Inteleg ca dl Andrei Marga a fost, pentru prima oara in viata sa, chemat la Parchetul General. Este o veste care nu poate sa nu te puna pe ganduri. Tulburator, desigur, dar nu atat de neasteptat acest moment. Cand un profesor de filosofie, specialist in Marcuse si in Habermas, in liberalism si in pragmatism, un promotor al unificarii europene, un inamic al oricarui sovinism, ajunge sa fraternizeze cu un grup de infractori politici, te intrebi ce s-a intamplat, cum este posibil sa coboare intr-atat, cum se explica orbirea sa? Ori, cu un cuvant dur, dar potrivit, rinocerizarea sa?
Care este bilantul lui Andrei Marga in fruntea MAE? Pe scurt: absenta unei viziuni coerente, absenta unei strategii pe lunga, medie si scurta durata, sabotarea permanenta si sistematica a relatiei cu presedintele Romaniei, cel care, constitutional, coordoneaza politica externa a tarii, concedieri in serie (consulii numiti de guvernele Boc si Ungureanu, indiferent de performanta, fara niciun argument), numiri clientelare (consuli, dar si fiul doamnei Zoe Petre, infocata militanta uselista, Dan Petre, ajuns secretar de stat), semnale cel putin bizare in directia NATO indicand o posibila regandire a angajamentelor fundamentale ale Romaniei, simpatii estice incontestabile, afirmate cu o bombastica si prea putin responsabila solemnitate. A fost, cred, cel mai slab ministru de externe al Romaniei post-comuniste. La fel, de pe urma ministeriatului lui Ioan Rus, concetateanul lui Andrei Marga, nu vor ramane decat doua mari ispravi: demiterea brutala, fara niciun motiv rational, a lui Dorin Dobrincu, un stralucit membru al tinerei generatii de istorici, din fruntea Arhivelor Nationale ale Romaniei, precum si referinta, menita sa intre in folclorul acestei perioade intunecate, la mitologicul satean, badea Vasile Popescu…
Intr-un articol aparut luna aceasta in revista timisoreana „Orizont”, intitulat „Receptarea lui Vladimir Tismaneanu”, un text substantial si empatic pentru care ii sunt recunoscator, distinsul carturar Virgil Nemoianu, profesor la Catholic University of America din Washington, se ocupa si de chestiunea itinerariilor spirituale ale lui Andrei Marga si al meu (amandoi am fost in tinerete atrasi de „Teoria Critica” a Scolii de la Frankfurt), luminand similitudini si diferente. Repet, este vorba de destine intelectuale, nu de alegeri politice.
http://www.revistaorizont.ro/arhiva/iulie2012.pdf
Cand il vezi pe fostul bursier de la Woodrow Wilson International Center for Scholars si de la National Endowment for Democracy scriind editoriale intr-o imunda fituica electonica ce-si zice „cotidianul”, te crucesti, te freci la ochi si spui: „Sa fie acesta profesorul Marga pe care l-am cunoscut inca din anii 70?” Cand, ajuns ministru de externe intr-un jalnic guvern nascut din tradari, lasitati, santaj si mita, face declaratii admirative la adresa lui Putin, iti spui ca omul are grave probleme de concentrare (ma exprim eufemistic). Cand nu protesteaza impotriva ineptiilor paranoice ale lui El Crin despre marea conspiratie mondiala impotriva USL, ramai perplex. Cand nu pierde vreo ocazie sa-l infiereze pe Traian Basescu drept diavolul incarnat, te intrebi daca nu este necesara o oarecare terapie psihologica. Ma rog, in compania mega-plagiatorului Ponta (pe care s-a grabit sa-l exonereze, periclitandu-si propria onoare) si a unui demagog exaltat si logoreic precum El Crin, sarmanul profesor de filosofie si-a gasit o companie pentru care merita, de fapt, compatimit.
Plecarea lui Andrei Marga din fruntea Ministerului de Externe este binevenita nu doar pentru diplomatia romaneasca pe care a reusit sa o decredibilizeze cu o viteza ametitoare, dar, nu mai putin, pentru el insusi. Orice va face in continuare, bursier la o mare institutie de cercetare, ambasador, profesor invitat, va fi mult mai putin auto-distructiv pentru imaginea sa decat ce-a facut in aceste ultime luni. Cum a putut acest om sa ajunga sa fie implicat intr-o actiune ce tine de zona penalului, adica impiedicarea presedintelul ales al Romaniei sa-si exercite mandatul constitutional? Sunt convins ca impostorul Ponta va minti gales si obraznic, cum ii sta in firte, si va plasa toata responsablitatea pe umerii lui Marga. Ori, mai exact spus, culpabilitatea.
Nu fac parte dintre cei care cauta tot felul de pete in biografia ganditorului clujean, mai ales din perioda cand era un tanar asistent la Univeritatea „Babes-Bolyai”. Am salutat cu ani in urma alegerea sa in fruntea PNT-CD. Am inteles si de ce a demisionat. Stiu exact rolul sau in infiintarea Facultatii de Stiinte Politice a Universitatii „Babes-Bolyai”. Am pretuit eforturile de reforme educationale din anii cand a fost ministru. Ca rector, in anii 90, a dovedit viziune si curaj. Apoi, lucrurile au derapat, mai ales cand s-a obstinat sa pastreze un monopol al puterii in universitate. Oameni care tineau la el au fost tot mai derutati si mai deziluzionati. Accentuez insa rolul sau in initierea si sustinerea excelentei reviste „Verso”, amenintata azi cu disparitia.
Nu cred ca urmasul sau la Externe este mai onest ori mai inteligent decat Andrei Marga. Dar nu aceasta este problema. Nu ma mira ca Titus Corlatean este acolo. Familia sa politica se numeste mafia pesedista. Pana la trista transfigurare din ultimii ani, Andrei Marga apartinea, ori parea sa apartina, altei familii. Tocmai de aceea, nimeni nu va varsa lacrimi la plecarea sa, dupa o meteorica prezenta, din fruntea Ministerului de Externe al unui guvern care a reusit sa distruga imaginea Romaniei ca stat de drept.
Update: Numirea lui Dan Sova in guvern este o alta gafa monumentala. N-au trecut decat cateva luni de cand cel care era purtator de cuvant al PSD, amic apropiat al lui Victor Pointa, s-a dedat la afirmatii ce tin de obscenitatea negationista in legatura cu pogromul de la Iasi. Faptul ca Dan Sova a facut o vizita la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington si a consultat acolo, vreme de cate zile, o serie de documente este laudabil. Dar nu schimba fundamental datele problemei. Nu stiu ca vreun functionar al acelui Muzeu sa fi facut vreo declaratie publica in care sustina ca dl Sova si-a modificat decisiv opiniile. Oricum, nu cred ca aceasta este misiunea Muzeului. Guvernul condus de un mega-plagiator dovedit a ajuns sa includa un negationist al Holocaustului.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Eu cred ca jumatate din ministrii guvernului Ponta au fost desemnati pe criteriul urii personale fata de Basescu. Alte criterii au fost secundare. Cu ocazia remanierii s-a trecut de jumatate (guvernul are acum cvorum anti Basescu)
ura nu innobileaza! dar nici târâsul …
vorbesti din experienta proprie Hantzy? s-au taiat stipendiile postacilor rosii?
nöööö,
astia-s acum la guvernare .. alorlalti le merge rau!
Dar oare ura e singura care ar tine omul in picioare? Nu cred asta. Trebuie sa fie si alte resorturi, totusi.
sunteti prea bland dle. profesor, prea bland!
marga si-a asumat un rol mizerabil, jignitor pentru un intelectual de tinuta ce se pretindea – el trebuia sa fie cel care-l intarata pe basescu, il face sa-si piarda calmul si sa riposteze, generand astfel motive de suspendare.
daca nu ma insel, tot circul aflat acum in derulare in romania a pornit exact de la acest dinozaur cocotat in fotoliul de ministru de externe.
sluga cu ifose de arendas , asta este marga!
excelent, ca un sabreur ati punctat!
Trebuie facem o lista cu ce a mai ramas din cel mai cinstit Guvern de pana acum.
Putin ciudata numirea lui in Germania. Cred ca este o pedeapsa. Daca Ponta ar fi dorit sa-l premieze l-ar fi trimis in Rusia.
Oare urmeaza clarificari in ceea ce priveste plecarea lui Ponta la Bruxelles?
Avand in vedere conduita sa recenta, Germania ar trebui sa-i respinga d-lui Marga scrisorile de acreditare. Sa-i dea „reject” vorba lui Basescu.
Domnule Profesor,
Stirea privind remanierea a venit ca o boare de vant alinatoare a ranilor provocate de arsita politica infernala la care este supusa tara in ultimele luni. Dar „stropii” care au cazut din norul uslas sunt la fel de toxici. Pe scurt, aceeasi apa de ploaie cu care ne-a obisnuit de cand usl-ul s-a autoimpus la guvernare.
ponta vrea sa recicleze armata celor mai cinstiti si capabili. Ca sa reciclezi ceva trebuie ca materialul de baza sa aiba o minima valoare de intrebuintare ori, ceeace are ponta la dispozitie, inclusiv pe sine, nu indeplineste aceasta conditie.
Cineva trebuie sa constate manaria repetitiva, de papagal, a „pontografului national”: numeste ministri care-i executa pe sest ordinele, in esenta lor ilegale, iar cand sunt excesiv de compromisi, ii recicleaza cu obisnuita-i candoare, „gales si obraznic”.
Aceasta actiune, de acum dovedita ca fiind constienta, trebuie sa-l aduca si pe ponta in fata Parchetului, sa raspunda pentru distrugerea intentionata a Institutiilor Statului de Drept.
Ma indoiesc ca i se va intimpla ceva lui Marga chiar si daca a fost chemat la Parchet. Chiar in cazul in care lucrurile vor lua o intorsatura pt. el se va gasi un acar Paun prin minister care sa plateasca. Si-apoi un post in diplomatie unde sa-si scrie memoriile tot se va gasi, fie ca-i Germania sau alta tara civilizata de pe glob, ca precis nu o sa-l vedem in Africa.
Nu ma asteptam sa fie dat afara chiar asa de repede de catre ai lui, USL-ul. Caracterizarea ministeriatului lui Marga va ramine in veci asa cum a fost caracterizat de Basescu: calamitate.
Habar n-am daca Andrei Marga a fost un ministru de externe bun sau prost. Tocmai de aceea, sunt curios care sunt criteriile dupa care il putem aprecia ca bun sau prost. Si cum ar sta, folosind aceleasi criterii, comparativ cu alti ministri de externe de pe la noi.
Nici macar nu trebuie sa ma obosesc eu sa va ofer o schita de evaluare. Faptul ca dupa doua luni de gafe, care de care mai aiuritoare, este debarcat de catre cei care l-au numit acolo vorbeste de la sine.
Domnule Profesor, ma indoiesc ca debarcarea a intervenit dupa constienta realizare a gafelor acestui politruc. Mai degraba, faptul ca nici o alta cancelarie nu-i mai suporta prezenta, izolarea la care a inceput sa fie expusa Romania si impotenta diplomatiei, conduse de marga, de a asigura celor doi papagali romani – ponta si crin – o audienta cat de cat rezonabila…
Ca principiu, a numi pe cineva incompetent inseamna, implicit, existenta unei grile de evaluare. Altfel ar fi cam ciudat. Eu, unul, vorbeam chiar serios cand spuneam ca nu stiu daca a fost sau nu un ministru incompetent. Tocmai de aceea eram curios de respectiva grila. Dar, daca e vorba de oboseala, asta e.
Va dau eu un exemplu de ceva absolut jenant: a trimis prin ministerul de externe ambasadelor statelor europene materiale despre USL, noua coalitie la guvernare. Asa ceva nu se face; materiale politice se pot trimite pe alte canale (de ex in parlamentul european), nu e nevoie sa implici un minister. A fost taxat prompt de mass-media din Germania, care a spus ca dl Marga are o mentalitate comunista si nu face deosebirea dintre partid si stat. Si mai sunt si altele.
Profesor ajuns mafiot. Breaking Bad.
O involutie la fel, daca nu mai fioroasa, a avut in ultimii 22 de ani Dinu C. Giurescu. Se intimpla ceva cu barbatii batrini, explicatii se pot da.
Si Cristoiu imbatraneste! Intrebarea e daca e barbat …
Bizare curiozitati.
Pacat, era plin de sentimente launtrice: http://www.mediafax.ro/politic/marga-am-sentimentul-launtric-ca-vom-adera-la-schengen-partial-in-toamna-9895353/foto… :D
Sublim :)
:D :D :D !!
„Nu fac parte dintre cei care cauta tot felul de pete in biografia ganditorului clujean, mai ales din perioda cand era un tanar asistent la Univeritatea “Babes-Bolyai”. ”
Cat de „pervers” (eufemistic vorbind – vorba Dvs.) sunteti Dl. Tismaneanu! Ce ati vrut sa sugerati referind-va la biografia omului din perioada cand era asistent? Ca era membru PCR? Dar…acelasi lucru se poate spune si despre altii…:)
De ce sunteti atat de malitios? Toti asistentii de la filosofie, sociologie, istorie, drept etc erau membri PCR, nu despre asta e vorba. Vreti sa ma faceti sa vorbesc despre Consiliul Asociatiilor Studentilor Comunisti din Centrul Universitar Cluj, despre cine era presedinte, despre cine facea parte din Comitetul Municipal Cluj al PCR, despre familia lui Ioan Ursu, membru supeant al Comitetului Politic Executiv, presedintele Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie si cate altele? Nu o voi face :)
Nu e nevoie! Am sa o fac eu:
Andrei Marga – Presedintele Consiliului Asociatiilor Studentilor Comunisti din Centrul Universitar Cluj
Ioan Ursu – Nu cred ca sunteti Dvs. in masura sa-l judecati ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Ursu_%28fizician%29 )
Si ce-i cu asta?
Dar…cine a fost lector al CC al UTC? Cine a participăt la redactarea „Micului dicționar social-politic pentru tineret”, volum coordonat de Virgil Măgureanu, pe atunci lector de științe politice la Academia Ștefan Gheorghiu! Si de ce aceste aspecte din biografie nu sunt specificate in CV-urile persoanei in discutie?
PS1: Domnule Tismaneanu am impresia – s-ar putea sa gresesc – ca ati inceput sa suferiti de cultul personalitatii, ca ati inceput sa va erijati intr-un fel de „guru” al acestei platforme online! 75% din comentariile vis-a-vis de artcolele Dvs. se pot rezuma la: wow, exceptional, extraordinar, adevarat puncheur, sabreur, judecata fara cusur, etc. Nu observati ca aceasta platforma online a de venit apanajul unor 2000-3000 care aproba parerile autorilor ce sunt publicati?
PS2: Ma repet: limbajul pe care-l folositi in ultima perioada de timp nu va face cinste! Si nu aduce nici 1% „valoare adaugata”! :)
Vad ca incercati sa schimbati subiectul. N-am fost in viata mea angajat nici la CC al UTC, nici la UASCR. Presedinte al Consiliului ASC din CU Cluj era functie in nomenklatura. La Bucuresti, functia aceasta o detinea Ion Sasu, ulterior sef de cabinet al Elenei Ceausescu. N-am detinut niciun fel de functie platita in presa comunista ori in aparatul ideologic. Full stop.
Dictionarul avea numerosi autori (intre care, prof. Vasile Morar, de la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti). A fost retras din circulatie la cateva saptamani dupa aparitie, imediat dupa plecarea mea in 1981, deci nu prea stiu unde si daca l-ati consultat. „Wikipedia” nu este acceptata in comunitatea academica drept sursa credibila. Textele nu sunt semnate si sursele sunt adeseori indoielnice.
Tema este dl Marga si contra-performanta sa la Externe si, in genere, in viata politica romaneasca din ultimii ani. Ce se mai aude cu promisiunile legate de „desantul” Marga?
Pe tema Marga:
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/un-palat-tiganesc-pentru-domnul-marga-272825.html
http://www.evz.ro/detalii/stiri/legatura-intre-andrei-marga-si-elena-ceausescu-982805.html
Va cred! :)
Dar..as dori daca se poate si un raspuns PS1 si PS2…va rog!
Ma voi gandi. Incerc sa dialoghez, deci nu sustin unanimitati de parada :)
Tonul: este jurnalism, se poarta polemici dure, uneori spui lucrurile mai apasat. Dar nu cad, sper, in pamflet. Nu e genul meu :)
Intr-adevar, nu despre asta este vorba. Ca fost student, Domnul Marga era lector, am observat inca de pe atunci ceva neplacut in specialistul in Habermas. Inainte de toate faptul ca ne tinea cursul de logica formala, fara sa aiba pregatirea necesara. Titularul era ocupat cu alte „sarcini” iar Domnul lector „invata impreuna cu noi disciplina”. Ar fi fost interesant poate intr-un alt context pedagogic dar acolo si atunci era profund neserios.
Avea aerul de pe acum: distant si abstract, fals in gesturile sale colocviale, incerca sa impuna imaginea unui ales prin inteligenta si cultura. Incercare poate reusita la partea feminina a studentimii – desi gandindu-ma mai bine, ma indoiesc, Domnului Marga lipsindu-i masculinitatea -, pentru cei mai atenti si preocupati foarte repedea aparea superficialitatea mediocritatii agresive a carieristului de profesie.
De altfel cartile Dumnealui sunt imposibil de citit. Colecta ideile altora asa cum Donul Nastase colecta capacuri de veceu, pitici de gradina si tablouri scumpe. Fara idei proprii, comportamentul sau contondent si distant incerca sa ascunda acest lucru de privirea vigilenta a studentilor mai „rasariti”.
„capacuri de veceu”
Ca sunt de veceu sau de orice altceva pentru care asigura acoperire…de fapt sunt „capace” si nu „capacuri”! Si aceste „capacuri” ma fac sa cred ca nu aveati cum sa aveti un lector…pentru ca… :)
Domnule Tismaneanu imi amintesc, nu fara o unde de jena, de prestatia d/stra ilustra, de intelectual roman aservit unor interese potrivnice poporului roman. v-ar prinde bine o introspectie sincera si apoi sa va uitati in oglinda si sa puneti condeiul jos, ca gest de ultim puseu de sinceritate.
Wow :)
Ba cred ca sunt cativa tovarasi care plang de grija lui Marga : Putin , Kondiakov si celalalt kgbisti de care pomenea Marga cum laudae .Si Iliescu plage putin
De acord :)
M-am obisnuit prea de mult sa nu ma mir, ca sa o mai fac vreodata.
Am citit aici, in articolul domnului Tismaneanu despre rinocerism si dl Marga, si imi cade
pe gandul meu pentru ca….
Citisem acum de curand taxarea pe care emil constantinescu a facut-o intelectualilor situati de
partea constitutionala a lucrurilor ca ar avea suflete de sclavi (daca nu ma insel) si ma
intrebam cum naiba un om „invins de sistem” sa se gaseasca la cativa ani mai tarziu de
aceeasi parte a baricadei cu Iliescu.
Acelasi care la randu-i este de aceeasi parte a baricadei si cu petre roman (pe care l-a
mazilit) dar si cu mihai, fostul rege.
Unde or fi marii democrati de pana mai ieri ca nu i-am auzit nici macar unuia o luare de
pozitie: ciorbea, radu vasile, votcaroiu, etc.
Toti oamenii astia s-au batut (cu pumnii in piept) pentru „statul de drept”.
De ce n-or fi iesit ca sa le vad si eu fatza?
Sunt multi si pe aici, printre postaci, care l-ar fi dat pe Basescu jos din prima ora a primei zile
ale primului mandat.
„Referendumul” de acum a fost folosit doar ca pretext, pentru ca indiferent de rezultat, scopul era inlaturarea lui Basescu din calea lor, a celor care in alegeri libere nu au avut capabilitate
sa castige.
Zicea ponta azi ca indiferent de verdictul dat de CCR, verdictul politic e dat, iar el, care nu
are voturi nici cate „like”-uri am eu la vreo postare, se impune populatiei la a fi examinat, si,
daca votul ii va fi favorabil, se supune iar daca ii va fi impotriva da o ordonanta de urgenta
si suprima votul.
Ard de curiozitate sa ascult discursurile unor frunzaverde sau simona placinta in rusinea
de azi a Romaniei, parlamentul
Dl. Tismaneanu spune lucrurilor pe lume. In mod dur, cu stil combativ si ironic, fara a aluneca in vulgar. Pune punctul pe i si demasca niste personaje care nu au nici jena, nici caracter, nici respect fata de semeni sau macar fata de ii insisi. Subiectii d-lui Tismaneanu sunt personaje care in mod egoist si iresponsabil sacrifica un popor, sacrifica generatii de tineri aparand niste criminali abjecti pentru care furtul, minciuna si lacomia fara margini au devenit un stil de viata.
Vad ca apar tot mai multi (sau poate aceiasi sub alte nume) care sunt deranjati de adevar si il iau la judecata pe dl. Tismaneanu dupa reteta perversa si bine cunoscuta ca toti au pacatele lor si ca toti au un caracter indoielnic. Faptul ca domnia sa gaseste vreme sa scrie frecvent ridicand putin spiritele oamenilor decenti ce asista neputinciosi cum legea si demnitatea unui neam sunt calcate in picioare, nu inseamna cultul personalitatii, ci inseamna un singur lucru: Vladimir Tismaneanu este un om caruia ii pasa si care face tot ce poate asa cum stie mai bine.
Multumesc mult. Tineti cont ca vreme de trei saptamani, cat am fost in tara, am scris foarte rar si am urmarit cat se poate de atent ce se petrecea. Am stat lipit de televizor (eram la Timisoara) asistand, intrigat, iritat, stupefiat, revoltat, la un efort metodic si indelung planificat de naruire a statului de drept. In acest sens folosesc sintagma de lovitura de stat. Ma refer la acele actiuni care au intins sfoara legalitatii pana la frangere intre 3 si 6 iulie. Am notat ce vedeam, mi-am asezat gandurile intr-o oarecare ordine, am stat de vorba cu zeci de oameni, am revenit la Washington si am decis sa nu tac. Am scris in cartea mea „Reinventarea politicului” despre „tactica salamului” utilizata de comunisti in anii 1945-1947. Am trait-o acum pe viu, nu pe baza de amintiri, jurnale, informatii si analize livresti.
„am stat de vorba cu zeci de oameni”
Si oare este suficient?
Nu, fireste, trebuia sa fac un recensamant :)
care e „valoarea adaugata” a micii intrebari obraznice? V-a ros invidia pentru epitetul gasit de mine, nota bene, nu la textul D-lui Tismaneanu, ci la unul dintre comentarii, lucru pe care desigur, luat de valul de ira (sau de complexe, mult mai curind!) nu l-ati observat just you.
Sa „mor” eu daca am inteles o iota din ce a vrut sa spuna Eugen Chirovici! Oare cui se adreseaza? Numai celor zeci de oameni pe care i-ati intalnit Dvs. la Timisoara? Daca da…”valoarea adaugata” este nula!
„În afara dimensiunii axiologice, cultura nu este decât grămadă de date şi cunoştinţe, inteligenţa nu este decât şmecherie sau, cel mult, o banală şi derizorie abilitate speculativă. Şi pentru că sunteţi – pentru gustul meu – un portretist sagace şi savuros, aştept un portret aplicat al fostului cu pricina. Să fiţi iubit!”
Mi se pare că ţi-am dat de citit, păi ce faci?! Hai, curaj!, pune mâna pe carte că nu muşcă! :)
Rinocerizarea unui Marga, ca şi a lui Dinu C Giurescu, şi nu numai, se explică simplu, Domnule Profesor: un caracter de doi bani; surprinzător (cultură, performanţe profesionale), dar în ultimă instanţă de doi bani. În afara dimensiunii axiologice, cultura nu este decât grămadă de date şi cunoştinţe, inteligenţa nu este decât şmecherie sau, cel mult, o banală şi derizorie abilitate speculativă. Şi pentru că sunteţi – pentru gustul meu – un portretist sagace şi savuros, aştept un portret aplicat al fostului cu pricina. Să fiţi iubit!
@ bugsy: good point! („slugă cu ifose de arendaş”), mi-ai făcut această seară un pic mai digerabilă.
@ Grammaticus: nu fi rău, hai s-o includem la categoria „bărbaţi bătrâni” („andropauză” îi zice, Dear Sir) şi pe Alina Mungiu. Pippidi. :)
„În afara dimensiunii axiologice…”
Am o rugaminte…imi puteti detalia/explica si mie ce inseamna „dimensiune axiologica’? Vorbesc foarte serios! Efectiv nu stiu!
@justme : criteriul valorii
@ justme: Nu ştiu de ce să detaliez/explic „şi dvs.”, că mă adresam dlui Profesor Vladimir Tismăneanu, dar, mă rog, fie, treacă de la mine (că spuneţi aşa de frumos „am o rugăminte” – parcă vă şi văd cu mânuţele împreunate şi privirea rugătoare)… Deci, dimensiunea axiologică se referă la valori. Dacă evaluezi un intelect, mai mult, o personalitate, printre parametrii pe care îi identifici şi analizezi obligatoriu sunt valorile. Când evaluezi inteligenţa cuiva, ai un criteriu – un model standard de inteligenţă, în acest caz, o structură de abilităţi/aptitudini ŞI valori, care dau sens abilităţilor. În afara dimensiunii axiologice (adică acolo unde nu găseşti valori), vorbim de „şmecherie sau, cel mult, o banală şi derizorie abilitate speculativă” (chiar dacă m-am autocitat, am pus totuşi ghilimele; sper că nu vă deranjează foarte, foarte tare).
Gata! :) Aţi văzut?, n-a fost greu!
PS: Şi lăsaţi lecturile de popularizare cu „inteligenţa malefică”, „geniul răului” etc. etc. Puneţi mâna pe cărţi serioase (Allport, Piaget, Ralph Linton şi mulţi alţii). Succes!
Multumesc pentru raspuns! Acum m-am lamurit!
d neta domnule/a justme stai poate mai bine cu gramatica,nu i asha?
for justyou: raportare la valori, asta inseamna.
In commentul meu anterior am gresit si nickname-ul. Apreciez poanta. Ar fi fost intr-adevar bine sa fi avut un lector inainte de a lansa textul in blogosfera. Din fericire, Domnul Marga nu mai este disponibil…
cât tupeu! câtă nesimțire! unde se oprește asta?!
Despre Titus Corlatean:
Prin anii de inceput ai carierei lui diplomatice, a beneficiat de o bursa de studii oferita de rusi, la Moscova.
O fi avand asta vreo importanta?
Profesorul Marga si-a pierdut busola. Poate vom afla din memorii cum s-a intamplat. Ar fi educativ.
@eugen chirovici: multumesc, personajul este extrem de ofertant!