Home » Administratie »Justitie/Ordine publica » Citesti:

Căderea elicopterului SMURD: până la marile teorii, putem afla nişte fapte, vă rugăm?

Sorin Ionita decembrie 16, 2014 Administratie, Justitie/Ordine publica
74 comentarii 7,509 Vizualizari

N-aveţi impresia că sunt deja cam multe aeronave căzute, la cât de puţin se zboară, în sistemul ăsta semi-militarizat al transporturilor şi salvării medicale? Aviaţia pur comercială zboară mai mult şi pare să aibă un dosar mai bun: pilotul Iovan funcţionase ani de zile pe Tarom fără catastrofe, pentru ca să cadă apoi în mod încă neelucidat pe deplin, în munţii Apuseni, cu o echipă de transplanturi. Şi n-aţi prea auzit de accidente de avioane din astea prăpădite, de stropit culturile agricole, deşi bieţii oameni operează tot felul de hârburi la mâna a doua care arată ca din primul război mondial (le vedeţi pe marginea câmpurilor).

Prietenul Vlad Mixich face aici o bună radiografie la cald, dar sub imperiul emoţiilor se aruncă la explicaţii de cauzalitate cam lungi, aş zice: de la bugetul pentru sănătate şi până la prăbuşirea unui elicopter în lac, distanţa e mare. Cu atât mai mult cu cât, după cum el ştie chiar mai bine decât mine, în ierarhia specialităţilor medicale Urgenţa e în top, cu bugete generoase şi sprijin politic la vârf (ceea ce se şi vede, deoarece condiţiile în UPU s-au îmbunătăţit mult), deci nu m-aş repezi la lipsa de fonduri ca primă explicaţie. Pe undeva e normal: aura romantică a profesiei şi dramatismul intervenţiilor fac ştiri – şi în bine, şi în rău. In schimb moartea lentă de cancer sau tuberculoză n-are nimic spectaculos, deşi e mai frecventă. Degradarea inexorabilă a condiţiei umane este tot ce poate fi mai anti-fotogenic pentru o redacţie de ştiri, iar cine nu face ştiri, are şanse mai mici la buget într-o democraţie, aşa e regula. Terapiile cu pastile şi tratamentul paleativ nu pot concura cu cavalerii înaripaţi ai văzduhului.

Plus, după experienţa ianuarie 2012 nu ştiu ce politician ar mai avea curajul să se avânte în “teritoriul lui Arafat” şi să discute funcţionarea urgenţei medicale în România. Avalanşa de isterie populară stârnită atunci de comentariile nefericite ale lui Băsescu a minat terenul pentru orice dezbatere raţională, în termeni de cost-beneficiu, lăsându-l la dispoziţia a două tabere extreme: anti-băsiştii radicali, deveniţi automat pro-Arafat deşi habar n-aveau de subiect, doar ca să se suie pe val şi să răstoarne guvernul, au demonizat legile reformei sistemului medical ce urmau discutate, fluturând propagandistic ideea că s-ar fi încercat o “privatizare a urgenţei / Smurdului” (nici vorbă, dar teoria a fost alimentată subtil, prin tăcere, de Arafat însuşi, probabil ca să-şi consolideze poziţia în sistem). De partea cealaltă, troli de presă tocmiţi de unii de prin tabăra Băsescu, ce au socotit cu cale să răspundă la propadanga deşănţată a USL cu propagandă la fel de mizeră, dar de semn contrar, au încercat cu stângăcie să calomnieze pe Arafat cu tot felul de chestii trase de păr. Efectul e că oricum ai deschide gura azi să zici ceva, după primul colţ aşteaptă un idiot cu o ştampilă, ca să te încadreze la adversari, pentru că strategia ambelor tabere e să arate că nu există centru şi obiectivitate, ci doar partizanat politic.

Cu toate astea, cu orice risc, dacă ne pasă cu adevărat şi nu doar retoric de cei care au rămas în viaţă în SMURD şi vor continua să lucreze, să zboare şi să salveze oameni, trebuie stabilite la rece fapte şi cauze, ca să reducem riscul în viitor. Indignările prefabricate ale unor găgăuţă pe la TV n-au nici o valoare, chiar dacă sunt anti-guvernamentale; la fel cum nu ne ajută nici când gen Oprea smuceşte în zgardă şi hămăie inutil ca de obicei pe lângă vreun dezastru, ceremonie de avansare în grad, etc.

Până să aflăm de la ăştia cu aeronautica dacă elicopterul avea vreo hibă sau nu, lucru asupra căruia n-are nici un sens să speculăm aiurea, ar fi bine să afăm de la vreun comentator specializat în aviaţie (însă mă cam îndoiesc că avem aşa ceva) date comparative privind incidentele de zbor şi riscul în structuri similare din alte state. Adică, la suta de ore de zbor, care e probabilitatea să se producă un accident sau aterizare forţată a unui elicopter medical în Franţa, Italia, Germania, SUA, etc? Imposibil să nu existe pe undeva asemenea date, fără de care nu putem şti cum ne plasăm, deci discuţiile despre măsuri de luat sunt inutile.

Mi se pare că a ne zborşi la ISU e cu folos doar preventiv, deoarece de data asta n-au avut mari şanse: ca să salvezi de la înec un om cazut iarna în apă de 5*C, eventual traumatizat de accident şi cu haine groase pe el, e o chestie de minute dacă persoana nu poartă vestă de salvare. Singura posibilitate ar fi fost dacă se întâmpla să fie deja o barcă prin preajmă. Că intervenţia ISU a fost la 20 sau 30 min, în cazul de faţă chiar nu mai contează; în altele, desigur, da. De ce n-a ales pilotul o aterizare forţată pe mal, sau mai la marginea lacului, în caz că mai putea alege ceva, nu ştiu dacă vom afla vreodată, însă abia atunci ar fi avut sens să vorbim de timpii de răspuns ai ISU.

In fine, presa de investigaţie, câtă a mai rămas, poate reuşeşte s-o suplinească pe aia de ştiri care nu-i în stare să pună întrebări cu sens şi să ne spună şi nouă:

  • Dincotro şi încotro zbura acest elicopter până la urmă? Comunicatul ROMATSA zice că “de la Constanţa spre Tuzla”, adică spre sud si oricum e foarte vag. Or, zona Butoaie unde a căzut se află în Mamaia nord, aproape de Năvodari, deci mult la nord de Constanţa. Plus, localnicii spun că mergea către sud-vest, adică venea şi mai dinspre nord, eventual de deasupra mării. Venea de la rafinăria Midia, sau ce? Vezi harta mai jos, cu dilema mea: daca zbori de la A la B, deci de la Kogalniceanu, ce cauţi în punctul C, venind din direcţie opusă (dacă martorii nu mint)? Vezi harta mai jos, cu dilema mea: daca zbori de la A la B, deci de la Kogălniceanu la Tuzla, ce cauţi în punctul C, venind din direcţie opusă (dacă martorii nu mint)? Dacă nu de la Kogălniceanu, atunci de unde, ce e aia “Constanţa”? Cam multă imprecizie pentru nişte comunicate oficiale ale unor super-tehnicieni ai geografiei cum se presupune ca are ROMATSA (ca şi data trecută in Apuseni).
  • Când survolează întinderi de apă, elicopterele astea au la bord dispozitive de salvare sau măcar nişte banale veste? Sunt obligaţi să le pună sau nu, măcar pasagerii dacă nu şi echipajul? Pe aeronavele de linie se face asemenea instructaj, după cum ştie toată lumea, deşi şansa de a ieşi viu dintr-un picaj cu Boeing e mai mică. Adică, elicopterele MAI care dau roată vara pe litoral, patrulând (nu ştiu exact de ce, dar probabil cu vreun rost) deasupra mării, au asemenea proceduri? Dacă nu, de ce nu? Aşteptăm următoarea amerizare forţată?
  • In general, dacă se ştie că e un risc, nu e mai bine să se ocolească pur şi simplu întinderile mari de apă, că România nici n-are aşa multe? N-ar fi astea nişte măsuri chibzuite, cu marele avantaj că nu costă nimic amintitul buget al sănătăţii?

Speranţele mele să aflăm câte ceva se îndreaptă mai curând către jurnaliştii de nişă, precum Investigaţii Media (vezi un exemplu aici), pe care împreună cu Freedom House ne face plăcere să-i sprijinim.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "74 comments" on this Article:

  1. Stelian Ene Stelian Ene spune:

    Efectul e că oricum ai deschide gura azi să zici ceva, după primul colţ aşteaptă un idiot cu o ştampilă, ca să te încadreze la adversari, pentru că strategia ambelor tabere e să arate că nu există centru şi obiectivitate, ci doar partizanat politic.

    Fraza asta se poate ciopli pe piatra funerară a presei românești, e valabilă în aproape orice dezbatere publică. Nuanța este moartă și îngropată alături de mitul presei care se auto-finanțează.

    • RazvanM spune:

      “Idiot cu o stampila ca sa te incadreze” mi se pare un rezumat al bizonului romanesc cu opinii puternice si comentarii devastatoare.

    • Cristian Paun Paun Cristian spune:

      Da de pasajul acesta ce puteți spune:

      ”De partea cealaltă, troli de presă tocmiţi de unii de prin tabăra Băsescu, ce au socotit cu cale să răspundă la propadanga deşănţată a USL cu propagandă la fel de mizeră, dar de semn contrar, au încercat cu stângăcie să calomnieze pe Arafat cu tot felul de chestii trase de păr.”

      Adică noi toți care spunem că e o problemă de sistem (un sistem exclusiv public pentru care refuzăm sistematic o concurență din partea unui sistem privat: cineva comenta foarte bine despre ideea de a plăti dintr-un sistem de asigurări de sănătate privată doar pe cel care ajunge primul la o intervenție) suntem TROLI? Culmea, plătiți de Băsescu…

      Eu nu sunt nici trol și nici plătit de cineva. În schimb nu pot să rămân insensibil la faptul că în continuare în România se refuză sistematic inițiativa privată inclusiv în serviciile publice (educație, sănătate) și se consideră că problema nu e de sistem (salvări eminamente ”de stat”) ci de oameni.

      Aici aveți postarea mea în calitate de ”trol plătit” din tabăra contra USL (citat din dl. Ioniță):

      http://www.contributors.ro/dezbatere/%e2%80%9crevolutia%e2%80%9d-pentru-apararea-monopolului-salvarilor-de-stat/

      Câți ar mai trebui să moară în România (culmea oameni care fac voluntariat) ca să ne dăm seama că reformele structurale nu mai trebuie amânate? Câte falimente și victime mai trebuie să facă mecanismele de intervenție ale statului până să ne dăm seama că trebuie să facem loc și inițiativei private în domeniu?

      O soluție simplă: facilități pentru companii de ambulanță private care să fie plătite din sistemul de asigurări de sănătate private dacă ajung primele cu succes la orice intervenție de urgență. Pentru aceasta avem nevoie ca, în prealabil, să privatizăm sistemul de asigurări de sănătate adică să lăsăm libertatea individului să aleagă dacă vrea să cotizeze din venitul lui la sistemul public sau la cel privat, nu să obligăm individul să plătească cu vârf și îndesat contribuții la sistemul public (inclusiv pe chirii culmea) și apoi, dacă îi mai dă mâna, să îl îndemnăm să își facă și o asigurare privată de sănătate”. Restul sunt vaiete, lamentări și pseudo-soluții…

      • Stelian Ene Stelian Ene spune:

        Sunt curios dacă un asemenea sistem competitiv de urgență funcționează undeva în lume în parametrii descriși de dvs: resurse private multiple care concurează fizic pentru pacienți, ca-n filmul recent Nightcrawler. Îmi pare o construcție dogmatică din seria “piața liberă și concurența rezolvă tot”.

        Cheltuielile dominante ale unui sistem de urgența nu sunt cele variabile (benzină, perfuzii) ci cele fixe și de capital: parcuri extinse geografic de ambulanțe bine dotate, personal în stand-by la orice oră ș.a.m.d. Adică un sistem competitiv fizic e de câteva ori mai scump decât unul optim – costuri care trebuie socializate prin specificul activității de urgență.

        În plus, costul intervențiilor e profund variabil, de la pensionarul urban hipertensiv, până la aeronava prăbușită în mijlocul unui lac înghețat cu prognoză de supraviețuire de 15 minute. O abordare rațională de maximizare a profitului (cazuri câștigate în fața concurenței) impune concentrarea pe cazurile ieftine, ignorând evenimentele “long tail”, foarte rare și care necesită echipamente specializate.

        • Cristian Paun Paun Cristian spune:

          Da… în SUA. Iar în România avem un sector medical cvasi-privat: stomatologia. Care merge perfect. Românii se tratează de inimă sau de cancer în străinătate (pentru că sistemul medical în cardiologie sau oncologie e cvasi-public, și știm cum stăm cu medicamentele compensate în domeniul public) și străinii dau buluc să își facă dinții la noi. Adică acolo unde sectorul e cvasi-privat exportăm servicii și ele au clar o calitate ridicată și unde e cvasi-public se moare pe capete. Urgența în domeniul stomatologic funcționează excelent. Ia intrați într-un cabinet stomatologic privat cu o măsea umflată. Nu cred că veți fi trimis la un alt cabinet stomatologic sau uitat pe hol în sala de așteptare. Și ce săli de așteptare au cabinetele stomatologice private.

          Eu zic să nu mai căutăm argumente de tipul: mai există undeva propunerea pe care cineva o face? Discuția se blochează instantaneu. Și dacă nu mai există sau mai există undeva are vreo importanță acest lucru? Eu zic că nu…

          Spuneți: domnule costă mult să faci o stație de ambulanță. Probabil nu mai mult decât un garaj mai profesionist sau decât un showroom de mașini.

          În plus, ar trebui, dacă tot costă mult privatul să facă așa ceva, să acordăm reduceri fiscale substanțiale celor care se încumetă să țină în viață astfel de sisteme private de intervenție de urgență. Să fie scutiți de TOATE taxele către stat. Statul să nu ia nimic de la astfel de ”afaceri”.

          Cheia problemei nu e însă aici, este la privatizarea sistemului de sănătate, parțială sau totală. O putem face gradual prin creșterea coplății și prin plafonarea semnificativă a cotizației la sistemul public de sănătate. Numai prin privatizarea sistemului de sănătate spitalele private vor putea crește și vor putea prelua, contractual, sisteme de urgență și de intervenție rapidă eficiente.

          Logica îmi spune că dacă pe străzi există la concurență ambulație ”private” și ambulanțe ”de stat” iar sistemul de asigurări sociale îl premiază pe cel care ajunge primul cu succes la o intervenție de urgență șansa de supraviețiuire a fiecăruia dintre noi ar crește radical.

          Nu ați adus absolut nici un argument că nu ar putea funcționa un astfel de serviciu în regim privat. Inițiativa privată este pregătită să deservească ORICE nevoie din piață, inclusiv nevoia de a fi salvat la timp în caz de accident. Nu există bun sau serviciu pe care initiativa privată să nu îl poată prelua și să nu îl poate furniza. Și asta în condiții mult mai eficiente decât sistemul public. Cu un sistem de stat de subzistență finanțat ca vai de el în care toți avem ”dreptul egal” la servicii de sănătate de doi bani aș prefera un sistem privat.

          • Stelian Ene Stelian Ene spune:

            Domnule profesor, în SUA nu se trimit mai multe echipe de salvare la același incident sub pretextul competiției. Sistemul EMS local poate fi furnizat de o agenție guvernamentală consolidată care furnizează și servicii de pompieri și poliție, sau de un furnizor privat selectat printr-o procedură competitivă – cu totul altceva. Dispeceratul 9-1-1 are un mandat guvernamental și alocă resursele centralizat și necompetitiv, cu respectarea unor nivele de perfomanță (timp de răspuns) obligatorii prin lege.

            Dimpotrivă, întrebarea “există undeva în lume, sau e o construcție pur teoretică” e esențială pentru a încadra discuția. Noi avem probleme fundamentale de funcționare a instituțiilor. E ca și cum te-ai duce cu Trabant în service pentru că se îneacă motorul, și mecanicul îți propune să-ți construiască și monteze un motor de concepție proprie, care pe hârtie e mult mai bun decât orice există la ora actuală.

            Argumentele mele din comentariul anterior se referă la microeconomia unui sistem “primul ajuns ia pacientul” pe care sunt convins că o înțelegeți. Nu invalidează ideea ci sugerează că fără reglementări suplientare un asemenea sistem ar fi mai scump și cu performanță mai imprevizibilă decât ce avem deja.

            Nu sunt un dușman al inițiativei private sau al pieței libere, dar aici piața nu prea există. Urgența majoră nu e stomatologie sau programare, clientul nu e liber să aleagă furnizorul. Deci fie furnizorul (unul sau mai mulți, privat sau public etc.) e ales transparent și pe criterii de performanță, fie lăsăm această alegere să fie făcută conjunctural, de exemplu prin comisioanele plătite dispecerului de unul din furnizori.

    • probleme logistice spune:

      Din punctul meu de vedere sunt inca multe probleme la SMURD- legate nu de partea medicala ci de partea interventiei (logistica, timp interventie, etc.). Am auzit opinia (cred avizata) a acelui capitan de vas (care lucreaza in Marea Nordului), iubitul unei doamne insarcinate de la bordul elicopterului cazut – la nivel international exista reglementari clare ref pregatirea celor ce zboara deasupra apelor (inclusive lacuri), etc.

      Un subiect ignorat: De ce SMURD nu are de caini pregatiti pt a depista rapid persoanele vii sau decedate aflate in apa? Avem in Romania doar un caine de avalansa, pt cutremur nu avem caini pregatiti special in gasirea victimelor aflate prinse sub daramaturi. Cred ca e mai eficient sa aiba cativa caini decat sonare care nu au precizia cainilor. Statul roman (in particular prin Serviciul de Poliţie Canină) ar putea sa ceara sprijin din partea unor tari europene cu experienta in dresajul cainilor pt situatii de urgenta (ex. Germania).

      Stiati ca un astfel de caine (de cadrave de ex.) poate gasi locatia unui corp aflat la zeci de metri adancime in apa in cateva minute? Nu cat le-a luat lor sa scoata corpurile la suprafata din lac … Se pune cainele pe o barca cu un scafandru, braca se plimba pe lac pana cand cainele latra, in acel loc se arunca o baliza si scafandru intra sa scoata corpul.

      Fundatiile de la noi (cele pt apararea cainilor, care fac proteste) ar trebui sa se implice in astfel de programme de dresaj care au utilitate si in zona medicala (http://www.searchdogfoundation.org/, http://www.dogsdetectcancer.org/),

      P.S.Varul meu a murit nu cu multe luni in urma intr-un accident de masina (o persoana (pe care culmea o cunostea) venea din partea opusa si a avut explozie de cauciuc, a intrat in el si au murit ambii dar nu imediat, insa inainte de a fi posibil de luat cu ambulanta). Desi se vedea nr de inmatriculare al masinilor nu au fost anuntate familiile (de catre politie), ci familiile au venit singure pt ca niste rude care treceau prin zona au vazut masinile accidentate. La locul accidentului SMURD s-a dovedit ineficient: deoarece ambele persoane dadeau inca semne ca sunt in viata a inceput operatiunea de descarcerare. Din pacate, SMURD nu avea unelte decat pt a descarcera o masina (a fost aleasa cea cu soferul femeie, la insistentele tatalui ei), varul meu fiind lasat sa astepte (ambii soferi erau tineri, intre 35-45 ani). Ajuns la fata locului, fratele varului meu a cerut unui pompier o unealta de metal, orice, ceva cu care sa incerce sa faca ceva cat echipajul SMURD se ocupa de femeie. A primit o unealta (cu care faci santuri pe drum) si singur a reusit sa deschida usa pt a asista cum fratele lui isi dau ultima suflare in bratele lui … Aceasta este capacitatea de interventie tehnica al SMURD. Afland ca a avut loc un accident cu varul meu, am sunat la SMURD sa vad care este situatia si mi s-a spus scurt ca “A murit!”. Poate ca daca era cineva mai slab de inima facea infarct in acel moment, poate personalul de la 112 trebuie sa invete cum sa comunice vesti proaste.

  2. abcd spune:

    http://www.flyingmag.com/aircraft/helicopters/air-ambulance-safety-closer-look
    http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2400382
    si altele cautabile pe google cu “emergency air transport safety”

    din pacate in Romania inca se arunca “batista pe tzambal” in multe probleme, printre ele si cele legate de siguranta zborului dovada ca la 1 an de la accidentul din Apuseni inca nu exista concluzii oficiale facute publice. Si nici macar despre accidentul de la Balotesti de acum 20 de ani. Sau despre doborarea An-ului 24 de acum 25 de ani de la Revolutie. Si in general despre mai nici un accident petrecut pe teritoriul Romaniei.
    Asa ca putem incepe cu articole preluate din publicatii serioase din strainatate sau citind documentatele rapoarte publice ale NTSB (comisia americana pt siguranta in transporturi) sau organizatiile omoloage din UE unde concluziile accidentelor nu doar ca nu-s tinute sub plapuma ci se incearca distribuirea lor.
    Ramura elicopterelor de salvare e printre cele mai periculoase ramuri ale aviatiei, la polul opus al aviatiei de pasageri. Totusi cifra de 6 aeronave pierdute in 12 ani in Romania este mult chiar si pt. lumea periculoasa a aviatiei de tip SMURD.

    • Sorin Ionita Sorin Ionita spune:

      Asta e si impresia mea, din afara fenomenului. Oare ne poate face cineva de specialitate un rezumat si un diagnostic al problemei in Ro, ca viata noastra nu-i asa lunga cat le va lua autoritatilor romane sa vina cu o concluzie?
      Sunt pilotii astia prea cowboy? sau zboara prea putin si n-au indemanarea necesara? ne lipseste ceva in proceduri? altceva?

      • Adrian spune:

        Pilotii de la SMURD sunt printre cei mai buni pe care i-am intalnit si sigur nu sunt cowboy, ma intalnesc cu ei in zbor din cand in cand si zboara drept, la altitudinea de siguranta si fara manevre ciudate. Dar nu cred ca zboara suficient de mult si nu au ocazia sa invete suficient de mult pentru ca nu cred ca au suficiente zboruri de antrenament versus cele reale de interventii.

        • dorin valeriu spune:

          Cred ca ai atins un punct : cat zboara pilotii ? S-a scris ca pilotol avea 20.000 ore de zbor. Impresionant ? Nu, i-a facut in peste 20 de ani de activitate ! Si oare cati a facut in ultimii ani, in ultimul an, in ultima luna ? E vorba de antrenament. Cum de a cazut avionul la doar 6 ? minute de la decolare ? Cum de n-au apucat pilotii sa anunte “baza” ca au un eveniment ? Se pare ca impactul cu apa a fost foarte puternic, altfel aparatul nu se dezagrega. Se fac multe speculatii dar daca ar fi cazut la sol exploda si nu mai erau atatea discutii, timpi de reactie, responsabilitati, etc. Dar de ce a cazut avionul ? Al saselea !
          Mai vedeti cum se face intretinerea, reparatiile, reviziile !

    • Adrian spune:

      Raportul accidentului de la Balotesti a fost publicat prin 2000 si se gaseste pe Internet.

  3. ginel spune:

    Ce-mi place cand isi dau politicieni cu parerea despre chestii technice.
    ” pentru ca să cadă apoi în mod încă neelucidat pe deplin, în munţii Apuseni, cu o echipă de transplanturi.”
    Serios, pai cum neelucidat. Cand e foarte clar ca domnul pilot a cerut zbor la vedere ca sa poata sa coboare si a fortat trecerea muntiilor. E ca povestea cu Balotestiul cand pilotul nu a fost de vina, desi nu era in cabina la decolare.

    Din fericire aviatia nu e medicina si un pilot ca se pregateste de zbor isi verifica aparatul, spre deosebire de un medic care nu face nici macar un checklist prapadit cand intra in operatie.

    • Sorin Ionita Sorin Ionita spune:

      Sa inteleg ca problema din Apuseni e lamurita, avem in mod cert imprudenta si eroare de pilotaj?

      • Adrian spune:

        Imprudenta? Da. Eroare de pilotaj? Nu, eroare de judecata in privinta zborului in conditii meteo nefavorabile in zona muntoasa la altitudine mica. Cu harta VFR (visual flying rules) nu se poate zbura IFR (instrument flying rules), iar conform IFR nu poti zbura printre munti la altitudine sub cea a celei mai inalte creste, optiunile pilotului ar fi fost sa se ridice inca ~ 1000 de metri daca putea sau sa se intoarca la Sibiu daca nu. Copilotul ar trebui sa stie mai bine ce a fost acolo.

        • dp spune:

          A propos de accidentul din Apuseni, pe mine ma irita ca nimeni (din presa, ma refer) nu l-a intrebat nimic pe copilot. Sau e sub legamint de tacere pina la terminarea anchetei? Ma indoiesc, pentru ca nu e pilot militar. Dar in fine, e doar inca una din chestiile pe care le trec la categoria “sintem luati de prosti”

      • George spune:

        Din pacate, in Apuseni a fost o eroare de pilotaj, Da, Iovan la Tarom a fost un pilot foarte bun (acolo era insa incorsetat de reguli), la zborul cu acel avion mic si-a permis sa ia niste decizii foarte riscante (tot la eroare de pilotaj le incadrez) care au creat acel sir de cauze inlantuite care intotdeauna duc la catastrofe in aviatie.

    • n italy spune:

      Un martor [un batran] a vazut cum elicopterul tot cautand intre doua maluri unde sa aterizeze dupa o cracaneala de cateva minute a amerizat ce e drept foarte lin pe apa dar dupa impact s-a rasturnat insa toti 4 au apucat sa iasa din elicopter si numai frigul i-a terminat Ca o curiozitate pe pilot il chema Ginel Cracanel.

  4. Vlad spune:

    Cred ca problema de baza de la care trebuie pornit pentru a construi ceva este recunoasterea greselii. Stigmatizarea greselii creeaza premizele unei societati disfunctionale care este guvernata de frica si escapism.

    Identificarea vinovatului este abordarea tipica intr-un astfel de mediu.

    Prima data trebuie sa ne intrebam lucid ce nu functioneaza, ce nu mergr, unde am dori sa ajungem in mod realist raportat la competente si posibilitati. Ce o sa iasa la iveala are potentialul sa ne displaca. Apoi, pas cu pas, trebuie luate masurile necesare pentru a construi ce ne-am propus. Lucrurile or sa mearga greu …

  5. bogdan192 spune:

    Probabil misiune speciala. Adica nu unde era si unde ar fi trebuit sa fie n-or sa se potriveasca.
    Din ce am citit in declaratiile martorilor, pilotul a incercat sa aterizeze prin autorotatie. Daca a avut incident la rotorul principal, cred ca asta-i procedura. Ghinionul lor a fost ca probabil s-a intamplat deasupra unui lac.
    Cand aterizezi prin autorotatie, nu prea ai control asupra unde ajungi. Daca altitudinea nu era mare, probabil ca coborarea a fost la un unghi foarte mic si n-au mai apucat sa faca flare.

  6. Adrian spune:

    Va multumesc pentru articol, inteleg ingrijorarea si nelamuririle dar ca pilot va spun ca intrebarile pe care le aveti nu au un raspuns simplu si clar.

    Zborurile comerciale de linie au cerite foarte clare pentru echipamentul necesar la bord; zborurile aeronavelor mici nu sunt atat de strict reglementate pentru ca ar complica mult prea mult activitatea si ar bloca la sol unele aeronave doar pentru ca lipsesc masuri de siguranta care le-ar face cu 1% mai bune. Cu echipament de salvare complet unele elicoptere nu ar mai avea rezerva de greutate ca sa imbarce pasageri sau raniti.

    Nici un pilot nu decoleaza cu o aeronava in care sa nu aibe incredere; orice pilot face personal o inspectie a aeronavei inainte de decolare si nu cunosc exceptii. Aeronavele au programe foarte stricte de inspectie, reparatii si mentenanta preventiva, dar asta nu le face pana la urma perfecte si in scoala de zbor un sfert din timp am invatat proceduri de urgenta si aterizari fortate, iar dupa absolvire tot se fac simulari de probleme la bord in mod regulat; un pilot bun e suficient de paranoic incat in orice moment are ales un teren la vedere pe care poate ateriza in caz de urgenta (da, in orice moment).

    Dar acum se complica lucrurile; cele 3 accidente mai cunoscute (sunt mai multe, altele nu sunt atat de mediatizate) din ultimii 2 ani – cel cu Iovan, elicopterul de langa Medias si cel de ieri – au aparent cauze diferite. Nu sunt in masura sa confirm sau sa infirm ce vor descoperi anchetele, dar din discutiile cu alti piloti si din cunostintele proprii aeronavele au fost in stare buna de functionare la decolare in toate cele 3 cazuri, dar:
    - in cazul Iovan vremea proasta si zborul cu un avion fara echipament performant pentru asemenea conditii au cauzat accidentul, poate si experienta limitata a pilotului pe acel model de avion (Iovan are mii de ore pe avioane mari de linie cu radioaltimetru, radar meteo etc., nu pe un avion mic fara asa ceva)
    - la Medias vizibilitatea extrem de scazuta si relieful (care iti da un tip foarte scurt de reactie) ar putea fi cauza
    - la Siutghiol am inteles ca elicopterul venea de la Kogalniceanu spre Tuzla, deci era in traseu (care in aviatie nu e o linie dreapta pe harta) si e posibil sa fi avut o problema la motor care nu a lasat suficient timp de reactie pilotului. Elicopterele nu planeaza in caz ca le pica un motor, pot face autorotatie dar numai in anumite conditii, iar asta le face mult mai periculoase decat avioanele.

    Aeronavele evita pe cat posibil intinderile de apa, dar lacul Siutghiol nu e atat de mare incat sa fie considerat prea periculos. Traversarea lui e un risc mic pe care in general poti sa ti-l asumi; fiind un risc asta inseamna ca in unul din acele 1.000 sau 10.000 de cazuri de traversare se intampla ceva, de obicei scapi, asta il face un risc rezonabil si daca scurteaza din timpul de zbor (extrem de scump la elicoptere) merita uneori acceptat.

    Nu am date comparative si nu stau sa caut prea mult pentru ca sunt greu de comparat: nu avem aceleasi conditii de zbor si aceeasi infrastructura ca alte state. De pilda SUA, despre care stiu cel mai mult, are o flota de avioane si elicoptere civile mici enorma, foarte multe sunt vechi si de 50-60 de ani si are un numar urias de piloti (cam 200.000) si accidente pe masura, dar pilotii lor au majoritatea mai multe ore de zbor anual decat ai nostri (e si benzina ieftina, sunt si 40% din aeroporturile din lume in acea tara, sunt si distantele mari) si atunci zboara ceva mai bine decat ai nostri chiar si pe harburi, experienta conteaza si nu se poate inlocui cu intructiuni de siguranta la sol. Dar au si ei accidente, aproape zilnic.

    • Sorin Ionita Sorin Ionita spune:

      Multumesc si eu de comentariu, apreciez ca profesionistii se implica sa ne lamureasca . Se pare ca nu zburau de la Kogalniceanu ci din alta parte, doar au comunicat cu turnul din K, asa reiese din comunicatul Romatsa (imprecis cum ziceam). Oricum daca plecase de la MK catre Tuzla, a facut o abatere serioasa catre mare. Eu inteleg ca sunt motive sa nu zbori exact in linie dreapta, dar nu pricep ce rost are sa ocolesti atata din drum, sa te duci catre mare si apoi sa te intorci inapoi (catre SW) fix pe deasupra apelor, care sunt un factor de risc, iata. Si fara sa ma pricep, mi se pare ca 4 veste de salvare uzuale nu adaugau cine stie ce la greutatea de 3 tone sau cat are elicopterul.
      Plus, n-as compara cifrele SMURD cu cele ale intregii flote de aeronave mici din SUA, unde grosul sunt private, cu tot felul de baieti si fete cu brevet, etc. Ci cu flota unei autoritati publice semi-militare cum e MAI la noi, unde se presupune ca ai disciplina, piloti profesionisti cu epoleti, proceduri clare si totul merge struna. Ceva de genul Coastguard, etc. Parca alora nu le pica asa des, totusi, desi zboara pe ape mai mari si mai agitate

      • Adrian spune:

        Nu m-as considera un profesionist pentru ca desi zbor destul de mult nu am un numar impresionant de ore de zbor, inca; sunt doar un pilot incepator, asa ca ceea ce scriu trebuie luat sub aceasta rezerva.

        In zona Constanta dirijarea traficului aerian e facuta de MK, din cauza asta erau in contact cu turnul de acolo. Oricum in zona Dobrogei dispeceratul national (FIR Bucuresti Informare, 129.4 MHZ) are ceva gauri negre (ex: intre Silistra si Adamclisi de obicei nu se poate contacta) asa ca e bine sa stai in contact cu MK sau cu Tuzla in spatiul deschis (sub 3000 de metri altitudine), iar in functie de traficul in zona si activitatea militara ei pot devia aeronavele de la drumul cel mai scurt.

        Nu disciplina si rigoarea militara influenteaza securitatea zborului. Pilotii din Coast Guard fac manevre mai riscante decat cei civili pentru ca au pregatire mai buna si aeronave mai bune, cei din SMURD chiar nu stiu sa isi asume riscuri. Dar ai nostri zboara mai putin si in general in conditii mai bune (nu avem ocean, furtuna serioasa, vanturi foarte puternice sau altitudini mari in Romania), ceea ce nu ii ajuta daca dau de probleme.

        Da, cu 3 veste de salvare nu se prabuseste un elicopter, dar eu nu incap in carlinga (de avion) cu o vesta pe mine sau cu o parasuta, iar in caz de accident nu stiu daca imi pot elibera centura in 4 puncte ca sa ies din avion dupa o amerizare sau prabusire in apa. Iar din cauza legislatiei nu am nici pistol de semnalizare (pentru ca e arma de foc si trebuie permis si seif), asa ca daca m-as prabusi in Apuseni nu as avea cum sa semnalizez decat cantand Marseilleza. Si zbor asa, poate pare riscant unora, mie mi se pare un risc perfect acceptabil si mi se pare mai periculos sa conduc de la aeroport inapoi in oras (sau prin oras) decat sa zbor.

        • Sorin Ionita Sorin Ionita spune:

          Good point, mai aflam si noi lucruri. Totusi aici nu-i carlinga de avion si cred ca cel putin personalul medical ar fi avut loc de veste. In fine, pare stupid, o pui, o dai jos dupa lac… dai uite ca uneori conteaza.

          • sile spune:

            Cred ca putem deduce cu destul de multa certitudine ca elicopterul a avut o problema grava, care s-a manifestat brusc. Altfel nu vad de ce ar incerca cineva sa “aterizeze” pe apa. Deci chiar daca ar fi existat veste, e putin probabil ca cineva ar fi avut timp sa le echipeze.
            Ceea ce s-ar fi putut face cat timp elicopterul era inca in aer ar fi fost sa se dechida usile. Asa, se pare ca elicopterul s-a rasturnat dupa contactul cu apa si nimeni n-a mai reusit sa iasa.

            • TiberiuS spune:

              Tendinta de rasturnare a elicopterelor in cazul aterizarii fortate pe apa este binecunoscuta. De aceea, la Helicopter Underwater Escape Training exact asta se simuleaza: rasturnarea elicopterului dupa contactul cu apa. Consider ca un astfel de curs de pregatire ar fi crescut substantial sansele de supravietuire a echipajului. De ce nu au fost trimise echipajele la astfel de cursuri? Se puteau face chiar la Tuzla.

        • Sorin Ionita Sorin Ionita spune:

          Si de ce n-ai voie cu pistol de semnalizare in avion cand zbori singur, Adrian? ca sa nu te iei ostatic si sa deturnezi avionul? :)
          Uite asa incepem si noi profanii sa aflam detalii despre inteligenta autoritatilor de trafic aerian si sa ne explicam multe lucruri…

          • Adrian spune:

            Nu e legislatia aeriana, ci cea generala; am intrebat (in scris) la biroul de arme si explozivi de la Politie si raspunsul, pe scurt, este ca pistolul de semnalizare este arma de foc utilitara si necesita autorizare. Conform raspunsului primit fiecare pilot din echipaj (si pot fi mai multe echipaje pe un avion) are nevoie de permis, iar “arma” trebuie incuiata in seif separat de munitie ca la armele de autoaparare sau cele de vanatoare. Un seif la bord nu e practic, iar greutatea lui sigur e o problema, iar in caz de accident cautarea cheii si deschiderea (daca mai e accesibil in epava si nu e deformat) e iarasi o problema.

            Asta e doar pentru ca ne e frica de armele de foc, indiferent de circumstante. Autoritatea Aeronautica nu are nici o vina aici, doar Parlamentul.

            PS. Chiar daca zbor singur sunt controlat sa nu iau arme la bord, poate vreau sa ma deturnez singur :) De aceea imi plac mult zborurile pe aerodromurile Aeroclubului Romaniei, fara birocratie excesiva si cu oameni prietenosi si primitori.

            • Petre Opris Petre Opriş spune:

              Arma se ţine încuiată într-un rastel doar pentru a fi păstrată în siguranţă. În cazul executării unui zbor, pilotul trebuie să o ia cu el, să o poarte într-un toc şi să o ţină acolo pentru cazurile de urgență. Comoditatea piloților își spune cuvântul în acest caz. De ce să meargă domnul pilot X la Poliție, să prezinte niște acte și să dea un test de verificare? De ce să cheltuie nişte bani pentru un rastel, seif sau ceva-acolo, care să permită păstrarea armei în siguranţă? De ce să poarte arma la el pe timpul zborului, într-un toc? De ce să se lege la cap dacă se poate aplica lozinca: “Lasă, că merge şi aşa!”. Uite că, în accidentul din Munţii Apuseni, nu a mers şi oamenii au murit cu zile. Regulile sunt clare, dar există diverşi cetăţeni care nu vor să le respecte deloc.

          • Radu Popescu spune:

            Mult mai utilă mi s-ar părea o barcă gonflabilă în dotarea aparatului, decât vestele, care, e adevărat, te salvează de la înec dar nu țin și de cald.

      • TiberiuS spune:

        Punand cap la cap informatiile relevante din presa, eu inteleg ca elicopterul a decolat de la Aeroportul International Mihail Kogalniceanu cu destinatia Tuzla. Elicopterul se deplasase la Kogalniceanu pentru realimentare. Inteleg din asta ca aerodromul Tuzla nu dispune de facilitati de alimentare cu combustibil JET A1 (putin probabil), sau MAI nu are contract cu RAS Tuzla sa-i alimenteze elicopterul, ci doar contract pentru hangarare. Desi nu are nici o legatura cu prabusirea in sine, si aceasta intrebare merita totusi pusa autoritatilor: asta a fost cea mai eficienta varianta pentru hangararea si alimentarea elicopterului SMURD?

        Nu cunosc regulile specifice ale aeroportului Kogalniceanu, dar pe baza experientei dobandite zburand in jurul altor aeroporturi din tara, pot sa incerc sa va lamuresc vis-a-vis de pozitia aparent ciudata a elicopterului. Un zbor direct din punctul A spre punctul B, asa cum sunt marcate pe harta dumneavoastra, ar bloca activitatea aeroportului pentru cateva minute bune, ocupand fie zona finalei, fie zona rateului, in functie de pista activa la momentul respectiv. Astfel, mi se pare suficient de plauzibil ca pilotii elicopterului sa fi fost directionati spre est aproximativ 5 kilometri inainte de a-si continua zborul spre destinatie. Deci ar fi parut ca vine dinspre Navodari, exact cum sustin si martorii oculari.

        Cat despre greutatea a 4 veste de salvare, mentionez doar ca elicopterul EC 135 este dotat cu sisteme avansate de control si gestiune a performantelor, care nu-i permit decolarea daca e mai greu cu 1 gram fata de greutatea maxima. Daca exagerez cu gramul, rog pe cineva cu cunostinte exacte despre EC 135 sa intervina.
        Tot in presa am gasit informatia ca elicopterul ar fi avut in momentul producerii tragediei un singur flotor, si nu doua, cum fususe echipat initial. Singurul motiv rational pentru asta ar fi tocmai greutatea. Cine a luat decizia de demontare a unui flotor? Si de ce nu a functionat flotorul ramas pe elicopter?
        Daca greutatea la acest tip de elicopter este o problema, de ce zboara cu doi piloti? Este proiectat sa fie pilotat de un singur pilot si in restul lumii asa zboara in misiuni similare, cu un singur pilot. Si in domeniul asta suntem noi oare mai destepti decat restul lumii? Cu un singur pilot in echipaj economisesti suficienta greutate pentru a compensa flotorul pe care l-ai demontat.

        Nimeni nu vrea sa faca o reforma din temelii in nici un domeniu, asa ca ramanem cu sisteme hibride, care aduna rele vechi cu relele noi. Pentru ca, de obicei, merge si asa. Doar ca uneori nu merge si mor oameni.

      • Robert Hilmar spune:

        ,,Multumesc si eu PENTRU comentariu.”

  7. Ștefan Brăgărea spune:

    @ Adrian și dl. Sorin Ioniță
    În sfârșit o discuție normală. Competentă și lucidă.

  8. Petre Aron spune:

    Avem de a face cu al cincilea elicopter SMURD prabusit in ultimii 12 ani. Au fost alte nenumarate incidente precum si prabusirea unui avion.
    Este de neinteles de ce exista cinci elicoptere prabusite la cateva mii de ore de zbor. In Statele Unite, avem patru accidente la 100000 ore, in care sunt implicate elicoptere (emergency helicopter).

    Procedurile de urgenta sunt facute prost in Romania: atunci cand suni la 112 se anunta Politia, Ambulanta si Pompierii/SMURD si, dupa caz, Jandarmeria. Desi putem avea de a face cu o amerizare fortata sau o prabusire in apa, nu este anuntat ARSVOM (Agentia Romana de Salavare a Vietii Omenesti pe Mare).

    Acest sistem prost facut este opera lui Arafat.

    Dar mai sunt si vinovati indirecti: sunt cei care in 2012, au iesit in strada sa apere sistemul etatist din jurul lui Arafat.

    Atunci cand guvernul Boc impreuna cu Basescu au sustinut reforma si modifcarea legilor in privinta asigurarilor de sanatate si a sistemului de urgenta, s-a iesit in strada impotriva reformei. cei care au iesit atunci in strada nu au dreptul sa doarma acum linistiti, Tragediile care au urmat li se datoreaza si lor!

    Daca suni acum la 112 pentru o problema de sanatate necatalogata de operatorul 112 drept urgenta grad 1, salvarea ajunge in 60-180 minute. Asta daca ai norocul sa locuiesti la oras. In zonele rurale, la sate si comune, salvarea ajunge dupa cateva ore. Asta daca ajunge.

    In Statele Unite, serviciul de urgenta raporteaza imediat un incident catre echipajele medicale din proximitatea locului unde a avut loc incidentul, toate echipajele apartinind unor companii private. Cea care ajunge prima la locul incidentului, este platita de catre asiguratorul privat al personei accidentate. Acesta este motivul pentru care acolo salvarea ajunge in cateva minute. Ajunge prima, primeste banii de la asigurare, nu ajunge prima, nu primeste nimic.

    In Romania strada a decis insa altceva, a decis ca sistemul trebuie sa ramana la stat, asigurarile de sanatate sa fie pastorite numai de o singura entitate. Acest lucru are insa un pret. Cateodata, acesta este mare, prea mare.

    • andu spune:

      “In zonele rurale, la sate si comune, salvarea ajunge dupa cateva ore. Asta daca ajunge.” – locuiesc intro zona rurala (fara apa curenta/canalizare/asfalt) si de curand am avut nevoie de salvare, a venit in cateva minute nu ore pentru ca au si ei puncte de lucru intre orase. Sa nu legendam.
      “Cea care ajunge prima la locul incidentului, este platita de catre asiguratorul privat al personei accidentate.” – asta daca pacientul are asigurare privata. Stiti cati americani au asigurare privata? Probabil ca nu.
      Cred ca confundati o proasta administrare a SMURD/UPU/ISU cu conflictul stat-privat. Si da, Arafat a fost si este inca supraevaluat.

      • sile spune:

        “Stiti cati americani au asigurare privata?”

        Toti care muncesc, plus membrii familiei?

        • andu spune:

          @sile
          Oficial cam 85% sunt asigurati, neoficial mult mai putini. Nu e obligatorie si costa mult, daca acopere si familia, si mai mult. Credeti ca cel putin 15% sunt pe drumuri?

      • Petre Aron spune:

        @andu

        Eu am chemat ambulanta in sectorul 5, la o locatie aflata la 2 km de spitalul Municipal, au venit in doua ore. In urma cu cateva luni, niste cunostinte din Rasnov, judetul Brasov, localitate aflata la 20 km de municipiul Brasov, au solicitat salvarea care a venit in 3 ore si jumatate. am mai auzit astfel de cazuri si la la alti prieteni. Inteleg ca la tine a fost cu noroc. bravo. Norocul nu rezolva probema sistemica!
        In legatura cu asigurarile din Statele Unite, am petrecut o vreme acolo si cunosc cum functioneaza sistemul. in 2010, 16% dintre americani nu aveau asigurare medicala.(sursa wikipedia). Si pentru acestia, in cazul in care aveau nevoie, salvarea venea tot in cateva minute si era decontata de sistemul public. Chiar daca salvarile sunt private. Nu te lasa nimeni pe strada fara ajutor medical daca nu ai asigurare. Inainte de a ma acuza ca nu stiu cate ceva, te rog sa te ma informezi.

        • andu spune:

          @Petre Aron

          Hahaha, nu te acuz! Si eu mi-am petrecut ceva timp acolo (cam 25 de ani) si cand m-am accidentat nu m-au lasat in strada, au venit repede sa ma ia si m-au tinut o saptamana in spital pentru o interventie de 20 de minute si m-au obligat sa trec pe welfare (asigurare platita de stat) ca sa-si scoata banii (cu ibuprofen de 200mg la $4 pastila!). Eram angajat dar fara asigurare medicala caci nu-mi permiteam. Revenind, ai dreptate, norocul nu rezolva problema sistemica dar nici serviciile private nu sunt solutia la toate. Asa cum un serviciu privat de ambulanta poate fi motivat/ manageriat cum trebuie, tot asa si cel de stat. Personal sunt impotriva privatizarii tuturor serviciilor cum ca doar la privat e management bun, solutia e sa fortam statul sa angajeze manageri buni si ei. Inainte ca oamenii sa iasa in strada pentru sa zicem Rosia Montana care pentru multi e doar o abstractie inaltatoare, sa iasa in strada pentru un sistem sanitar (si ce tine de el) mai bun caci platesc pentru el. Si/sau pentru un sistem de educatie cum trebuie.

  9. gogu spune:

    Poate a avut o problema tehnica si cauta un loc de aterizare.
    Doar ca zona e un pic cam dens populata si pe directia respectiva sunt ori cladiri ori lacul. Probabil a ales lacul in speranta ca poate nu e atat de adanc.

    Si ar mai fi ceva – acum 1 an circula prin ziare o informatie cum ca din cadrul ISU Constanta au fost dati afara o mare parte din oameni — 200 de oameni.
    http://www.ziare.com/constanta/stiri-actualitate/fosta-conducere-a-isu-dobrogea-merge-la-puscarie-4459082

  10. Adrian spune:

    Au fost mai multe avioane prabusite, nu doar unul; cel putin 2 pe Clinceni, unul la Arad, unul la Banesti, unul la Tg. Mures, unul la Comana – astea imi vin in minte in primele secunde, toate sau aproape toate soldate cu morti. Dar majoritatea celor enumerate de mine au fost erori ale pilotilor (cu o exceptie pe Clinceni), ceea ce le deosebeste de accidentul de ieri care personal cred ca a fost din cauze tehnice.

  11. Chiar eu spune:

    Este interesant articolul. Am o singura o obiectie la pasajul: “în ierarhia specialităţilor medicale Urgenţa e în top, cu bugete generoase şi sprijin politic la vârf (ceea ce se şi vede, deoarece condiţiile în UPU s-au îmbunătăţit mult), deci nu m-aş repezi la lipsa de fonduri ca primă explicaţie. Pe undeva e normal: aura romantică a profesiei şi dramatismul intervenţiilor fac ştiri – şi în bine, şi în rău. In schimb moartea lentă de cancer sau tuberculoză n-are nimic spectaculos, deşi e mai frecventă.”
    Urgenta este sprijinita politic pentru ca in astfel de cazuri nu te poti duce fuga-fuga la Viena sa te tratezi. Cand vine vorba de pielea lor si nu a serbilor de pe mosie, politicienii sunt mult mai atenti. Nu cred ca este vorba de dramatismul cazurilor care necesita interventii medicale de urgenta.

    • Sorin Ionita Sorin Ionita spune:

      Asta e explicatia conspirationista: ca vor politicienii salvari misto :)
      Eu cred ca e pur si simplu faptul ca unele specialitati sunt mai sexy decat altele si primesc mai multa atentie. Plus ca a fost factorul Arafat, imaginea si competenta lui chiar au ajutat reformarea sistemului de urgenta, problema e ca o data ajuns in Minister, el n-a mai vrut sa stie nimic altceva, doar si-a protejat copilul, pe seama altora. Or, ca secretar de stat sarcina lui era sa faca sa mearga TOATE specialitatile, in cadrul bugetului alocat, nu doar cateva din ele

      • Chiar eu spune:

        Poate asa o fi, dar eu imi aduc aminte de un medic care la televizor zicea ca trebuie sa fie sustinut sistemul de urgenta pentru ca de exemplu, in cazul unui infarct miocardic daca nu se intervine repede, nu se mai poate face mare lucru si ca nu este timp pentru transporturi le spitale din strainatate.

  12. gogu spune:

    Mi-as mai pune o problema: cum este posibila schimbarea destinatie unui bun. Adica acest bun a fost platit de CJ Constanta (adica de platitori de taxe) cu o anumita destinatie.
    Aceasta destinatie pare a fi un pic necunoscuta pentru moment dar oricum ea exista si se dadeau bani pentru ea.

    Dar vine guvernul si schimba destinatia. Imi pun intrebarea exista aceea celeritate pentru a se face aceasta schimbare?
    Suntem intr-o situatie grava si trebuiesc facute rechizitionari?
    Poate niste dosare or sa rezolve pe viitor astfel de fortari politice.

  13. andrei spune:

    Acum nu mă pricep dar mă gândesc că tocmai numărul mic de ore de zbor explică numărul mare de accidente. Și dacă considerăm orele de zbor ca ore de condus mașina ne dăm seama că un șofer care conduce doar cât zboară un pilor român din diverse structuri de stat nu prea are cum să știe cum se conduce. Iar a pilota un avion sau un elicopter, mai ales în cazuri excepționale, mă gândesc că e mult mai dificil decât a conduce o mașină. Și aici cred că e vină foarte mare o are subfinanțarea sistemului. Și tot subfinanțarea este o cauză pentru proasta dotare și lipsa de pregătire a personalului ISU.

  14. Vlad spune:

    @Petre Aron

    Doar o observatie: senzatia mea este ca de multe ori se incearca sa se justifice infiintarea de societati private care sa rezolve problemele de la stat desigur, din banii cetateanului. Cred, mai mult, ca e chiar o practica in acest sens care s-a perfectionat in ultimii 25 de ani.

    Cred ca unele servicii oferite de stat nu sunt compatibile cu privatizarea. Educatia si sanatatea sunt doua astfel de domenii.

    Cum afecteaza numirile politice competenta oamenilor, vai, dar avem o solutie: societati private :)

    Personalul de la Stat pare sa fie definitiv intinat de aceste numiri conjuncturale, de relatii … banii de la Stat in schimb sunt buni pentru finantarea unor societati “private” si “independente” care ca prin magie rezolva imediat orice problema de la Stat :)

    • Adrian spune:

      Daca platiti aceeasi suma si obtineti aceleasi servicii nu conteaza daca e societate de stat sau privata; daca in schimb oferiti un pret de doar 75% unei societati private pentru aceleasi servicii si le poate presta, atunci e un targ care merita facut. Competitia duce la scaderea preturilor, iar companiile private sunt mult mai motivate sa faca treaba buna decat cele de stat.

      Se poate incerca cu cateva proiecte pilot si se poate vedea cum merge.

  15. Ștefan A. spune:

    -In general in Romania se zboara putin pe an ca numar de ore/pilot . Era vizibil pe site MApN cind se publica bugetul (pe anul asta nu am mai gasit) .
    Un pilot de vinatoare avea in medie 30 ore zbor /an si unul de elicoptere ceva mai mult dar nu ajungea la 50. Daca comparam cu norma NATO care prevede cel putin 200 ore/pilor /an ca sa fie declarat “combat ready” , pricepeti mai bine ce abis ne desparte de restul lumii si de ce in Romania tragediile din aviatie sint mai dese dar si total musamalizate .
    - Cit despre C 135 , e un elicopter bun dar mai sensibil , mai delicat , cu ceva probleme in caz de zbor cu un singur motor sau in caz de autorotatie . O stie si firma mama care a introdus in productie EC 145 cu modificarile necesare pentru a recupera din limitele modelului anterior .
    NOTA . Nu toate aparatele de zor sint la fel . Degeaba ai 1.000 ore pe PUMA si doar 30 pe EC 135 . E identic cum ai avea 2.000 ore de zbor pe MIG 21 si doar 10 pe F-16 . Nu esti la fel de preparat pentru a raspunde in situatii limita .
    In limbaj civil , degeaba ai condus 500.000 km cu Fiat . Cind esti la volanul unei Ferrari ai mari sanse sa te omori singur . Asa e si in aviatie . Nu degeaba in USA , pilotii pentru F-16 si indiferent de orele de zbor pe alte avioane (tip F-15) , urmeaza toti obligatoriu o scoala speciala pentru calificarea , certificarea pilotajului pe F-16 .
    La noi cred ca se urmareste doar numarul total de ore de zbor fara a se pricepe la nivele inalte ca aparatele nu sint toate egale si necesita “finisari” de pilotaj fiecarui tip de aparat .
    - Ar fi de vazut si cine executa reparatile acestor aparate . Pina la ce nivel de reparatii e autorizat de firma EDAS (actualmente Airbus helicopters ) . Si in aviatie sint mai multe nivele de reparatii . De la cele mai simple la reparatia capitala . Nu e obligatoriu ca firma de reparatii sa fie autorizata/certificata sa le execute pe toate .

  16. cinic spune:

    A. in lumina anilor comentariile lui Basescu din 2012 au fost nefericite sau vizionare?
    B. ata timp cat “personalitatea” sefului nu permite elaborarea unor proceduri care sa functioneze si cand seful e la carciuma sau la Tombuctu, inseamna doar : UN SEF INCOMPETENT

  17. Dan Plesoianu spune:

    S-au scris extrem de multe comentarii aici, asa ca o sa fiu scurt (posibil sa repet unele comentarii):
    1) exista veste de salvare plutitoare gonflabile la contactul cu apa. Au deci unn volum mic in stare dezumflata.
    2) Da, copilotii se pare ca nu ajuta la nimc, in afara de cresterea numarului deceselor, si la cresterea numarului de bugetari, dar si la cresterea inutila a numarului de pasageri (greutatii) in aeronava.
    3) Lacul ala e destul de mare. Ar trebui sa existe in permanenta cel putin o salupa a politiei sau garzii de coasta, cu un echipaj de 2 persoane, in stare veghe.
    4) Exista simulatoare de zbor in Romania pentru aparatele SMURD ? Daca da, se face antrenamentul nesar dpdv. al numarului minim de ore ?
    5) Inainte de a face prea multe comentarii si a da oameni afara din functii, in afara cazurilor evidente, trebuie asteptate rezultatele anchetelor.

    • Adrian spune:

      2. Va rog sa zburati ca pilot macar vreo 50 de ore inainte de a face aprecieri despre copiloti. Eu zbor cam jumatate din timp singur si jumatate cu copilot, la orice zbor mai lung sau in conditii meteo mai grele prefer un copilot decat 80 de kilograme economisite.
      4. Simulatoarele acopera destul de putin din situatiile de zbor, in special pentru ca nu pot simula turbulente, G force sau dezorientarea in manevrele bruste. Pe un avion mare de linie care e foarte stabil (din cauza masei) un simulator e foarte util, pe aparate mici si agile in care destul de des vezi la sfarsitul zborului “Max G = 3, Min G = 0.2″ nu se poate simula asa ceva.

      • Dan Plesoianu spune:

        In America sint o multitudine de avioane mici, particulare. Nimeni nu zboara cu copilot. La fel si cu elicopterele. A, ca e mai placut, da, nici vorba…. De fapt, se incearca cit mai mult eliminarea copilotilor, pentru a scadea costurile si dimensiunile aparatelor de zbor.

      • Dan Plesoianu spune:

        In ultimele doua tragedii de la noi copilotii sa pere ca nu au avut nici un aport pozitiv. In plus, orice SMURD din Romania zboara maxim 2-3 ore intr-o singura directie, si la fel inapoi. Si, daca e neaparat nevoie de copilot, se pot gasi doctori sau asistente care sa faca si cursuri de pilotaj.

  18. Dan Plesoianu spune:

    6) Este o femeie gravida considerata apta de a exercita functia ISU, oricare ar fi aceasta ?

    • Anton spune:

      Din cate am citit din presa, aflase doar in dimineata acelei zile ca era insarcinata (sau, daca nu, oricum foarte recent). Probabil ca in general o femeie insarcinata nu poate exercita munca fizica solicitata de misiunile ISU fara sa se puna pe ea in pericol in primul rand, dar in cazul de fata cred ca sarcina nu era un impediment si imi inchipui ca probabil ca nu avusese timp nici sa faca demersurile necesare retragerii sale din misiuni.

  19. Dan Plesoianu spune:

    7) FELICITARI SCAFANDRILOR !!!!!!!!

  20. DanielT spune:

    http://aviation-safety.net/wikibase/dblist.php?AcType=EC35

    41 de accidente. si aproximativ 53 de victime urmare a incidentelor.
    Peste 1000 elicoptere fabricate.
    Cam 4 la suta implicate in incidente.

    Primele accidente reportate din anii 1999
    Accidentul de la Glasgow pare cel mai sangeros.

  21. Vlad spune:

    @Adrian

    Nu cred ca serviciile de educatie si sanatate trebuie externalizate pe motiv de costuri si eficienta. Ele trebuie sa existe intr-o forma eficienta si calitativa la Stat, asta e abordarea, altfel Statul isi pierde motivul de a exista. Stiu ca tendinta asta e, dar nu e una buna. Statul care nu asigura servicii de sanatate si educatie cetatenilor este un Stat politienesc.

    Trebuie luate masuri in asa fel incat Statul sa presteze aceste servicii intr-un mod profesionist.

    Premiza ca educatia si sanatatea fac obiectul competitiei pe piata libera nu e unul corect. Viata, dezvoltarea umana nu au pret. Daca le pretuiesti ele ajung sa fie prea scumpe in termen lung oricat de ieftine pot parea la inceput.

    Preventia in sanatate si constientizarea prin educatie sunt alternative eficiente. Promovarea exercitiilor fizice, a hranei sanatoase si naturale prin interzicerea colorantilor si aditivilor, a OMG, a hormonilor de crestere reprezinta solutii simple si eficiente pentru un trai sanatos.

    • Adrian spune:

      Cred ca discutia pe larg despre ce ofera sau nu statul nu e cea mai potrivita aici, sunt alte articole pe Contributors care ating acea tema, putem discuta acolo. Va multumesc pentru observatie, oricum.

  22. Ela spune:

    Errare humanum est, PERSEVERARE DIABOLICUM!
    Cei mai multi oameni invata din greselile lor, cei mai inteligenti din greselile altora, in timp ce românii din sec 21, cocotati in varful piramidei prin nepotism si alte nasisme, nu invata din principiu : stiu tot ce au nevoie (?), doar ca soarta-i nedreapta cu…subordonatii si mortii!
    Cu aceasta mentalitate medievala, stimati ministri, sefi si sefuleti, puteti dispune de cea mai evoluata tehnologie si de armate de executanti, tot ce veti atinge se va narui!

  23. Radu spune:

    Elicopterul a adus o bolnava de la Tulcea la Constanta, de ce la spitalul din Constanta nu a coborat si personalul medical ? de ce medicul si asistenta s-au dus cu elicopterul la Kogalniceanu sa-l alimenteze si apoi spre Tuzla pentru garare; dupa transportul bolnvei nu mai era nevoie de personal medical.

    • Adrian spune:

      Poate pentru ca personalul medical de pe elicopter are acelasi sediu sau baza ca si pilotii si elicopterul respectiv? Ei nu erau medici la spitalul din Constanta, ci la SMURD, poate se intorceau la baza pentru ca erau de garda si puteau pleca in alta misiune dupa aceea.
      Elicopterul nu face plinul pentru 2-3 zile, din cauza limitei de greutate e mai usor si mai sigur sa zbori cu combustibilul necesar plus rezerva decat cu rezervoarele pline ochi, asa ca e posibil ca intre misiuni sa alimenteze – de la Kogalniceanu la Tuzla e un zbor de 15 minute.

    • Dan Plesoianu spune:

      Personalul medical ar trebui sa fie tot timpul linga elicopter, pentru ca in caz de urgenta elicopterul sa poata pleca imediat cu echipaj complet.

  24. make spune:

    Nu ma pricep la munca pilotilor si medicilor, dar am habar ce se intampla la nivelul unitatilor ISU. Problema este ca numai numele arata ca oamenii astia se pricep la abordarea situatiilor de urgenta. In realitate acestia sunt pompieri, nu stiu si nici nu-i intereseaza altceva in afara de tulumba si rularea furtunurilor. Toata bruma lor de pregatire se refera la incendii si punct. Habar nu au de ce trebuie sa faca in caz de inundatii, cutremure, alunecari de teren, avalanse etc. Si aici ma refer la partea PRACTICA, nu la eventuala spoiala teoretica. Intrebati orice cadru ISU ce tematica de instruire au si ce fac practic in cadrul acestei instruiri. Uitati-va ce va cer inspectorii ISU la o confruntare in firma dv: numai partea de PSI, adica ceea ce se refera la combaterea incendiilor. Chiar recent am avut o asemenea vizita a unui colonel ISU, venit in inspectie: nimic in afara de PSI nu l-a interesat. L-am chestionat in legatura cu situatiile de urgenta, m-a privit cu condescendenta si mi-a zis: pe cine credeti ca intereseaza porcariile alea, bombe si atacuri chimice ? Am ramas interzis.

    • Emil spune:

      Apropo de pregatirea pentru situaţii de urgenţă – sunteţi nedrept (şi ironic) adresa pompierilor. În contextul accidentului de astă iarnă din Apuseni, mi-a căzut în mână şi am răsfoit un buletin al MAI de prin 2008. Într-un articol bine scris pe tema procedurilor Incident Command System (sistemul de management al răspunsului la urgenţe, care se aplică în toată lumea anglosaxonă şi în NATO) un colonel şef de ISU la Braşov atrăgea, la final, atenţia exact asupra chestiilor de coordonare pe care le-am văzut în toată “gloria” lor astă iarnă.

  25. Emil spune:

    Problema cred că este în altă parte – tot astă iarnă, Sandra Pralong a scris un articol superb numit “„Sindromul Ceauşescu“ – sau cauzele culturale ale catastrofelor aeriene”. Acolo e răspunsul. Nu cred că v-a scăpat, domnule Ioniţă.

  26. Bravo pescarilor spune:

    Trist, revoltator de trist e ca nimeni de pe mal nu a facut mai nimic pentru cei de pe elicopterul prabusit, in lac, la 300 de metri de ei. Au facut multe poze, unii au apucat sa faca si filmulete. Probabil cei de la etajele superioare. Si ascultau strigatele de ajutor. Da. Au sunat la 112. Apoi au asteptat interventia autoritatilor. Si s-au asezat ca la cinema… sa vada un film negru.
    Adevarati “martori oculari”, spectatori.
    Cei care locuiesc acolo in zona cunosc probabil suficient de bine imprejurimile.
    Stiau de salupa de paza a lacului, de pe pontonul de la vreo 400 metri de elicopterul prabusit. Nu s-au repezit sa-i zgaltaie pe membri echipajului, sa urle la aia si sa-i puna in miscare.
    S-a dus un nea Caisa din cate am vazut la Digi. Un nea Caisa linistit si manierat. Care probabil ca i-a rugat frumos pe marinari sa intervina. Aia i-au zis ca “nu se poate, ca nu stiu ce lege nu le da voie” si nea Caisa a plecat impacat ca a facut tot ce putea.
    Probabil ca nici nu l-au bagat in seama, nici au crezut ca tocmai se petrecuse un accident chiar sub nasul lor.
    S-au trezit abia dupa 30 de minute, cand i-a sunat seful lor, care auzise la televizor de accident.
    Si le-a spus sa plece pe lac…Dar era prea tarziu…Mult prea tarziu.
    Nu s-a gasit o amarata de barca pe tot malul ala dinspre Mamaia…

    Singurii oameni care au facut ceva au fost cei din Ovidiu. Ei s-au miscat.
    Ei au ajuns primii, de la 6 kilometri. Dar tot prea tarziu.

    Singurul ajutor real in cazul asta, adica foarte rapid, pentru ca apa era foarte rece, ar fi putut veni numai de pe malul apropiat, dinspre Mamaia.
    Dar in casele si apartamentele frumoase de acolo se pare ca sunt numai spectatori, care au asteptat autoritatile ca sa intervina…
    Asa oameni, asa clasa politica, asa autoritati…
    Daca oamenii locului in care se petrece un accident nu sunt in stare decat sa faca poze si sa astepte dupa autoritatile “”de la centru” sa vina sa faca ceva …
    Oamenii locului ar fi fost normal sa dea primul ajutor. Dar respectivii n-au gasit o amarata de barca. Si nici nu au fost in stare sa strige macar ca lumea si sa-i trezeasca la realitate pe cei care dormeau pe salupa de paza, la cateva sute de metri de accident.

    Dar oricum nu mai are sens acum.

    ( Apropo de discutii despre cat de eficient e sistemul centralizat de salvare. Cum ar putea fi perfect un sistem central de salvare, intr-un stat care timp de 50 de ani a fost un stat totalitar, indreptat impotriva propriilor cetateni, apoi inca 25 de ani e condus de o clasa politica supercorupta ?
    Eu zic ca SMURD e deocamdata cea mai buna organizatie de salvare de vieti pentru ca a fost infiintata de un om. A pornit din initiativa adevarata a unui om. Si nu s-a nascut dintr-o directiva a vreunui angajat din nu stiu ce minister )
    Accidentul va fi probabil folosit ca inca un bun prilej pentru reglari de conturi intre gastile politice.

    • sfinx spune:

      nimeni nu-l contesta pe arafat “omul care a infiintat smurd”. Eu (si nu cred ca sunt singurul) il contest pe arafat politicianul care e secretar de stat si care se ocupa de urgente.
      In tara asta, cel putin la stat nu exista raspunderea conducerii/conducatorului.
      Ca de, dupa atata comunism e clar ca trebuie sa existe unul Paun, acar, numai bun de dat vina pe el.
      La rata de incidente cu aeronave a smurd, arafat trebuia sa zboare demult de acolo…

  27. Dan Plesoianu spune:

    Si inca ceva: in America de Nord nu sint doctori (medici) la “salvare”, ci numai asistenti pregatiti special pentru urgente (paramedici). Oricum cit dureaza deplasarea de urgenta a unui bolnav (pina in 30 min.) chiar doctor daca e, posibilitatea de interventie este oricum limitata.
    Romania, tara saraca, cum de isi permite sa plateasca medici la SMURD, care sa stea mare parte din timp degeaba ?!

  28. Dan Plesoianu spune:

    In plus, ar trebui facuta diferenta intre zborurile de transport (oarecum rutina, chiar daca urgente) si cele de salvare. Nici nu este clar daca SMURD poate acorda salvare aeriana (daca elicopterele sin astfel echipate). I situatii de salvare, da, s-ar justifica prezenta unui copilot…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Sorin Ionita


Sorin Ionita

Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Cons... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Perfect de accord. In plus, copy-paste ajunge un mod de viata, o dezumanizare totala. Multe personae...

de: Dedalus

la "Mintea copy-paste"

Cauta articole

iulie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)