Există un consens: industria energetică românească se degradează de la o zi la alta. Începe de la lipsa de viziune, trece prin managementul defectuos și ajunge la lipsa de muncitori energeticieni. Toate palierele duc lipsă de profesioniști care pot furniza expertiză.
Dicționarele explică vulnerabilitatea ca o parte slabă, neconvingătoare, sensibilă, lezabilă, cu defecte, atacabilă, ușor de rănit. Un punct slab! Profesioniștii rămași în sistem, foarte puțini, spun că înainte de 1989 exista o foarte bună școală de energetică. Pot confirma: când am terminat liceul cei mai buni absolvenți se îndreptau către facutățile de aeronautică, nave, cibernetică, energetică și fizică nucleară. Unde sunt acei absolvenți ai energeticii? O parte au ieșit la pensie, o parte s-au specializat în alte domenii deoarece industia românească nemaiperformând nu a mai avut nevoie de energie și doar o mică parte a mai rămas parte din sistem.
Politica strică tot!
Clasa politică a luat dezicizii greșite. În 1989 România avea nevoia de consum energetic de peste 25.000 MW/oră. Dupa 30 de ani, în timpul iernii 2019 – 2020 maximul de consum nu a depășit 11.000 MW/oră și în timp de pandemie, cu economia oprită rar a depășit 6000 MW/oră.
Prima tendință s-a văzut în jurul anului 2000 când partidele au renunțat la „tehnocrați”, adică la specialiștii din anumite domenii, oameni onești cu opinii politice. După 2004 politicienii i-au îndepărtat pe cei din aparatul tehnic, deoarece aceștia nu strâng voturi și opiniile lor de specialiști nu au coincis cu „politicile de partid”. Profesioniștii întotdeauna au o probitate profesională și o moralitate ce îi impiedică să acționeze în sensul deciziilor greșite și în avantajul grupurilor de interese partinice și transpartinice.
Să nu uităm că managementul de partid este opus managementului de companie, în sensul că persoana aleasă ca președinte al partidului ajuns la guvernare trebuie să-și satisfacă clientela care l-a ales, acesta fiind obligat să acționeze în contradicție cu interesele companiilor pe care administrația națională sau locală trebuie să le gestioneze. Partidele, având și o lipsă acută de specialiști, își recompenseaza „carașolii”, oferindu-le sinecuri, aceștia neavând nici cea mai mică calificare pentru pozițiile ocupate pentru domeniile respective.
Partidele au nevoie de bani, aceștia fiind furnizați de grupurile de interese. Grupurile de interese economice, având o putere din ce în ce mai mare în domeniul energiei în ultimii 10 ani, acționează din timp, corupând persoane de decizie din partide pentru ca la momentul oportun să-și impună persoane care să le servească interesele. Astfel s-a ajuns la malversațiuni savante: Au fost create entități sau chiar societăți comerciale având drept scop scurgerea de fonduri, impunerea de politici contrare intereselor naționale și mărirea aparatelor administrației de stat pentru interesele sinecuriștilor și a grupurilor de interese.
Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie SA (SAPE SA, cu site inactiv de câteva luni) este un bun exemplu de studiat, mai ales că a fost desemnată să vândă măștile SP2 produse în România. A fost creată în 2014, în guvernarea lui Victor Ponta, pentru un anume grup de interese, ce azi este atribuit ALDE. Misiunea acestei societati, conform siteului Ministerului Economiei, Energiei, Mediului de Afaceri și Turismului este de a administra participații sociale la cateva societăți la care statul este acționar semnificativ, având ca obiect de activitate „Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management”, adică se suprapune cu activitatea unei direcții din același minister. Iată ce administrează:
- E – Distribuție Dobrogea SA = 24.90%;
- E – Distribuție Banat SA = 24.87%;
- ENEL Energie SA = 37,00%;
- E – Distribuție Muntenia SA = 10,00%;
- ENEL Energie Muntenia SA = 10,00%;
- Electrica Soluziona SA = 49,00%;
- Bursa Română de Mărfuri = 0,58%;
- Hidro Tarnița S.A. = 99,36%. (societate inoperabilă)
Datele preluate din site-ul Ministerului de Finanțe arată că SAPE SA, în anul 2018, la venituri de 38 milioane de lei și 27 de angajați au generat chetuieli de aproape 35 milioane de lei.
Tabel 1: Indicatorii financiari SAPE SA (prelucare Cosmin Păcuraru)
Lege după chipul și asemănarea lor
Legea 109 / 2011 a Guvernanței Corporative este inadecvată deoarece permite mediului politic de a o perverti, uneori și cu ajutorul „marilor companii internaționale de resurse umane / head hunting” care pentru sume nejustificat de mari legitimizează persoanele impuse de clasa politică și grupurile de interese pentru anumite funcții. Acest fapt îl confirm din experieță, în anul 2016 participând la o astfel de „selecție” oganizată de o firmă „cu experiență” în domeniu. Din candidaturile câtorva personalități cu notorietate în domeniu, a fost „selectat” acel „ales” care mai deținea încă 15 poziții în diverse consilii de administrație sau supraveghere, majoritatea în domeniul energetic.
De ce sunt la așa mare căutare aceste posturi? Pentru că remunerațiile membrilor Adunărilor Generale ale Acționarilor (AGA), Consiliilor de Administrație (CA) sau Supraveghere (CS) și uneori a Directoratelor sunt nejustificat de mari pentru responsabilitățile și munca depusă și în comparație cu salariile din domeniul energetic sau cu cele ale salariaților din compania respectivă, aceste remunerații mari făcând posibile sincurile amintite mai sus. Multă lume crede că există responsabilități pentru acești membrii AGA sau CS. Ei de fapt sunt „niște poștași” care „votează” în organismele respective ce se decide în minister. În principiu AGA și CS fac strategiile și CA sau Directoratele pun în aplicare aceste strategii și nu pot aproba cheltuieli mai mari de până la 5 milioane de euro, în funcție de mărimea societății. Despe calitatea profesională a acestora poate decide oricine este curios a studia cv-urile respectivilor. Intrând pe siteurile unor companii importante din infrastructura critică de producție, transport sau distribuție și studiind cv-urile decidenților ne putem da seama cine se încadrează, sau nu se încadrează, la impostură sau la aparteneța la grupurile de interese. (Transelectrica SA, Electrica SA, Hidroelectrica SA, Nuclearelectrica, CEOltenia, Transgaz SA , Romgaz SA)
Consumatorii captivi plătesc, România pierde
Așa aflăm cum industria energetică românească este vulnerabilă în fața unor camarile de „carașoli” de partid. Ca în orice domeniu în care există consumatori captivi și în special în domeniul energiei sumele vehiculate sunt enorme, lichide și sigure, avem motivația pentru care avem aceste grupuri de interese. Dar vulnerabilitatea nu este numai în energie ci și a pieței de valori, multe din aceste companii fiind tranzacționate la bursă.
O analiză comparativ istorică, facută de instituțiile competente, urmărind unde s-a capitalizat caștigul material sau de influiență, ar avea ca rezultat aflarea grupurilor de interese interne și externe.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Politizarea excesiva si incompetenta decizionala ce a actionat asupra multor domenii economice a dus in trei decenii la o dezindustrializare rapida si cu efecte negative pe termen lung. Nu totul merita distrus si vandut la fier vechi si pe terenuri ridicate mall-uri. Iar scolile profesionale trebuiau sustinute nu fabricile de diplome universitare. Ci retehnologizat si luate licente straine. Acum nici pentru domeniul casnic nu gasesti un electrician f.bun care sa schimbe toata instalatia electrica si cablurile din pereti si sa fii sigur ca nu iei foc. In domeniul energeticii este nevoie de inalt profesionalism si responsabilitate.
România primește acum mai mulți bani de la Comisia UE.27. E vorba de 19,626 miliarde Euro transferuri financiare, granturi subvenții nerambursabile gratuite din budgetul de 750 miliarde Euro prezentat de Comisie.
….”….. corupând persoane de decizie din partide pentru ca la momentul oportun să-și impună persoane care să le servească interesele. Astfel s-a ajuns la malversațiuni savante: Au fost create entități sau chiar societăți comerciale având drept scop scurgerea de fonduri, impunerea de politici contrare intereselor naționale și mărirea aparatelor administrației de stat pentru interesele sinecuriștilor și a grupurilor de interese. ….. A fost creată în 2014, în guvernarea lui Victor Ponta, pentru un anume grup de interese, ce azi este atribuit ALDE … „ ……
Cum se pot rezolva azi în Parlamentul de la București, în Guvernul de la București, în instituțile publice și intreprinderile de stat, problemele dăunătoare descrise detaliat de autor? Societatea civică distrusă de comuniști, opinia publică românească atomizată în Natiunea ceaușistă, a reânviat spiritul civic după eliberarea 1989 din naționalcomunismul autohton specific.
Ce e de așteptat pentru viitorul apropiat dacă situația în „democrația autohtonă originară specifică” proclamată de Iliescu/FSN care continua să mențină toată țara de 30 de ani în „decalajul istoric” față de vest?
În secolul mult lăudat la București statul român nu a reușit să asigure locuitorilor „un trai ca în vest”.
Soluții pentru tinerii de azi din țară?
Felicitari pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume! E greu de gasit in istoria nationala o perioada in care s-au irosit atatia bani si oportunitati de dezvoltare precum in ultimii 30 ani (si care o sa fie „decontata” de generatiile urmatoare).
In afara de integrarea regenerabilelor (felicitari pentru decizia legata de CEZ) trebuie folosita oportunitatea momentului pentru a re-orienta industria carbunelui.
O cale care probabil ar fi finantata de EU ar fi o autostrada Craiova-Motru-Caransebes care sa preia traficul pe E70 si sa ofere fostilor mineri varianta de a face tuneluri; probabil se pot face tuneluri si in legarea Moldovei de Transilvania
Dezvoltarea de baterii flow-cell sau alte metode de stocare ar implica suplimentar cercetarea si industria, alta oportunitate, alta discutie
Care mineri ? Majoritatea celor care au renuntat la locurile lor de munca au vrut sa se faca negustori si carciumari . A fost risipita si tehnologia si au disparut si oamenii ! Au trecut aproape 25 de ani de laq „reconversie”. S-au perindat prin guvernele Romaniei de la spionii KGB-isti ,alogeni din toate statele ,puteri europene sau mondiale ,”trimisi” ai multinationalelor cu interese in sistemul bancar ,comercial ,gaze,petrol, sau ai unor industrii ce trebuiau sa dispara din oferta tarii. Pana si institutiile fundamentale ale tarii au fost ‘privatizate” in interesul acestor „binevoitori” veniti cu aportul lor de capital in know-how . Astfel statul a ramas fara anticorpi . Sistemul de educatie si invatamant , care trebuia sa faca imunizarea prin „vaccinarea” cu educatire patriotica si cetateneasca,a fost si el ruinat .
Cu riscul de a fi acuzat de diverse, imi pastrez opinia ca sursa principala a acestui rau a fost este si va fi Ion Iliescu. Cred ca in ’90 trebuia indepartat cu orice pret, nu ales. Eliminarea lui acum este tardiva ca efect, utila doar ca reparatie morala (vezi mineriadele).
”Resursa umană” – o sintagmă, după părerea mea, nefericită. Este traducerea englezescului ”HR- Human Resources”. Prin această formă este degradată calitatea muncii omului, profesionalismul. Un manager dintr-o unitate economică gestionează (manageriază) resursele de care dispune unitatea respectivă: resursele financiare, resursele materiale etc și, pusă pe același rang, resursa umană. Are nevoie de x electricieni, y ingineri constructori, z – mai știu eu ce. Numărul contează.
Toate consiliile de Administrație au numărul necesar de membri complet. La fel și Consiliile de Supraveghere. Unde se vorbește de ”ștacheta profesională” pe care membrii acestor consilii, comitete, comisii etc trebuie să o atingă? Unde se face conexiune între domeniul în care trebuie să-și exercite ”profesionalismul” și expertiza pe care o au acești ”membri”?
Cum ar putea un individ cu vastă experiență, să zicem, ca ”mecanic șef” într-o fabrică de brânzeturi să aibă calitatea de membru expert în consiliul de administrație al, să zicem, Transelectrica? Nici măcar terminologia specifică domeniului nu o posedă, ce să mai vorbim de expertiză. Poate aceasta să fie o garanție pentru o strategie bună de viitor? Ocupă doar scaunul unui astfel de membru, încasează sume nemeritate dar, mult mai grav, poate să producă pagube. Și nu mici.
Aș înlocui sintagma ”resursa umană” cu ”resursa de oameni profesioniști”. Dacă vrem să fim în ton cu modernitatea, în loc de HR am putea folosi ROP.
Articolul este unul politic, cu inserții specifice domeniului. Aș sfătui autorul ca, legat de acestea, să consulte un profesionist din domeniu. Mărimea ”MW/oră” nu există. Cred că s-a referit la ”MW”. Apoi, nivelul 25.000 MW nu reprezenta ”puterea consumată” ci ”puterea instalată” în sistemul energetic național din Romania. Puterea consumată era în 1989 în jur de 11.000 MW. Acum este considerabil mai mică. Dar, dacă avem puțină obiectivitate în noi, nu putem să nu ne aducem aminte că industria era puternic energofagă. Și chiar dacă puterea consumată era considerabil mai mare ca acum, multă vreme stăteam pe întuneric iar străzile se scăldau în bezna nopții. Era bine?
@ Istros…e o neintelegere aici: ideea transmisa nu este ca „era mai bine inainte”, ci ca industria romaneasca a scazut mult; e la fel de adevarat ca simultan a crescut mult volumul transporturilor si serviciilor (consumul de carburanti) si impreuna (electricitatea si carburantii consumati) probabil sunt tot pe la echivalentul a 11 GW instalati sau 150 GWh pe 24 ore (se transforma ambele in J); problema e ca a crescut disproportionat consumul pe baza de imprumuturi externe.
Greselile de exprimare se fac usor, de exemplu:
…”nivelul 25.000 MW nu reprezenta ”puterea consumată” ci ”puterea instalată” în sistemul energetic național din Romania. Puterea consumată era în 1989 în jur de 11.000 MW.”
Iar „HR” adevarat se ocupa in primul rand cu „credentialing” adica sa verifice ca un candidat indeplineste nu doar cerintele minime din fisa postului, dar si sa verifice autenticitatea documentelor trimise de candidat si recomandarile. De acord insa cu dvs ca promovarea politrucilor in functii de conducere este nu numai o insulta adusa zeitei Sophia/Minerva, dar si un real pericol actual si pentru viitor.
In fine, sa incercam sa gandim constructiv, pornind de la lucrurile bune propuse de interlocutori. De exemplu, se poate face o „autostrada electrica” (Pitesti-Craiova-Caransebes? Iasi-Cluj?) cu statii de incarcare de 10 MWh la fiecare 30 km pe sens, care sa integreze infrastructura energetica cu cea rutiera, si sa fie un factor de reglare al sistemului energetic national
Ideal ar fi un „coridor electric” Constanta-Nadlac, dar deja sarim etape
Nu este adevarat ca sistemele acestea, vitale tarii, nu pot fi conduse de catre incompetenti. Sunt sisteme foarte complexe, ba chiar sisteme de sisteme (sau sisteme de subsisteme, dupa caz). Intrucat legaturile de cauzalitate in aceste sisteme sunt dificil de sesizat cand privim ce se intimpla la conducerea sistemului, atunci efectele actiunile sau inactiunile unui manager incompetent nu “se vad” din exteriorul sistemului pe care il conduce, in cazul unui regim normal, decat in rarisime cazuri. In regim normal, sistemele acestea functioneaza datorita inertiei. Cat se poate “consuma” din inertia “generata” institutional in trecut de catre specialisti, aceasta este o problema foarte interesanta, dar depasim cadrul. In regim de criza insa, atunci cand apar probleme noi, presante si vitale, situatia se schimba radical. Plastic vorbind, in vreme de pace armata poate fi condusa si de un plutonier. Inertia nu mai foloseste, ci dimpotriva. Reactia naturala a unui manager incompetent, cauzata de capacitatile lui cognitive si de reperele morale, este de a impune o structura birocratica piramidala, ultracentralizata, in care insa el se ecraneaza fata de raspunderea de a decide executiv, de regula prin blocarea problemelor la esalonul secund de manageri. Fuga de raspundere se poate realiza si prin alte moduri (delegari, comisii, decizii evazive, decizii verbale imposibil de probat etc), dar ceea ce este esential este ca, fiind pornita din zona managementului de varf, evitarea asumarii raspunderii deciziilor se transmite organizational ca o avalansa. In acest context cei care au capacitatea de a gasi solutii “tehnice” (adica cei competenti, cati mai exista) se simt indreptatiti sa nu si le asume, chiar sa nu le “gaseasca”, din foarte multe motive (spre “deliciul” celor care inca cred ca un manager nu trebuie sa cunoasca sistemul, intrucat decide in baza solutiilor tehnice oferite de specialistii din subordine, vesti proaste: in aceste sisteme problemele aflate la nivelul superior de decizie nu au niciodata solutii pur tehnice, ba mai mult, unele se afla in raport de contradictie si concurente pe aceleasi resurse). Ultima bombonica o pot pune executantii, deoarece sistemul procedurat in care lucreaza le permite sa nu faca ceea ce nu a fost predefinit. Si unii vor alege sa nu faca, din considerente de justitie organizationala, prin raportare la valorile impuse de un manager incompetent.
In practica acestea sunt observabile cu usurinta in cazul crizelor care afecteaza mai multe sisteme vitale, de regula prin studiu comparativ. Spre exemplu, compania Mississippi Power (putere instalata 3500 MW, 147 statii electrice, 3400 km linii de transport, 6700 km linii de distributie, 1200 salariati – date aproximative), condusa de specialisti cu vechime in domeniu, a rezolvat exemplar problemele aparute ca urmare a afectarii instalatiilor de catre uraganul Katrina (aprox 70% din instalatii !). Reteaua a fost repusa in functiune in 11-12 zile (fata de 28 de zile cat reiesea din calcul), managerii din aceasta companie conducand 12000 de muncitori repartizati in 5000 de camioane (camioane care au consumat motorina in 12 zile cam cat consuma Societatea de Transport Bucuresti in 6 luni). Costul total a fost de aprox.250 milioane USD. In contrast, Federal EMERGENCY Management Agency (FEMA) a avut o prestatie lamentabila. Era condusa de Michael Brown, pe care il recomanda o experienta anterioara de 12 ani in cadrul asociatiei International Arabian Horse Association (unde avea porecla de Tzarul).
Asadar, asteptam cuminti o criza majora, cum ar fi cea produsa de un cutremur (sau orice alt eveniment numit in literatura : NATECH – Natural Hazard Triggering Technological Disastes-), ce poate apare oricand, fara preaviz, intr-un interval cuprins intre acum si “nu in aceasta viata”. Care criza poate afecta pe cei care nu au fost competenti sa o gestioneze intr-un interval cuprins intre deloc si vital. Intrucat asa se comporta sistemele complexe. Nu stii niciodata ce se poate intimpla. Dar sa lasi sistemele vitale pe mina exclusiva a hazardului, asta da experiment social. Mais la raison du plus fort est toujours la meilleure. Indiferent insa de puterea cuiva, anumite lucruri au tendinta de a nu se lasa impresionate. Cum ar fi faptul ca MW exprima o putere, MWh exprima o energie, iar MW/ora exprima lipsa de la scoala.
„Ecranarea” responsabilitatii personale a managerului general prin delegarea de competente celor din subordine a fost depasita prin cresterea interesului trepadusilor politici si fata de aceste functii in urma cresterii salariilor pe acest nivel . Cangrena a coborat jos ,jos de tot ! Acordarea functiilor de conducere ca pe niste feude de exploatat, a generat frustrari majore in randul angajatilor ,aproape ca anihilandu-le sentimentele de responsabilitate si loialitate fata de firma la care sunt angajati . Putin probabil ca aceste lucruri nu se cunosc ,ignorarea sau sfidarea lor ii incrimineaza grav pe decidenti . Una din formele de disipare a responsabilitatii este scurtarea pana la ridicol „mandatelor” ,facand aproape imposibila responsabilizarea legala a acestora . Daca ,totusi , vreo spetza ajunge in justitie ,dosarele se „ingroasa” atat de tare ca inhiba pana si cel mai ascutit spirit justitiar ,daca exista asa ceva . Restul il rezolva uitarea si anii scursi prin tribunale ,disjungeri,conexari ,amanari,expertize,retrimiteri ,revizuiri . Stalpii societatii ,firavi,cariati,putrezi,contorsionati,lacomi si iresponsabili !
Iata un punct de vedere rational. Trebuie sa ne trezim inainte de a fi prea tarziu!
Bănuiesc că articolul este despre resursa umana si nu despre „resura” umana.
Puțină istorie:
„Imperiul bizantin” este un termen apărut în secolul 19 pentru un stat care s-a numit pe sine „Romania” și care includea pe lângă Grecia cea stâncoasă și terenurile agricole din jurul ei.
Cetățenii acestui stat vorbeau greacă și latină și, pentru că erau prea deștepți ca să mai și muncească, importau resurse umane de la Volga. Ei i-au numit pe acești nou veniți, după originea lor, vulgari sau bulgari (în greacă β=b=v), le-au dat roluri numite sclavi sau servi/serbi iar limba ce-o vobeau au numit-o sclavonă. Cu timpul, acești oameni au devenit majoritari pe terenurile agricole și și-au creat propriu un stat numit „Țaratul bulgar”.
Foarte probabil, mulți turkmeni au ajuns în același fel în Anatolia și, devenind majoritari, și-au găsit conducători care în cele din urmă au transformat Constantinopolul în Istanbul.
Sic transit gloria mundi :)
Excelent și curajos.
Ce facem? Quo vadis România?
Dl Ionescu – multă filosofie, puțină reflexie.
Deciziile in cadrul unei corporații trebuie luate de specialiști. Altfel sub-optimal și pierderi masive. Transelectrica a fost condusă de un director analfabet ce-și scrisese o diplomă de inginer în bucătărie. Era plină de grăsime. Stadiul actual al rețelei e o consecință și al acelui fapt.
Expresia 6000MW pe oră e ok. Dacă vroia sa exprime consumul energetic pe an x 8700h/ an = 52.56TWh. Cereți unui nespecialist sa interpreteze asta.
Pe site-ul TRANSELECTRICA se comunică consum energetic orar în MW, e.g. 6000MW.
http://www.transelectrica.ro/web/tel/home
Dl. Păcuraru e PhD. in energetică.
Stimate domnule Poroianu,
Ceea ce vedeti dumneavoastra pe site-ul Transelectrica sunt marimi instantanee la ora afisata. Spre exemplu, in data de 7 iunie 2020 la momentul 09:24:42 puterea activa consumata a fost de 5003 MW. Pentru moment, este imposibil ca in sectiunea de dispecerizare a SEN sa apara erori atat de mari, cum ar fi afisarea unor marimi fizice care nu exista – e.g. “MW/h”-, intrucat acolo inca mai activeaza specialisti de mare clasa. A lua o valoare masurata la un moment anume si a o inmulti cu 8700 (h/an, cum spuneti dvs.) este doar un exercitiu aritmetic, fara nici o semnificatie. E ca si cum ati citi pe bordul masinii consumul de carburant la momentul X si l-ati inmulti cu numarul de ore cat masina a functionat intr-un an. In mod evident rezultatul nu este consumul anual. Acum e clar ?
In ceea ce priveste faptul ca lipsa de pregatire a managerilor conduce intotdeauna la “pierderi masive”, imi este teama ca va contraziceti singur, intrucat aratati ca Transelectrica a fost condusa un timp de cineva fara diploma. Ori vedem din raportul anual ca Transelectrica nu a inregistrat nici o pierdere in acea perioada si nici nu sunt informatii ca deciziile luate de acel director ar putea cauza ulterior astfel de pierderi. Asa cum spuneam in “filozofia” anterioara, acest lucru s-a intimplat din cauza inertiei si a complexitatii sistemului. Daca insa sistemul ar fi fost in criza in acele momente, poate ca am fi vazut efectul direct al unor decizii incorecte.
Nu stiu insa ce ati vrut sa spuneti cu afirmatia :” dl. Pacuraru este PhD. in energetica”. Daca prin asta ati dorit sa aratati ca are dreptate in tot ce spune, fiind specialist in energetica, atunci acest lucru se cheama eroare de argumentare aferenta genului “magister dixit”. Cat timp nu se modifica definitiile marimilor watt si secunda, marimea W/h nu exista. Watt-ul este dat de raportul dintre energie si timp (in SI : joule/secunda). Pe vremea mea, raportarea consecventa a watt-ului la timp avea ca rezultat repetarea anului scolar, fara ca profesorul de fizica sa aiba cea mai mica remuscare pentru aceasta decizie. Acum insa ….
Dar pentru ca va place aritmetica, va propun sa impartiti 6000MW la 3600 s, fiind echivalentul “expresiei” 6000MW/h. Probabil ca veti obtine 1,(6) MW/s. Reprezinta ceva acest rezultat ? Potrivit fizicii actuale: nimic. A bon entendeur, salut !
Stimate domnule Poroianu,
Îmi susțin ideea că unitatea de măsură MW/oră nu există. Explic.
Cu MW măsurăm puterea. Reprezintă numărul de MJ (energie) într-o secundă.
Energia sau consumul energetic se poate exprima în diverse unități de măsură, în context, cea la îndemână fiind MWh (sau TWh, cum folositi dumneavoastră).
În textul autorului se face referire la puterea din sistemul energetic (SEN), fie ea puterea instalată (suma puterilor instalate ale unităților de producere a energiei cuplate în SEN) sau puterea care se produce la un moment dat de aceste unități (care este egală cu puterea consumată, făcând abstracție de importuri sau exporturi).
”Pe site-ul TRANSELECTRICA se comunică consum energetic orar în MW, e.g. 6000MW.” Nu este vorba de consum energetic orar ci de puterea consumată. Consumul energetic orar este de 6000 MWh. Sunt unități de măsură distincte care se referă la mărimi distincte