marți, martie 19, 2024

… de ce e „slaba” Emilia Sercan? Pentru ca vrea sa fie „tare” in fata unui santaj.

Motto: „Nu ma voi lauda decat cu slabiciunile mele. (…) Cand sunt slab, atunci sunt tare.” (Corinteni 2, 12, 5, 10).

… si am toata admiratia pentru ceea ce a reusit sa faca Emilia Sercan in ultimii ani. A fost „tare”. S-a luat la tranta cu mai-marii zilei, a facut munca de chinez batran care-si petrece viata sculptand, cu migala, o corabie pe un bob de orez; a strans probe, a aratat unei Romanii intregi ca mai-marii zilei, indiferent de culoare politica, sunt goi precum imparatul din poveste. Ca doctoratele lor sunt „copy-paste”. Plagiate grosolane, adicatelea. A preluat „pietricica” Victor Ponta (care si-a construit intrega cariera pe baza unui furt intelectual), si l-a rostogolit la vale, pana a reusit sa creeze o avalansa. Nu, muntii nu s-au mutat din loc. Dar politicienii au incetat a se mai inghesui la doctorate luate „din pix”. La scara realitatii romanesti, e un succes urias. Chapeau!

Si-acum: Cu doar doua zile inaintea lansarii cartii „Fabrica de doctorate – Sau cum se surpa fundamentele unei natii„, cineva i-a dezgropat lucrarea de licenta  din 2003, de la Facultatea de Jurnalism din Sibiu, lucrare in care – pe baza fotocopiilor aparute in presa, Emilia Sercan ar fi plagiat, la randu-i, cateva paragrafe intregi. Ca „descoperirea” n-a fost intamplatoare e la mintea oricarui copil peste trei, caci pe aici se invarte IQ-ul marilor nostri conspirationisti. Logica infantila functioneaza cam asa: „Mama, tata, pisu, caca, daca Emilia Sercan a plagiat, toate dovezile prezentate de catre ea despre mai-marii zilei, sunt nule.” Pe baza aceleeasi logici, nu-l mai citim pe Heidegger, pentru ca s-a dat cu nazistii, si ne stergem la dos cu principiul egalitatii stipulat in Declaratia de Independenta, pentru ca Jefferson a fost stapan de sclavi. (Puteti gasi alte  nume, daca astea vi se par prea „pretentioase”, chit ca Heidegger s-ar rasuci in mormant dac-ar sti ca numele i-a fost alaturat cu cel al lui Jefferson. )

Problema, asadar, nu e aici. „Conspirationistii” sunt infantili. Cine le urmeaza „logica” e la fel de infantil: „Mama, tata, pisu, caca, vine cometa, maine mergem la pescuit.”

Problema e la Emilia Sercan.

De ce? Emilia spune asa:

Nu mai am exemplarul meu pentru verificare, insa, sper ca marti, cand voi merge la Sibiu, voi putea stabili autenticitatea lucrarii. De aici trebuie plecat, pentru ca termenul de pastrare al lucrarilor de licenta in arhiva unei facultati este de cinci ani, potrivit legislatiei trecute si actuale. Lucrarea prezentata de Turnul Sfatului nu are nicio stampila care sa-i ateste autenticitatea. Am cerut deja in scris o serie de informatii de la Facultatea de Socio-Umaniste, in care s-a „topit” fosta Facultate de Stiintele Comunicarii si Jurnalism din Sibiu, iar marti o voi face si in persoana. Va veti intreba daca nu recunosc ce este in ea. Am scris despre calomnie si proba veritatii, insa nu am memorie fotografica astfel incat sa imi aduc aminte, dupa 14 ani, fiecare fraza, pasaj sau pagina. Asta am de spus, pentru moment, despre acuzatiile care mi se aduc.” [Nota: Urmeaza paragrafe intregi despre eforturile depuse pentru acest demers jurnalistic, amenintari, etc. – toate mai presus de orice indoiala.]

Nu, Emilia. Cu tot dragul, nu „de aici trebuie plecat. Tocmai pentru ca ai „dus subiectul plagiatelor in tezele de doctorat la un alt nivel„, concentrandu-te asupra fenomenului in toata amploarea lui practica si etica, nu iti mai poti permite luxul moral de a nu mai fi sigura daca paragrafele plagiate iti apartin sau nu. Trebuie sa pleci de la premisa ca ar putea fi. Nu zic ca sunt. Te cred. S-ar putea sa nu fie decat o facatura. Dar s-ar putea, la fel de bine, dupa cum singura recunosti, sa fie. Erai foarte tanara, era doar o lucrare de licenta, mai mult o formalitate, nu una de doctorat pe baza careia sa-ti construiesti cariera. Titlul de „Doctor” se acorda exclusiv pe baza lucrarii de doctorat. Titlul de „Absolvent al facultatii X” se acorda pentru toate cursurile luate, examenele date, si, printre altele, lucrarea de licenta. [Nota: In SUA e nitel diferit fata de Europa, dar ideea ramane aceeasi.] Etic, asadar, vorbind, plagiaturile – daca au fost – nu sunt pe acelasi palier.

Repet – problema nu e aici. Problema e ca, atata vreme cat nu esti sigura daca ai plagiat sau nu in lucrarea de licenta (si-ai putea ramane nesigura pana la sfarsitul zilelor, daca e sa cred toate argumentele pe care le-aduci – si n-am motive sa n-o fac), trebuie sa discuti pornind de la presupunerea ca ai facut-o. Ca ai fost si tu, fara s-o realizezi la varsta aceea, victima mentalitatii „lasa, mai, ca merge si-asa; de fapt, doar asa merge; oricum nu conteaza„.

Abia din momentul acela – momentul in care iti pui cenusa in cap si spui „poate am fost slab” – devii tare.

Abia din momentul acela toata munca ta de chinez batran sculptand la un bob de orez nu se mai duce pe spuma marilor.

Stii de ce nu l-a putut santaja nimeni pe Apostolul Pavel? Pentru ca le-a furat santajul de sub picioare si i-a lasat in aer. Asta e o lectie folositoare oricui, oricand: „Da, am gresit, da, am avut „relatii neprincipiale”, cum ar zice americanii, cu o buha, da, nu sunt perfect, da, sunt om, dar asta nu inseamna ca ceea ce spun nu-i corect, nu schimba datele problemei, unu plus unu fac doi.” Si-abia atunci, abia din acel moment, santajistii – sau diavolul, dupa preferinte – se trezesc fara obiectul muncii.

Si-abia asa se pot re-zidi fundamentele surpate ale unei natii. Sau ale unui om.

Cand sunt slab, atunci sunt tare.

P.S. Pana si in artele martiale, care n-au, evident, legatura cu Apostolul Pavel, principiul e arhi-cunoscut.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Eu nu inteleg dece ocoliti si dvoastra punctul nevralgic al Emiliei Sercan: faptul ca a avut banuieli si despre lucrarea de doctorat a cuiva de neatins.
    Ei bine, daca veti ocoli intimplarea, nu veti lamuri nimic.

  2. nu cunosc personajul dar aceasta doamna trebuie respectata pt curaj si insistenta. ar trebui sa fie un exemplu in maniera de investigatie si totodata inspiratie. taberele sint evidente pe masura ce apar luari de pozitie. felicitari si …mare atentie. aveti un stat mafiot, structuri pline de tigani si infractori …un sistem inchegat in compliciate si furt ca adversar/i care actioneaza ca atare fara scrupule. imi e teama ptr viata acestei doamne. sper ca lumea de buna credinta sa inteleaga momentul si sa se delimiteze de actiunile de intimidare ale unui stat politienesc, un stat care lucreaza impotriva romanilor…iesiti, nu mai fiti complici.

  3. Aveti o idee buna in apararea ES, dar ma indoiesc ca ar avea rezultatele scontate in mentalitatea acestei societati obosite si confuze de atata democratie. Mai degraba am putea noi sa preluam slabiciunea ES si sa furam obiectul santajului acelei societati dedicate exclusiv descurcarelii: indiferent daca ES a copiat, sau nu, la lucrarea de licenta in urma cu 14 ani, ceea ce a facut in prezent a fost foarte bine facut si apreciat.
    Multumim ES, suntem alaturi de dvs acum; ceea ce ati scris, in urma cu 14 ani este meritul sau greseala dvs personala cu care veti trai toata viata. Dar noi va suntem recunoscatori ca ati reusit sa dezvaluiti si sa stopati industria autohtona de acordare a doctoratelor de(pe langa) partid, plus imaginea completa a persoanelor din spatele titlurilor false.

  4. Securistoizii bastinasi nu se vor lasa asa usor. Chiar daca se dovedeste ca nu exista plagiat in cazul lucrarii de licenta, o sa se afle ca o ruda indepartata a fost chiabur, ca un verisor de gradul 5 a dat o nota la Secu’, sau mai stiu ce alte mizerii.
    Trebuie vazut insa esenta problemei – astea sunt medode de a inchide SELECTIV gura oamenilor cu bun simt. Insa acest lucru se intampla cu participarea noastra pasiva, indraznesc sa spun prin lasitatea noastra (cel putin). Suntem contaminati de „political corectness” si nu vrem – Doamne-fereste! – sa ne asociem cu informatori precum Kivu (iar pe Mona Musca am uitat-o cu desavarsire). Chiar nu suntem in stare sa argumentam de ce prezenta acestor oameni in piata publica e absolut necesara? Nu suntem in stare sa-i aparam pe cei ce ne apara?
    Pe de alta parte, ii avem pe cei din tagma jefuitorilor. Care chiar condamnati penal, cu legaturi dovedite cu PCR/Securitate nu au nici o jena sa-si arate fata si sa ridice glasul si sa arate cu degetul carte Justitie/DNA. Evident, ei se bucura de sprijinul neconditionat al paturii sociale a hotilor…
    Iar noi nu putem face nimic. Oare?

  5. Admirabila metafora. La fel textul. Doar ca pe bobul de orez, „batranului chinez” Sher-Khan nu i-au iesit chiar toate velele corabiilor drepte. Despre imperfectiunile sculpturii sale s-a dezbatut in presa, iar unele argumente cu privire la principiile artistice ale sculptorului au fost prezente in discutii. Pe de alta parte, este posibil ca cei care cumparau operele de arta ale batranului sa fi scazut pretul odata cu multiplicarea peste masura a realizarilor sale, care au devenit astfel kitschuri. Ramane, desigur, admiratia pentru prima lui lucrare.

    Cat despre pacatele de tinerete ale batranului, este, precum spune autorul articolului, firesc sa si le asume. Doar ca nu este exclus ca amintirea lor sa fie facuta acum chiar de catre cei care au incurajat multiplicarea comerciala a sculpturilor de corabii pe bob de orez. Batranul crede si pretinde in continuare ca replicile ulterioare au aceeasi valoare cu originalul. Publicul il ajuta sa revina usor, usor la realitatea artistica.

  6. Buna observatie – asadar SCANDALUL MOMENTULUI a izbucnit cu fix doua zile inainte ca doamna Sercan sa isi lansesze o carte. Sau, cum spunea FEHER , cealalta doamna a revolutiei telefoanelor aprinse, daca esti destept iti montezi singur un scandal sa nu te uite bizonimea de tip nou.

  7. Nicidecum ! La o intrebare transanta de genul careia i s-a pus (de doua ori in doua zile consecutive) toti care o apreciem pe Emilia Sercan asteptam un raspuns transant !

    PS. Adica cum ? Nu mai tine minte daca a plagiat sau nu ?

  8. Furatul unui ou nu e totuna cu furatul unui bou, decat pt cine se cramponeaza sa nu vada diferenta, scotand in evidenta doar existenta actului de a fura in ambele cazuri ( adicatelea, ma-ntelegi, nu e niciunul sfant, carevasazica trebuie iertati amandoi, unul ramanand c-un ou, altul c-un bou, iar privitorul cu nimic, fiecare dupa cum l-a pricopsit soarta ).
    Asa si cu licenta, ba si cu vreun referat ceva, din clasa a 9-a. Cine n-a scris macar o frazulica doua, reprodusa de pe undeva? Plagiat! si-atunci, daca plagiem cu totii, sa nu mai fie nimeni acuzat de ce face toata lumea, ca nu poti sa scoti o tara asa, infractoare. Asta-i lojica hotilor de la putere, academcieni-doctori-ingineri, neste ‘ntelectuali, cum ar veni.

  9. În mare măsură sunt de acord cu autorul… Totuși, ca unul care mi-am luat licența cam în aceeași vreme (în 1996), pe un subiect despre care – și să fi vrut (dar n-aș fi vrut, că nu m-ar fi lăsat conștiința)! – n-aș fi avut de unde plagia (toponomastică geografică) nu cred că se poate susține ideea din paragraful următor (citez):

    „Problema e ca, atata vreme cat nu esti sigura daca ai plagiat sau nu in lucrarea de licenta (si-ai putea ramane nesigura pana la sfarsitul zilelor, daca e sa cred toate argumentele pe care le-aduci – si n-am motive sa n-o fac), trebuie sa discuti pornind de la presupunerea ca ai facut-o. Ca ai fost si tu, fara s-o realizezi la varsta aceea, victima mentalitatii “lasa, mai, ca merge si-asa; de fapt, doar asa merge; oricum nu conteaza“.”

    Dacă Emilia Șercan are ceva de spus, clar, tranșant, ar fi bine ca răspunsul să fie, fără echivoc: „Nu am plagiat!” și să fie întărit, argumentat cu dovezi (fragmente/pagini din lucrarea de licență). Deja dumneaei a mai fost lovită o dată, urât, „sub centură”, când i s-a amintit (total ne-etic, de către neprofesionista pro-psd Eugenia Vodă), că ar fi lucrat nu știu când, pentru nu știu cine… Problema noastră, a românilor, a României, este că, pentru a putea scăpa de hidra (post-)comunistă (întruchipată de politrucii care „ne conduc” și lacheii lor din presă, servicii, etc.) avem nevoie de oameni care să poată fi (cât mai) „de neatins” de către ticăloșii care vor dori să-i „împroaște cu noroi”!…

    P.S. E interesant ce repede a „apărut” pe net lucrarea de licență a Emiliei Șercan!… Și ce „grijă” au avut „unii” ca ea să nu fie topită!… În urmă cu mai bine de un an, am întrebat la noi, la arhivă (Iași), dacă mai există lucrarea mea de licență (pusesem acolo, ca anexă, o hartă, întocmită de subsemnatul și voiam să-i fac o copie)… Nu mai există însă acea lucrare…

  10. Întreb, nu dau cu parul: presupunând că a plagiat, dezvăluirile din carte nu mai sunt adevărate? Sau cum, că nu pricep ideea.

    • Cu ingaduinta dumneavoastra, in lipsa altor raspunsuri, incerc sa va ofer eu unul.
      Despre adevarul sau lipsurile dezvaluirilor d-nei Sercan s-a discutat indelung in spatiul public si probabil nu merita a se reveni asupra acelor discutii. Insa, observatia ca ele au reaparut in atentia unora fix inainte de lansarea unei carti cu acest subiect nu poate fi trecuta cu vederea. Din ratiuni de marketing…D-na Eugenia Voda stie.

      Cat priveste plagiatul, s-a discutat de asemenea, indeluuung. Despre cam cat ai voie sa copiezi ca „sa nu se puna”, de unde poti copia etc. Atunci cand am scris pe-aici intr-un comentariu ca in anumite domenii, pe diverse teme etc. este imposibil sa nu se regaseasca un anumit procent dintr-o lucrare in alte publicatii de aceeasi specialitate, mai multi colegi comentatori m-au mustrat. Opinia mea este aceeasi, atunci si acum, anume ca hotii nostri nu-s cu nimic mai buni decat hotii lor.

      Prin urmare, cat si unde se poate copia?! La lucrarea de licenta este OK ? Se poate copia? Dar la master, disertatia se poate copia, ca este la fel ca vechea licenta la studiile de lunga durata?! Dar la celelalte examene? Dar la liceu, se poate copia la teza? La eseuri si lucrarile de peste an probabil ca nu se mai pune problema, este liber la copiat! Dar in gimnaziu? Aici de fapt este problema, in gimnaziu. Pentru ca in gimnaziu la orele de educatie civica li se spune copiilor ca nu este frumos sa furi. Daca le spui totodata ca pot fura munca altora atunci cand isi fac temele, in mintile copilasilor apar contradictii. Dar, de fapt, de ce mai mergem la scoala, facem teme, sustinem examene, scriem lucrari de licenta ori doctorat, daca tot le plagiem si furam rezultatele muncii altora?! Ar trebui sa putem primi direct diplomele, la cerere!

      • trecand peste faptul ca exista diferente importante (stiintifice, legale, financiare, socioeconomice, etc) intre o teza de doctorat si alte lucrari scrise, este corect sa le cerem elevilor si studentilor sa nu fure (copieze) in contextul in care tot ce se petrece in spatiul public sta sub semnul coruptiei si smenariilor?

  11. Originalitatea, constructia (citarile) unei teze de doctorat nu se compara cu o teza de licenta. La o teza de licenta nu avea si nu are nimeni pretentia de noutate, descoperire. Are la baza o bibliografie bogata (a indrumatorului si altor cadre didactice din facultate in primul rand) care sustine tot subiectul tezei. Daca a citat in subsolul paginii, sau a pus ghilimele sau a mentionat bibiografia la sfarsit este ok, ce poti cere unui tanar absolvent de acum 17 ani sa stie despre citare si plagiere, asta era treaba conducatorului lucrarii.
    Respect Emilia Sercan!

  12. Nu mai are exemplarul lucrarii de licenta ? Chiar putem crede asa ceva ? Oare cate licente si-a luat ? In presa au aparut inca de acum cativa ani diverse opinii care exprimau nedumeriri chiar referitor la realitatea „facerii” Facultatii la Sibiu. Multi s-au intrebat atunci de ce ES nu a urmat facutatea in Bucuresti unde locuia si avea locul de munca. Da ,ma rog, sa trecem peste aceste insignifiante „rautacisme”. Ceea ce ramane si nu de bine in trecutul jurnalistei este colaborarea cu Realitatea lui Vantu,asta dupa ce a facut spectacolul,evident cu martori,restituirii unor flori si sticle cu sampanie. Adica refuzi un cos de vreo doua sute de euro dar nu salariul de 8500 ! Un coleg de breasla media observa pe atunci ca tot circul s-a dorit un semnal adresat Vantului,vezi ca nu ma cumperi cu o pereche de sandale. Sigur,pare nesemnificativ si acest episod din viata jurnalistei daca ne gandim la marii intelectuali, „boierii mintii”,aflati pe lista lui Vantu, platiti nu cu 8500 ci cu zeci-sute de mii de euro a caror provenienta era cunoscuta de toata lumea. Dar dand la o parte aceste episoade ramane evident curajul Emiliei Sercan de a dezvalui o serie de lucrari plagiate. Sigur, unele cu masura radicala altele,mai asa, mai cu intelegere,iar altele chiar uitate,pierdute pe drum, ca unele plagiate sunt mai mari decat altele ca si cum furtul intelectual se masoara cu ruleta sau se cantareste la kilogram Plagiatul este plagiat indiferent cat de mare sau mic este.Punct.

    • Da, „chiar putem crede asa ceva”! Nici eu nu mai am lucrarea mea – facuta dupa facultate de CINCI ani! – si nici nu mai pot sa dau de ea, din pacate! Iar la Sibiu, in anii ’90, se facea o facultate de jurnalism inca BUNA, chiar mai buna decat in Bucuresti, unde ramasesera sa predea cam aceleasi figuri care practicau pupincurismul si cenzura inainte de ’90!
      Cat despre faptul ca a scris la Vantu… pai si CE? daca scria la publicatiile lui Paunescu era mai bine? Scriai unde puteai – eu n-am vazut inca publicatie independenta PE BUNE, in Romania! Cu CE erau mai breji unii decat altii? sau care-i chestia? ar fi trebuit sa nu mai avem DELOC jurnalisti?
      Daca i s-ar reprosa ceva Emiliei Sercan este ca s-a transformat in instanta morala, reprosandu-le ca au scris nu-stiu-pe-unde, in conditiile in care si ea facuse la fel!

  13. Asa este, la licenta chiar n-ar trebui sa existe conceptul de plagiat !
    Cand am terminat eu pe la mijlocul anilor 90, am scris lucrarea cu stiloul si nici nu se punea problema conceptului de plagiat. Chiar aveam un capitol de ‘teorie’ in care trebuia copiate de fapt niste concepte tehnice, ca doar nu le inventam noi. Este drept era vorba de o facultate tehnica.

    • Ce PROSTIE!! Peste TOT ar trebui sa existe conceptul de „plagiat”, in special in lucrarile „umaniste”!!! >:
      In cele tehnice, intr-adevar, nu prea are cum sa fie „plagiat”, o data ce „teoriile” sunt strict enuntate si unde lucrezi cu formule! „Plagiatul” aici poate sa se refere la cat de inovativa este lucrarea!

      Oricum, insa, „plagiatul” ar trebui definit MULT mai clar – si in functie de domeniul la care se refera lucrarea! Da’ n-avem noi in Romania persoane capabile sa faca corect asa ceva, cel mult sa plagieze ce or fi vazut pe la altii… :P

  14. Exista o desoebire fundamentala intre o lucrare de licenta si una de doctorat, ultima trebuind sa vina cu ceva nou, cu un minimum de 20 sau 25% valoare adaugata, ca sa folosesc una din ambitiile rar realizate ale acestui portal. Asta ii da jurnalistei Emilia Sercan ceva circumstante atenuante.
    Si totusi. Si totusi o natiune nu se poate vandeca decat atunci cand si soferii de taxii si jurnalistii de la Realitatea sau Adevarul, ca sa nu mai vorbim de A3, sunt morali. Jurnalistul de investigatie neplatit de nimeni este o raritate mai peste tot in lume si asta distruge si credibilitatea celor onesti.

  15. Diversiune, dubla masura , degradarea limbajului si comunicarii publice

    „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele”.

    George Orwell
    „Ferma animalelor”

    Emilia Sercan, o jurnalista celebra prin dezvaluirile legate de modul fraudulos ( copy-paste ) in care puternicii zilei si-au luat doctoratele si care a dezvaluit amploarea fenomenului la nivelul clasei politice a platit pretul acestei cruciade. Principiul este unul simplu . In orice societate primitiva ca a noastra in care fenomenul coruptiei a luat o amploare deosebita cel care face dezvaluri de o asemenea amploare trebuie sa plateasca fiind atacat sub toate formele posibile.
    In primul rand a fost pusa in dificultate de reprosul ca a facut dezvaluiri despre potentatii zilei , dar si compromisuri in timp ce a fost si angajata unora ( https://www.paginademedia.ro/2017/04/emilia-sercan-in-lacrimi-la-eugenia-voda-in-platou-cand-a-fost-intrebata-de-perioada-realitatea-tv-a-fost-un-compromis ). A urmat aplicarea principiului securist al scormonirii trecutului respectiv cautarea punctului negru din biografie pentru ca in aceasta mentalitatea concentrationara daca acesta nu exista atunci trebuie inventat pentru ca toti sunt santajabili si pot fi redusi la tacere
    In acest caz , exact inainte de publicarea cartii sale “Fabrica de doctorate – Sau cum se surpa fundamentele unei natii“ s-a mers pana la dezgroparea lucarii de licenta a jurnalistei si aparitia in presa a unor pagini fotopiate care ar demonstra ca jurnalista ar fi plagiat (http://adevarul.ro/locale/sibiu/jurnalista-emilia-Sercan-specializata-denuntarea-plagiatelor-acuzata-copiat-propria-lucrare-licenta-1_592824045ab6550cb8784791/index.html ). Scopul este unul evident. Chiar daca s-ar demonstra ca jurnalista nu ar fi plagiat, pata ramane si aceasta inseamna decredibilizarea jurnalistei si a dezvalurilor sale ( ” daca si jurnalista a copiat, atunci demersul sau nu este unul valid”).

    Pozitia jurnalistei a fost exprimata pe Facebook ( https://www.facebook.com/emilia.sercan/posts/1977688305590762 ) :

    “Nu mai am exemplarul meu pentru verificare, insa, sper ca marti, cand voi merge la Sibiu, voi putea stabili autenticitatea lucrarii. De aici trebuie plecat, pentru ca termenul de pastrare al lucrarilor de licenta in arhiva unei facultati este de cinci ani, potrivit legislatiei trecute si actuale. Lucrarea prezentata de Turnul Sfatului nu are nicio stampila care sa-i ateste autenticitatea. Am cerut deja in scris o serie de informatii de la Facultatea de Socio-Umaniste, in care s-a „topit” fosta Facultate de Stiintele Comunicarii si Jurnalism din Sibiu, iar marti o voi face si in persoana. Va veti intreba daca nu recunosc ce este in ea. Am scris despre calomnie si proba veritatii, insa nu am memorie fotografica astfel incat sa imi aduc aminte, dupa 14 ani, fiecare fraza, pasaj sau pagina. Asta am de spus, pentru moment, despre acuzatiile care mi se aduc.”
    Emilia Sercan

    Pana aici, lucrurile sunt clare., dar ceea ce a urmat nu mai este ceva la fel de clar. In apararea jurnalistei vine un publicist roman stabilit in Occident iar pozitia acestui aparator din oficiu este exprimata pe Contributors.ro ( http://www.contributors.ro/cultura/de-ce-e-slaba-emilia-sercan-pentru-ca-vrea-sa-fie-tare-in-fata-unui-santaj/ ) :

    ” Problema e ca, atata vreme cat nu esti sigura daca ai plagiat sau nu in lucrarea de licenta (si-ai putea ramane nesigura pana la sfarsitul zilelor, daca e sa cred toate argumentele pe care le-aduci – si n-am motive sa n-o fac), trebuie sa discuti pornind de la presupunerea ca ai facut-o. Ca ai fost si tu, fara s-o realizezi la varsta aceea, victima mentalitatii “lasa, mai, ca merge si-asa; de fapt, doar asa merge; oricum nu conteaza“.Abia din momentul acela – momentul in care iti pui cenusa in cap si spui “poate am fost slab” – devii tare.”
    Alin Fumurescu

    Aparatorul din oficiu inceraca sa aplice principiul dublei masuri , respectiv un fel de „ceea ce este rau la cei rai este bun la cei buni” :

    ” Pe baza aceleeasi logici, nu-l mai citim pe Heidegger, pentru ca s-a dat cu nazistii, si ne stergem la dos cu principiul egalitatii stipulat in Declaratia de Independenta, pentru ca Jefferson a fost stapan de sclavi.”

    Care este problema ? Pozitia , limbajul , logica triviala si amiguitatea morala a unui assistant professor la o universitate occidentala (http://www.uh.edu/class/political-science/faculty-and-staff/professors/fumurescu/ ) care concomitent citeaza din Corinteni si in mod inexplicabil pentru un universitar coboara stacheta comunicarii publice pentru ca limbajul neslefuit ( scuze cititorilor acestui comentariu pentru limbajul citata mai jos ) :

    „…aici se invarte IQ-ul marilor nostri conspirationisti. Logica infantila functioneaza cam asa: “Mama, tata, pisu, caca, daca Emilia Sercan a plagiat, toate dovezile prezentate de catre ea despre mai-marii zilei, sunt nule.”

    ” “Conspirationistii” sunt infantili. Cine le urmeaza “logica” e la fel de infantil: “Mama, tata, pisu, caca, vine cometa, maine mergem la pescuit.”

    Problema este ca in acest caz vorbim nu de „infantili” , ci de specialisti in „character assasination”, linsajul mediatic si atacul la persoana practicat in mod cert de oficinele Securitatii de altadata , dar si de unele instante actuale , specialisti care de aproape trei decenii fac mari deservicii nu numai publicistei in cauza, ci si spatiului public romanesc. Rezultatul ? In loc sa beneficiem de un dialog public si o comunicare civilizata si europeana, sunt mentinute si incurajate coborarea stachetei , limbajul si logica triviala , ambiguitatea morala si degradarea spatiului public.
    O societate in care exista dubla masura si logica morala se aplica selectiv si in functie de context si conjunctura nu este de fapt o societate deschisa si nu incurajeaza nici existenta unui stat de drept .
    In final, ramane o intrebare foarte interesanta . Care ar putea fi ratiunile pentru care un publicist roman si universitar stabilit in Occident adopta o asemenea strategie de comunicare evidenta in multe din articolele sale, dar in contradictie cu statutul, misiunea si competentele afirmate ? Nu putem sti cu certitudine, dar o posibila explicatie ar fi chiar dubla masura ai ambiguitatea morala practica de autor cu ceva ani in urma si intr-un alt context :

    ” De multe ori erau ”ponturi” – unele se verificau, altele nu, important, cred acum, privind retrospectiv, era doar sa se declanseze “ancheta jurnalistica” si omul sa stie. Alteori erau telefoane date din birou, de fata cu “impricinatul”: “Bai, Fumi, uite sunt aici cu dl. X, se vaita ca il acuzati de niste lucruri… E adevarat?” “Adevarat”, spuneam eu, explicandu-i ce si cum, care-s dovezile, etc” pai n-ar fi frumos sa-i luati si lui pozitia?” “Ba da, Nasu’, de-abia astept, de cand incerc sa-l contactez pe X”. “ X ma contacta in genunchi. Daca aveam ceva “beton” impotriva lui, publicam. Daca nu, publicam aluzii. Da, am facut-o si pe asta si mi-e rusine.
    Mi-e rusine.
    Acum n-as mai face-o. Atunci, insa, am facut-o. Mi se parea inca un soi de haiducie chiar daca mie nu-mi “pica” nimic. Si nu mi-a “picat” in viata vietilor mele. Veneau oameni cu plicuri. Veneau. Ma chemau afara din redactie si-mi dadeau plicuri. N-am refuzat nici unul. Luam si plicul si persoana si mergeam (fara sa deschid – nici plicul. , nici persoana:)) la secretariat: “Ica” – Ica ne era secretara pe atunci – “Ica, domnjul X vrea sa faca o donatie redactiei!” Domnului X I se bulbucau ochii, noi beam bere si cafele o vreme pe banii lui, toata lumea era multumita. ”
    Alin Fumurescu – …Nasul (SRS): lumini si umbre… ( 15.11.2009)
    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nasul-srs-lumini-si-umbre-14358.html

  16. O subtila, eleganta si indirecta critica la adresa dnei. Emilia Sercan printr-un accent pus diferit. Daca înțeleg bine, nu incriminați posibilul plagiat ci neasumarea lui de către autoare. Am greșit, sunt slab, o recunosc. Recunoașterea propriei slăbiciuni ii oprește pe alții sa ma arate cu degetul. Da, dar asta cu condiția să-mi mărturisesc slăbiciunea înainte de a o critica pe cea a altora. Daca încep prin a critica slăbiciunile altora si abia apoi, forțat de împrejurări, mi le recunosc pe ale mele, nu mai sunt la fel de puternic. Slăbiciunea nu m-a întărit ci m-a fragilizat.
    Apoi, cei care au mers pana la lucrarea de licență sunt atât de porniți încât nici o mie de recunoașteri nu i-ar putea opri. Rămâne strict problema dnei. Șercan fata in fata cu propria conștiința.

    • „Da, dar asta cu condiția să-mi mărturisesc slăbiciunea înainte de a o critica pe cea a altora.”
      As indrazni chiar o lecuta mai mult, stimate domn, anume „condiția să-mi mărturisesc slăbiciunea înainte” de a fi marturisita de altii. Si abia apoi sa incep a o critica pe a altora.

      In cazul de fata, prin incalzirea ciorbei, este vorba doar despre o dezgustatoare strategie de marketing. Altfel, mi-ar fi placut ca cei care au condamnat plagiatorii si colaboratorii cu regimul comunist (inclusiv cu Securitatea) sa-si fi marturisit slabiciunile proprii inainte de a le critica pe ale altora. A fost nevoie, in mod cu totul regretabil, ca mai intai sa fi fost „marturisiti” de altii pentru a recunoaste, iar cazul recent al unui cunoscut sociolog se alatura altora deja facute publice.

      Intrucat nu sunt specialist in validarea lucrarilor de licenta ori doctorat, precum d-na E Sercan, las comisiile acreditate sa o faca. Ce pot face eu, ca simplu cititor, este sa promit ca nu voi cumpara cartea domnie-sale, dar, in egala masura, sa promit ca o voi cumpara pe cea care va avea drept subiect activitatea domniei-sale in slujba oligarhilor.

  17. Am mai spus in situatii poate asemanatoare ca problema esentiala pe care mai nimeni nu o observa,este aceea ca important este doar mesajul adica adevarul sau si nu mesagerul
    Ne aflam in situatia cretinoida produsa de cretinoizi care cand aud ceva care nu le convine nu te intreaba daca este adevarat, daca ai dovezi ci de unde stii, adica nu mesajul ii intereseaza ci purtatorul de mesaj.
    Ca toti acestia sunt relativ redusi la IQ pentru mine este neindoielnic, dar se pare ca eu sunt un fel de rara avis. :)
    Asadar dna Sercan mi se ….de lucrarea dvs de licenta care poate interesa poate familia dvs si pe care daca fiind ea valoroasa o veti publica candva sau o veti aduce la nivelul unei teze de doctorat unde desigur ca veti fi mai atenta cu citatele si indicarea corecta a acestora, ci ma intereseaza doar adevarul celor scrise de dvs in ultima vreme referitoare la plagiate si se pare ca aici nimeni nu prea are nimic de zis asa ca ce fac niste securisti idioti zau ca nu merita sa consume nici timpul meu, nici pe al dvs dar mai ales pe cel al contributorilor valorosi ai acestei platforme.
    PS Si fiind la momentul repetarilor reamintesc zicerea foarte utila in ultima vreme pentru mediul intelectual romanesc : „Soarele si …intareste organismul!”

  18. Vestea buna este ca cei care au vrut sa demoleze eventualul mit al d-nei Sercan – justitiara n-au gasit altceva decat lucrarea de licenta. Se vede treaba ca s-au straduit, daca au facut niste fotocopii ca sa le aduca in fata opiniei publice dornica de revanse.
    Au trebuit sa ia la mana tot ce a scris dumneaei, pana la licenta.
    Nu reiese de nicaieri (cat am putut sa vad) in ce consta plagiatul si cat este de consistent. De fapt nu poti pune problema unui plagiat in lucrarea de licenta – eventual comisia putea sa o sanctioneze pentru copiat din surse neautorizate.
    Domnul autor nu face decat sa puna paie pe focul aprins de contestatarii d-nei Sercan. Nici vorba sa-i aduca dumneaei vreun folos.
    Ce-are a face lucrarea de licenta cu plagiatul? Licenta nu este doctorat, este o lucrare de absolvire. Nu trebuie musai sa inventeze, sa creeze, sa descopere o noua teorie, trebuie sa demonstreze capacitatea absolventului (inca student la ora aia) de a fi asimilat cunostintele pe care le atesta diploma care i se va elibera – pe baza notelor primite in timpul anilor de studiu si, cu o pondere oarecare, in functie de facultate, a notei pentru aceasta lucrare finala – si care ii da dreptul sa profeseze in domeniul respectiv.
    Lucrarea este facuta sub indrumarea unui cadru didactic si este examinata de o comisie.
    Tebuie sa respecte niste canoane, inclusiv prin preluarea unor parti din materialele studiate.
    Ce mai argument… vai, ce zice doamna, ca nu-si aminteste ce a scris, ca nu are un exemplar. ntz tz tz… !
    Cine si-a scris lucrarea de licenta in dublu exemplar?
    Eu unul, m-am chinuit destul de mult cu redactarea, ( si scrierea caligrafica :) sa placa ochiului ) ca sa fie conforma cu sabloanele si ca sa pot sa prezint ce aveam de prezentat si, spre satisfactia mea a facut o impresie buna comisiei de examinare, mai ales ca, ceea ce era scris / desenat pe hartie mai si functiona… Ca sa mai scriu si sa pastrez pentru mine un exemplar, ar fi fost de tot hazul.
    Am tinut o vreme ciornele, dar dupa mai putin de cinci ani totul era depasit de realitatea momentului si, a devenit maculatura ca si lucrarea pentru care m-am straduit atat de mult sa o fac sa arate bine.
    Pentru ce exista regula de a se topi aceste lucrari dupa un anumit timp? Dupa validarea absolventului, aceste lucrari au numai valoare de inventar si durata de stocare limitata pana la eventuala contestare – dupa aceea conteaza ce face licentiatul. In mod normal, acesta va depasi in practica in doi-trei ani nivelul lucarii de licenta prin ceea ce realizeaza profesional.
    Sau nu, … si atunci nu lucreaza altceva decat sta pe bara cauta conspiratii si comenteaza negativ ce mai fac ceilalti si se incarca de fiere.

    • Si eu am ramas surprins ca dl Fumurescu nu face diferenta intre lucrarea de licenta si teza de doctorat.
      Deloc din nestiinta, ci pentru a-i reusi eseul :P

      • Asta e nivelul reclamagiilor.
        M-ar fi impresionat mai mult daca ar fi descoperit/demonstrat ca d-na a copiat la un examen – unul unde nu ar fi avut voie sa foloseasca alte surse de inspiratie decat memoria, ceea ce nu este cazul la licenta.
        Dar se vede treaba ca multa lume nu stie ce-i ala un examen de licenta si ce-i aia o lucrare de diploma.
        Deaia sunt mai multe diplome decat absolventi de invatamant superior lucratori efectiv.
        Unii le folosesc doar ca sa le afiseze, altii le dau valoare prin ceea ce FAC.

        • Exact! Nimeni nu tine amintire lucrarea de licenta. Eu am uitat si ce titlu avea a mea. Dar hai sa ne dam șmecheri si sa dam in cei care au curajul sa faca totusi ceva ca sa demaste caracatita asta imposibila din invatamantul universitar. Deplorabil, domnule fumurescu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro