joi, aprilie 18, 2024

Despre nesimtire, nemernicie, neghiobie si cecitate: Excelente articole de N. Manolescu si Bernard-Henri Levy

Debusolarea morala nu este o fatalitate. Nu suntem condamnati sa traim in marasm etic. Recomand in acest sens doua articole care exploreaza confuziile si aberatiile lumii in care traim, acea bulversare a valorilor, cum adecvat a numit-o Dan Tapalaga. Autorii sunt doi intelectuali straluciti, oameni care nu se feresc sa-si spuna opinia indiferent de reactiile ulcerate ale unora sau altora. N. Manolescu se ocupa in editorialul „Romaniei Literare” de agresiunile nesimtirii la adresa lui Andrei Plesu si a lui Horia Patapievici. Ca unul care s-a intristat nu o singura data citind atatea mizerii anonime postate dupa textele mele ori ale prietenilor mei buni, marturisesc ca-l invidiez pe marele critic pentru a sa senina detasare. In prima si in ultima instanta, care poate fi rostul pierderii de vreme cu tot soiul de impunsaturi, insinuari si insulte venind din subteranele urii, ratarii, ranchiunei si lasitatii?

De fapt, in ultimii ani, am ajuns si eu la concluzia ca nu merita sa te amarasti, sa-ti faci sange rau pentru asemenea lucruri. Daca ai bun simt, nu poti dialoga cu nesimtirea. Daca esti un om vertical, nu te cobori la nivelul puslamalei insolente si al pezevenghiului ignar. Nu dai mana cu cel care incearca sa-ti umble in buzunare. Nemernicia trebuie tratata drept ceea ce este. La fel si neghiobia. Probabil ca nu este sanatos sa citesti asemenea imunditii. Cum nu vad motivul de a citi pamflete maligne scrise in serie de cate un intelectual mohorat si deprimat, in pana de sperante, concepte si idei, chinuit de o insuportabila marginalitate si irelevanta. Dar nu stiu daca infamia poate ori trebuie sa fie ignorata. Nu vom iesi din starea de letargie etica, deplansa aici de Theophyle, daca vom adopta politica strutului.

Tacerea celor cinstiti permite ticalosiei sa prospere. In raport cu miselia, nu este suficient sa duci batista la nas. Tocmai din acest motiv a ales dl Manolescu sa scrie luminosul si atat de binevenitul sau text. Daca lipsesc instrumentele secarii mlastinei, dar mai cu seama daca lipseste vointa de a le utiliza, deci curajul ripostei, al rostirii adevarului, al demascarii minciunilor abjecte, pestilentiul se extinde. Rinocerita este o maladie contagioasa. Eu unul n-am tacut si nu intentionez sa tac atunci cand oameni pe care ii admir etic si ii pretuiesc estetic sunt improscati cu noroi. Ma astept ca si altii sa actioneze la fel. Sunt oare naiv? De cine si de ce ne este oare teama?

http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/RL_p.3.pdf

Al doilea text la care fac trimitere este scris de Bernard-Henri Levy, eseist, filosof, jurnalist, si a aparut in saptamanalul „Le Point”. Sunt trei decenii si mai bine de cand am citit cartea sa „La barbarie a visage humain”, un manifest imptriva totalitarismului brun si rosu. In colectia „Constelatii” pe care o coordonez la editura Curtea Veche a aparut cartea sa „Cadavrul rasturnat. Stanga la rascruce” (in traducerea Ioanei Ilie). Imi amintesc ca acum vreo doi ani dl Cristian Diaconescu o mentiona drept o lectura obligatorie pentru cei care vor sa inteleaga dilemele reale ale stangii contemporane. Este vorba acum de scandalul creat de publicarea unui jenant poem de Gunter Grass despre care am scris chiar aici acum cateva zile. Textul lui Grass este naiv, didactic, apodictic si apocaliptic.

Nu cred ca a existat o reactie supra-dimensionata, cum sustin unii, la afirmatiile aiuritoare ale romancierului german. Nimeni in tara lui nu-l cenzureaza, forumurile abunda de interventii aprobative. N-au lipsit nici previzbilele elogii venite dinspre Iran. Important este insa ca elita politica si intelectuala din Germania nu a cedat acestor presiuni. Nu exista un „ciomag” al acuzatiei de antisemitism, iar Gunter Grass nu este o victima. Amintirea dictaturilor nazista si comunista face parte din identitatea democratica a Germaniei zilelor noastre. Ostilitatea viscerala in raport cu un sionism diabolizat a fost parte a ideologiei national-socialiste si a celei propagata de regimul comunist est-german. Este chiar tema unei prezentari pe care o va face luna aceasta istoricul Jeffrey Herf la Woodrow Wilson International Center for Scholars. Doua carti de Jeffrey Herf (cu care sunt onorat a fi coleg la University of Maryland) exploreaza in profunzime aceste subiecte: „Divided Memory: The Nazi Past in the Two Germanys” (Harvard University Press, 1997) si „The Jewish Enemy: Nazi Propaganda during World War II and the Holocaust” (Harvard University Press, 2006).

Gunter Grass a decis sa ignore declaratiile belicoase si negationiste ale Iranului si sa-si fixeze indignatul protest, unilateral, tendentios si simplist, asupra Israelului. A nu zari aici o coniventa cu anti-sionismul obsesional al stangii occidentale, al national-socialistilor si al fundamentalistilor islamisti, este o proba de cecitate.

http://www.lepoint.fr/editos-du-point/bernard-henri-levy/la-premiere-mort-de-gunter-grass-12-04-2012-1450711_69.php

http://www.curteaveche.ro/Cadavrul_rasturnat_Stanga_la_rascruce-3-923

Distribuie acest articol

47 COMENTARII

  1. A aparut acelasi articol in Huff Post. Sunt surprins. Huff Post e de stanga bine de tot:

    http://www.huffingtonpost.com/bernardhenri-levy/gunter-grass-israel-poem_b_1417160.html

    (a se vedea comentariile cititorilor…)

    Insa iata acelasi Levy in apararea lui DSK:

    http://www.thedailybeast.com/articles/2011/05/16/bernard-henri-lvy-the-dominique-strauss-kahn-i-know.html

    Levy mi s-a parut totdeauna foarte ambiguu.. Imi aduc aminte de alegerile din 2002 din Franta cand a vorbit in teatrul de pe rue Voltaire si a dat un speech „demn” de un Badiou…Am fost socat caci nu mai intelegeam legatura dintre cartea la care va referiti dvs si impulsurile lui de stanga…

  2. Bună seara, domnule profesor!

    Îmi place să mai citesc din când în când articole scrise de oameni care nu şi-au pierdut verticalitatea! Stilul acid, total adecvat în cazul unor indivizi incapabili să facă ceva creativ ci doar să împroşte cu noroi în cei care chiar raţionează, pare în spaţiul românesc un accesoriu pentru frustraţi.

    Iarăşi, articolele enumerate de dvs. îmi lasă un gust amar legat de ce poate fi în stare românul „cultivat” – să-mi fie milă de d-l. Patapievici sau de lichelele, în frunte cu dna. Mungiu-Pippidi, care scuipă cu venin în d-lui? Să-mi pară rău pt. România care o ia în derivă (asta dacă nu cumva vorbim de masochism) sau pentru cei ce au plecat definitiv?

    Şi că se pare că sunt în „vogă” declaraţiile cu tente/explicit extremiste, ce facem cu dl. Fuia sau cu dl. Drăgoi? Guenter Grass (nu am u cu umlaut) se află în Germania şi îşi are critica sa, după cum merită, dar în România?

    De la afirmaţiile toxice a d-lui Băsescu la personajele care conduc Guvernul la ora actuală, referitoare la cretinul de Ceauşescu, care a înfometat, tâmpit şi îmbolnăvit generaţii întregi – să nu mai vorbim de morţii fără număr -, avem de-a face cu mai mulţi mini-Guenter Grass de Dâmboviţa care nu sunt sancţionaţi cum se cuvine!

    În afară de Contributors şi DW, aş vrea să existe autorităţi mult mai capabile şi mai adecvate în a condamna afirmaţiile sau ideile creţe care le bântuie minţile înnegurate! Institutul condus de dvs. îşi poate permite să ia o poziţie referitoare la declaraţii – sau dvs.? Sărbători fericite!

  3. da,in raport cu miselia trebuie sa iei atitudine,chiar numai ptr atzi mentzine demnitatea.
    si atunci de ce asha de putzini iau atitudine!?cred eu,ptr ca jos,daca itzi aretzi dezacordul,itzi pierzi piinea si intr o tzara asha saraca e o catastrofa.poate de aceea atita blazare.
    sus ar trebui sa fie mai multzi,dar sint destui si acolo care mai bine tac si fenteaza

  4. Desi in alte conditii tema s-ar fi putut dovedi productiva, contextul actual nu este deloc potrivit. Suntem intr-o sarbatoare in care incercam sa ne regeneram prin credinta si iubire. Daca N.M. ar fi vorbit despre „agresiunea nesimtirii” venind din partea vulgatei, mai treaca-mearga, dar cand aceasta este pusa pe seama unor intelectuali, colegi de condei, ceva pare a nu fi in regula… Deasemenea, obsesia de a privi opiniile celor care nu ne impartasesc ideile ca venind din „subteranele urii, ratarii, ranchiunei si lasitatii” mi se pare a veni dintr-un exces de egocentrism. Cat il priveste pe G. Grass, nu a-l cenzura este solutia (intotdeauna exista si o parte goala a paharului), argumentele rationale si inatacabile mi se par necesare si suficiente. Sarbatori fericite!

    • Nu mi-am propus in acest articol sa fac o analiza stilistica a poeziei lui GG. Las criticilor literari aceasta indeletnicire. Nu e prima oara ca scriu despre pozitiile politice ale scriitorului german. GG se vrea o constiinta a Cetatii, un rezistent, o voce-reper, un Emile Zola care avertizeaza si acuza. In atari conditii, nu are motive sa se mire ca exista reactii, unele foarte severe, la implicatiile textului sau, la omisiunile flagrante din perspectiva pe care o propune. Niciodata, sub nicio forma, Israelul nu a pus in discutie dreptul la existenta al Iranului. Reciproca, asa cum stiti, nu este adevarata. GG recurge la inversarea cauzalitatilor si construieste o demonstratie pe aceasta baza subreda.

      http://www.contributors.ro/cultura/orbire-politica-si-apoplexie-etica-gunter-grass-si-problema-antisemitismului/

  5. Calitatile de mai sus caracterizeaza conducerea de partid si de stat din ultimile decenii dar si conducerea Americii si Europei.
    Conform cu Naom Ch. traim intr-o asa zisa dictatura a pietelor dominate de citva jucator mari restul fiind pitici.
    Conform acestui autor democratia este supusa unei eroziuni deci traim din zi in zi ma dictatorial si discretional.
    Intentii nobile nu isi au loc decit la nivel declarativ, la nivel practic tacem si capul la fund si inotam.

    • Nu voi discuta acum si aici tezele lui Chomsky. Nu ma refer, desigur, la marele lingvist, ci la autorul politic. Ca lumea de azi are enorme probleme, este un fapt indubitabil. Solutiile lui Chomsky, asemeni analizelor sale, sufera de prea multe vicii de rationament pentru a oferi altceva decat imagini terifiante si distorsionate despre Leviathanul capitalist, ceea ce profesorul Ken Jowitt numea „Our Republic of Fear”.

      Constat ca din ratiuni tehnice linkul la articolul lui B.-H. Levy din „Le Point” nu functioneaza corect. Sper ca legatura sa fie corectata cat mai repede. Oricum, linkul este:

      http://www.lepoint.fr/editos-du-point/bernard-henri-levy/la-premiere-mort-de-gunter-grass-12-04-2012-1450711_69.php

      • vicii de rationament.. ce la fix caracter’zat, Zizek, Chomsky, restu’ stangii, se-ntelege, doar natangii sau magarii cei pocriti ce tot stracheama si evoca ideologia-roca, utopicul stat pe loc in al statului talcioc
        si bezmeticii astia, vezi, mi-s injurati si otetiti de conservatori rigizi, increzuti intru Hristos si rasconvinsi ca crestinescul stat pe loc e atat de altfel stat pe loc decat al statului talcioc si al sau utopic stat pe loc

        dincolo de stanga-dreapta? 3d-ul spectrului politic, pretty please?
        au suntem pe veci sortiti statului ocrotitor and/or Dumbfuckistanului conservator?

        • Va ganditi la „a treia cale”? Poate dezvoltati ideea. A fost incercata de multe ori, nu stiu sa fi dat rezultate :) Oricum, pana la „Dumbfuckistan”, exista statele pe care profesorul Stephen Kotkin le numea „Trashkanistan”, despotismele din Asia Centrala si nu doar de-acolo. Exista, de asemenea, nuante ale conservatorismului, ca si ale liberalismului ori ale social-democratiei. Comunistii, fiind prin natura doctrinei lor monolitici, gandesc la unison, sunt megafonul gandirii unice. Cu exceptia lor si a fascistilor, nu vorbim de blocuri ideologice si politice. Dar exista o linie de demarcatie intre prietenii si adversarii societati deschise. Pe care, daca o ignoram, riscam sa ne ratacim in valmasagul cacofonic al mesajelor contradictorii, al snobismelor dialectice si al aventurilor retorice (l-am descris pe Zizek).

          • Ma gandeam la fructul impreunarii conservatorismului cu social- democratia, si anume acel fruct care ar lua ce-i mai bun din fiecare si s-ar iute debarasa de balast (sau ceea ce mi se pare mie acum ca ar fi balast), de idealismul stangaci si teolatria dreptace, de viziunea statica asupra lumii.
            Idealistul de stanga si teolatrul de dreapta vad lumea in acelasi static fel, pt idealist ordinea urmeaza sa se instaleze, teolatrul tanjeste la ordinea originara….. ambii orbiteaza in jurul unei ordini date… ma gandeam la o stanga de bun simt si la o dreapta postcrestina

            …..cine ar fi echivalentul de dreapta al lui Toni Judt?
            ….si cum va zgarie/gadila propozitia dlui Mihail Neamtu: „În lumina biruinţei Fiului lui Dumnezeu asupra păcatului, a fricii şi a laşităţii, libertatea capătă un sens teologic definitiv. ”
            DEFINTIV… really? … organic ma zburlesc si la ideea juche si la definitivul asta….. care e problema mea? :)

            • Raspuns provizoriu :) Echivalent „la dreapta” al lui Tony Judt? Poate Mark Lilla? Poate Pierre Manent? Poate Marcel Gauchet? Poate Tim Snyder (nu stiu daca s-ar bucura de „eticheta”) „Idealistul de stanga” a cam disparut. Au ramas histrionii, cabotinii, bufonii. Ganditi-va la distanta dintre „Che” Guevara si „subcomandantul ” Marcos. Tragedie versus farsa. Gramsci versus Zizek. Tanarul Lukacs versus batranul Badiou. Cred ca Mihai N. a folosit cuvantul „definitiv” in sens anglo-saxon. Oricum, el spune sens teologic, nu istoric. Doua realitati, una transcendenta, eschatologica, cealalta imanenta, terestra. Uneori se intalnesc, de atatea ori nu. Ganduri bune.

  6. Adica sens teologic defintiv as opposed to sens istoric definitiv? Acum nu mai pricep… care to explain? sorry pt prea familiarul asta limbaj scris…. va asigur de toata rerverenta, stima, admiratia&whatever mea… si nu glumesc si nu-s ironic :)

    • Serios vorbind, reverentele nu ma intereseaza. Ma intereseaza in schimb dezbaterile de idei. Exista o diferenta intre registrul teologic si acela istoric. Sunt regnuri diferite. Fundamentalismul urmareste sa stearga aceasta distinctie esentiala intre Cetatea divina si aceea pamanteana. Religiile politice sunt profund diferite de acelea traditionale. Matricea emotionala este similara, substanta ideatica nu. Recomand cartea lui Eric Voegelin tradusa, la Humanitas, de Bogdan Ivascu. All the best.

      • Multumesc pt recomandare. Ce altceva mi-ati mai recomanda de la Humanitas pe aceeasi tema? Dar de pe Amazon?

        In alta ordine de idei, locuiesc actualmente intr-un mic orasel norvegian (Rjukan) a carui biblioteca se intampla sa detina a treia cea mai mare colectie de literatura marxista (de pana la ww2, in germana, engleza, franceza) din lume (dupa Moscova si Amsterdam).. Mentionez asta pt ca, din cate am inteles, e destul de putin cunoscuta la nivel intenational. Evident, asta se poate sa fie si din cauza ca nu are vreo cine stie ce relevanta pt cei de specialitate. Eu, fiind amator, nu stiu. :) Dar as dori sa aud o parere avizata, din exterior, despre importanta si relevanta ( sau lipsa lor) colectiei.
        Multumesc.

        • Va multumesc pentru informatie. Va recomand cartea lui Emilio Gentile despre religiile politice, aparuta, in traducere engleza, la Princeton UP. De asemenea, de la Humanitas, „Reflectiile despre violenta” de Georges Sorel. Editura Transaction a re-publicat cartea clasica a lui Jacob L. Talmon, „Myth of the Nation, Vision of the Revolution”.

          Nu stiam de aceasta biblioteca. Poate aflati cum a ajuns acolo acest munte de carti? Sa fi fost din perioada refugiului din Germania, dupa venirea la putere a national-socialistilor, a SPD, detinatorul arhivei Marx-Engels? Ori poate pe aceasta linie, foarte interesanta: Ole Colbjørnsen, remarcabil economist si intelectual de stanga norvegian a fost printre primii care au scris, inca in anii 30, despre comunism si fascism ca frati siamezi.

          http://en.wikipedia.org/wiki/Ole_Colbj%C3%B8rnsen

          • Cea mai mare parte (in jur de 5.000 de publicatii) a fost stransa intre 1920-37 de entuziastul director al bibliotecii H. J. Hjartøy, cumparate de-a lungul timpului de la edituri si librarii din Europa, in special germane; apoi, imediat dupa preluarea puterii de catre nazisti a mers in Germania de unde a adus un nr insemnat de carti.
            Cu stima

  7. Exista o diferenta intre registrul teologic si cel istoric dar…
    1) Cum putem fundamenta si legitima registrul teologic pt a fi identic fundamentat ca cel istoric? (in general si mai ales in cazul asta)
    2)Statistic vb cititorii dlui Neamtu vor face cele mai „simple” (as in path of least resistance) legaturi … adica legaturile alea muzicale intre libertate, ortodoxie si cum se mai ingemaneaza ele, are vreo importanta faptul ca dl Neamtu lasa de inteles (sau chiar crede) ca ortodoxia e god’s gift to liberty?

  8. aș nuanța opiniile despre cei pomeniți – Andrei Pleșu este un bun analist, un spirit deschis, ca ministru a făcut puțin și la Cultură și la Externe, iar la Cotroceni putea să rămână mai mult spre a-l conseia pe Președintre, este , cred un om prea comod, N. Manolescu a fost un slab politician, înființând și desființând PAC, iar ca președinte al USR ar putea face mai mult, a preferat să fie președinte stând la Paris ca ambasador UNESCO, prea multe funcții și prea puținn interes pentru scriitori, HR Patapievici nu va scăpa niciodată, cred, de oprobiul celor care au citit în 1996 ce scria acesta despre poporul român în POLITICE. Poate că în conținut avea oarecum dreptate, însă modul de exprimare era primitiv și insultător, chiar și pentru cei care nu sunt naționaliști .
    Eu nu i-aș apăra , să se apere singuri, oricum sunt personalități, se poate discuta despre ei.
    Cu respectul cuvenit, civilizat. Dar la noi nu este nimeni respectat, începând cu lipsa de respect pentru cel în funcția de Șef al Statului ( indiferent ce erori face, insulta nu este instrumentul de critică obiectivă).

  9. „confuziile si aberatiile lumii in care traim, acea bulversare a valorilor” – cum rezolvam problema? Nici unul dintre intelectuali nu a oferit o alta matrice de valori. Cum sa traim intr-o lume in care valorile nu mai sunt ordonate? Atunci ele nu mai sunt valori, caci ordonarea da raportul intre acestea. Care este solutia, caci problema fundamentala este aceasta, adica bulversarea valorilor? Fara reordonarea axiologica, lumea in care traim va fi permanent afectata de probleme insolubile prin insasi esenta lor(chiar cele doua mari catastrofe sociale, nazismul si comunismul, au fost facute posibile prin aceasta bulversare)?

  10. Domnule Tismaneanu,

    Va citesc in mod regulat. Tot nu reusesc sa inteleg de ce-l citati cu atata „evlavie” pe pseudo-intelectualul Bernard-Henry Lévy. Doar pentru faptul ca este „in linie” cu ceea ce ganditi Dumneavoastra? Imi pare rau, va descalificati (in ochii mei, nu ca ar conta cine stie ce) de fiecare data folosind numele lui.

    Daca asta e excelenta pe care o promovati, atunci voi incerca sa va citesc mai rar si mai circumspect. „Ganditorii bling-bling”…

    • Nu-l citesc si nu-l citez cu „evlavie” pe BHL. Sunt insa unele idei pe care le consider coerent si persuasiv formulate. Ma refer la critica totalitarismeleor, a surselor si reusrselor ideologice ale acestora, ca si la critica obsesiilor anti-capitaliste, anti-americane si anti-semite (mascate adeseori in „anti-sionism”) prezente in randurile stangii contemporane. Nu-l consider un „pseudo-intelectual”. Pot sa regret si sa refuz o anumita inclinatie ostentativa spre reflectoarele gloriei mediatice, ceea ce-l facea pe Cornelius Castoriadis sa-i numeasca pe „noii filosofi”, prin 1980, drept „disc-jockeii gandirii”. Dar pretuiesc si azi carti precum „Les Maitres Penseurs” a lui Andre Glucksmann si „La Barbarie a visage humain” de BHL. Tot de acesta, pretuiesc cartea despre L’ideologie francaise.

      • Domnule Tismaneanu, inteleg, din ceea ce spuneti, ca si pseudo-intelectualii au cateodata tresariri de geniu si Dumneavoastra tocmai asta apreciati. Asta inseamna ca poate fi valabil si in Romania. Ma mir ca nu-i citati si pe „ai nostri”.

        BHL nu a fost niciodata acceptat de adevaratii intelectuali francezi. Si pe buna dreptate. Nu poti sa arunci pe piata o carte filosofica in care vorbesti de Kant citandu-l pe Jean Baptiste Botul. Mi se pare o neghiobie, ca tot ati folosit cuvantul in titlu. Asa cum mi se pare o „nesimtire” sa-l tratezi pe un premiu Nobel de „salopard”.

        Va invit sa cititi comentariile la articolul lui BHL. Foarte interesante.

        Si, daca aveti timp, poate cautati „Les Intellectuels faussaires” de Pascal Boniface, carte refuzata de 14 edituri franceze, pentru ca „filosofii bling-bling” au conexiuni serioase peste tot. Dupa aceea mai vedem cum stam cu domnul BHL.

        PS. In ce priveste articolul domnului Manolescu, mi se pare cam fad. In afara de definitia lui Lovinescu care, da, este adesea uitata sau ignorata, textul e slabut. Ne-a obisnuit cu mai bun.

        • Va asigur ca nu fac parte din vreo coterie ori retea de filosofi „bling bling”. Nu l-am intalnit niciodata pe BHL. Daca ar fi sa numesc ganditorii mei favoriti din Franta, nu stiu daca l-as include. Oricum, mai intai i-as numi pe Manent, Gauchet, Lefort, Castoriadis. Din marea traditie: Levinas, Jankelevich, Aron, Ricoeur. Dar, in unele privinte, BHL are dreptate. Intre acestea, diagnosticul pe care il pune derivelor stangii occidentale (indeosebi a celei franceze). Voi cauta si voi citi cartea lui Pascal Boniface. Chiar m-ati facut curios :)

  11. Doamne Iarta-ma ca nici de sfintele pasti nu ma pot abtine sa le scriu cateva randuri intelectualilor romani ,dar ei ma-u provocat fiinca nici in saptamana mare nu se linistesc.
    De ce in Romania nu a fost , nu este si nu va fi vesnic bine , deoarece atat biserica cat si intelectualii in loc sa se adune si conduca poporul in lupta pentru minimele drepturi cu puterile vremelnice impanate cu tot felul de excroci si pungasi care au vlaguit poporul in toate timpurile unele au vandut interesele tarii diferitelor imperii si valuri care au trecut peste noi pentru o viata usoara a catorva indivizi ,Imperiul Roman , Imperiul Otoman, Fanariot , German , imperiul Rus si acum FMI si alte institututi care traiesc usor pe spatele popoarelor. , exploatandu- le si tinandu-le in saracie. La noi biserica s-a ploconit la putere ,rugandu-se pentru conducatori nu ca in Polonia unde ii ajuta pe oamenii simpli . Iar despre intelectuali ce sa mai zic parca nu am avea ,unii se ploconesc puterii pentru mici avantaje iar alti pleaca din tara sau se dau la fund neavand nici o reactie. Atunci cine sa-i organizeze pe oameni pentru a-si apara drepturile daca cei destepti nu o fac .Daca o tara nu are capete luminate nu are nici trecut nici viitor. Intelectuali romani in loc sa fie deasupra lucrurilor marunte se impart unii cu cei de la putere alti cu cei din opozitie si se balacaresc unii pe alti . Degeaba se numesc profesori, doctori ,filozofi ,scriitori se comporta ca ultimii oameni. O vorba veche din batrani zice „degeaba ai cap dac nu ai judecata „. Hristos a inviat .

  12. Va citesc cu interes textele si va inteleg iritarea fata de unele comentarii fatis ostile. Totusi, sa scrieti ca sint „tot soiul de impunsaturi, insinuari si insulte venind din subteranele urii, ratarii, ranchiunei si lasitatii” mi se pare nu numai exagerat, dar va si coboara spre acelasi nivel – unde adversarul trebuie de urgenta anulat si trimis direct in iad. „Puslamale insolente si pezevenghi ignari” ?! Or fi si d-astia, dar probabil ca nici nu stiu ca existati, daramite sa va si citeasca textele si sa gaseasca timp si interes sa le comenteze… Scrieti ca „Tacerea celor cinstiti permite ticalosiei sa prospere.” Probabil ca aveti dreptate, dar daca „cei cinstiti” turbeaza si incep sa-i trimita la origini pe cei care-i supara, ce credeti ca se va intimpla ? Va fi lumea mai locuibila, dialogul mai amplu ?! Va doresc dle. Tismaneanu sa aveti calm, incredere, tenacitate si sa va bucurati de publicul pe care l-ati dobindit in ani, asa cum este el – uneori, dezamagitor, alteori dimpotriva…

    • Nu m-am referit la cititorii care comenteaza pe „Contributors”. In genere, aici se pastreaza exprimarea civilizata, calma, la obiect. Sigur, nu absenteaza si cei specializati in bascau ieftin si atacuri ad hominem, dar sunt mult mai putini. Tocmai din acest motiv intretin acest dialog aici, pentru ca ii vad sensul. Dar daca veti arunca o privire pe forumurile care urmeaza dupa un text al meu preluat, sa spunem, pe „ziare.com”, ori ceea ce se posteaza dupa un text al lui Mircea Mihaies in „Evenimentul Zilei”, v-ati cam ingrozi. Andrei Plesu dat exemple despre ce se posta la articolele sale din „Adevarul”. Cat priveste „puslamalele insolente”, faceti un google cu numele meu si veti gasi destule exemple :)

      • Eu efectiv m-am îngrozit acum caţiva ani, citind nişte comentarii la un articol de-al lui TRU de pe blogul său. În acelaşi timp, sper că nu v-au scăpat campaniile online şi nu numai duse de către „fanii” anticomunistului de la Anvers în ultimii 7 ani. Şi nu, mizeriile astea nu sunt apanajul „stângii”, cum superficial ar putea trage concluzia un cititor neavizat în politica şi presa din Romania. Spun asta în calitate de aparţinător la una din categoriile alea socioprofesionale luate în vizor de propaganda oranjgutanoidiană a Martorilor lui Băsescu (nu am găsit un termen mai benign, sorry).

        • iata un articol aparut in Le Figaro:

          http://www.lefigaro.fr/international/2012/04/13/01003-20120413ARTFIG00553-l-amerique-latine-conteste-washington.php

          In timp ce SUA in mod legitim si moral se opune dorgurilor, imigratiei ilegale, oferind miliarde de dolari tarilor din America Latina, in timp ce aceeasi America si Europa isi pune cenusa in cap pentru ororile unui trecut indepartat, in timp ce SUA si Europa tolereaza religii si obiceiuri aberante, iata raspunsul acestor tari… Trebuie sa ne trezim, trebuie sa revenim la o politica ancorata in realitatea dura, nu a sperantelor utopice de pace si justitie globala care ne va duce la disparitie..A tolera islamul radical, insultele adresate Israelului etc nu produce nici una dintre reactiile asteptate, dimpotriva da apa la moara acestor regimuri criminale.Gunter Grass a trecut de partea acestora din urma.

          • PS. Stanga a devenit principalul inamic al democratiei nu doar din cauza unui trecut si prezent (China, Cuba etc) absolut macabru dar si din cauza acestor tradari care permit variilor organizatii criminale, statelor criminale, sa fisureze repede ceea ce numim democratie. BHL ne spune ca „stanga occidentala si-a invins instinctul totalitar” Este complet fals. Stanga occidentala nu a reusit sa produca monstruozitatile din Est, Cuba sau China, tocmai pentru ca Occidentul a avut si inca mai mare o intelegere foarte solida a democratiei. In plus faptul ca stanga nu recunoaste absurditatea teoriilor lui Marx indica foarte clar lipsa ei de constiinta, cinismul si coruptia imensa din sanul partidelor de stanga din Europa si SUA. Iata, cei precum Grass si multi altii din aceeasi categorie mai mult sau mai putin cunoscuti sunt ostasii unui razboi pervers impotriva democratiei care nu se petrece printr-o exterminare in masa a populatiilor asa cum s-a petrecut si se petrece inca in tarile comuniste ci prin social engineering, aducerea de milioane de imigranti ilegali analfabeti, fraudarea statelor prin ridicarea taxelor si „redistruibuirea de bani” in numele solidaritatii sociale, publicarea de „poeme” aberante. Teza lui BHL este complet falsa, si tradeaza o duplicitate teribila, tipica intelectualului mediu din ziua de azi. BHL confirma ceea ce a spus Llosa intr-un interviu acordat Le Figaro chiar inainte sa moara: „intelectualii au tradat democratia -Sartre, et Co”, inclusiv acesti intelectuali de tip BHL care pretind sa paseasca pe muchie de cutit.

          • PS 2. Daca stanga occidentala era atat de interesata de bunastarea Europei cum se face ca din momentul in care Cortina de fier a cazut, nu doar ca nu exista un plan real de integrare a Europei de Est, care nu exista nici macar acum, ba dimpotriva presa a inceput sa duduie de acuzatii care mai degraba mai aberante la adresa ‘esticilor”? Cum se face ca au atata grija de musulmani, dar treataza cu barbarie „esticii”? Imi aduc aminte acum multi ani la Paris cand roseam la fiecare vocala pronuntata incorect pana cand intr-o zi mi-am dat seama ca sunt, vorba lui Tutea, „cel mai mare bou de pe strada”. Eram singurul nevoie mare ingrijorat de cultura franceza in timp ce francezul se amuza cu povesti despre romani si vampiri. Ei acum ma plimb pe strazilor marilor orase americane si-mi spun aceeasi chestie cata vreme orice apel telefonic se deschide cu” for English press 1, para Espagnol oprima uno”.

  13. Un intelectual trebuie sa dialogheze. Un intelectual nu este depozitarul adevarului sau dreptati. Trebuie sa-si asume riscul dezbateri si validitatii propriilor idei. Societatea priveste la spectacolul dezbateri si isi face un punct de vedere corect. Cu cit spectacolul este mai valoros cistigul societati este mare, mai la obiect. Tinta trebuie sa ramina cistigul social al unei dezbateri intelectuale. Istoria si memoria retine numai ce merita. Totul este relativ asa ca nu va ascundeti in mediocritate.

  14. cand nu mai poti razbi cu vorba, trebuie sa dai tare cu parul !
    caini comunitari si ro-marlanii idem, nu-nteleg de vorba buna .

  15. domnule tismaneanu, am citit articolul domnului manolescu si este departe de excelenta. omul nu spune decat ca parerea anonimilor nu-l intereseaza si ca in general nu-l afecteaza decat opiniile oamenilor pe care el ii respecta. mie mi se pare un truism, nu trebuie sa fii mare intelectual sa ajungi la concluzia asta. dar, na, e dreptul lui sa vorbeasca cu aplomb despre gaura covrigului. pe bernard-henry levy nu-l mai comentez pentru ca a facut-o altcineva inainte. dumneavoastra il respectati. mie nu-mi inspira incredere cu camasa descheiata pana la buric si cu freza aia de o mie de euro. intrebarea mea pentru dumneavoastra este urmatoarea: ce anume va face sa intrati intr-un mediu de comunicare cu ale carei reguli (anonimatul, printre altele) nu sunteti de acord si sa va adresati unor participanti pe care nu ii respectati. intrebarea este sincera si neretorica si este determinata de seria destul de lunga de lacramatii la adresa internetului din partea generatiei dumneavoastra. nu ar fi mai simplu sa va puneti la adapost de marlanii discutand intre dumneavoastra la un pahar de bere, prin epistole sau la cate un cenaclu? ce anume va face pe dumneavoastra sa va duceti la un concert rock si apoi sa va plangeti de zgomot si de lipsa de maniere?

    • Dl N. Manolescu discuta distinctia dintre polemica si pamflet, operata candva de E. Lovinescu, si care, din pacate, a cam devenit anacronica in Romania de azi. Nu ma deranjeaza anonimatul, ci badarania, agresivitatea, chiar mojicia. In plus, in ziua de azi, vrei sau nu vrei, daca scrii un articol intr-un ziar care apare si online, esti obligat sa accepti forumul. Acum cativa ani, am scris despre „revolutia forumurilor” pe care o vedeam drept una promitatoare. Candva, la „EvZ” si „Cotidianul” autentic, existau discutii serioase, adeseori in contradictoriu. Au intervenit, en masse, cei numiti „postaci” si au izbutit sa acopere si sa neutralizeze vocile normale. Cunosc destule cazuri de oameni care nu scriu pe forumuri de ziare exact din aceste ratiuni. Internetul ofera un evantai de optiuni, de pilda la un blog. Poti lasa deschisa optiunea pentru comentarii ori poti renunta la ea. Daca nu accepti comentarii nu este neaparat din lipsa de deschidere catre dialog, poate fi si din ratiuni de timp. In ce ma priveste, accept acest dialog aici, pe „Contributors” si pe platforma „Hyde Park”. Dovada o gasiti chiar in acest raspuns. Ganduri bune.

      • Multumesc pentru raspuns, domnule Tismaneanu. De fapt domnul Manolescu deplange disparitia „legaturilor de sange” si a elitelor. Constructia semnificatiilor asociate unor substantive este mai putin importanta cata vreme suntem toti de acord cu ele. Nu vreau sa „polemizez” cu domnia sa prin intermediul spatiului pe care il puneti la dispozitie, demersul ar fi oricum inutil din moment ce opiniile nu sunt valoroase decat daca sunt asociate unui nume, unei pozitii in „ierarhia spirituala” si alte prostii. Eu ma refeream strict la paragraful despre comentarii in subsolul articolelor publicate pe internet, imi cer scuze daca nu am fost foarte clar. Punctul meu de vedere este urmatorul: expresia intr-un anumit mediu este posibila prin acceptarea limitelor pe care cadrul respectiv il ofera. Este inutil sa te plangi de lipsa culorii in fotografia alb-negru sau de lipsa manierelor si a elitelor pe internet, ultimul fiind prin insasi natura sa un spatiu democratic, egalitar, colaborativ, cu mult mai putine reguli de conduita decat spatiul concret societal. In acest spatiu virtual exista, totusi, cateva reguli de bun comportament: abtinerea de la polemica si pamflet (in sensul lor de dictionar, daca Lovinescu s-ar fi exprimat intr-o limba de circulatie internationala altfel ar fi stat lucrurile poate…), descurajarea imbecilitatii voluntare sau altfel (trolling), practicarea bunului obicei de a raspunde comentariilor si de a-si justifica afirmatiile etc. In opinia mea acesta este motivul pentru care domnul Plesu este injurat pe forumuri: pentru ca nu raspunde niciodata comentariilor si pentru ca tendinta aroganta a domniei sale de a tine predici de amvon vine in contradictie cu ethosul comunitatii de internauti careia i se adreseaza. Pozitia domniei sale, ingrata si de neinvidiat, trebuie sa marturisesc, este aceea a moralistului pedant care ignora cu buna stiinta etica intrinseca a spatiului pe care isi imagineaza ca-l civilizeaza.

        • Eu cred ca dl Plesu a fost injurat pe forumuri din alte ratiuni decat acelea pe care le pomeniti. Sunt destui cei care nu se angajeaza in dialog cu forumistii si care nu sunt agresati precum Andrei Plesu. Incepand din 1990, s-a purtat o campanie mizerabila impotriva acelor intelectuali legati de traditia paltiniseana. As largi subiectul, spunand ca a fost si este vorba de atacuri imptriva mostenirii lovinesciene (E. Lovinescu, dar si Monica Lovinescu). Cineva ar trebui, poate, sa faca o „arheologie” a acestor ofensive anti-culturale. Poate ca detonatorul a fost aparitia „Apelului catre lichele” al lui Gabriel Liiceanu, ori infiintarea editurii Humanitas cu al sau program de proces al comunismului pe calea cunoasterii, a cartilor, ori formarea GDS-ului. Cel mai probabil toate trei. Cu mult inaintea forumurilor, „Romania Mare”, „Azi”, „Dimineata”, „Europa”, „Totusi iubirea” si alte asemenea imunde publicatii isi faceau un titlu de glorie din insultarea lui Andrei Plesu si a lui Gabriel Liiceanu, apoi a lui H-R. Patapievici. Va mai amintiti campaniile din „Ziua” lui Rosca Stanescu impotriva lui Gabriel Liiceanu, a lui Mihai-Razvan Ungureanu, a lui Andrei Plesu, a lui Teodor Baconschi? In mai 2006, acel ziar publica pe prima pagina un text absolut aberant impotriva mea, o mostra de ceea ce se cheama reptile journalism cu titlul „Agentul Volodea” (semnat de un personaj care s-a dovedit apoi ca fusese informator). Ulterior, SRS si-a cerut scuze public, dar infamia avusese loc.

          Gravissim este cand se pune sub semnul intrebarii, de catre alti intelectuali, chiar onoarea colegilor lor. Cand oameni care isi fac datoria fata de valorile in care cred, pe care si le asuma onest, fara urma de echivoc, sunt numiti „sinecuristi”, „camarilioti”, „pupincuristi”, „lingai”, „trompete prezidentiale”, „oportunisti pentru eternitate” si cate altele. Cand lui Mircea Cartarescu i se neaga cinstea intelectuala pentru ca indrazneste sa scrie exact ceea ce gandeste. Cand unui fost disident (ma refer la poetul Viorel Padina) i se aminteste cand paternalist-dojenitor, cand mai dur, ca a cutezat sa publice in noiembrie sau decembrie 2009, sub semnatura proprie, pe propriul sau blog, un apel in favoarea candidatului prezidential care i se parea cel mai credibil din punctul sau de vedere (Traian Basescu), dar se tace malc in ce-i priveste pe toti cei care au semnat „Apelul” in favoarea lui Crin Antonescu.

          Cititi „Adevarul” din perioada Darie Novaceanu si veti gasi lucruri inspaimantatoare pe linia demonizarii si stigmatizarii intelectualilor critici (inclusiv N. Manolescu, Gabriela Adamesteanu, Octavian Paler, Gh. Grigurcu, Andrei Cornea, Stelian Tanase). Ceea ce s-a petrecut in ultimii ani, in special dupa 2007, a fost, cum a scris Horia Patapievici, ocuparea centrului de catre voci extremiste, migrarea unor intelectuali aparent onorabili in directii unde nu te-ai fi asteptat sa-i gasesti vreodata. Ecourile acestor abdicari se traduc in poluarea atator spatii de exprimare publica. Tocmai din acest motiv, cum spuneam, multi oameni decenti nu mai scriu pe forumuri. Ganduri bune.

  16. Domnule Tismaneanu,

    ma gandeam daca acesti intelectuali, BHL, Zizek, Grass etc, in general „eseistii” nu ar trebui mai degraba se exprime anonim pe forumuri asa ca eu si altii sau intr-o foaie de provincie. Niciunul dintre acestia nu are o cariera riguroasa stiintifica, niciunul dintre ei nu pare sa fie familiar cu probleme complexe ale sociologiei, economiei etc. Mi se pare absurd sa avem intelectuali sau scriitori care sa (auto)devina reprezentatii ai variilor cauze cata vreme nu mai traim demult intr-o lume ce-si poate permite sa aiba „opinii generale”, sau sa faca dezbateri in lipsa unor cercetarii constante si extrem de serioase. Nu-mi aduc aminte in ce context HR Patapievici critica tehnocratia intelectuala. specialistul de tip Occidental. Insa problemele pe care le are dansul sau altii ca dansul se ivesc tocmai din faptul ca cei care fac opinia publica nu sunt tehnocrati, nu sunt specialisti ci mai degraba mediu educati. In plus par sa fie convinsi de rolul mesianiac in educatia publica pe cand mie mi se pare ca educatia se face in universitatii nu in presa de opinie si eseu. Ceva imi spune ca o „tehnocratizare” a spatiului public ar permite o selectie dura cu efecte constructive pentru toata lumea si ne-ar scuti pe multe de dezbateri inutile, nervi etc. In fond daca lumea doreste sa inteleaga istoria conflictului din Orientul Mijlociu trebuie sa faca studii foarte serioase, nu sa ia ad-hoc partea evreilor sau palestinienilor. Pe scurt, opinie libera exprimata, dar pe forum anonim. Public cu nume semnat pentru cei care sunt specialistii in domeniu.

    • Pana la urma reactia d-lui Manolescu mi se pare complet nejustificata si cum a spus un alt anonim aici pe forum nici nu stiu la cine se refera cata vreme nu citeaza nimic concret si nici macar ce anume exact il doare. Mi se pare nejustificata din punctul de vedere exprimat acum cateva minute (scuze pentru alt „PS”). Forumurile sunt in general spatiu de experimentare conceptuala informala pentru cei interesati in domenii in care nu sunt specializati – ma intereseaza politica, istoria politica dar nu as publica ceva in domeniu sub numele meu real, fara sa fiu absolut sigur de competenta mea) si pot eventual fie setate in asa fel incat sa elimine automat injurii. Prin urmare dl Manolescu se ofusca de pomana. In plus dansul e specialist de literatura romana si critica literara romaneasca asa ca nu-mi explic de ce anume se amesteaca in probleme pentru care nu e pregatit, nu le-a predat si nu are nimic de spus interesant. La fel cazul lui Andrei Plesu care este eseist nu specialist de talie europeana in filosofie. Cu tot respectul cuvenit. Poate a venit timpul sa facem loc unor tehnocrati, sunt destui, si sa invitam lumea interesata sa se inscrie la cursuri universitare. In sensul acesta apreciez enorm publicatiile dvs pe Hotnews. sunt un adevarat curs online de politica si istoria a comunismului. Dar nu multi se rdica la nivelul dvs in domeniul lor de referinta. Pentru a incheia, cred vremea ziarelor si a scriitorilor cu opinii a trecut o agentie buna de stiri si o educatie serioasa face mai mult decat toti opinatorii la un loc.

      • Sfera publica este un spatiu deschis care permite conversatia democratica dezinhibata, libera de constrangeri „metodologice” si de obligatia citatelor bibliogafice. Un articol de opinie nu este un studiu stiintific. Ceea ce, fireste, n-ar trebui sa concesionezeacest spatiu lautarismului, cum numea Constantin Noica exercitiul aflarii in treaba, inclusiv al reglarilor de conturi, cu pretentii de expertiza. In opinia mea, Andrei Plesu este un admirabil istoric si teoretician al artei, un ganditor redutabil pe teme de religie, morala si politica. In plus, experienta participarii nemijlocite la importante decizii, rolul avut in viata politica, sunt argumente pentru legitimitatea interventiilor sale. Cred ca aceste argumente pot fi aduse si in legatura cu N. Manolescu al carui rol in dezbaterile intelectuale romanesti ale ultimei jumatati de veac a fost si ramane extrem de important.

        • „Un articol de opinie nu este un studiu stiintific. Ceea ce, fireste, n-ar trebui sa concesioneze acest spatiu lautarismului, cum numea Constantin Noica exercitiul aflarii in treaba, inclusiv al reglarilor de conturi, cu pretentii de expertiza. In opinia mea”

          Sunt perfect de acord cu dvs insa multa lume nu face o distinctie clara intre un articol de opinie si un studiu stiintific asa incat opinia ajunge sa aiba in realitate rang stiintifc ceea ce genereaza voturi, actiuni, aberante, etc.In plus chiar un articol stiintific nu reprezinta decat expresia unei etape din procesul de cunoastere. Inchipuiti-va o clasa in care toti studentii au deja o intelegere a unui fenomen (de exemplu fulgerul) in baza unei credinte politeiste fluturate in presa generala. Oricat am fi de democratici la un moment dat nu mai putem continua sa „dezbatem” cu privire la natura fulgerului cata vreme in felul acesta un profesor de fizica ajunge sa devina un profesor de filosofie sau de religie fara sa doreasca acest lucru. In plus lumea tinde sa se ataseze emotional de niste pareri, false sau adevarate care pot fi greu, adesea niciodata schimbate: vedeti cazul cu palestinieni care sunt descrisi ca victime inocente si doar inocente tocmai pentru ca cei care-i vad doar in acesta lumina nu mai stau sa judece lucrurile in ansamblu. Intr-un scenariu ideal, pe care probabil il aveti in minte, duelul de opinii ar trebui sa duca la limpezirea apelor, Dar asta se petrece doar daca presupunem ca toti actorii sociali sunt rationali si morali si, in final au parcurs etapele educationale in mod corect Toate acestea sunt doar partial adevarate cata vreme in realitatea de zi cu zi exista actori sociali irationali, educatia difera calitatiiv si este resimtita diferit de la caz la caz. In plus exista intelectuali care reprezinta interese ale unor partide sau organizatii, etc. Pe scurt nu avem nicio garantie ca toti cei implicati in dialog sunt morali si rationali iar in plus vor ramane asa permanent. Daca distinsii intelectuali la care ne referim ar fi tinut cont de acest lucru, in plus daca ar fi tinut cont ca in fond nimeni nu datoreaza nimanui nimic atunci probabil si-ar fi responsbilizat suficient de mult discursul incat sa evite macar o parte din neplaceri, mai ales ca nu trebuie nu stiu cate studii sa ne dam seama de oceanul de aberatii in care innotam. Prea mult optimism, prea multa incredere in rationalitate..In fine tema posiblitatii dialogului democratic de ordin general merita o atentie speciala. Personal am ajuns la concluzia ca dezbaterea de idei nu poate avea loc constructiv decat daca cei implicati sunt pregatiti. (ceea ce in fond se si intampla) ceea ce nu inseamna ca vor ajunge la o concluzie corecta, dar macar conditiile de baza sunt indeplinite. Inchiputi-va ca natangii astia care vandalizeaza centrele oraselor cu Marx in mana ar fi luat un curs de istorie a comunismului la timpul potrivit.. Inchiputi-va daca musulmanii s-ar fi decis sa dea o sansa invatamantului laic si sa analizeze daca nu cumva „bucata din paradis’ de la Mecca e un simplu fragment de meteorit. Nu sustin ca „iluminarea” are efecte garantate suta la suta, dar tot eram mai departe decat azi..Acum facem educatie cum putem iar presa de opinie, in multe cazuri, a ajuns sa dez-educe sau sa instige.

        • Rămâne totuși surprinzător apetitul unor intelectuali sadea pentru „bavardaj” în virtual. Treaba asta merită o analiză mai atentă într-o cheie de tipul Castoriadis (că tot spuneai că e între aleși): l, institution imaginaire de la vacuite. Ca se petrec toate astea nu devine probă a relevanței: îmi pot închipui că atunci când Pleșu scrie despre meniul excelent al ultimului restaurant la care a cinat saptamana asta (vezi Dilema) nu sunt obligat să traduc asta în „limba păsărilor” doar fiindcă omul are în spate o operă despre care chiar merită să vorbim

          • Cred nu m-ai inteles (daca tot ma tutuiesti – apropos de asta acelasi Andrei Plesu scria odata in aceeasi Dilema, despre tutuiala si nesimtire). Eu nu-l atac pe Andrei Plesu pe N Manolescu sau altii din aceeasi categorie si nici nu consider ca ar fi alesi sau nealesi. Era o simpla nota anonima cu privire la relatia opinie publica (semnata) comentarii (rationale, irationale -nesemnate). Insa nici nu mi-am luat angajamentul ferm fata de mine insumi sa exprim doar eterna admiratie si recunostinta, mai ales ca nu datorez niciunuia dintre cei invocati absolut nimic.

  17. Apropo de comentarii simple. Permiteti-mi sa copiez mai jos o reactie sanatoasa la un articol despre noul presedinte al Coreei de Nord publicat chiar aici pe Hotnews.ro:

    „inca o mare „victorie” a socialismului (Duminică, 15 aprilie 2012, 17:19)

    Milioane explodate in zbor [anonim] i-a raspuns lui Mokele
    Fostul presedinte social-democrat brazilian, Lula da Silva, adulat la inceput de adeptii ideologiilor comunistoide, a afirmat public: „la 20 de ani sa fii de stanga insemna sa ai inima, la 40 de ani inseamna sa fii idiot” :))
    Nici un ciumpalac asistat social de societatea capitalista (ca fara economia capitalista prospera nu exista nici alocatii si servicii publice gratuite, totul se prabuseste dupa un timp intr-un sistem „socialist”) nu ar emigra in Coreea de Nord sau in Cuba. Ce vrea el e tot capitalism dar sa primeasca mai multi bani cu mai putina munca sau deloc, cam asta e idealul actual printre stangistii europeni.
    Cat despre porcusorul care „conduce” Coreea de nord spre o „mare victorie”, are o fata de retardat ghiftuit la Mcdo si cu Bac-ul picat !
    Ia puneti-i un lant de aur la gat, un tricou „Gucci”, il urcati in „bemveu” si se incadreaza perfect in peisaj in Dorobanti :))
    Cred ca vine in Coreea doar ca sa faca bascalie la parade din prostimea care il admira ca pe un fel de zeu..
    Mult mai periculosi sunt batraneii de langa el, par niste serpi veninosi, cu zambete otravitoare si priviri taioase, sunt convins ca ei conduc Coreea, retardatul e doar pt decor..
    Daca nu ar fi China sa tina Coreea sub protectie, SUA faceau de mult poligon de tir din ultimul lagar comunist de concentrare.. ”

    Inchei citatul. Cu cateva obiectii ce nu are rost sa le mai discutam, daca am trai intr-o lume preponderent ifreasca cele mai multe reactii ar suna asa. Mai ales ca toti acesti dicatori, asa cum i-ati descris dvs in multe randuri, sunt in realitate niste neghiobi lipsiti de orice cultura, pe scurt, cum spune anonimul care a scris comentariul citit mai sus, niste „cocalari’ care in orice natiunea normala ar matura strazile.. Dar nu traim intr-o lume majoritar normala..

  18. …”son gros visage à soufflets”… („cu fata lui mare si cu obrajii umflati ca niste foale”).
    Asemenea expresii deplasate, la adresa lui GG, nu-i fac cinste lui B-H Levy. Poate asa se explica si comentariile, aproape unanime, impotriva celor scrise de el, in Le Point.
    Si, in plus, mai si ingroase: afirma ca GG „s-a angajat” in Waffen SS. Nu! A fost „incorporat” acolo, la varsta de 17 ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro