Home » Cultura »Romania si Rusia Sovietica » Citesti:

Cum a fost jefuită România de ocupanţii sovietici în anii 1945 – 1958

Gheorghe Boldur Latescu mai 5, 2015 Cultura, Romania si Rusia Sovietica
26 comentarii 7,703 Vizualizari

Au trecut mulţi ani de când trupele sovietice au ocupat România şi au rămas în ţara noastră până în 1958, deşi războiul se terminase din anul 1945.

Puţinii supravieţuitori ai acelei perioade poate că-şi mai amintesc de nemernicia cu care sovieticii au jefuit fără milă ţara noastră, slăbită şi sărăcită după un război devastator. Majoritatea concetăţenilor noştri – cei mai mulţi tineri-ştiu însă foarte puţin despre suferinţele pe care le-au îndurat românii în acei ani. În perioada regimului comunist, era interzis să se discute despre acest subiect, iar, după 1990, cei care au preluat puterea, nu au fost de fel interesaţi de adevărul istoric.

În anul 1993, regretatul Constantin Ticu Dumitrescu, Preşedintele AFDPR fiind senator, a avut acces la unele arhive secrete şi a descoperit textele pe care le anexez. Cu acordul său, le-am inclus în lucrarea mea „Genocidul Comunist din România” – vol. II , apărută în Editura Albatros în anul 1994. Era perioada când preşedinte al României era Ion Iliescu (…). Mijloacele de informare erau controlate de puterea de atunci, care a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca lucrarea mea să fie cunoscută de cât mai puţine persoane. Au mers până acolo, încât au cumpărat o mare parte din tiraj – şi aşa destul de de mic şi l-au distrus.

Iată de ce textele pe care le anexez sunt practic necunoscute de opinia publică. Importanţa acestor texte este extraordinară, nu este nevoie de nici un comentariu pentru a înţelege cum îşi băteau joc sovieticii de ţara noastră.

Mă simt onorat ca prin bună voinţa site-ului Contributors, căruia îi mulţumesc, pot să dezvălui concetăţenilor noştri una din cele mai dureroase perioade din istoria noastră recentă.

SCRISOAREA

primului-ministru dr. Petru Groza si a ministrului afacerilor externe Gheorghe Tătărescu către general-colonelul Ivan Susaikov, vicepreşedinte al Comisiei Aliate de Control din România.

Confidenţial.

11 martie 1946

Domnule,

În vederea îndeplinirii obligaţiilor care decurg din Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, poporul român şi-a mobilizat întreaga economie naţională . Întreaga producţie a ţării a fost adaptată la necesităţile care rezultă din această convenţie şi  toate mijloacele financiare au fost alocate pentru plata obligaţiilor cerute de îndeplinirea cu scrupulozitate a clauzelor sale.

În perioada începând din 12 septembrie 1944 până la 31 ianuarie 1946 Guvernul român a adunat suma de 1.263 miliarde lei ( din care 1.079 miliarde lei au fost cheltuite efectiv, iar 184 miliarde lei rămase ) pentru a face faţă obligaţiilor care decurg din Convenţia de Armistiţiu, precum şi acordurilor semnate la Moscova în septembrie 1945.

Acest efort financiar din partea Guvernului român poate fi observat în tabelul următor :

Comparând această sumă cu totalul cheltuielilor bugetare ale statului, rezultă că efortul financiar pentru a îndeplini obligaţiile ce decurg din Convenţia de Armistiţiu depăşeşte cheltuielile normale ale Statului român.

Cheltuielile Statului pentru administrare şi pentru armată pe perioada începând din 12 septembrie 1944 până la 1 februarie 1946 au fost comparativ cu cheltuielile cerute de îndeplinirea Armistiţiului după cum urmează :

Pe de altă parte, examinând mijloacele prin care au fost acoperite cheltuielile bugetare totale ale Statului, se poate observa că mai puţin de jumătate din aceste cheltuieli au fost acoperite din încasări fiscale şi alte venituri permanente , în timp ce restul au fost acoperite prin împrumuturi şi alte mijloace ale Trezoreriei, şi în special prin noi emiteri de bancnote  de către Banca Naţională.

Totalul cheltuielilor Trezoreriei în timpul primelor 10 luni ale anului bugetar 1945-1956 au fost acoperite  după cum urmează :

Aşa dar, se poate trage concluzia că obligaţiile ce decurg din Convenţia de Armistiţiu nu au putut fi acoperite de Stat prin mijloacele financiare existente. Cea mai mare parte a acestor cheltuieli au fost acoperite de Stat prin noi emiteri de bancnote , adică prin mijloace inflaţioniste.

Evoluţia emiterilor de bancnote de către Banca Naţională pe perioada începând cu 1.09.1944 până la 23.02.1946 a fost următoarea:

1 septembrie 1944                –                  228,4 miliarde lei

31 martie 1945                      –                  437,3 miliarde lei

31 decembrie 1945               –                1212,9 miliarde lei

23 februarie 1946                 –                   1348,0 miliarde lei

Deoarece efortul financiar făcut de Statul român pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din Convenţia de Armistiţiu este exprimat în lei, care au o putere variabilă de cumpărare în perioada începând din august 1944 până în ianuarie 1946, este necesar să fie convertit în dolari SUA şi efortul financiar din partea Statului român să fie evaluat astfel. Baza de calcul o reprezintă efortul financiar în lei şi rata dolarului SUA care rezultă din executarea Articolului 11 din Convenţia de Armistiţiu.

Pe baza acestor elemente de calcul, efortul financiar depus de Statul român în timpul perioadei de mai sus se ridică la aproximativ 280.000.000 dolari.

Dacă adăugăm suma de 280.000.000 dolari la valoarea livrărilor neincluse în Convenţia de Armistiţiu şi care s-a ridicat , conform cifrelor aproximative, la circa 114.000.000 dolari, este posibil să afirmăm că valoarea totală a efortului financiar depus în vederea îndeplinirii Convenţiei de Armistiţiu s-a ridicat până la 31 ianuarie 1946 la o cifră rotundă de 400.000.000 dolari.

Pentru a stabili pe deplin valoarea efortului financiar român, trebuie subliniat că executarea obligaţiilor ce decurg din Convenţia de Armistiţiu a dus la o apreciabilă penurie de bunuri, ceea ce a diminuat considerabil capacitatea economică a ţării.

Este, aşadar , util a se oferi o listă a plăţilor în natură efectuate până la 31 decembrie 1945 :

Vite                                       317.000 capete

Oi                                          365.000 capete

Porci                                     135.000 capete

Cai                                        120.000 capete

Cereale                                 608.000 tone

Nutreţ                                 3.611.000 tone

Produse petroliere                   94.000 tone

Cherestea                              557.000 m cubi

Analizând efortul financiar şi livrările efectuate în vederea îndeplinirii Convenţiei de Armistiţiu , rezultă că povara principală o reprezintă livrările şi cheltuielile de întreţinere a trupelor sovietice staţionate în România.

Astfel din totalul de 1079 miliarde lei menţionaţi mai sus, 663 miliarde lei, adică peste 60 % din total, reprezintă livrările efectuate conform Articolului 10 din Convenţia de Armistiţiu şi ca urmare a acordurilor suplimentare semnate la Moscova. Această cifră nu include  livrările efectuate fără documentele necesare şi care deci nu au fost incluse în planurile de livrări.

Acordurile semnate la Moscova la 11 septembrie 1945 au facilitat considerabil îndeplinirea marilor obligaţii care decurg din Convenţia de Armistiţiu.

Aceste acorduri au rezolvat mai ales problemele ridicate de executarea Articolului 12 din Convenţia de Armistiţiu .

Situaţia economică a ţării a evoluat, totuşi, nefavorabil, după 11 septembrie 1945, creând noi condiţii dificile şi agravând vechile dificultăţi provocate de executarea simultană a obligaţiilor ce decurg atât din Convenţia de Armistiţiu, cât şi din acordurile semnate la Moscova în septembrie 1945.

Situaţia este următoarea :

a. Cereale

Seceta fără precedent existentă în 1945 a reprezentat cauza principală a faptului că producţia de cereale s-a ridicat doar la jumătate din producţia medie care, înainte de reducerea în suprafaţă a ţării , s-a ridicat la 840.000 de care.

În 1945 producţia s-a ridicat doar la 385.000 de care. Producţia de cereale din 1945 acoperă doar 85% din consumul intern strict raţionalizat de 449.000 de care.

Ajutorul binevoitor al Uniunii Sovietice, reprezentând un împrumut de 300.000  tone cereale, nu acoperă necesarul pentru consum intern până la noua recoltă.

b. Petrol

Producţia de ţiţei din 1939, considerată drept normalâ, a fost de 6.240.000 tone.

Datorită scăderii normale a producţiei de ţiţei, precum şi în urma pagubelor suferite de industria petrolieră română şi a lipsei de echipament de foraj necesar, producţia de ţiţei din 1946 a fost evaluată la numai 3.600.000 tone.

Pe de altă parte, necesarele minime de petrol pentru 1946 sunt :

1.700.000 tone pentru consum intern

1.700.000 tone pentru obligaţiile din Armistiţiu

200.000 tone de livrat în Rusia conform acordurilor la  Moscova

100.000 tone  pentru a îndeplini alte obligaţii

TOTAL

3.700.000 tone

Aşadar, din cifra de mai sus rezultă un deficit de aproape 100.000 tone, ca să nu mai vorbim de necesitatea de a exporta produse petroliere pentru ca România să-şi poată plăti datoriile externe şi obligaţiile comerciale dinainte de război care vor trebui onorate imediat după semnarea tratatului de pace.

c. Cherestea

Producţia de cherestea din 1946 a fost evaluată la cifra  maximâ de 3.150.000 metri cubi.

Circa 4.150.000 metri cubi vor fi necesari pentru a acoperi atât consumul intern   ( celuloză, suporţi de lemn în mină , traverse de cale ferată, poduri, reconstrucţia parţială a uzinelor şi a clădirilor distruse în timpul războiului ) , precum şi obligaţiile ce decurg din Convenţia de Armistiţiu şi acordurile comerciale încheiate cu Uniunea Sovietică.

În acest domeniu ne confruntăm cu un deficit de circa 1.000.000 metri cubi, calculând doar executarea obigaţiilor asumate până în prezent.

d. Animale

Vom examina aici doar situaţia în privinţa cailor.

În 1939 existau 1.700.000 cai în interioarul graniţelor prezentului teritoriu al ţării.

În 1945, în septembrie , existau încâ 868.000 cai  de foarte slabă calitate.

Este demn de menţionat că un număr de 708.000 cai au fost refuzaţi de comisia însărcinată cu colectarea cailor urmând a fi livraţi conform înţelegerii din 16 ianuarie 1946 privitor la executarea  Articolului 11 din Convenţia de Armistiţiu.

Restabilirea şeptelului iniţial nu este posibilă în momentul de faţă deoarece creşterea anuală a cailor ( 71.000 capete ) este deocamdată depăşită de o mare mortalitate  ( 82.000 capete) .

e.Transporturi

Refacerea căilor ferate române a fost considerabil împiedicată de condiţiile actuale în care trebuia să funcţioneze sistemul român de căi ferate.

Cu toate acestea, obligaţiile asumate prin Convenţia de Armistiţiu au fost îndeplinite cu rigurozitate . Astfel, caracteristica situaţiei prezente a căilor ferate o reprezintă faptul că în 1945 sistemul român de căi ferate a fost utilizat în proporţie de 80 % pentru îndeplinirea obligaţiilor de mai sus şi numai 20 % pentru necesităţile interne ale României.

f. Industria

Industria română suferă astăzi datorită unei diminuări generale a produdţiei cauzate  de distrugerea produsă de război, precum şi ca urmare a lipsei de materii prime care trebuie importate şi a cantităţii insuficiente de combustibil.

Producţia generală a industriei s-a diminuat cu 45% comparativ cu producţia din 1941.

Prezentat conform principalelor categorii industriale, volumul producţiei din 1945 , exprimat în procente şi cantităţi , comparativ cu anul 1941, a fost următorul :

Perspectivele economiei româneşti din anul acesta sunt mult mai proaste decât cele care au dominat viaţa românească în 1945.

O majorare a producţiei care este singura capabilă să îmbunătăţească situaţia actuală este posibilă numai prin reconstrucţia echipamentului industrial care a atins limita de folosire şi prin importul de materii prime fără de care nu poate fi menţinută nici măcar producţia actuală.

Evoluţia economiei româneşti este, aşadar, copleşită de o mare povară :

a. In industrie:

- lipsa de materii prime,

- echipament într-o avansată stare de uzură datorită lipsei de întreţinere şi imposibilităţii de a procura piese de schimb,

- lipsa de fonduri în intreprinderi datorită continuei majorări de preţuri .

b. Clasa salariată şi muncitoare subnutrită, simultan cu atingerea limitei în ceea ce priveşte articolele de primă necesitate  ( îmbrăcăminte, încălţăminte etc. )

c. În agricultură .

- lipsa de echipament,

- lipsa de animale de tracţiune.

d. Preţurile artificial ridicate datorită creşterii rarităţii articolelor de primă necesitate, în ciuda tuturor eforturilor de a menţine stabilitatea monedei naţionale.

Aceasta este pe scurt situaţia în majoritatea domeniilor importante ale economiei noastre naţionale.

După ce am enumerat condiţiile rezultate din încheierea acordurilor  din 11 septembrie 1945, trebuie să menţionăm în continuare că executarea Articolului 12 a întâmpinat dificultăţi de natură economică şi tehnică, având drept urmare întârzieri păgubitoare.

De fapt, Convenţia încheiată la Moscova la 11 septembrie 1945, cu referinţă la executarea Articolului 12 din Convenţia de Armistiţiu, prevede următoarele :

  1. Guvernul Uniunii Sovietice a recunoscut că la data semnării acestei Convenţii au fost restituite bunuri în valoare de 348 miliarde lei.
  2. Restul de bunuri  datorate sunt acoperite prin angajamentul din partea   Statului român de a livra Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste bunuri în valoare de 300 miliarde lei la preţurile în vigoare la 1 aprilie 1945,în trei rate anuale egale începând cu 1 ianuarie 1946.

Interpretarea acestui text a dat naştere în aplicarea lui la următoarele probleme :

a. Conform textului exact al Articolului 1 din Acord,  Guvernul român a crezut că, întrucât Guvernul sovietic a fost atât de amabil încât să recunoască restituirea acestor bunuri în valoare de 348 miliarde lei la data Convenţiei, nu va fi necesară o analiză suplimentară pentru enumerarea bunurilor returnate sau evaluarea lor.

Comisia Aliată de Control în scrisoarea nr. R. 5.350 din 26 septembrie 1945 a cerut numirea unei Comisii mixte sovieto-române care să evalueze bunurile returnate în cadrul sumei de 348 miliarde lei, precum şi acele bunuri care au fost reparate şi gata de expediere în URSS.

Lucrările Comisiei nu au ajuns până în prezent  la nici o decizie concretă. Comisia nu s-a găsit într-o poziţie  de a stabili exact tabelul valoric al bunurilor returnate până acum, pentru că :

- Bunurile returnate se află pe teritoriul URSS şi evaluarea lor reală de către Comisie este imposibilă din punct de vedere practic,

- O evaluare fundamentală nu poate fi efectuată pe baza declaraţiilor de livrare şi primire, pentru că acestea nu conţin decât date sumare, insuficiente pentru un raport complet şi tehnic,

- Declaraţiile de livrare şi primire nu au fost întocmite pentru toate bunurile returnate, mai ales pentru cele livrate direct agenţilor Comisiei Aliate de Control de către persoane particulare,

- Din punct de vedere contabil, evaluarea prezintă dificultăţi insurmontabile datorită considerabilei cantităţi şi varietăţi de bunuri restituite ( nomenclatorul cuprinde circa 15.000 de obiecte diferite ).

În acelaş timp, Guvernul român crede că toate bunurile care au fost returnate după 11 septembrie 1945 trebuie incluse în suma de 300 miliarde lei rămasă încă de plată.

B. A doua dificultate cuprinde preţurile care trebuie stabilite pentru bunurile livrate în cadrul sumei de 300 miliarde lei.

Guvernul român consideră că preţurile de bază sunt cele stabilite oficial pentru perioada începând din 1  aprilie 1945, pe baza legilor din 3 mai 1945 şi că aceste preţuri trebuie să aibă adăugate, în plus, costul transportului de la locul de producţie la frontieră, în conformitate cu ratele în vigoare la 1 aprilie 1945, precum şi impozitele şi taxele vamale care intră în vigoare la această dată.

Punctul de vedere al Comisiei Aliate de Control a fost că preţurile oficiale dinainte de 1 aprilie sunt cele care trebuie luate în considerare la evaluare, adică preţurile de la fabrică, excluzând costul transportului peste graniţă şi taxele şi impozitele vamale.

Rezultaul direct al acestei măsuri va fi de a dubla obligaţiile Statului român.

Guvernul român îşi bazează punctul de vedere pe textul Convenţiei care se referă la preţurile de la 1 aprilie 1945, precum şi pe faptul că Guvernul URSS în Articolul 1 al Convenţiei a recunoscut suma de 948 miliarde lei indicată de Guvernul român drept suma finală de returnat în conformitate cu Articolul 12.

Această sumă de 948 miliarde lei a fost indicată în Memoriul nr. 781 din 2 iunie 1945 semnat de primul – ministru Petru Groza, prin  care s-a arătat că bunurile incluse în această sumă au fost calculate la preţurile fob* şi cif **   frontieră, în vigoare la data înaintării memoriului. Întrucât Guvernul sovietic în Articolul 1 din Convenţie recunoaşte suma de 948 miliarde lei, este natural că bunurile livrate în cadrul sumei de 300 miliarde lei, care fac parte integrantă din suma de 948 miliarde lei,să fie calculată la fel, adică fob şi cif frontieră.

Având în vedere gravele aspecte ale situaţiei financiare şi economice din România, Guvernul român este obligat să ceară  Guvernului Uniunii Sovietice să analizeze măsura în care pot fi îndeplinite simultan obligaţiile Statului român ce decurg din Convenţia de Armistiţiu în cadrul condiţiilor şi limitelor de timp stabilite.

În condiţiile actuale, România trebuie să acopere următoarele obigaţii printr-o producţie care a scăzut cu 50% comparativ cu producţia din 1939:

- Trebuie să execute obligaţiile care rezultă din Convenţia de Armistiţiu;

- Trebuie să creeeze un surplus de export pentru a fi capabilă să-şi procure materiile prime şi echipamentul industrial absolut indispensabile economiei naţionale şi să asigure reluarea plăţilor la datoria publică şi la restanţele comerciale pentru a restabili creditul extern al Statului;

-  Trebuie să asigure un minimum de consum şi un minimum de satisfacţie necesităţilor sociale interne.

După cum s-a arătat, până acum toate activele şi chiar o parte a substanţei economice a ţării au fost transferate pentru a îndeplini obligaţiile din Convenţia de Armistiţiu.

Pentru anul fiscal care începe la 1 aprilie 1946, aceste obligaţii apar cu precădere uriaşe. Calculate la preţul probabil de la 1 aprilie 1946, ele vor fi :

- pentru Articolul 10 din Convenţie circa 175 miliarde lei lunar;

- pentru Articolul 1 al Convenţiei circa 140 miliarde lei lunar ;

- pentru Articolul 12 din Convenţie circa 85 miliarde lei lunar.

Total : circa 400 miliarde lei lunar . *

* Valoarea cerealelor care trebuie livrate începând cu 1 iulie 1946 nu este inclusă.

Dacă  volumul livrărilor ar fi menţinut la nivelul la care au fost calculate cifrele de mai sus, obligaţia financiară din Armistiţiu pentru întregul an va fi de 5000 miliarde lei. Rezultatul ar fi astfel că procentul cheltuielilor de Armistiţiu din totalul cheltuielilor Statului ar depăşi nivelul actual  ( circa 55% ).

În situaţia prezentă, credem, aşadar, că este necesar să se revizuiască şi să se întocmească un inventar al posibilităţilor noastre , pe de o parte, iar pe de altâ parte, trebuie determinate din nou obligaţiile pe care trebuie să le îndeplinim după această revizuire.

Pe baza acestor considerente, Guvernul român  cere ca punctele expuse în acest memoriu să fie cercetate şi ca Guvernul Uniunii Sovietice să ia decizii

* Liber la bord, adica costul la frontiera română.

** Cost, asigurare, transport, adica costul la importator.

asupra următoarelor cereri :

- Suspendarea executării Articolului 11 şi 12 din Convenţia de Armistiţiu pe întreaga perioadă cât trupele sovietice sunt staţionate în România;

-  Prelungirea pe o perioadă mai lungă de timp a îndeplinirii tuturor obligaţiilor decurgând din aceste articole, după care va fi reluată executarea lor;

Guvernul român s-ar angaja să renunţe la această nouă împărţire şi la noile limite de timp în cazul în care situaţia generală economică şi financiară ar permite o asemenea măsură în viitor.

În ceeace priveşte Articolul 12, dificultatea întâlnită în refacerea producţiei industriale ne obligă să cerem reducerea sumei de 300 miliarde lei plătibili în bunuri şi pentru care am luat deja primele măsuri şi sunt aşteptate deciziile Guvernului Uniunii Sovietice.

3. Interpretarea Articolului 1 şi a Articolului 2 din Convenţia din 11 septembrie 1945 în sensul că :

a. Evaluarea bunurilor returnate de Guvernul român în cadrul sumei de 348 miliarde lei să nu mai fie luată în considerare, deoarece, Guvernul URSS a fost atât de amabil să recunoască faptul că bunurile în cadrul acestei valori au fost de fapt returnate.

b.  Să se admită ca prin bunuri returnate până la 11 septembrie 1945 să fie recunoscute toate bunurile care au fost primite de agenţiile sovietice, pe baza  declaraţiilor  purtând data anterioară celei de 11 septembrie 1944.

Bunurile returnate după 11 septembrie 1945 să fie incluse în suma de 300 miliarde lei datorată de Guvernul român pentru executarea completă a Articolului 12 . Prin bunuri returnate după 11 septembrie 1945 se înţeleg  toate bunurile reparate şi primite de agenţiile sovietice  pe baza declaraţiilor purtând data de după 11 septembrie 1945.

c. Să se admită că preţurile în vigoare la 1 aprilie 1945, referitoare la Convenţia din 11 septembrie 1945 ( Articolul 1 şi 2 ), sunt înţelese preţuri fob sau cif din punct vamal de frontieră, ca rezultat al aplicării legilor economice din 3 mai 1945 – preţurile au constituit baza pentru determinarea sumei de 948 miliarde lei în Memoriul din 2 iunie 1945, semnat de primu-l ministru Petru Groza.

4. Includerea în cadrul Articolului11 şi 12 din Convenţia de Armistiţiu a tuturor livrărilor efectuate şi urmând a fi efectuate de Statul român de la data încetării ostilităţilor în Europa, calculată la 1 iunie 1945, pentru întreţinerea trupelor sovietice stationate în România.

5. Reducerea cotei de 1.235 tone grăsimi care trebuie livrată la fiecare 3 luni de către Statul român pentru trupele sovietice  din România conform Convenţiei de la Moscova din 11 septembrie 1945. Reducerea numărului de porci ca urmare a epidemiilor  şi a secetei din vara anului 1945 face imposibilă acoperirea cotei fixate de Convenţia de la Moscova.

6. Anularea penalizărilor pentru întârziere la bunurile nelivrate în cadrul termenelor prevăzute de Convenţia din 16 ianuarie 1945, pentru primul an de aplicare  a  Articolului 11, deoarece :

a. În intervalul dintre 12 septembrie 1944 şi 12 septembrie 1945, au fost livrate bunuri a căror valoare a depăşit obligaţiile contractuale pentru această perioadă :

b.  Chiar dacă în unele sectoare cantităţile fixate de Convenţie nu au fost atinse în fiecare lună, cu toate acestea, în ansamblu, bunurile livrate au depăşit cantitatea obligaţiilor pentru lunile respective, întrucât deficitele din unele sectoare au fost acoperite prin livrări suplimentare de produse petroliere.

7. Revizuirea convenţiei asupra căilor ferate, încheiată la Moscova.

Pe lângă aceste cereri, Guvernul român este obligat de situaţia gravă în domeniul alimentar din ţară să ceară Guvernului Uniunii Sovietice să urgenteze vânzarea a 20.000 care de grâu, solicitată iniţial de primul ministru Petru Groza şi repetată de Comisarul General Oeriu cu ocazia ultimei sale vizite la Moscova.

De asemenea, Guvernul român profită de această ocazie pentru a cere Guvernului Uniunii Sovietice :

a. Repatrierea cât mai grabnică a ofiţerilor romăni care se află încă  prizonieri în Uniunea Sovietică ;

b. Restituirea cu prioritate a navei – şcoală  „ Principele Mircea” , care a fost construită prin contribuţie naţională şi este necesară instruirii marinarilor noştri, deoarece este singura noastră navă şcoală ;

c Revizuirea situaţiei bunurilor cetăţenilor români absenţi care au fost blocate, drept urmare a aplicării Articolului 8 din Convenţia de Armistiţiu, care prevede că Guvernul român are obligaţia de a reţine, printre altele şi bunurile aparţinănd persoanelor care , la 12 septembrie 1944, se aflau în teritoriul inamic sau în teritoriul ocupat de inamic .

În conformitate cu prevederile acestui articol, bunurile cetăţenilor români absenţi au fost blocate . În această situaţie se aflau cetăţeni români care au fost sau deportaţi de trupele germano-ungare, mai ales cei de origine etnică evreiască, sau evacuaţi din cauza războiului, sau au plecat în misiuni legale pentru aceste interese comerciale, sau din motive de sănătate ori alte motive valabile.

Bunurule acestor persoane au fost declarate blocate pentru a nu servi în nici un fel maşina de război a inamicului. Încetarea ostilităţilor în Europa şi alte decizii ulterioare ale Naţiunilor Unite necesită reexaminarea prevederilor Articolului 8 din Convenţia de Armistiţiu.

De fapt, odată cu încetarea războiului, blocarea bunurilor cetăţenilor români ca urmare a faptului că se aflau pe teritoriul inamic nu mai are nici un sens, deoarece starea de război a încetat să existe, iar cetăţenii români nu pot fi obligaţi să contribuie la reparaţiile de război ale Germaniei sau Ungariei.

Deblocarea acestor bunuri prezintă un important aspect economic, social şi politic.

În baza acestor consideraţii, Guvernul român cere deblocarea tuturor bunurilor aparţinând cetăţenilor români absenţi sau deportaţi, care sunt în prezent administrate de Oficiul de Administrare şi Supraveghere a Proprietăţii Inamice ( CASBI ) , ca rezultat al interpretării acestei aplicări a Articolului 8 din Convenţia de Armistiţiu.

11 martie 1946

Anexe la scrisoare

SECRET

Anexa Nr .1

Cota de livrări trimestriale de alimente, nutreţ şi provizii de către Guvernul român pentru întreţinerea trupelor Armatei Roşii din România :

ALIMENTE ŞI NUTREŢ

1.      Carne                            3.000 tone

2.      Unt şi grăsimi                   900 tone

3.      Zahăr                               400  tone

4.      Tutun                               180  tone

5.      Ţigări                                  45 milioane

6.       Legume, cartofi           12.000 tone

7.       Fân                                7.000 tone

8.       Paie                                  250 tone

9.       Săpun                               260 tone

FURNITURI

1.      Cizme de piele                30.000   perechi

2.      Mantale                           10.000   bucăţi

3.      Tunici                              30.000  bucăţi

4.      Pantaloni                         30.000  bucăţi

5.      Cămăşi                            30.000  bucăţi

6.      Indispensabili                  30.000   bucăţi

SECRET

Anexa Nr. 2

Cota de livrări trimestriale de combustibil de către Guvernul român pentru Armata Roşie din România

1. COMBUSTIBIL                                     10.000 tone

( din care ) :

Benzină de avioane                                 2.500  tone

Automobil                                               12.000  tone

Petrol                                                        1.000  tone

Motorină                                                    2.000  tone

Ulei mineral şi unsoare

Consistentă                                               1.500  tone

2. LEMNE DE FOC                                    50.000  metri cubi

3. CĂRBUNE                                                3.000  tone

Contrasemnat

Şeful Statului Major,

Comisia Aliată de Control

General – locotenent  Vinogradov

___________________________________________

SCRISOAREA

general – colonelului Ivan Susaikov

TRADUCERE

COPIE CONFIDENŢIALĂ

PRIMULUI-MINISTRU ROMÂN

Dr. Petru Groza

24 aprilie 1946

Dle Prim -ministru,

Referitor la scrisoarea dvs şi a domnului Tătărescu, datată 11 martie, în legătură cu îndeplinirea anumitor articole din Convenţia de Armistiţiu, Guvernul sovietic m-a însărcinat să vă informez asupra următoarelor :

1. Guvernul sovietic consideră că obligaţiile asumate de România prin Convenţia de Armistiţiu sunt valabile pentru întreaga perioadă a Armistiţiului, adică până la încheierea tratatului de pace. Aşa stând lucrurile, nu este de acord cu propunerea înaintată de Guvernul român ca acesta să fie scutit de cheltuielile prevăzute în Articolul 10 din Convenţia de Armistiţiu, a cărei valabilitate ar fi încetat la 1 iulie 1945, după cum arătaţi în scrisoarea dvs.

Cu toate acestea, întrucât Guvernul sovietic este dornic să faciliteze îndeplinirea obligaţiilor din cadrul Articolului 10 de către Guvernul român, este de acord să reducă cheltuielile Guvernului român pentru hrana, echipamentul şi alte aprovizionări ale trupelor sovietice aflate în prezent în România.

Comandamentul sovietic din România a primit ordinul de a înainta Guvernului român, începând de la 1 iulie 1946, cereri trimestriale substanţial reduse pentru întreţinerea trupelor Armatei Roşii, conform anexelor 1 şi 2

Comandamentul sovietic din România a primit, de asemenea , instrucţiuni de a înainta Guvernului român cereri care să nu depăşească 13 miliarde lei pe lună în numerar pentru lunile aprilie şi mai 1946 şi să reducă această sumă în lunile următoare,  după ce se ia în consideraţie nivelul de preţ din România.

În privinţa livrărilor.de făină, mălai şi ovăz pentru necesităţile trupelor sovietice din România, deoarece acestea nu sunt livrate, urmează a se definitiva problema cantităţilor de furnizat în cursul lunii iunie.

Guvernul sovietic a decis să scutească Guvernul român de livrarea acelor cantităţi de alimente şi materiale care nu au fost livrate până la 1 aprilie 1946, în contul cererilor făcute de Comandamentul sovietic pentru trimestrul IV 1945 şi trimestrul I  1946, în conformitate cu Articolul 10 din Convenţia de Armistiţiu.

2. Guvernul sovietic nu consideră corect să se îndeplinească obligaţiile din cadrul Articolelor 11 şi 12 din Convenţia de Armistiţiu în funcţie de îndeplinirea obligaţiilor din cadrul Articolului 10 din numita Convenţie. Din acest motiv, Guvernul sovietic nu poate fi de acord cu propunerea Guvernului român de a înceta livrările din cadrul Articolelor 11 şi 12 pentru restul staţionării trupelor sovietice în Romănia. Având în vedere cererea Guvernului român, Guvernul sovietic a fost de acord şi a informat Guvrnul român cu prelungirea termenului de îndeplinire a obligaţiilor din cadrul Articolului 11 din Convenţie de la 6 la 8 ani.

3. În ceeace priveşte interpretarea Articolelor 1 şi 2 din acordul sovieto-român din 11 septembrie 1945 conţinută în scrisoarea dvs. – referitor la reparaţiile datorate Uniunii Sovietice conform Articolului 12 din Convenţia de Armistiţiu -  Guvernul sovietic nu poate fi de acord cu propunerea de a stabili preţul bunurilor urmând a fi livrate către Uniunea Sovietică, până la plafonul de 300 miliarde, la preţul stabilit cu începere de la 1 aprilie 1945, Guvernul sovietic consideră corect şi necesar să se stabilească drept bază preţurile de până la 1 aprilie 1945 şi  interpretează în acest sens conţinutul Articolului 1 din acordul din 11 septembrie 1945, care se referă la preţurile în vigoare la 1 aprilie 1945.

Cu toate acestea, Guvernul sovietic este gata să prelungesacă termenul de îndeplinire a obligaţiilor din cadrul Articolului 12 din Convenţia de Armistiţiu de la 3 la 6 ani, dar Guvernul sovietic nu poate să se angajeze să plătească cheltuielile suplimentare  ( transport, taxe, impozite vamale etc )  rezultate din livrările către uniunea Sovietică a bunurilor în contul celor 300 miliarde lei, prevăzuţi în Acordul din 11 septembrie 1945, deoarece aceasta contrazice principiul compensaţiei pentru pagubele produse.

Guvernul Sovietic  consideră ca înapoiate URSS, în contul celor 348 miliarde lei , acele bunuri înmânate delegaţilor sovietici până la 11 septembrie 1945, în conformitate cu chitanţele definitive sau temporare eliberate. De asemenea, consideră ca fiind în cadrul aceleiaşi categorii acele bunuri care în prezent sunt reparate în România, ca exemplu material de cale ferată.

4. Având în vedere executarea satisfăcătoare de către România a planului general de livrări în contul reparaţiilor către URSS, care are precedenţă în acordul sovieto-român în vigoare, Guvernul sovietic este de acord să scutească România de penalizarea pentru neexecutarea totală a livrărilor, acolo unde este vorba de anumite tipuri de bunuri pentru primul an.

5. Având în vedere cererea Guvernului român, Guvernul sovietic va da instrucţiuni autorităţilor navale sovietice să returneze românilor nava – şcoală  „Bricul Mircea”.

6.  Respectând cererea Guvernului român, Guvernul sovietic a dat ordin de eliberare şi întoarcere în România a 500 prizonieri de război, ofiţeri.

7.  Guvernul sovietic  nu se  opune  ridicării de către Guvernul român a sechestrului pe bunurile personale ale cetăţenilor români, indiferent de naţionalitatea  lor, care la  sau dupâ 12 septembrie 1944 în perioada de operaţiuni militare pe teritoriul german, ungar sau al altor ţări ocupate  de armatele germano- maghiare, s-au găsit pe aceste teritorii. În cazul acesta, bunurile personale sunt considerate locuinţele şi terenul pe care sunt construite, bunurile de uz casnic, micile ateliere din zonele rurale, care nu au fost încă menţionate şi catalogate, inventarul gospodăriei rurale, animale şi pământul.

În ceea ce priveşte industriile comerciale productive şi depunerile de valori aparţinând categoriei mai sus menţionate de cetăţeni, acestea vor fi deblocate atunci când Guvernul va fi livrat toată proprietatea germană din România către Uniunea Sovietică.

8.  În privinţa analizării regulamentelor temporare asupra comunicaţiilor feroviare, conform convenţiei, această problemă se află acum în studiul  Ministerului Sovietic al Comunicaţiilor.

9.  Privitor la posibilitatea livrării  de către URSS către România a unei cantităţi suplimentare de grâu şi porumb, ambasadorul sovietic din România a comunicat deja Guvernului român decizia luată de Guvernul sovietic de a furniza 100.000 tone de cereale României.

24 aprilie 1946

Rămân, Domnule Prim- Ministru, Al Dvs.

Vicepreşedinte al Comisiei  Aliate de Control

din România.

General – maior, Corpul de Tancuri

ss  Ivan Zaharovici Susaikov

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "26 comments" on this Article:

  1. dumnezeule mare.... spune:

    Share share share…… sa stie cati mai multi.

    • LUCID spune:

      mda … nu e de mirare ca rusii au fost si sunt ce mai genocidara, praduitoare si parazita natiune din Europa

  2. Eva spune:

    Foarte importante informatii. Multumesc!
    Sa ne amintim de eforturile lui Iuliu Maniu, Grigore Nicuescu Buzesti si a multor altora pentru informarea Vestul asupra sovietizarii Romaniei si pentru obtinerea statutului de cobeligeranta pentru Romania. Pentru aceste demersurile lor antisovietice Maniu, Niculescu Buzesti si colegii lui diplomati sunt si astazi proscrisi.
    Romania a luptat in Vest din august 44 pana in aprilie 45 si rusii au refuzat sa accepte Romaniei statutul de cobeligeranta. Ambasadorul rus are acum nerusinarea sa ne acuze pe noi ca uitam ca am luptat “alaturi”!, cand rusii s-au opus acordarii statului de cobeligerant Romaniei!
    Statutul de tara infranta a permis jefuirea, eliminarea elitelor, uciderea sau chinuirea in temnite a unei intregi generatii de tineri valorosi.

  3. Alin Cristea spune:

    Tinerii nici nu o sa citeasca asa ceva…

    Ar trebui un alt tip de articole.

    Eventual Inregistrari de citeva minute puse pe YouTube.

    • Bengescu spune:

      Tinerii nici nu o sa citeasca asa ceva…

      Ar trebui un alt tip de comentarii.

      Eventual unele care sa nu faca presupuneri de genul asta (le punem si pe youtube daca-i nevoie)

  4. V Argesanu spune:

    …urmau să vină nenorocirile anilor ’50, cu preluarea puterii de către comuniștii de scoală moscovită, cu lichidarea ultimelor urme de viață politică pluripartidistă, cu organizarea sistematică a jafului resurselor tării (petrol, cereale, lemn, metale rare și nobile, etc) în contul despăgubirilor de război stabilite prin Tratatul de la Paris 1947 (300 milioane $ USA) la cursul 1938, cu «dictatura proletariatului» în numele căruia vorbea și hotăra un grup de slugi roșii.

  5. victor L spune:

    Pare confuza exprimarea:
    – “le-am inclus în lucrarea mea „Genocidul Comunist din România” – vol. II , apărută în Editura Albatros în anul 1994. Era perioada când preşedinte al României era Ion Iliescu, iar prim ministru, Adrian Nastase.”
    Poate 2004, caci in 1994 nu era Nastase prim ministru, ci Vacaroiu.
    Si:
    “SCRISOAREA

    primului-ministru dr. Petru Groza si a ministrului afacerilor externe Gheorghe Tătărescu către general-colonelul Ivan Susaikov, vicepreşedinte al Comisiei Aliate de Control din România.

    Confidenţial.

    11 martie 1945″
    Iar in scrisoare se face afirmatia: ” pentru a face faţă obligaţiilor care decurg din Convenţia de Armistiţiu, precum şi acordurilor semnate la Moscova în septembrie 1945.”
    Textul este prea lung pentru rabdarea mea ( am trait acele timpuri si mi le amintesc), poate mai sint si alte inadvertente, dar rapacitatea eliberatorilor ocupanti este chiar prea fin descrisa.

  6. dusu spune:

    poate prea generalizata denumirea romania,poporul romin
    cred ca de fapt unii locuitori aflati intre aceste frontiere, au trebuit sa dea vaca,oaia, ce aveau in casa
    pe cind,tot atunci, cei care nu aveau s au facut militieni,securisti,activisti, mai apoi conferentiari si c academicieni; cei care adunau si predau sovieticilor, isi datorau nu i asa pozitia in noul stat romin, tocmai acestor sovietici

    • Mihai V spune:

      Asta e problema la acest articol??? E clar ca se vorbeste de Romania cea secatuita de urss, nu de tara confiscata de agentii urss, ca nu agentii urss plateau darile si duceau greul.

      • dusu spune:

        oare ce va supara ? poate intuiesc !?
        romania domnule e un concept, oamenii sint cei care sint palpabili
        ori cind romania a platit,inseamna ca au platit chiaburii,iar clasa exploatatilor( ca pe atunci incepusera sa i imparta pe oameni in clase) s au bucurat ca fratele mai mare i o ales pe ei sa fie stapini aci.ei,chiar daca romania a platit, ei au iesit in cistig si poate de aia nici azi nu stiti cu cit ?

  7. Tudor spune:

    Asta nu este nimic, vedeti cat a fost jefuita Romania in ultimii 25 de ani. Cel putin ne revenisem un pic, Digi24 si DigiTV au zilnic cate un episod din subminarea industriei si economiei nationale.

    • Angela spune:

      Pe bune? Era mai bine cu urss, nu?
      Care industrie? Aia de care vorbeste Marx cand greseste teoria economica? Sau aia din discursurile a lui Ceausescu ? Sau aia din statisticile masluite de trepadusii lui? Sau cea vanduta pe 2 lei de directorii și sefii pcr din intreprinderi?

  8. area spune:

    400 milioane dolari SUA nivel 1946 = 4.816.000.000 dolari SUA nivel 2015

    inflatia dolarului SUA se poate calcula foarte usor pe site-ul Institutului de Statistica al SUA (US Bureau of Labor Statistics)
    http://www.bls.gov/data/inflation_calculator.htm

    conform Conventiei de armistitiu din 12.09.1944, Romania trebuia sa plateasca URSS o datorie de razboi de 300 milioane dolari SUA platibili in 6 ani in marfuri (pct. 11 din conventie), iar conform Tratatului de Pace din 10 februarie 1947 de la Paris Romania trebuia sa plateasca URSS o datorie de razboi de 300.000.000 dolari U.S.A., plătibili în decurs de opt ani dela 12 Septemvrie 1944 în bunuri (art. 22 pct. 1 din tratat)

    multe din acordurile economice si financiare dintre Romania si URSS din perioada 1944-1958 si chiar ulterior se gasesc in mai multe fonduri arhivistice aflate la Arhivele Nationale, insa sunt clasificate ca secret de stat si azi, in anul 2015 … inventarele acelor fonduri au mentiuni privind diverse grade de secretizare chiar in continutul lor acolo unde dosarul se refera la relatia economico-financiara dintre Romania si URSS

  9. mnicku spune:

    Va felicit pt ce ati publicat. DAR ATI UITAT TEZAURUL !!!!!!!!!!!!!! Poate ca nu ar fi rau ca Hotnews sa faca un capitol aparte cu astfel de documente.
    Personal m-as bucura daca ati publica in continuare astfel de documente pt ca si cei tineri sa isi cunoasca mai bine istoria si sa stie ce au facut ” binevoitorii” din est in RO

    Insa cred ca cea ce ati publicat este doar o farama din JAFUL FACUT DE SOVIETICI.
    Pina si astazi platim moral si financiar datorita lor .
    Asta ne-au adus RUSII :
    Teroarea instalata, oameni omoriti pt ca nu credeau in comunism, femei violate, familii mutilate, stramutate, sistemul comunist sub care romanii au fost obligati sa traisca 45 de ani, generatii pierdute datorita lor, mentalitatea comunista impregnata in capul multor romani…etc

    Ce e mai grav e faptul ca nici acum nu se potolesc

    Publicati in continuare. Mult succes

    • maximus spune:

      care tezaur? cel din 1917 sau vagoanele cu aurul in care nemtii si-au platit obligatiile fata de statul roman in perioada 1941-44,aur pe care Maresalul a vrut sa-l trimita in elvetia,care elvetie a refuzat sa-l primeasca,care a fost ascuns la manastirea tismana si care a fost predat de functionarii bancii nationale ocupantilor in 1946?
      acel aur,vreo 16 vagoane!! nu a intrat la socoteala fiindca a fost ……. captura de razboi!

  10. andu spune:

    Asta e nimic pe linga ce a a urmat dupa preluarea totala a puterii de catre comunisti. Prin sovrom-uri s-a luat mult mai mult, ar fi interesat de contabilizat datele pina in 1958, ne-am cruci cind le-am vedea.

  11. Mihnea Vasilache Mihnea Vasilache spune:

    400 milioane de dolari americani in 1946 sunt echivalenti – http://www.usinflationcalculator.com/ – cu $4.84 MILIARDE de dolari americani in 2015.

  12. Bocanci spune:

    45 de milioane de tigari trimestrial, adica 25000 de pachete zilnic. Astia n-aveau ce face si fumau aproape un pachet pe zi? In plus, toti stim ca tigarile merg la alcool. Cata votca aveau? Ce ma uimeste e cantitatea de sapun: 100 de grame de sapun pe zi pe cap de soldat. Squeaky clean.

    • alex spune:

      nu consuma armata rosie atata… tot despre ce se vorbeste aici se trimitea mai departe in est…

      bunica mea imi povestea despre trenuri pline de marfa, animale etc.. care tranversau podul de la marasesti, si se duceau spre URSS..

      era copila cand vedea cum cifrele din articolul de mai sus, luau calea moscovei

  13. Petrica C. spune:

    Articolul acesta este exceptional.
    Trebuie sa fie mentionat ca sursa in istoria Romaniei.
    Generatii de romani au fost mintiti referitor la jaful URSS in Romania.
    Astazi se stie ca tot ce a aruncat in aer NKVD-ul in retragerea din 1941
    a platit Romania cu supra varf.
    Regele Mihai a declarat intr-o convorbire dupa 1989 ca ne-au luat si graul
    de samanta si ne-au agravat foametea dupa razboi.
    Ne-au jefuit pur si simplu .
    Si ne-au impus cu forta sistemul politic bolshevic.
    Saptamana trecuta dl. Putin a declarat ca a fost o greseala ca Rusia a impus cu forta
    sistemul sau . O simpla greseala ? Un dezastru a fost comunismul pentru Romania !
    Au distrus economia capitalista a Romaniei care incepea sa fie competitiva si ne asigura
    un loc demn in lume.
    Dupa 1989 a inceput acumularea primitiva de capital – am luat-o de la zero -
    cu furturi, coruptie si subminarea economiei nationale.
    Acest articol ne arata cum a inceput nenorocirea Romaniei de dupa 1944.

    • Paul D spune:

      Ok. Au gresit. Cand nemtii au recunoscut ca au gresit au si platit. E timpul ca si rusii sa plateasca.

      • maximus spune:

        rusii nu pot fi pusi la plata pt simplul motiv ca nu ei au fost agresorii ci nemtii + aliatii lor: finlanda,ungaria italia si romania.daca nu ma insel,noi i-am atacat pe ei in iunie 1941!
        cand rusii au venit peste noi in 1940 nu a fost atac,nici invazie,pt ca am acceptat pretentiile lor ticaloase fara sa ne batem. asta inseamna ca le-am recunoscut pretentiile ca fiind justificate,altfel cum sa te retragi fara lupta daca ai dreptatea de partea ta?
        sau lasitatea si oportunismul politic pot fi scuza?poate in ochii nostri.
        da,nkvd a aruncat multe in aer pe teritoriul rusesc in timpul retragerii din 1941-42 ,dar e ridicol sa ne plangem ca le-am platit noi,ca si cum intre atacul romanesc si actiunea nkvd nu era legatura de cauzalitate.
        la fel de absurda este vaicareala ca ne-au jefuit. pai ce era sa na faca,dupa ce le-am trecut tara prin foc si sabie si am omorat de-ai lor cu nemiluita? sau va inchipuiti ca soldatul roman s-a purtat ”frumos” in russland? sa nu fim naivi,am cunoscut un dement care la 90 ani nu avea curaj sa spovedeasca la popa ca a despicat cu baioneta o rusoaica insarcinata, ca si cum aceea era de vina ca stalin conducea rusia. asta au tinut minte rusii,nu ca le-au botezat copii preotii militari romani.
        am pierdut in razboi,am platit,in toata istoria omenirii s-a intamplat la fel: invingatorul i-a tot!

  14. cir spune:

    Tinerii nu au timp sa citeasca pentru ca sunt goniti afara din tara de guvernele socialiste si liberal-socialiste de dupa 1989.

    • Angela spune:

      Tinerilor nici nu li se ofera o istorie clara si completa ca sa isi faca timp pentru ea. La scoala nu li se spun lucrurile din acest articol. Sunt foarte putini parinti care le stiu. Presa si editurile ii publica numai pe cei care le spun ca romanii sunt altfel si ca Romania a fost romanizata ieri sau azi dimineata. Clasa noastra intelectuala e in deprsie clinica, adora vaicareala si are voluptatea criticii dizolvante. Cum ar putea insufla speranta si incredere tinerilor?
      Chiar si asa,, acum, cu procesul lui Ficior, se vede ca au reactii normale si sunt indignati.

    • maximus spune:

      m-am plimbat prin parc seara asta,tineri multi,mancau seminte,beau bere,vorbeau pe fatza despre sex,telefoanele cantau manele.
      nu-i intereseaza cele povestite mai sus,ci povestile cu oana zavoranu.
      iar razboiul eo chestie despre care au vazut filme; lor nu o sa li se intample,asa cum nu-i vor omora tigarile pe care le fumeaza.
      si desigur,batranetea si moartea nu sunt pt ei ci pt tipii care apar in stirile de la ora 5.
      dupa 70 ani de pace in europa,avem ”omul nou” un hominid pt care nu exista trecut si cu atat mai putin viitor.

  15. casandra spune:

    Felicitări, domnule.
    Este foarte bine să știm aceste lucruri și să nu le uităm. Dacă mai aveți documente, cred că am fi recunoscători să ni le împărtășiți.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gheorghe Boldur Latescu


Gheorghe Boldur Latescu

Gheorghe Boldur Latescu s-a nascut in 1929 la Botosani, dintr-o familie cu vechi radacini in istoria Moldovei. A facut studile liceale la Bucuresti, dupa care fiind student la Poli... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Legea cererii si ofertei nu poate fi contrazisa de nicio reglementare iar legea celor 51% produse ro...

de: Valentin Mircea

la "Despre timpurile când supermarketurile dominau România"

Cauta articole

august 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)