Home » Administratie »Global / Europa » Citesti:

Impactul alegerilor europene asupra următoarei Comisii Europene

Alina Girbea aprilie 2, 2014 Administratie, Global / Europa
2 comentarii 904 Vizualizari

Juncker (PPE), Schulz (PSE), Verhofstadt (ALDE), Bové/Keller (Verzi), Tsipras (GUE) –  cinci candidați și jumătate! Unul dintre aceste nume va avea un rol decisiv în următorii cinci ani asupra vieții cotidiene a românilor, fie și pentru simplul fapt că acesta va fi la originea unei bune părți din legile aplicabile în România (unele estimări situează legislația adoptată la Bruxelles la peste 70% din legislația aplicabilă  în România). Parlamentul European a promis alegătorilor că președintele Comisiei va fi decis în funcție de rezultatul alegerilor, însă promisiunea este interpretabilă, iar miza mare.

Anul 2014 – an de cotitură în istoria europeană?

Pentru prima dată în istoria Uniunii Europene, alegerile pentru Parlamentul European vor conta în determinarea Președintelui Comisiei Europene (articolul 17.7, Tratatul UE*), o șansă unică pentru cetățenii europeni de a se implica în conturarea politicii și politicilor europene. De altfel, conform sondajelor de opinie Eurobarometru, o majoritate a europenilor declară că posibilitatea de a influența alegerea Președintelui Comisiei Europene este un factor care îi va determina să participe la votul prevăzut pentru 24-25 mai. Având în vedere faptul că prezența la alegerile europene a scăzut constant din 1979, an în care s-au desfășurat primele alegeri europene până astăzi, pariul nu este mic.

Dincolo de creșterea participării la vot, miza esențială ține de vechea luptă între curentul federalist și cel interguvernamental. În termeni instituționali, acesta opune pe de o parte Comisia și Parlamentul, care își doresc o Uniune Europeană cu cât mai multe competențe (pe modelul unui stat federal) și, pe de alta,  șefii de stat și de guvern, regrupați în Consiliul European, care apără competențele naționale.

Privită în acest context, inițiativa partidelor europene de a numi candidați pentru președinția Comisiei, încurajată de Barroso, nu poate fi văzută decât ca o interpretare a articolului 17 favorabilă curentului federalist. Greu de refuzat de către șefii de stat și de guvern europeni această propunere pentru mai multă democrație, fără a atrage oprobriul public. De altfel, remarcile sceptice ale Angelei Merkel pe marginea acestui subiect au fost rapid înfierate de către susținătorii procesului.

Zarurile nu sunt încă aruncate. Strategii europene, strategii naționale

Nu au promis partidele politice europene mai mult decât pot oferi? Social-democrații au promis alegeri primare interne la care au renunțat în cele din urmă pentru a îl înscăuna pe președintele Parlamentului European, Martin Schulz, drept candidat  (acesta a fost ales cu 91% din voturi la congresul ținut pe 1 martie la Roma). Liberalii au preferat și ei să evite o alegere directă între cei doi candidați anunțați – belgianul Guy Verhofstadt și finlandezul Olli Rehn. După ce a aspirat la funcție și în 2004 și în 2009, Verhofstadt, liderul grupului liberal din Parlamentul European și fost prim-ministru al Belgiei, a fost uns pe 1 februarie drept candidat oficial pentru președinția Comisiei, lui Rehn  oferindu-i-se în schimb “o funcție importantă la nivel european”.

La cealaltă extremă s-au situat Verzii – aceștia au organizat alegeri primare deschise nu doar membrilor, ci tuturor cetățenilor europeni. Participarea a fost, însă, mult sub nivelul așteptărilor, iar rezultatul anunțat pe 28 ianuarie a fost foarte strâns: 11.791 de voturi pentru José Bové, 11.726 pentru Franziska Keller. Fideli angajamentului democratic, verzii au propus acest duo pentru Președinție poate și pentru a împăca cele două mari partide verzi din Europa, cel francez și cel german. În realitate acest gest poate fi interpretat și ca o recunoaștere a faptului că șansele de a câștiga bătălia sunt inexistente. Comuniștii au încercat și ei să dea o lovitură de imagine, numindu-l candidat pe tânărul grec Alexis Tsipras, mult-mediatizat în contextul crizei din Grecia.

În fine, popularii europeni au fost ultimii care și-au numit candidatul, pe 7 martie, în persoana fostului prim-ministru luxemburghez și președinte al Eurogrupului între 2005-2013, Jean-Claude Juncker. Ales în defavoarea comisarului francez pentru piața internă, Juncker este un veteran al culoarelor de la Bruxelles, fiind ultimul dintre negociatorii Tratatului de la Maastricht (1992) care încă activează în politică. Anumite voci nu ezită să denunțe un simulacru democratic din partea dreptei:  Juncker nu ar viza de fapt președinția Comisiei, ci pe cea a Consiliului European, lăsând undă verde șefilor de stat, în frunte cu Merkel, pentru a propune candidatul preferat la șefia Comisiei. Pe de altă parte, socialiștii ar lucra deja la o coaliție cu liberalii și verzii pentru a se asigura că au majoritatea necesară pentru a își impune opțiunea în Parlamentul European. Sondajele indică un scor extrem de strâns între populari și social-democrați, iar numărul mare de mandate pe care îl vor avea partidele non-afiliate eurosceptice complică  și el calculele.

Următoarea Comisie Europeană și locul României

O primă constatare este una care nu ar trebui să ne mire:  cu excepția lui Tsipras toți candidații provin din cele șase state fondatoare ale UE. Sunt, de asemenea, obișnuiți ai instituțiilor europene, cu o vastă experiență bruxelleză, fluenți în engleză, franceză și germană. Este clar, însă, că alegerea viitorului preşedinte al Comisiei nu va ține atât de calitățile personale, cât de jocul negocierilor politice. Este, de asemenea, cert că PPE-ului îi va fi greu să mențină situația actuală, în care deține și președinția Comisiei și pe cea a Consiliului European. În Consiliu, situația este asemănătoare cu cea din viitorul Parlament. Aici PPE-ul are un ușor avans cu 12 poziții de șef de stat și de guvern, PES-ul având 10. Totul depinde de ce funcție va fi considerată mai importantă dintre cele două de către populari.

Dacă aceștia decid că președinția Comisiei Europene este mai importantă strategic, așa cum este probabil, înseamnă că structura colegiului de comisari va fi preponderent la dreapta. Mai mult decât atât, un președinte al Comisiei din PPE va favoriza pentru posturile cheie din colegiu comisarii cu aceeași orientare politică. Guvernul de la București va trebui să țină cont de aceste realități politice în nominalizarea unui candidat și vizarea unui portofoliu, cu atât mai mult cu cât bătălia va fi acerbă pentru portofoliile cu adevărat importante dintre cele 28 oferite.

Dacă, pe de altă parte, social-democrații reușesc să strângă o majoritate clară pentru Schulz, atunci guvernul lui Victor Ponta este într-o poziție favorabilă, de care trebuie însă să profite propunând omul potrivit pentru postul potrivit. Aceasta cu atât mai mult cu cât, conform sondajelor, PSD-ul va avea o delegație importantă în Parlamentul European.

Concluzie

În spatele scenei, negocierile continuă nu doar pentru președinția Comisiei, ci și pentru cea a Consiliului European, a Parlamentului European și a postului de Înalt Reprezentant pentru Politica Externă. Admițând că cetățenii europeni au fost prinși în această dezbatere și că își vor manifesta preferințele în votul de la sfârșitul lui mai, vor știi partidele europene să țină pariul democratic la care s-au angajat? În ceea ce privește partidele politice din România, cum se situează ele în acest context și cum își vor maximiza influența în instituțiile europene?

Articol aparut pe site-ul Europuls

_______________________________


Europuls și CRPE organizează pe 7 aprilie forumul EUROSFAT în cadrul căruia  candidații diferitelor partide vor dezbate despre politicile europene. La dezbatere vor fi prezente de asemenea personalități europene, precum Guy Verhofstadt, dar și experți care vor discuta despre impactul alegerilor europene.

Înscrierile se fac aici : http://eurosfat.ro/inscriere/

*Tratatul privind Uniunea Europeană, Articolul 17.7:

Ținând seama de alegerile pentru Parlamentul European și după ce a procedat la consultările necesare, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune Parlamentului European un candidat la funcția de președinte al Comisiei. Acest candidat este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor care îl compun. În cazul în care acest candidat nu întrunește majoritatea, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales de Parlamentul European în conformitate cu aceeași procedură.

Nota: Opiniile exprimate in acest articol sunt strict personale si nu antreneaza in vreun fel responsabilitatea institutiei pentru care lucrez.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. UnOarecare spune:

    Va multumesc, ducem lipsa de cultura politica UE.

  2. JB spune:

    Cred ca unul dintre motivele eludarii alegerilor directe ptr.nominalizare in cadrul partidelor europene se datoreaza si grijei de a nu exacerba eventuale pozitionari pur nationale. Si de asemenea ptr a nu da loc unei dezbateri ce poate aduce argumente neproductive de ordin istoric….
    Cu tot “deficitul democratic” invocat de euro-sceptici si tovarasii lor de drum, UE a evoluat cit se poate de rezonabil folosind tehnica negocierilor discrete si nu batalia politica super-vocala.

    Ponta&co NU vor sti sa profite (ptr.Ro.) in nici un fel de noau configuratie europeana. Ptr.ei Europa este inca ceva 100% secundar, bun ptr.suveniruri foto de folosit in lupta interna; Comisia un organism fara dinti care poate fi jucat si manipulat tactic in stil balcanic, etc.
    Asa ca Ro.o sa ramina un membru antipatic si neserios, generator de probleme.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alina Girbea


Alina Girbea

Absolventă a Sciences Po Paris (masterul de Afaceri Europene), Alina Gîrbea este raportor politic la Reprezentanta Comisiei Europene din Bucuresti. Ïn trecut, a fost functionar ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)