc ce s-ar fi intimplat .
Suntem totusi un popor care intelege ceea ce se intimpla acum in lume si cred ca vom trece si peste asta impreuna .
Multumesc pentru comentariu. Cu privire la romanii veniti in tara, am detaliat intr-un comentariu mai jos. Diferenta neta e mult mai mica decat intrarile si nici nu e pusa pe cheltuit.
Altfel, desigur, se va trece si peste asta, doar ca va fi mai complicat si va dura clar mai mult decat se anunta. Ce am incercat sa arat este ca se genereaza riscul unor costuri politice si economice siplimentare din erori neprovocate si care pot fi evitate chiar ramanand in linii care sa spuna mai mult oamenilor ce vor sa auda.
E mai bine sa fii prudent si sa arati ce rezultate bune ai reusit sa obtii, decat sa para ca ai apreciat gresit aspecte pe care era hazardat de la inceput sa le apreciezi astfel, mai ales ca nu va fi nicio hora nationala si majoritatile solide se obtin de cei care reduc numarul de erori.
Analistii au esuat in a prezice crizele ecomonice. Evident au fost fatalistii de serviciu care „au nimerit-o” si care s-au erijat in adevaratii cunoscatori ai mersului lumii.
E o meserie in care dogma te prinde si te inchisteaza, pierzi legatura cu lumea reala. Exista si explicatie: cand 99% din bani se afla in posesia a 1% din populatie, conceptul de piata libera e distorsionat profund. Analistii si economistii nu produc servicii intr-o piata libera. Nu iti poti scoate taraba pe strada sa vinzi analize economice oamenilor de rand.
Ca si multe alte meserii, oamenii s-au pervertit masiv fiindca nu sunt in slujba majoritatii oamenilor, ci apara interesele celor 1% cu foarte multi bani. Temerile si preocuparile lor sunt ale celor cu foarte multi bani.
Toata lumea e vazuta prin niste indicatori economici cretini dupa mine, gen „crestere economica”. Cand nu e crestere, e colaps, lumea asta, in care si-au bagat ei coada, nu poate functiona pe stagnare 1-2 ani pana trece virusul. Daca avem crestere, nu conteaza ca ne taiem padurile, „e bine”, in sensul ca averile celor cu multi bani sporesc, in timp ce datoriile publice cresc. Datorii care sunt ale noastre, ale celor multi, pe care insa nu le simtim, au ei grija di de asta.
Nu va luati dupa ei, pretind ca ei vad lumea din multe unghiuri, economic, politic, istoric, filosofic, psihologic, social, samd. Omenirea si umanitatea sunt mult prea complexe pentru a le prezice comportamentul un soarece de banca.
Si oricum articolele de genula acesta sunt publicitate mascata.
Pareti cam suparat pe viata. Nici nu sunt sigur de cate ori incercati sa ma jigniti pentru ca aveti comentarii destul de diferite ca idei si partial contradictorii.
Daca incercati sa spuneti ca sunt fatalist – chiar nu sunt: articolul putea sa sune foarte diferit daca eram. Oricum nu am vazut nici un argument care sa contrazica vreunul din cele pe care le-am adus, ci doar niste generalitati, iar analizele pe care le-am citat privesc doar parti din ce am incercat sa pun cap la cap si de multe ori din alte unghiuri si nu sunt nici ele fataliste (sunt multe altele chiar apocaliptice).
De altfel, ceva mai jos in comentariu spuneti ca nu se poate sta 1-2 ani in stagnare din cauza pandemiei, ceea ce sugereaza ca si dvs considerati ca efectul de infranare a consumului la care m-am referit se va produce.
Daca apreciati ca orice analiza e pierdere de vreme si analistii – desi incearca sa se uite la date mai largi – sunt cei mai deconectati de realitate, bazati-va in continuare pe soarta si declaratii fara nicio analiza in spate, dar ma tem ca nu veti avea mai mult succes.
Aveti dreptate ca indicatorii economici nu reflecta tot ce ar trebui, dar in cazul unei crize economice chiar conteaza.
Cand spuneti ca articolul ar fi publicitate mascata – la ce va referiti? Daca la mine, partea buna ar fi ca articolul nu vi se pare de fapt chiar rau, ca nu ar avea cum sa ma ajute altfel, dar nu asta a fost intentia; oricine scrie si nu doar in Romania, isi asuma mult mai mult dezavantaje, inclusiv de a intalni aprecieri precum ale dvs. Daca va refereati la altceva, nu vad la ce, dar poate clarificati.
Nu stiu cate comentarii de-ale mele ati vazut, va asigur ca acela a fost singurul comentariu si acesta e primul dvs articol pe care il citesc. Scopul meu nu e sa va jignesc si tot ce am spus nu a fost direct la adresa dvs, ci la adresa tuturor celor care, in vremurile acestea se arunca sa faca speculatii in spatiul public sperand ca vor castiga notorietate. De exemplu, nu am zis de dvs. ca sunteti fatalist. Am spus ca, exista niste fatalisti care prezic crize in orice moment, si cand ele se produc, ei devin triumfalisti fara a avea vreun merit, la fel cum unii prezic cutremure fara nicio baza stiintifica si sunt chemati la toate televiziunile drept specialisti imediat dupa cutremure :). Este clar ca vom avea o contractie economica, la fel cum era clar in martie ca vom avea imbolnaviti si morti.
Asadar nu va contrazic. Insa, la precedenta criza am citit tot felul de articole ale unor analisti si acum, tragand linie, imi dau seama ca nu mi-au folosit la nimic. Apropo, daca doriti sa vedeti ceva mai putin mediatizat, dincolo de propaganda acelor vremuri, iata un punct de vedere despre criza precedenta care mi se pare foarte pertinent ( de ce nu spun economistii mai mult despre asta ? – pai simplu, nu „musca” mana care ii hraneste ):
https://www.youtube.com/watch?v=nGt82RFfg3U&vl=en.
Ca unul din cei 99% care detin sub 1% din capitalul lumii, va spun ca toate aceste analize economice nu m-au ajutat cu nimic si de fapt, putine decizii putem lua intr-o criza, noi oamenii marunti. Aceste analize economice nu mi-au spus in 2008 nici daca sa imi schimb bruma de bani din lei in euro. De aceea va spun, dvs cui va adresati de fapt?
In timp de criza, de ex in aceasta pandemie eu vad doua tipuri de stiri sau mesaje:
A: stiri savanto-bombastice, cu vaccinuri si medicamente minune, interviuri cu mari „somitati” care spun in general „predictii” si lucruri marete gen tratamente, evolutii economice, geopolitice, care pe omul de rand nu il ajuta cu nimic, ba chiar mai rau ii fac, fiindca omul de rand le poatepercepe gresit de obicei.
B: stiri concrete despre ce ne ajuta in viata de zi cu zi: cum sa ramanem calmi, sa ne spalam pe maini, cum se poarta o masca, ce dezinfectant e mai bun, cum sa facem miscare inchisi in casa, samd.
Ciudat, efectul crizelor de orice fel, sanitare, economice, pentru oamenii de rand este limitarea optiunulor: raman fara job, vad cum economiile se devalorizeaza pe baza inflatiei fara sa poata decide ei ceva, deciziile le iau cei 1% care au 99% din bani. Optiunule ramase omului simplu sunt lupta de la firul ierbii: sa te speli, sa te feresti, sa incerci sa ramai sanatosi la minte si corp.
Asa ca va mai intreb o data, dvs. in ce categorie credeti ca va incadrati? Fiindca eu va suspectez ca dvs si cei ca dvs va adresati celor 1% care va dau de mancare, prin natura meseriei dvs, asemeni marilor artisti ai Renasterii, aveti nevoie de un „sponsor”, nu puteti sa iesiti cu taraba pe strada sa vindeti analize economice omului de rand ;).
Nu prea vad cum acest articol mi-ar castiga cine stie ce simpatii de la cineva care ar contribui la venitul propriu in vreun fel, dar poate imi scapa ceva. E adevarat ca nu mi-am propus nici sa schimb lumea prin acest material, ci doar sa atrag atentia asupra unor abordari macro care imi par eronate politic si economic.
Altfel, sunt numeroase probleme in crize intr-adevar, dar cauzele profunde pot fi de multe ori mult mai impartite si diverse decat suntem cu totii tentati sa credem.
Bun simt si realism ! Se aude (unde-ar trebui) ?
„Find calibrate eronat” din textul dv. , se scrie corect fiind. Intregul articol aduce multe clarificari in plan economic, dar politicienii au alte abordari, pentru ca primeaza interesul electoral. De aici si iesirea furioasa a presedintelui si premierului contra deciziei CC contra amenzilor. Nimeni nu spune sa se stopeze acestea, ci sa fie mai clar aplicate si raportate la venituri. Apoi, cei cu pregatire f.buna in domeniul economic de-a lungul ultimelor trei decenii au facut sugestii pertinente guvernelor, dat nu au tinut seama, politicianismul ieftin si pagubos a primat in decizii.
Imi pare rau pentru eroarea de scriere respectiva. Va asigur ca nu reflecta ceea ce stiu despre acel cuvant.
Legat de politica, cred ca nu sunt un naiv si inteleg si nevoile pragmatice din lumea actuala – de aceea problema pe care am ridicat-o vizeaza 2 aspecte pe care le consider nejustificate chiar si de abordari populiste:
(i) supra-aprecierea viitorului (si calendarului revenirii) la acest moment mi se pare o eroare chiar de comunicare politicianista din motivele explicate si daca nu se va reveni rapid va costa mai mult decat se crede;
(ii) incurajarea indirecta – inclusiv prin eroarea de la (i) care chiar poate fi evitata – a adancirii unor dezechilibre, crescand riscul sa fie anuntat un procent cu totul irational de marire otova a pensiilor. Mi-as dori sa se si dubleze, dar a intretine asteptari de procente uriase dintr-un foc, mai ales intr-un context precum cel actual, este, cred, eronat si excesiv si va fi decontat de toti romanii.
Multumesc foarte mult pentru raspuns. Aveti dreptate. Am multe date personale de cum s-au facut privatzarile, cum au fost vandute active importante pe mai nimic, cum au fost irosite resurse naturale, umane si financiare ce puteau sustine modernizarea tarii. Apoi multe lucruri negative pornesc de la o legislatie proasta si deficitara ce nu sustine mai puternic mediul privat. Chiar as dori sa citesc cu interes un articol bine documentat care sa ne demonstreze cum ar trebui sustinut mediul de afaceri autohton.
Va multumesc. Am inclus o serie de aspecte care cred ca ar ajuta la finalul articolului
De ce este capitalul românesc fragil? Despre cauze, dileme și viitor – postat tot pe contributors.ro.
Personal, cred ca daca am avea in vedere greselile descrise in articolul respectiv, am putea progresa destul de rapid. Este un subiect care ar merita, insa, intr-adevar o discutie separata si mai ampla.
@Aristotel – mediul privat nu are nevoie să fie susținut de stat, are nevoie să fie lăsat în pace să funcționeze. Dacă Registrul Comerțului ar avea cerințe cum are Companies House în UK și dacă legislația muncii ar fi aceeași ca în UK, s-ar înființa sute de mii de firme în România încă înainte de sfârșitul anului.
Nu are nimeni nevoie de ajutorul statului, măcar să-și plătească el facturile la timp și asta ar fi de-ajuns. Numai că statul român nu va liberaliza nimic, statul român va continua să sufoce economia până la prăbușire, exact cum a făcut și Ceaușescu. Măsurile aberante adoptate în prezent spun totul despre mentalitatea autorităților române de la momentul de față. Nu contează că se face economia praf și pulbere, satisfacția de a fi la putere cu orice preț nu are pereche la români.
Genul ăsta de situații sunt tocmai cele care necesită măsuri urgente de liberalizare, dar măsurile adoptate vor fi exact invers, de restricționare și de control excesiv asupra activităților economice. Pentru că o țară controlată de sus până jos de serviciile secrete, la fel ca Rusia, nu are cum să procedeze altfel. Mai degrabă se va ajunge din nou la alimente pe cartelă, decât să se liberalizeze ceva în România.
Totuşi, nu numai guvernul României este optimist, dar şi Comisia Europeană care vede şi ea o evoluţie economică în V, cu 2021 egalând situaţia din 2019. România poate şi ea evolua în V, chiar cu şanse mai bune decât Europa, fiindcă are potenţial de creştere superior. Da, România nu are capital disponibil, dar din câte văd eu actualul guvern vrea să aplice politici de creştere agresivă prin investiţii şi IMM-uri, ceea ce cred că e o idee bună. Vom trăi şi vom vedea.
Din pacate nu este asa. Vedeti va rog definitia V-ului. Comisia nu spune ca ajungem in 2021 la nivelul lui 2019, ci in 2022.
Raportul citat anticipeaza o scadere de 6% anul acesta si o crestere de 4,25% anul viitor. Asta inseamna ca anul viitor am ramane la aprox. 2,1% sub 2019 (4,25% din 94 + 94 e mai mic decat 100). Si asta cu un deficit bugetar de peste 11% in 2021 si cu imprumuturi anticipate in 3 ani de aprox. 20% din PIB.
Chestia cu „V”-ul este doar o găselniţă media, economia se poate prăbuşi brusc, dar revenirea ei este întotdeauna mai lentă. Vroiam să zic că „V”-ul ar trebui să fie( aproximativ) secvenţa 2019-2020-2021 cu 2020 minimul.
În legătură cu deficitul, el poate fi ţinut în limite rezonabile, mai ales dacă cheltuielile cu pensiile şi salariile vor fi diminuate/ impozitate. Oricum bara de deficit de minus 3% va fi depăşită de aproape toate ţările din UE.
Mă deranjează aceste exagerări cu efectele pandemiei şi acum cu criza economică. Parcă ar fi sfârşitul lumii. Nu înţeleg această isterie care înspăimântă şi înfricoşează lumea.
V-ul a provenit de la economisti – media doar a preluat-o. Un fel de isterie s-a creat deja legat de pandemie.
Dupa cum spune explicit si articolul, nu o sa fie o catastrofa, dar realismul e f important in perioada urmatoare pentru a diminua costurile si iesi ok cat mai repede (chiar daca nici vorba de V).
Mesaje supra-optimiste risca mult sa coste (artificial) si politic si economic.
Trebuie totusi aratat cum ca pierderile la buget nu vor fi atit de mari pe cit credea mai toata lumea . Dracul nu e chiar asa de negru. Turismul , restaurantele ,barurile si cele ce pot fi asimilate cu acestea , sportul in general , presa scrisa , industria auto si cea atasata zborurilor cu calatori , consumul de carburanti si poate si altele , au inregistrat pagube , . dar contributia in PIB-ul Romaniei , a acestor entitati economice ,nu era devastator de mare(nu prea plateau si unii nici nu declarau adevarul ) cu exceptia produselor petroliere , dar unde o data repornit consumul , se va pleaca de la achizitia la pret minim a petrolului .La jumatatea anului vom vedea exact cum stam , dar o data repornite, toate acestea, va exista o crestere a preturilor , pe aceste segmente, ce va compensa rapid pierderea existenta in aceste luni (oricum nu erau luni de virf in aceste activitati ).Pierderea este pina la urma in buzunarul celor care au acumulat poate si un pic evazionist sume mari de bani . Acestia vor trebui sa -scoata banii de la saltea- si sa isi plateasca salariatii , fie doar si din dorinta de ai avea prezenti atunci cind lucrurile vor reveni la normal . Pe de alta parte guvernul are intreaga situatie- bob cu bob -numarata si stie exact cine sunt cei care trebuie ajutati cu prioritate si cei care au banii – pitulati- pe ici pe colo – Pe de alta parte guvernul trebuie sa se imprumute ,deja o face , dar raportat la procentul din PIB admis ca si marime a imprumutului stam inca bine fata de altii ..Trebuie totusi remarcate efectele pozitive ale pandemiei : pretul mic al petrolului si al unor derivate , stoparea necesitatii de a mai folosi hirtie in cantitati uriase (invatamintul se muta online ), curatarea planetei si marirea calitatii aerului respirat ,decontaminarea acestuia (elementele daunatore ,ce pluteau la nesfirsit prin aerul din marile orase , ridicat mereu si mereu de circulatia infernala,restrictionarea si trecerea in online a multor proceduri medicale (batrinii se plimbau- una doua – la medic ) , interzicerea marilor adunari umane ,sportive , culturale s.a.m.d ce erau producatoare de stres imens si din ce in ce mai greu de gestionat (toate se vor muta online si la TV,intr-un cuvint o regindire totala a modului de functionare al omenescului pe planeta . .
Surplusul net de romani in tara e mult mai mic decat intrarile nete – este estimat la sub 350000. Acestia nu au mai avut venituri din afara, asa ca nu vor supra-consuma acum. Cat munceau, aveau venituri in strainatate care le permiteau sa trimita o parte la rude acasa. Acum nu o sa o tina nimeni intr-un chef. Imbulzeaza la cules de sparanghel nu s-a produs de bine ce era.
Combustibilul ajuta mai putin pentru ca scade consumul si taxele. In plus 50% din pretul benzinei este dat de accize, ceea ce va afecta semnificativ venitul bugetar aferent.
Ca evazionistii vor deveni acum responsabili, nu stiu ce sa zic. De regula, evazionismul creste in vremuri grele.
Sunt si efecte pozitive, cum spuneti, legat de mediu, de exemplu. Dar economic, pe ansamblu, va fi dificil.
Oricum, ceea ce incerc sa spun nu este ca nu va trece si criza asta si ca nu ar trebui sa fie vreo catastrofa, ci ca va dura clar mai mult decat se anunta si ca este eronat si economic si politic sa se intretina astfel de mesaje roz. E mai bine sa fii prudent si sa arati ce rezultate biune ai reusit sa obtii, decat sa para ca ai apreciat gresit aspecte pe care era hazardat de la inceput sa le apreciezi astfel.
@Principiul – excelent comentariu, din el se poate vedea cel mai bine cum gândesc în România cei plătiți de stat. Este însăși expresia feudalismului instaurat în ultimii 30 de ani în România. Politicienii și funcționarii publici se consideră un fel de nobilime, o clasă privilegiată, îndreptățită să trăiască din banii societății, însă fără să facă nimic util sau productiv ea însăși.
Realitatea va arăta cu totul altfel, disperarea cu care românii au plecat la cules sparanghel în Germania demonstrează că situația era deja dezastruoasă pentru acele familii. Amploarea actualei crize nu este nici măcar bănuită pe malurile Dâmboviței, nobilimea socialistă își imaginează că și la toamnă lucrurile vor arăta cam ca acum. Însă recolta de grâu, complet compromisă de seceta indusă de oprirea activităților economice, va fi primul contact serios cu realitatea.
Deocamdată nu se vede mare diferență dintr-un motiv foarte simplu: grâul ar fi fost tot pe câmp în luna mai, chiar dacă ar fi fost o climă perfectă și un an cu recoltă record. Abia în iulie-august va începe să se vadă dezastrul, după ce grâul va fi integral recoltat. Tot începând cu iulie-august se va vedea că diaspora trimite mai puțini bani în țară, iar banii pe care-i cheltuia ea în vacanță în România vor lipsi și aceia.
Chiar și țările serioase din UE vor avea nevoie de 2-3 ani ca să-și revină, așa că România va avea nevoie de 5 sau 6. La alegerile din 2024, România încă nu va fi revenit la nivelul din 2018-2019. Apetența pentru liberalizare este zero în rândul guvernanților de la București și asta va fi cu-atât mai evident pe măsura trecerii anilor. Exact ca în anii ’80, abia după o schimbare de regim la Moscova și după încă 3-4 ani pierduți cu autoritarisme gratuite, se va vedea și în România necesitatea unei liberalizări.
Aia nu, aia nu. Din ce traieste d efapt Romania? Daca HORECA nu, industrie aviatica nu, transporturi nu, cam din ce va „re-creste” Romania? Sa nu crezi ca daca Germania sau Olanda pica economic, Romania are o economie a ei, separata si intangibila. Adik traim si pe comenzi pentru cei de acolo, adik singurele lucruri care par mai neafectate pe moment ar fi cele legate d eindustria alimentara si/sau cea de IT/software pentru toate „tele-” astea. Plus cea medicala, daca avem ceva de facut pe acolo,d ar aia e pentru consum mai mult decat pentru productie si valoare intrinseca.
Deci, intrebare intrebatoare: din ce mai traieste Romania? Crezi ca turismul nu era destul de semnificatiov in Romania? Uita-te putin pe cifre si vei descoperi ca nu e enorm (Grecia sau Franta) sau nu e neglijabil. La fel si celelalte. Stai sa vezi si daca nu mai avem „capsunari”, suti, mironosite si altii care de bine de rau trimiteau ceva cascaval la glie…cam ce ramane? Servicii publice, pensii si presa online :). Business as usual, as zice:)
Felicitari pentru articol si respect pentru atentia acordata comentariilor.
Multumesc.
ar cam fi cateva posibilitati:
– guvernul isi poate permite declaratii optimiste tocmai pentru ca e constient ca nu are credibilitate; ceea ce e perfect plauzibil: de cand si-a castigat guvernul credibilitate ?
– guvernul isi poate permite declaratii optimiste tocmai pentru ca nu e constient ca nu are credibilitate; ceea ce e perfect plauzibil pentru orice guvern lipsit de credibilitate;
– guvernul incearca sa atenueze posibile tendinte de panica; ceea ce e perfect plauzibil sa fie interpretat corect: „fiti cu bagare de seama, nu lasati banii la indemana guvernului !”
In momentul de fata se merge pe politica pasilor marunti si nesiguri. Inca nu stim ce surprize ne mai ofera acest virus cu zeci de variante si cu o reaparitie din nou la Wuhan. Personal cred ca evolutia va fii cea a literei U, cu perioada de stagnare si tatonare mai mare. Apoi apare timid fenomenul de revenire ale unor fabrici si productii din nou in Europa din Asia. Romania nu isi va reveni foarte repede in ciuda optimismului lui FVC, pentru ca are putine produse cu valoare mare adaugata. Ar trebui sa fim activi si sa dam facilitati unor noi investitori ce parasesc tarile asiatice. Multi vorbesc de turism, dar la noi cel intern primeaza si mai putin incomingul, cu aport mare de turisti straini. Domeniile prioritare ar fi agricultura si ind.alimentara, ind.usoara, ind.militara, ind.chimica si a medicamntelor, ingras.chimice, mase plastice, mat.de constructii, mobilei, robotica. Atata vreme cat exportam resurse si materii prime brute si forta de munca nu putem avea abordari f.optimiste. Se impune si o reconfigurare la o dimensiune decenta a intregului aparat bugetar, la toate nivelele si regandirea a codului fiscal cu impozitare progresiva a veniturilor si averilor.