Name: Sally Kristen Ride
Born: 26-May-1951
Birthplace: Encino, CA
Died: 23-Jul-2012
Location of death: San Diego, CA
Cause of death: Cancer – Pancreatic
Gender: Female
Race or Ethnicity: White
Sexual orientation: Lesbian
Occupation: Astronaut
Nationality: United States
Executive summary: First American woman in space
Sally Ride a fost unul din acei copii teribili ai Americii, o adevărată „spărgătoare” involuntară de prejudecăți (spun involuntară pentru că nu i-a păsat de fapt niciodată de recordurile care au urmărit-o în viață… primul astronaut femeie, primul astonaut gay femeie…). În copilărie și-a dorit să fie jucătoare profesionistă de tenis și chiar a ajuns să fie înregistrată în circuitele de juniori (mult mai târziu, pe 20 mai 2013, la John F. Kennedy Center for the Performing Arts avea loc o festivitate-tribut dedicată acestui mit național american; tot atunci, cu foarte multă emoție în glas, a vorbit despre cea care a fost Sally Ride și Billie Jean King, legendă a tenisului american, câștigătoare a 39 de titluri de Grand Slam la simplu, dublu și dublu-mixt). Informația nu face decât să vorbească despre faptul că, la modul cel mai serios, Sally Ride ar fi putut ajunge absolut orice. Înzestrată cu o tenacitate neobișnuită, această superbă polymath a mers la Stanford University unde a obținut, consecutiv, 4 diplome: licență în limbă și literatură engleză, licență în fizică, master și doctorat în fizică.
Parcursul academic avea să dea de gol viitoarea sa carieră de astronaut. Intră așadar în „trupele de astronauți” în anul 1978, într-o echipă de doar 35 de persoane selectată din 8.000 de candidați (bărbați și femei). Un an mai târziu își încheie programul de specializare pe misiune aerospațială iar pe data de 18 iunie 1983 devine prima femeie astronaut care să orbiteze Pământul pe o rachetă Challenger (STS 41-G). În 1984 purcede într-un al doilea zbor pe Challenger iar mai târziu, după alți câțiva ani, este numită în echipa de experți chemată să investigheze explozia Challenger-ului din 1986 (se afla în antrenament pentru -deja- o a treia misiune la data la care s-a produs nefericitul incident, soldat cu decesul tuturor astronauților de la bord).
Abia în 1987 se retrage din echipele NASA (cu un record de peste 343 de ore de zbor spațial) și alege să predea la Stanford University (ca science fellow la Center for International Security and Arms Control). Cariera ei a fost în întregime dedicată promovării științei și educației pe toate palierele de vârstă (după Stanford, Sally a predat fizică și la University of California – San Diego și tot ea a condus celebra instituție California Space Institute). În anul 2001, Sally Ride a fondat Sally Ride Science, un fel de companie care-și propunea să dezvolte și implementeze experiențe științifice amuzante pentru cei mai tineri. Tot ea, esență paradoxală, ludică dar serioasă, a scris mai multe cărți pe tema spațiului (To Space and Back, Voyager: An Adventure to the Edge of the Solar System), dintre care și unele pentru copii (The Third Planet: Exploring the Earth from Space). S-a stins foarte pământean, pe 23 iulie 2012, în urma unui cancer pancreatic.
Dacă statutul ei de prima femeie în spațiu n-a fost niciodată un secret, în schimb, viața ei privată a rămas cât se poate de „încapsulată”. Și doar necrologul remis de Sally Ride Science a făcut pentru prima oară mențiunea „Tam O’Shaughnessy” ca parteneră de viață a lui Sally pentru mai bine de 27 de ani. Nu a urmat vreun scandal, sau vreo tentativă de rescriere murdară a fabuloasei sale cariere științifice (cum poate ar fi de așteptat pe alte meleaguri), ci doar câteva articole decente care se întrebau de ce totuși Sally nu „ieșise din dulap” în timpul vieții. Într-una din aceste intervenții, Bear, sora lui Sally, încearcă o explicație pentru discreția dusă la limită a astronautei: „In her inherent Norwegian reticence — in this and so many aspects of her personal life (wrestling with pancreatic cancer, for example) — she just didn’t talk much (see Norwegian comment, and add to that the typical tight-lipped scientist thing)”. Deci Bear Ride, ea însăși un preot prezbiterian gay, arestată alături de partenera ei în urma mai multor proteste publice pro-LGBT…
La evenimentul din 20 mai 2013 găzduit de Kennedy Center (Washington) am putut vedea ce tsunami de simpatie a putut lăsa în urmă viața astronautului Sally Ride. Printre numele care au ținut s-o omagieze pe „fetița teribilă” a NASA s-au aflat, într-o enumerare stocastică: Billie King Jean (menționată), Condoleezza Rice (intervenție video/ înregistrată), Maria Shriver (celebră jurnalistă și autoare extrem de premiată, la un moment dat prima doamnă a Californiei ca soție a guvernatorului Arnold Schwarzenegger, dar și nepoată de unchi a lui John F. Kennedy), Patti Austin (faimoasă cântăreață de R&B, jazz etc.), Damian Kulash (vocal și chitarist la OK Go), Leland D. Melvin (administrator pentru educație la NASA), Charles F. Bolden Jr. (general-maior, fost astronaut în 4 misiuni aerospațiale, 34 de ani de activitate în celebrele Marines, participant la războiul din Vietnam, hiper decorat, primul director de culoare al NASA) sau Barbara A. Mikulski (senator al Statelor Unite, aflată la al V-lea mandat, practic cea mai longevivă femeie din istoria Congresului american).
Sally Ride a țintit mereu către stele. Cu siguranță nu cele din steagul american, ci doar cele din destinul fiecăruia… se pare că i-a ieșit. Închei cu versurile ei preferate din Mary Oliver – The Summer Day:
Who made the world?
Who made the swan, and the black bear?
Who made the grasshopper?
This grasshopper, I mean-
the one who has flung herself out of the grass,
the one who is eating sugar out of my hand,
who is moving her jaws back and forth instead of up and down-
who is gazing around with her enormous and complicated eyes.
Now she lifts her pale forearms and thoroughly washes her face.
Now she snaps her wings open, and floats away.
I don’t know exactly what a prayer is.
I do know how to pay attention, how to fall down
into the grass, how to kneel down in the grass,
how to be idle and blessed, how to stroll through the fields,
which is what I have been doing all day.
Tell me, what else should I have done?
Doesn’t everything die at last, and too soon?
Tell me, what is it you plan to do
with your one wild and precious life?
Articol apărut pe LaPunkt (01.06.2013):
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Un om deosebit, ma intreb doar daca articolul asta ar mai fi fost scris daca Sally nu era lesbiana, si ma intreb cat de mult a cantarit asta in decizia de a-l scrie. Daca homosexualitatea lui Sally a fost motivul hotarator in scrierea lui, atunci articolul e un simplu instrument ideologic si devine neinteresant.
Daca citeati atent, puteati constata ca articolul vorbeste despre un tribut adus lui Sally Ride la Kennedy Center la un an de la moartea ei. Ii mentionez in articol pe cei care au luat cuvantul si pe cei care au trimis mesaje, inclusiv mesajul video al Condoleezzei Rice. Daca vreti si o motivatie personala, s-a intamplat sa fiu prezent la acel eveniment si mi s-a parut firesc sa relatez ceea ce am vazut. In rest, dvs interpretati cum doriti ratiunile pentru care scriu un art. sau altul. Recent am publicat pe aceeasi platforma un articol cu titlul „Nimic despre Mark Gitenstein”… oare si acolo am avut o agenda cu subtext? :) Deci as fi scris articolul despre Sally oricum… dar am si eu o intrebare – ar fi trebuit sa ignor subiectul vietii ei personale asa cum si-a trait-o si asumat-o?
din titlul folosit pe lapunkt homosexualitatea ei pare ar fi un soi de merit „Spațiu fără prejudecăți: Sally Ride”.
ce vroiam sa spun este ca homosexualitatea ei ar trebui sa fie un detaliu absolut irelevant, ce tine de viata ei privata, iar a prezenta o deviatie sexuala ca pe un fel de calitate, un merit in sine si a face din ea unul dintre punctele centrele de greutate ale povestii (prima femeie americana gay in spatiu… era si mai bine daca era neagra si cu probleme locomotorii, in logica asta) , e parte din agenda clasica a noii stangi a scolii de la frankfurt.
Sunt scrise in acest articol numeroase dovezi care o fac celebra pe Sally Ride.
Ba mai mult, numele persoanelor care au venit sa o celebreze cred ca pot sa va dea comfort.
Si mai mult: Sally nu a facut anumite mentiuni in timpul vietii banuiesc tocmai pentru a evita anumite dispute.
Remarcabil pentru tara in care adevarurile cele mai dificile sunt rostite cu glas tare!
Este o mare diferenta de mentalitate/ cultura intre modul in care americanii abordeaza viata fata de semenii lor din RO.
Temperate intrebarile pe care si le-au pus cei din presa dupa aflarea anumitor amanunte.
Ceea ce ramane pana la urma este curajul de a fi chiar tu!
P.S.
Sustin relatia traditonala EL-EA, dar asta nu ma face sa hulesc persoanele cu alte orientari sau opinii. Intrebarile intotdeauna deschid usa catre noi posibile abordari si cred ca mintea trebuie sa fie mereu deschisa sa poata raspunda, cu speranta de a progresa!
nu a fost primul astronaut femeie, a fost prima femeie americana in spatiu; rusii au trimis in spatiu femei cu 20 de ani inainte, ceea ce constituie o noua dovada – nu-i asa? – a superioritatii sovietice in materie de egalitate intre sexe; uite, despre asta puteati sa scrieti, tereskova era o proletara adevarata, o simpla cusatoreasa saltata de kgb din fabrica si pusa pe racheta, nu o burgheza imperialista care si-a permis studii la stanford pe spinarea negrilor si a indienilor
cit despre prima femeie gay, nu vom sti niciodata daca a fost asa pentru ca – nu-i asa? – in paradisul muncitorilor nu existau gay
propaganda in linia obisnuita „noi nu discriminam, dar spunem”
Cineva intreaba la radio Erevan: „Este adevarat ca tovarasul Brejnev este homosexual?”
Radio Erevan raspunde: „Nu stim, nu ne bagam in viata privata a tovarasului Brejnev!”
evident, textul se referea strict la experienta NASA… dar ca sa ne pastram totusi umorul, sa spunem doar ca Ride a fost prima astronauta iar Tereskova prima cosmonauta :) numai bine
Eroare evidenta: Din punct de vedere CRESTIN.
Aşa , Şi ce dle Andrieş?
Faptul că a fost lesbiană , îi ridică din meritele personale şi profesionale ?
Şi Alain Turing a fost homosexual de exemplu şi asta nu l-a împiedicat să deschidă calea calcului computaţional şi a computerelor de azi.
Şi ştiţi ceva.
Nu e treaba mea, a dumneavoastră , sau a statului , ce fac alţii în pat.
Fiecare să dispună cum vrea de sexualitatea proprie, atât timp cât există consens fără constrângeri de ordin psihic sau fizic, la o vârstă adultă. E un principiu al libertăţii de alegere. E adevărat, nici a impune din partea cealaltă conduita nu e etică.
Şi nu înţeleg deloc în ultima vreme pe aşa zişii îngeri de dreapta utopici care condamnă iraţionalitatea stângii şi apoi cad în propriile capcane ale intoleranţei. Observ o sărăcire a discursului intelectual la nişte stereotipuri neverificate, la agresivitate, la limbaj cocalar. O pun pe seama stressului, a deziluziilor personale privind timpul investit şi recompensele percepute. Dar asta nu face o societate mai bună. Ci reflectă o societate în profunzime bolnavă.
Diavolii extremismului nu au culoare politică clară ci doar auj intoleranţă culturală, alergie la ceilalţi diferiţi.
Aş îmbarca în studiile lui Kinsey…să v
DanielT, imi puneti cuvinte in gura si imi faceti procese de intentie care au legatura cu imaginatia dvs, nu cu mine. Imi pare rau ca sunteti suparat, dar nu este meritul meu. Pe viitor puteti incerca sa puneti frau imaginatiei, nu mai cadeti in jigniri, demonizari si scenarita.
Recitiţi.
Şi reformulaţi rândurile, nu de alta dar dacă înlocuiesc DanielT cu costin andrieş v-aţi răspuns singur, în comentariul dumneavoastră.
Eu am pus întrebări şi de asemeni am scris observaţii. Impersonale.
Succes în a combate homosexualitatea. Proprie.
mostre: „o sărăcire a discursului intelectual la nişte stereotipuri neverificate, la agresivitate, la limbaj cocalar. O pun pe seama stressului, a deziluziilor personale privind timpul investit şi recompensele percepute”… „Succes în a combate homosexualitatea. Proprie.”
cred ca e in regula sa inlocuim la loc cu DanielT.
Da? :) Aşa credeţi?
Folosiţi un google pe *costin andrieş* veţi ajunge să vă cunoaşteţi mai bine prin ochii interlocutorilor.
Din păcate, nu am timp să vă fac educaţie şi la vârstă înaintată metehnele se vindecă greu şi aş petrece timp degeaba în a încerca să vă demonstrez cât de fantasmagorice sunt sistemele de valori bazate pe credinţa superiorităţii în interelaţionările sociale.
Cum v-am spus, succes, puteţi mai mult decât ceea ce demonstraţi acum.
Dacă eram eu cel implicat, m-aş fi gândit de 2 ori până să pomenesc numele lui Turing.
Mai ales când o simplă căutare cu Google scoate la iveală modul în care autorităţile britanice pentru care „a deschis calea calcului computaţional şi a computerelor de azi” l-au otrăvit şi l-au împins la sinucidere. Lucru pe care nici măcar sovieticii nu l-ar fi făcut când era vorba de un om de care aveau nevoie. Se prefăceau că nu ştiu, sau îi dădeau o sancţiune minoră, dar îl lăsau să lucreze, fiindcă statul sovietic avea nevoie de el. Pragmatismul era mai puternic decât ideologia.