Home » Cultura »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Aici e Radio Europa Libera: Alfabetul demnitatii si luciditatii

Vladimir Tismaneanu aprilie 27, 2011 Cultura, Politica & Doctrine, Societate/Life
7 comentarii 3,454 Vizualizari

Esenta propagandei totalitare este sa plasmuiasca o hiper-realitate, diferita de aceea a faptelor verificabile. Acum 25 de ani, cand a avut loc catastrofa nucleara de la Cernobâl, presa scrisa si vorbita a regimurilor comuniste, inclusiv a celui de la Bucuresti, au negat realitatea, au amanat cat s-a putut anuntarea cataclismului. Radio Europa Libera a fost sursa de informatii, obiectiva si tocmai de aceea credibila, in acel moment de maxima ingrijorare si maxima primejdie. La fel, in noaptea cutremurului din martie 1977, romanii au aflat de la Europa Libera ce se intampla in tara lor. Cand in tara menestrelul comunismului dinastic, Adrian Paunescu, organiza orgiile agitatorice ale “Cenaclului Flacara al Tineretului Revolutionar”, la Europa Libera Cornel Chiriac propunea o tabla de valori alternativa pentru tinerii insetati de muzica rock si folk. Cand Sergiu Andon, actualul aghiotant al lui Dan Voiculescu, ridica in slavi, in paginile “Scanteii” , organul oficial al CC al PCR, ceea ce regimul numea “legalitatea socialista”, Emil Georgescu spulbera in chip usturator aceasta fictiune. Sa ne miram ca regimul si-a trimis ucigasii cu simbrie spre a-l lichida? Sa ne miram de atacurile teroriste impotriva unor Monica Lovinescu, Virgil Ierunca si Paul Goma la Paris? Sa ne miram de campaniile odioase de compromitere prin calomnii ordinare a redactorilor si colaboratorilor acestui post de radio? Sa ne miram ca unele din aceste campanii continua pana in ziua de azi? Sa ne miram ca oameni care, chiar in exil, n-au fost auziti pana la caderea regimului comunist ridicandu-si vocea in vreun fel impotriva abuzurilor si faradelegilor, isi permit sa dea lectii celor care au refuzat sa taca, sa-i calomnieze si sa-i insulte fara urma de rusine? Mi-ar place sa scriu un eseu cu titlul “Paroxismul tupeului”.

Nu ezit sa o spun apasat: atacurile impotriva liberalismului anticomunist –ori, mai exact spus, impotriva anticomunismului de orientare civic-liberala–sunt tot atatea atacuri impotriva traditiei Europei Libere. Oricine a ascultat editorialele lui Noel Bernard si ale lui Vlad Georgescu, stie la ce ma refer. Nu intamplator imi scria Gelu Ionescu acele cuvinte care sunt reluate pe coperta a patra a “Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania” (Editura Humanitas, 2007, coordonatori Vladimir Tismaneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile), in care ma incredinta ca daca Vlad Georgescu ar fi trait, s-ar fi aflat negresit alaturi de noi, de membrii si expertii Comisiei in eforturile noastre pe linia unei confruntari responsabile si oneste cu trecutul totalitar. Intr-adevar, locul sau legitim si binemeritat ar fi fost in aceasta comisie.

Situatia economica, pictata in culori trandafirii de scribii propagandei, era analizata cu competenta in editorialele d-lui Serban Orescu. Despre agonia morala a sistemului scria cu neiertatoare  ironie N. C. Munteanu. Incurabila criza politica era examinata in chip realist  in editorialele profesorului Vlad Georgescu, mai devreme cele ale lui Noel Bernard. Se stabilea un canon al acuratetii, onestitatii si rigorii. Starea culturii tot mai vasalizata, tot mai agresata de sistem era analizata de Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Gelu Ionescu. A fi mentionat pozitiv la Europa Libera insemna un certificat de onorabilitate. La fel, a fi amintit in “Antologia rusinii” de Virgil Ierunca, acea busola a moralitatii in vremuri cand lichelismul nesimtit era la putere, insemna o degradare absoluta. Cum sa nu turbeze diversii sicofanti, cum sa nu scrie poeme de afurisire impotriva “tradatorilor de tara”?

Abuzurile Securitatii erau prezentate in cumplita si ubicua lor realitate. De aici si obsesia acestei insitutii criminale de a penetra si infiltra postul de radio. Mitologiile dominante despre istoria PCR erau demistificate. De la Washington veneau comentariile politice, sobre si aplicate, ale lui Nestor Ratesh, reportajele lui Constantin Alexandroaie, reflectiile unor distinsi intelectuali precum Matei Calinescu si Virgil Nemoianu. Din Elvetia colabora Vladimir Krasnosselski, fostul secretar al lui Constantin Titel Petrescu. De la New York au transmis ani de zile jurnalisti respectati precum Liviu Floda si Justin Liuba. Printre colaboratori, tin sa-l amintesc pe regretatul Cornel Dumitrescu, ani de zile redactor, impreuna cu Dan Costescu si Liviu Cangeopol, al saptamanalului “Lumea Libera Romaneasca”.

Fara Radio Europa Libera, cetatenii Romaniei s-ar fi sufocat intr-o stare de autarhie spirituala, de inanitie informationala de tot mai devastatator marasm moral. In timp ce presa oficiala trambita “valorile eticii si echitatii socialiste”, Radio Europa Libera rostea adevarul despre un sistem totalitar intemeiat pe duplicitate, amnezie si manipulare. Dupa prabusirea regimului comunist din Romania, cand noua putere fesenista facea tot posibilul sa boicoteze formarea unei culturi a libertatii mediatice, a pluralismului in genere, Radio Europa Libera a continuat sa fie un avanpost al spiritului democratic. Iar la ora actuala, prin emisiunile Departamentului Moldova, RFE ramane un indispensabil rezervor de speranta, de incredere in valorile societatii deschise.

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/10/13/aici-e-radio-europa-libera-informatie-adevar-speranta/

Miercuri, 27 aprilie 2011, ora 11.00, a avut loc, la sediul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, o dubla lansare de carte (Cold War Broadcasting: Impact on the Soviet Union and Eastern Europe: A Collection of Studies and Documents, CEU Press, 2010; Radio Free Europe and Radio Liberty: The CIA Years and Beyond, Stanford University Press, 2010), cu participarea editorului/ autorului, dl. A. Ross Johnson, fostul director al postului de radio Europa Libera, research fellow & adviser to the RFE/RL Archive Project at the Hoover Institution, Stanford University. Lansarea de carte a fost urmata de o masa rotunda, moderata de Damiana Oţoiu, director al Departamentului exil si minoritati, IICCMER, la care au participat: dl. A. Ross Johnson, Hoover Institution; dl. Mihnea Berindei, cercetator CNRS si membru al Consiliului stiintific al IICCMER; dl. Dorin Dobrincu, director al Arhivelor Nationale ale Romaniei si dl. Stephen Ruken, secretar II al Ambasadei SUA din Bucuresti.

Dl. Ross Johnson a anunţat în cadrul evenimentului intenţia RFE şi Hoover Institution de a stabili un parteneriat cu instituţii de stat interesate de prelucrarea şi digitalizarea arhivei RFE şi a fondurilor existente la Hoover Institution care privesc istoria exilului românesc. În acest sens, IICCMER va continua demersurile necesare pe lângă instituţiile de stat interesate precum şi pe lângă RFE şi Hoover Institution în vederea definitivării unui astfel de acord. În prezent, Departamentul Exil şi Minorităţi al IICCMER desfăşoară, în parteneriat cu Radio Europa Liberă, două proiecte de digitalizare, procesare şi valorificare ale unor fonduri aduse de la Hoover Institution Archives, fonduri documentare valoroase pentru istoricul RFE/RL si pentru studiul istoriei exilului românesc.

www.crimelecomunismului.ro

A Message from Professor Vladimir Tismaneanu, President of the Scientific Council, IICCMER

 Radio Free Europe: The Voice of Hope, Dignity, and Truth

Let me first congratulate the participants to this exceptionally significant event. In times of moral disarray, social oppression, political crisis, and continuous aggression against the autonomy of the mind, Radio Free Europe was indeed “ziarul vorbit al românilor de pretutindeni” (the spoken newspaper of Romanians everywhere). For millions of Romanians, it was the voice of hope, dignity, and truth. After 1989, it remained a model of objectivity, fair-mindedness, and genuine journalism.

I grew up listening to Radio Free Europe. In a Bucharest pervaded by official lies, with newspapers dominated by sycophantic poems and hagiographic articles celebrating the “victories of socialism” and the “triumphant march of Marxism-Leninism”, not to speak of the infinite genius of the general secretary (first Gheorghiu-Dej, then Ceauşescu), Radio FreeEuropewas indeed the source of our refusal to despair. I started listening to RFE haphazardly, “zapping” on our family’s radio receiver (an antiquated East German piece) and discovering the “forbidden fruits”: RFE, Voice of America, Deutsche Welle, RadioVatican, BBC.  I even listened to Ratio Tirana denouncing the Khrushchevite “traitors and renegades.”

Thanks to RFE—by far the most influential of all Western broadcasting toRomania—I learned a lot about the system. I made a habit of listening to director Noel Bernard’s superbly informed and remarkably balanced editorials. His extraordinary voice, penetrating and subtle, made the comments doubly effective. The rigor of the interpretation was complemented by the sobriety of his tone. To the prevailing legends about the continuous successes of Romania’s socialist strategy, Bernard opposed a lucid vision which emphasized the rise of anti-dogmatic forces within world communism. For him, communist tyranny was not irreversible. He insisted on the benefits of pluralism, a concept execrated by Romanian party hacks. Radio Free Europe under Noel Bernard and later under Vlad Georgescu proposed an alphabet of dignity and lucidity. Mention should be made of the directorship ensured in the late 1950s and early 1960s by the distinguished political scientist, Professor Ghiţă Ionescu, the author, among other seminal works, of that monument of insightful scholarship, the pioneering volume “Communism in Romania” (Oxford University Press, 1964).

Interested as I was in philosophical and cultural issues, I was addicted to the immensely influential broadcastings of Monica Lovinescu and Virgil Ierunca. My own formation owes a huge debt to those uniquely insightful discussions of major trends within contemporary political and aesthetic realms. Marxism was deconstructed unsparingly, with reference to the illuminating works on communism by Raymond Aron, Alain Besançon, Boris Souvarine, Jules Monnerot.  Monica Lovinescu, Virgil Ierunca and their colleagues (among them Matei Cazacu, Alain Paruit and Şerban Cristovici) explored the meanings of totalitarianism and the ways to challenge the bureaucratic Leviathan. Thanks to them I found out about Hannah Arendt, Orwell, Solzhenitsyn, Koestler, Nadejda Mandelstam, Anton Ciliga.

No less important, Radio Free Europe supported all dissident and oppositional activities inRomania. It became the tribune for defying the regime’s self-serving propaganda.  From Paul Goma to Doina Cornea, from Dorin Tudoran to Radu Filipescu, from Dan Petrescu to Mircea Dinescu, from Ion Negoiţescu to Ion Vianu, from Vasile Paraschiv to William Totok, the voices of Romanian dissent had in Radio Free Europe’s their most consistent and influential ally. It was RFE that unmasked the Fascist turn of a group of party-backed Romanian intellectuals known as the “protochronists”. In their broadcastings, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, and Gelu Ionescu defended the real values of Romanian culture and the liberal, pro-Western voices among Romanian intellectuals (Gabriel Liiceanu, N. Manolescu, Andrei Pleşu). When inRomaniathe younger generation was exposed to the grotesque pageants of Adrian Paunescu’s sycophantic manipulations, Cornel Chiriac provided, at Radio Free Europe, an alternative set of genuine musical and universal human values.

For Ceauşescu and his clique, Radio Free Europe represented the ultimate villain, an enemy that need to be smashed, compromised, and eliminated. It was the voice of sedition, the invitation to truth in a system in which mendacity reigned supreme. Broadcasting about the rampant political corruption of the communist nomenklatura, denouncing the Securitate’s endless abuses, telling the truth about the communist
party’s history, were clearly eye-opening undertakings.

For totalitarianism, truth is subversive. The regime reacted accordingly, unleashing sordid, slanderous campaigns against RFE’s most active editors. An attempt against Monica Lovinescu’s life was hatched. Directors Noel Bernard and Vlad Georgescu most likely lost their lives as a result of Securitate-planned criminal plots. Other broadcasters were singled out for the regime’s vicious attacks: Emil Georgescu, N. C. Munteanu, Şerban Orescu, Max Bănuş. Among the most influential voices, one should remember Nestor Ratesh (a splendid analyst of the American political and cultural scene), Emil Hurezeanu, an electrifyingly intelligent political commentator, as well as the thoughtful broadcasts by Mircea Carp and Nicolae Stroescu-Stănişoară.

On various occasions, Radio Free Europe helped  Romanians understand their country’s predicament. During the 1977 earthquake, RFE helped create a sense of solidarity based on true information; in 1968, it kept Romanians aware of the search for democratic socialism in Czechoslovakia and the suppression of the Prague Spring by the Warsaw Pact; and, after 1985, it promoted the new ideas of reform, playing a major role in debunking Ceauşescu’s dismal dictatorship as totally decrepit and obsolete, even by Gorbachevite standards. Radio Free Europe broadcast invaluable information about the heroic initiative to create a free trade union of the Romanian workers (Ionel Cana, Gh. Brasoveanu, Vasile Paraschiv, Carl Gibson and others), the anti-communist strikes in Valea Jiului in August 1977, led by Constantin Dobre and his colleagues, as well as about the anticommunist movement in Brasov in November 1987. During the 1989 revolutionary upheaval, RFE was the main hope of the Romanians, a source of information, knowledge, clarity, and self-confidence.

After the demise of communism, RFE has continued to militate for democratic values, for tolerance, dialogue, and moral clarity. It has opposed communist restoration and criticized Ion Iliescu and his cronies for their refusal to engage in genuine democratization. ForRomania’s democratic intellectuals, RFE has symbolized the values they cherish most dearly.

As a regular contributor to RFE’s Romanian service since February 1983, I consider its role a vital one in terms of defending what Vaclav Havel understood by living in truth. When one writes the history of Romanian communism and post-communism, RFE’s decisive role in advocating an open society and opposing any form of totalitarianism should be prominently highlighted.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. Petronius. spune:

    Sunt aproape de varsta de 50 de ani si am trait asadar din plin sfarsitul regimul comunist. Pentru multe milioane de oameni Radio Europa Libera (si intr-o mai mica masura si Vocea Americii) erau singurele surse de adevar.

    De fapt, timisoarean fiind, am mai avut doua surse de informare: posturile de radio si televiziune sarbesti si maghiare.

    Am aflat atunci si imi aduc azi aminte impreuna cu Dumneavoastra despre atentatul la viata celor care ne spuneau adevarul. Atunci, ca si acum, consider ca incercarea de a ucide si/sau de a inchide gura unui ziarist ori a unui reporter de radio sau televiziune reprezinta un act de terorism deosebit de grav.

    Pana aici, Domnule Tismaneanu suntem de acord: si Dumneavoastra ati numit terorism atentatul asupra angajatilor Europa Libera.

    Am in acest context o intrebare directa pentru Dumneavoastra, intrebare la care nu astept raspuns: Cum caracterizati bombardarea televiziunii Sarbe din Belgrad de catre americani ?

    Televiziunea sarba ne-a informat si ne-a aratat imagini cu scolile distruse, cu podurile bombardate si cu maternitatea din Belgrad “chirurgical” distrusa de “democratia eliberatoare”. Oare uciderea ziaristilor sarbi nu a fost un act de terorism ? Oare bombardarea unei televiziuni (obiectiv civil !) este mai morala decat atentatul de la Paris ? Sa amintim din nou ca gropile comune din Kosovo (care se vedeau bine din satelit) nu au mai putut fi gasite dupa razboi, cam la fel ca si armele lui Sadam ?!

    Domnule Tismaneanu ! Dumneavoastra traiti tot in timpul Razboiului Rece ! Priviti in jur; americanii Dumneavoastra, scapati de logica paritatii nucleare, inneaca azi in sange Afganistanul, Irakul, Serbia si mai nou Libia. Despre asta nu aveti timp sa scrieti ? Asta nu este terorism ? Daca nu, atunci ce este ?

    • eu****** spune:

      Cu regret, domnule Petronius, are limite punctul Dvs. de vedere!

      Ce a facut Milosevici a insemnat teroare/terorism? Oare de ce sunt judecati la Haga unii lideri sarbi? Va rog sa priviti atent intreaga imagine si sa judecati.

      Nimeni, si cred ca nici americanii, nici englezii, nici francezii, nu isi doresc razboaie si confruntari violente, dar din nefericire ele exista pentru ca in mare parte ele sunt generate de lideri iresponsabili. Acesti lideri iresponsabili, care pitesc realitatea sau o redeseneaza asa cum vor ei dupa care o arunca in mass-media, acestia trebuie sa fie pedepsiti precum si cei care contribuie la sustinerea unei stari de teroare.

      Este regretabil ca atunci cand sunt folosite cuvintele/diplomatiile acestea nu pot aduce consensul si astfel limita confruntarile violente. De aceea se aud armele care aduc distrugerea si mereu ele inceteaza sa se auda cand apare dialogul si cuvintele. Interesant este ca acum si cuvintele sunt folosite ca arme pentru a arunca in eter, uneori, imense ciudatenii,asta ca sa folosesc un termen ponderat.

      In concluzie, este regretabil ca, fiind fiinte rationale, oamenii nu isi folosesc ratiunea pentru a avansa in dezvoltarea lor si nu in distrugere, iar fenomenul de distrugere si limitare aplicat “opozantilor” trebuie cercetat tot mai atent pe masura ce tehnologia avanseaza.

      Cum lumea devine tot mai mult o “ulcica” globala haideti domnule Petronius incercati sa priviti intreg fenomenul si nu restrans/limitativ!

    • DanSu spune:

      Stimate domnule!
      Am sa incerc sa va raspund eu, in speranta unei cat de cat sincere nelamuriri pe care o aveti.
      Nu incerc sa justific crimele unora cu crimele celorlati si nici nu pun in balanta (desi ar putea fi un exercitiu util) cantitatile de crime produse intr-o parte sau alta.
      Deosebirea de baza intre asa numitele crime-americane si asa minimalizatele crime anti-americane, este exact diferenta dintre un criminal ce tinteste cu sange rece tampla victimei si un sofer (beat poate, neatent, imprudent) ce loveste cu masina o victima.
      Daca vreti, sistemul (lui Milosevici, talibanilor, Gadafi, Sadam si toti cei de care pomeniti) era criminal prin esenta, prin proprie vointa, urmarea crima iar toti ceilalti o infaptuiau in virtutea sistemului. Epurarea era facuta cu sistema, cu vointa cu programare.
      Bombardarea ( eronata – eroare umana, tactica, colaterala daca vreti), unor obiective civile este condamnabila in sine, dar aceste morti se intampla in ciuda sistemului, nu in virtutea lui.
      Oricand un soldat cu o arma in mana ar putea sa impuste un copil, desi el are ordinul de a impusca un terorist. Spre deosebire de un alt soldat, care are ordinul sa impuste acel copil. Daca ambii sunt condamnabili la nivel uman, dar la dar poti sa-i intelegi/categorisesti ca indivizi (spaima, nepricepere, sadism) pe cand sistemul care i-a trasat sarcina nu este aceiasi.
      Ordinul de a pune o bamba la un post de radio, sistemul care ucide sistematic opozantii declarati sau banuiti nu poate fi comparat cu soldatul care din frica/nepricepere/sadism incalca (cu proprie vointa sau din incompetenta) greseste/confunda o tinta.
      Apologetii anti-americanismului desantat (de sorginte mai ales totalitara) fac mereu intentionat aceasta confuzie, intre sistem/vointa si greseli(crime) individuale.

  2. it_s__not_news spune:

    Mda, din pacate si acum, daca vrei sa clarifici situatia din Romania, asculti RFI sau BBC. Foarte putine surse decente de informare.

  3. Petronius. spune:

    Stimati Domni, care cu vadita condescendenta mi-ati raspuns, in primul rand va multumesc.

    In al doilea rand, imi cer scuze pentru ca facand uz de prea multe cuvinte, am facut greu de inteles o intrebare simpla.

    In sfarsit, reformulez in cel mai elementar mod cu putinta:
    1. Ceausescu a ordonat distrugerea postului de radio Europa Libera, ceea ce este impardonabil, este terorism si nu este Schengen.
    2. Bush a ordonat bombardarea Televiziunii Sarbe, care nu aveau alta vina decat aceea ca prezentau imagini dintr-o tara distrusa sistematic pentru o vina care nu a fost inca dovedita.
    3. As fi vrut sa va intreb care este diferenta ? Este prea complicat ?

    • DanSu spune:

      Stimate domnule.
      Deosebirea este urmatoare:
      1. To promote freedom and democracy and to enhance understanding through multimedia communication of accurate, objective, and balanced news, information, and other programming …
      Daca stii un exemplu cand Europa libera a facut altceva, esti invitat sa te explici.

      2. So-called “dual-use” targets, of use to both civilians and the military, were attacked, including bridges across the Danube, factories, power stations, schools, houses, nurseries, hospitals, telecommunications facilities and ,controversially, the headquarters of Yugoslavian Leftists, a political party led by Milošević’s wife, and the Serbian state television broadcasting tower.

      In cazul 1, atacul a fost asupra “oamenilor”, in al II-lea rand asupra instalatiilor. In primul caz a fost atacat sediul redactiei, in al doilea turnul de transmisie.

      Daca nu intelegi deosebirea, in general nu are sens aceasta discutie.
      Iti propun sa-l critici pe Putin la televiziunea rusa. Ar fi un mod de a scapa de asa-zisii “critici obiectivi”, ce cu egala masura, sustin ca boabele de cafea prajite sunt egale cu produsele oilor de pe o pajiste. Doar au aceiasi culoare si cam aceleasi dimensiuni. Deosebirea ca cel de-al II-lea produs nu poate fi macinat si savurat dimineata, este neesentiala in opinia “criticilor obiectivi”.

    • eu****** spune:

      Suplimentar fata de raspunsul dat de DanSu:

      2. A existat o plangere facuta la Haga de Serbia impotriva NATO legata de bombardarea sediului de televiziunii si cerea a fost respinsa de Tribunalul International.
      Poate ne testati cunostiintele???

      Nu mai am nimic de adaugat.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)