Home » Cultura »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Un șantier abandonat: întâlnirea cu noi înșine

Teodor Baconschi aprilie 19, 2017 Cultura, Opinie, Societate/Life
28 comentarii 7,158 Vizualizari

Fiecare cetățean din comunitatea noastră democratică și-ar dori o Românie ”mai bună”. Există în oricine pornirea civică spre ameliorarea stării de fapt. O întrebare simplă, căreia se grăbesc să-i răspundă, pe toate claviaturile doctrinare și conceptuale, toți cei care se pot exprima coerent: intelectuali publici, experți în științele sociale, ba chiar și politicieni (deși, la noi, omul politic nu prea e harnic și priceput la scris). Personal, am pus un diagnostic al politicii noastre externe în Legătura de chei (Curtea Veche, 2013) și am făcut o radiografie a României post-comuniste în Anatomia ratării (Humanitas, 2016), dialogând cu Armand Goșu și respectiv Dan-Liviu Boeriu. Dacă îmi cereți un răspuns scurt la întrebarea pusă mai sus, voi spune că lungile noastre rătăciri de ”tranziție” au un numitor comun: incapacitatea de a gestiona ponderea copleșitoare a ruralității noastre constitutive. Nu e o problemă numaidecât frapantă, dar ea reprezintă, pentru mine, matricea antropologică a contraperformanței noastre relative, ca și sursa nevrozei de subdezvoltare în care ne zbatem. Dați-mi voie să detaliez, în continuare, ideea care a inspirat prezentele notații.

Ce înțeleg prin ruralitate constitutivă? Faptul că societatea noastră, definită etnic, a fost, cel puțin până la Regulamentele organice, una pur țărănească. Trecem peste mileniul obscur, de după retragerea aureliană, și ne instalăm într-o lume românească organic incapabilă să producă civilizație, adică model urban. Obștile țărănești au generat treptat o aristocrație autohtonă, însă ea a compus cu o elită politico-militară alogenă (migratorii au instituit primele ierarhii funcționale, așa încât nobilimea pământeană s-a mulțumit să injecteze ceva ADN ”valah” în structuri de putere predominant străine. Opt secole de slavonism liturgic, jumătate de mileniu sub Semiluna turcocrației și mai bine de un veac fanariot n-au apărut din senin, ci tocmai pentru că elementul românesc a continuat să fie redus la lumea sătească (și exclus din cea urbană, conectată la Occident). A fost așa, pentru că n-a putut fi altfel! Boierimea pământeană și-a înțeles misiunea prin alianțe cu regatele medievale ale Ungariei și Poloniei, a gravitat (dincoace de Carpați) pe orbita ecleziastică bizantină (mediată prin sârbi și bulgari) și, odată cu pătrunderea Reformei sau, mai târziu, a Iluminismului (difuzat grație ofițerimii ruse) a contribuit abia în secolul XIX la emanciparea elementului românesc (care fusese deja stimulată prin uniatismul latinizant al  Școlii Ardelene). Începând cu 1850, coagularea statală, progresul intelectual, modernizarea instituțională și emergența unei culturi naționale semnificative s-au derulat cu mare viteză, într-un efort recuperator plin de patos adesea naiv, dar nu mai puțin convingător prin rezultatele sale de ansamblu.

Furia patriotică a respectivei treziri istorice a instalat în centrul simbolic al construcției noastre identitare opoziția dintre curentele sincroniste și cele autohtoniste. Adică deja obișnuita polemică dintre occidentaliști și apologeții ruralității idealizate. Întreaga noastră cultură modernă e străbătută de această dialectică, pe care n-am epuizat-o nici azi. De ce? Pentru că regimul comunist – o utopie modernizatoare care a căutat inițial să lichideze intelectualitatea conservatoare și țărănimea – s-a predat în final, acceptând un decor mitologic retrograd: protocronismul anilor 80 și faimosul festival național ”Cântarea României” continuau diferitele evaziuni anistorice ale elitei precomuniste, de la semănătorism și poporanism, până la ficțiunea tracismului din linia unui Nicolae Densușianu. În plus, ele îi ofereau țăranului Nicolae Ceaușescu (marele recitator peltic al câtorva versuri din G. Coșbuc) un perfect suport ideologic pentru izolaționismul autarhic în care scufundase statul român.

Politic și ideologic vorbind, comunismul românesc a prelungit organicismul legionar, minus elementul ortodoxist, prohibit în condițiile religiei seculare marxist-leniniste. Regimul a renunțat după doar un deceniu la mesianismul proletar internaționalist, pentru a se replia în tradiția celui mai agresiv ruralism: folclorul nou, exaltarea portului popular în mari defilări triumfaliste, suspiciunea față de cosmopolitismul ”burghez” (adică urban) și reprimarea oricărui dialog cu Occidentul real (ți-e greu să iei ”Cenaclul Flacăra” drept un Woodstock românesc) definesc această apoteoză a primitivismului, ”mândru” de ostilitatea sa anti-modernă și de ethosul său suburban.

Neputința elitelor românești de a fonda progresul națiunii pe urbanizare (și nu e de mirare că protagoniștii Avangardei au fost adesea intelectuali evrei, sau din alte minorități) a impus un stereotip ruralist care s-a transformat, din lipsă de soluții practice, într-o formă a urii de sine. Întrucât startul spre urbanizare a fost dat foarte târziu, procesul a fost accelerat de sus în jos, prin industrializarea forțată și apariția ”omului nou”, suspendat în vid axiologic, la mijlocul distanței dintre sat și oraș. Măcar acum, în secolul 21, ar fi cazul să nu mai alimentăm ecuația ideologic retrogradă dintre românism și ruralism. Eșecul ei este deja eșecul nostru colectiv. Trebuie să pricepem (nu la nivelul boemei din Centrul Vechi, ci la o scară socială masivă) că nu există civilizație rurală. Civilizația e derivată din civitas, adică din cetate, din spațiul bine apărat de ziduri, cu forum și monumente, cu o clasă de mijloc laborioasă și instituții complexe, cu o cultură rafinată și o deschidere competentă spre dialogul cu alteritatea.

Noi toți, în mai multe generații, am distrus satul românesc arhaic, tocmai pentru că am înțeles legătura dintre civilizație (spre care tindem laolaltă) și urbanitate. Am înțeles, altfel spus, că legendarul ”țăran român” nu a rămas 1500 de ani țăran pentru că și-a dorit asta, ci pentru că n-a reușit (decât târziu și parțial) să devină  burghez, patrician, corporatist, mare negustor, bancher, academician etc. Dimitrie Gusti a fondat în anii 30 Muzeul Satului, așa cum Horia Bernea a (re)fondat Muzeul Țăranului Român, la începutul anilor 90. Muzeificarea (cu scopul de a conserva patrimoniul popular încă nealterat de kitsch) e binevenită, fără să schimbe datele elementare ale problemei. S-a tot observat că, dacă în Occident satul e un orășel, la noi, orașul e un mare sat făcut din ”parohii” juxtapuse. Aproape de Centenarul Marii Uniri, avem nevoie de un consens intelectual național cu privire la viitorul unei Românii urbane, sofisticate, rafinate, care – fără să-și renege sau să-și demonizeze originile țărănești – are deja forța de a inaugura un ciclu istoric diferit, bazat pe demitologizarea lumii rurale.

Nu înseamnă să nu păstrăm și să nu mai admirăm, sincer, rafinamentul costumului popular autentic, pentru a mă limita la acest exemplu. Sau să nu recuperăm, conștiincios, stilurile arhitectonice tradiționale (al căror ”revival” creator e oricând preferabil revărsării de nichel, termopan și beton din satul românesc de după Revoluția din 1989). Înseamnă să sancționăm, inclusiv la vot, populismul butaforic al lingurii de lemn, sau feluriții hipnotizatori mediatici ai noului protocronism, care se dau în limuzine germane, în vreme ce ne recomandă catodic bundița și clopul. Ce a mai rămas relativ intact din străvechile vetre (pe care chiar locuitorii lor le desfigurează, într-un elan privat spre o urbanitatea neasimilată cultural) va fi conservat prin acțiunile de tip ”Prințul Charles”, nu prin lozincile unei propagande rusticizante, de extracție național-comunistă. Epicele confruntări între ”conservatori” și ”progresiști” (exilați în respectivele ”bule” de pe Facebook) n-au niciun sens dacă nu reamenajăm public imaginarul unei societăți care crede (fals) că nu poate fi ea însăși decât dacă perpetuează sine die arhetipul sătesc. Graba cu care tânăra generație rurală pleacă la muncă la oraș, sau spre marile cetăți occidentale (atunci când nu rămâne acasă, agățată de ecranul unui smartphone) e cel mai convingător îndemn către asumarea, fără ipocrizii paseiste, a dezbaterii pe care v-am propus-o aici.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "28 comments" on this Article:

  1. ramiro spune:

    Din pacate, aveti dreptate, in linii mari. Desigur ca sunt unele amanunte care pot fi discutate si chiar combatute in cele scrise de dvs., si nu neaparat din motive “protocroniste” (e fatal sa fie asa). Continuam sa fim, majoritar, o civilizatie rurala si in sec. XXI, macar din punct de vedere mental. Cred ca ar fi binevenit din partea dvs., ca teolog de elita, sa scrieti cate ceva si despre rolul jucat de ortodoxismul national in ultimul mileniu si jumatate, in procesul amplu de “edificare” a acestei situatii concret-istorice (ca asta e, pana la urma, deoarece romanul obisnuit nu sta sa mediteze la astfel de lucruri in fata gratarului cu mici si a lazii cu bere!). Si, poate, cum ar putea contribui Biserica noastra la indepartarea de fixismul ortodox. S.a.m.d…

  2. luci spune:

    Cauza subdezvoltarii noastre materiale , o stia si tracomanul Nicolae Densusianu , e melancolia mioritica a Ginditorului de la Hamangia , presat geopolitic de barbarii de dusmani . Cineva ar trebui sa-i cerceteze ADN-ul , probabil ca Ginditorul e duhul singelui si gliei , conform tezei traditionalisto-traducianiste . Pus la conserva ideologica . Dar s-ar putea sa avem surprize si sa aflam ca medita la Geist .

  3. Mihai spune:

    Eu cred ca problemele sunt mult mai grave, domnule Baconschi. Sper ca acest comentariu sa treaca si sa nu fie sters de moderatori.

    Vad ca ati gasit destul de repede explicatia: “incapacitatea de a gestiona ponderea copleșitoare a ruralității noastre constitutive”. Eu nu cred ca are nici o legatura.

    Un domn, care in anumite cercuri este perceput ca un intelectual de seama, scrie un editorial. Vrea sa explice acolo ca el crede ca exista o problema si ca el este atat de iluminat incat stie de unde vine problema si cum sa o rezolve. Intru si eu sa ii citesc editorialul, poate ma fac si eu mai destept, sa mai aflu ceva.

    In a treia propozitie autorul editorialului scrie: “O întrebare simplă, căreia se grăbesc să-i răspundă…” Ma uit ca tampitul de 3 ori la primele doua propozitii si la titlu sa vad unde este intrebarea si de ce am sarit-o. Cum de nu am vazut-o? Ajung la concluzia ca nu e nici o intrebare.

    Pai si atunci care este problema? Ce vrea autorul sa imi spuna cum rezolva? Cum poate autorul sa imi trasmita solutia daca el nu reuseste sa imi explice care este problema? Si daca un individ nu poate sa imi spuna clar care este problema, il mai ascult cand vorbeste despre solutii?

    Vedeti?

    Sa fie “incapacitatea de a gestiona ponderea copleșitoare a ruralității noastre constitutive” explicatia ca nu e clar daca exista o problema si cum sa o rezolvam? Nu cred. Problema pare sa fie ca noi, in Romania, intotdeauna am investit mai putin in educatie de calitate decat altii. Si s-au acumulat niste decalaje atat de mari in timp (sute de ani) incat e greu sa misti ceva.

    Americanii isi invata copiii de foarte mici ca o compunere are o introducere, un cuprins si o incheiere. La problem solving ii invata ca primul pas este sa definesti problema in mod clar, apoi le arata ca exista o metodologie de rezolvare a problemei si abia apoi se ocupa de solutii. Este o treaba de educatie, de calitate a profesorilor si a celor care stabilesc materia. Nu are legatura cu ruralitatea.

    Si uite asa am ramas confuz… care zicea intelectualul ca e problema? Si cum crede el ca ar trebui rezolvata??

    Cum ar defini un om destept o Romanie mai buna? Care ar fi parametrii si cum i-ar masura? Cati ar considera, 203, 550? Ce inseamna mai bun sau mai rau?

    • Vlad spune:

      Pai si atunci care este problema?

      “Neputința elitelor românești de a fonda progresul națiunii pe urbanizare (și nu e de mirare că protagoniștii Avangardei au fost adesea intelectuali evrei, sau din alte minorități) a impus un stereotip ruralist care s-a transformat, din lipsă de soluții practice, într-o formă a urii de sine.”

      Ce vrea autorul sa imi spuna cum rezolva?

      O trezire din visul colectiv si o asumare a dezbaterii privind urbanizarea civilizata bazata pe un demers constient.

      Cum poate autorul sa imi trasmita solutia daca el nu reuseste sa imi explice care este problema?

      Solutia nu e una definitiva ci e mai degraba o asezare corecta in tema a cititorilor pentru a-si putea clarifica pozitia vis-a-vis de concitadini, de migratia de la rural la urban si a pregati terenul ideatic al unei dezbateri publice a urbanizarii reale, adica cea care porneste de la individ, de la comunitatea urbana si nu de sus in jos asa cum a functionat in mod brutal in procesul de industrializare din comunism care a evacuat individul in favoarea intereselor de partid.

      Si daca un individ nu poate sa imi spuna clar care este problema, il mai ascult cand vorbeste despre solutii?

      Ceea ce pentru domnul Baconschi este o problema identificata nu presupune neaparat si asumarea ei colectiva la modul fortat asa cum a fost cazul in comunism. Asta e frumusetea libertatii si anume ca doar cei care resimt o afinitate fata de acest demers pot participa nesiliti la el.

      Si uite asa am ramas confuz… care zicea intelectualul ca e problema?

      Neputința elitelor românești de a fonda progresul națiunii pe urbanizare (și nu e de mirare că protagoniștii Avangardei au fost adesea intelectuali evrei, sau din alte minorități) a impus un stereotip ruralist care s-a transformat, din lipsă de soluții practice, într-o formă a urii de sine.”

      Si cum crede el ca ar trebui rezolvata??

      Confuzia care cred ca va determina sa va repetati este legata de faptul ca solutionarea este un demers participativ asumat al celor care vad o necesitate a celor discutate in articol.

      Cum ar defini un om destept o Romanie mai buna?

      A defini o Romanie mai buna si a trai mai civlizat in Romania sunt realitati care se intrepatrund dar intre care este o anumita distanta. Civilizatia nu e un demers singular ci asa cum spune si autorul se construieste in spiritul dialogului asezat.

      Care ar fi parametrii si cum i-ar masura?

      Fiecare e propriul lui barometru. Nu mai masoara nimeni indicatori grupali, sectoriali in ce priveste progresul natiunii. Pulsul e mai degraba sentimentul de apartenenta la constructia civica.

      Cati ar considera, 203, 550?

      Ce cati ?

      Ce inseamna mai bun sau mai rau?

      Mai bun inseamna mai constient iar mai rau inseamna mai inconstient.

    • victor L spune:

      Exista o explicatie la “un domn, care in anumite cercuri este perceput ca un intelectual de seama”:
      domnul inventeaza/sugereaza/arata cu degetul spre inaltimi si lumea. cu gura cascata, se uita dupa deget, ceva trendy, dar ori uita sa-si raspunda, ori problema inventata e de asa natura incit sa fie el perceput ca intelectual de seama. “Ai vazut ce le zice”!
      NB,
      ceea ce nu inteleg eu: lacrimile intelectualilor ca prostimea nu se ridica la nivelul lor. Au depus eforturi si constata ca e in zadar?
      A constata ca “stirbii” Romaniei cistiga alegerile este rezultatul eforturilor de a privi de sus. Condescendent, dispretuitor, nu conteaza. Cind ii treci si pe pensionari in rindul asistatilor social este grav; s-a intimplat aici pe Contributors, intr-un articol. De catre un intelectual.
      Nu “stirbii” trebuie sa schimbe/gaseasca paradigma pentru “a ne intilni cu noi insine”.

    • Ion Radu spune:

      Întrebarea ar fi, înțeleasă de mine din context: De ce nu putem ieși mai repede din tranziția lungă nu doar de 25 de ani ci de vreo 250 de ani, spre o Românie înscrisă pe traiectoria rampantă a progresului rapid, de tip occidental? De ce sectoare largi din trunchiul poporului român au ars etape esențiale ale modernizării, de la iluminism la epoca nanotehnologiei,
      de ce cunoștințele acestor perioade nu au fost asimilate organic, de ce mentalitatea poporului român nu le-a însușit firesc? Iar răspunsul ar fi: Din cauza conservatorismului, inerției, inadaptabilității, specifice spațiului rural. Țăranul are o mare inapetență spre schimbare. Veșnicia s-a născut la sat. Satul se vrea imuabil.

    • Gabriela Cîrstea spune:

      A patra propoziție conține cheia articolului. Citiți-o cu atenție. Eu am citit-o de câteva ori și cred că am înțeles ce ar trebui să fac. Dar neputându-mi gestiona ruralitatea constitutivă, mă tem că nu voi face nimic.

  4. Adriana spune:

    E drept ca originea cuvântului este in “civis”, cetățean roman, spre deosebire de cei care nu erau cetățeni, adică barbari. Cum am putea găsi totuși astazi un echivalent cu orășean/ țăran care sa corespundă realității?
    Ce înțelegeți prin civilitatie? Dar prin simt civic? Eu înțeleg ca a fi bun cetățean însemna sa-ți fi însușit gesturile si atitudinile prin care arați ca intelegi ca trăiești într-o comunitate, alături de alți oameni care pot fi diferiți fata de tine si care ar putea avea alte nevoi decat ale tale si ca tii cont prin comportamentul tau de asta.
    Putem oare spune ca forma de organizare oraș sau sat determina in vreun fel lucrul acesta? Nicidecum. Orașele sunt pline de oameni necivilizati iar la sat poti găsi oameni de mare bun simt. Habitatul nu e un criteriu in a determina nivelul de Civilizație a unui om.

    Este fals sa spui ca țăranul a rămas țaran fiindca nu s-a putut ridica la nivelul nu stiu caror valori. Spui ” a rămas țaran nu pentru ca si-a dorit asta ” . Ba da, el a rămas in sat si țaran exact pentru ca si-a dorit lucrul acesta, pentru ca si-a dorit sa trăiască aproape de natura si de animale. Nu toată lumea râvnește sa înghită fumul poluării din orașe si sa vadă betoane si asfalt in fiecare zi.
    Nu sunt sigura ca asta mai e valabil pentru locuitorii satelor de azi, dar am mărturia oamenilor din generația bunicii mele ca atunci asa era.
    Progresul nu se face urbanizand, ci înțelegând ce inseamna simt civic, bunul simt pana la urma. Si acceptând ca o tara are nevoie de toate clasele pentru a funcționa. Romania e nefuncțională din cauza unei lupte pentru putere intre clase extraordinara, cu un consum de energie total neproductiv. Trebuie ca isteria sa înceteze, oamenii sa se poata simti la locul lor acolo unde sunt si sa poata contribui prin munca lor pentru societate, nu pentru a cauta validarea propriei poziții.

  5. dorin valeriu spune:

    Cred ca ati atins o tema hotaritoare a Istoriei noastre : ruralitatea noastra constitutiva. E o viziune pe care ar trebui, cinstit vorbind, sa si-o insuseasca toti istoricii nostri ! Sunt multe de discutat aici si nu trebuie sa negam evidenta, e o “tara” nu doar in istoria noastra ci si a vecinilor. Este evident ca intr-o parte – destul de extinsa a Europei, nu doar la noi – germanii au fost promotorii urbanizarii. In principate inca de la “descalecat”; vezi Cetatea Neamtului si denumirea ierarhiilor urbane in Moldova. Si, stati linistiti, nici la unguri sau polonezi n-a fost altfel. Atata doar ca ei si-au constituit state puternice, au avut – de-a lungul timpurilor – o “nobilime de arme”, legata de mari case apusene. Nici religia nu ne-a fost de prea mare ajutor, izolandu-ne de Apus, nici istoria, nici altele. Oricum, resurectia inceputa in sec.IXX a fost un adevarat miracol si va trebui sa fim vesnic recunoscatori acelora care ne-au indreptat Istoria spre lumea moderna …

    • cetatean spune:

      - e adevarat ca generatiile 1820-1860 au pus Romania pe harta Europei, integrand efervescenta nationala cu partea pozitiva a curentului nationalist european aparut odata cu trecerea de la feudalism (mosieri/serbi) la capitalism (burghezie/proletariat).
      - sa speram ca 2017-2037 le vom folosi la fel de constructiv pentru a ne re-integra in Europa dupa multe decenii de ratacire intr-o ideologie care a facut zeci de milioane de victime. Criticand UE ca ne da doar 5-6 miliarde/an in timp ce banii sunt dirijati spre anumite buzunare iar populatia rurala e lasata sa se descurce doar din subventiile agricole si emigratie, nu ne va duce departe, chiar daca am fi purtati pe aripile unei ideologii perfecte
      - coruptie a fost si pe vremea lui Cuza si Caragiale, insa atunci mai era un Balcescu, Kogalniceanu, Bratianu, Titulescu, etc. Se sparie gandul ce ar fi zis Balcescu sau Eminescu politicienilor daca ar fi ignorat rezultatul unui referendum national (2009) sau ar fi incercat sa dea o lege care sa spele coruptia si abuzul in serviciu, furtul din banii publici. Tot din traite mai stim ca dictatura (Carol II, Antonescu, proletariat) nu rezolva nici coruptia, nici nu aduce alte beneficii pentru o natiune
      - in fine, etichetarile ar trebui limitate la o generatie, nu extinse la un popor cu intreaga lui istorie si fluiditate care include diverse populatii asimilate, conducatori, reguli societale, situatii geo-politice, etc. Un calator in tara lui Vlad Tepes sau Mircea cel Batran ar fi avut alte impresii decat in tara fanariotilor sau ciocoilor. Regii Vechiului Testament sunt exemple mai elocvente pentru ipostazele unui popor. Nici macar Isus nu a generalizat pentru un popor, ci la o singura generatie ca extensie rezonabila a individualitatii

  6. Kurt spune:

    Anul 2017 e anul in care cei de pe stradă însuflețiți de spiritul civic au proclamat lumii întregi valorile lor. Un continent a aplaudat PRO-România. Societatea civică 2017 și-a exprimat dorința pentru o viață mai bună, fermitatea pentru o cale spre bunăstare si prosperitate. 2017 înseamană divortul definitiv al spititului civic renăscut 1989 de miseii /mîrșavi de la cîrma la București 2017. … „după lupte seculare” … ?

    La Ateneu București 2010 laureata Herta Müller a spus în fata publicului românesc festiv: „am vrut sa duc o viată normală” (Patria mea a fost un sîmbure de măr /anii 1977- 1987 din Timișoara). Care literatură și în cîte limbi literare se va prezenta patrimoniul cultural, patrimoniul literar „istoric” la Buchmesse Leipzig 2018 & TM2021?

    …. „…. Fiecare cetățean din comunitatea noastră democratică și-ar dori o Românie ”mai bună”. Există în oricine pornirea civică spre ameliorarea stării de fapt…. „…..

    Textul autorului e un manifest strălucit (Principiile noastre pentru reformarea patriei 1848…) . Linbajul autorului e splendid, nu are nimic comun cu limbajul odios din seculul 20 în România interbelică legionară și naționalcomunistă (în acei 50 de ani 1939- 1989 care au eliminat atît de mult din patrimuniul noului stat național UNITAR centralizat …. s-a exterminat o parte a locuitorilor, cu consecințe pînă azi). Gîndurile sunt libere. Ideile sunt libere. Libera expresie a fost redobîndită 1989.

    ….. „…. Aproape de Centenarul Marii Uniri, avem nevoie de un consens intelectual național cu privire la viitorul unei Românii urbane, sofisticate, rafinate, care – fără să-și renege sau să-și demonizeze originile țărănești – are deja forța de a inaugura un ciclu istoric diferit, bazat pe demitologizarea lumii rurale…. „…..

    Declarația de la Alba Iulia 1989 a fost un concept promițător. De ce a eșuat societatea românească în secolul 20? Textul autorului e o reconstituire reusită a trecutului „regățean” în principatele românesti și Regatul România. Imi lipsește cu desăvîrșire momentul de plecare 1919- 1923 (aderarea la noul stat al șvabilor la Timișoara și a sașilor din Siebenbürgen, prin declarații oficiale 1919). Accentul autorului pe principatele românesti are în textul prezentat aici ca consecință o prioritate rurală din sud- estul țării, față de civilizația urbană din nord- vestul țării din regiunile „istorice” Bucovina, Banat, Siebenbürgen. Pînă azi viziunea modernă și îndrăzneață din Declarația de la Alba Iulia 1918 e prea puțin discutată în spațiul public românesc al secolului 21. După 10 ani partener în UE28 societatea civică românească nu a găsit un reper comun în interior și în exterior cu vecinii cei mai apropiați? De ce? Selecția negativă….

    … „… Graba cu care tânăra generație rurală pleacă la muncă la oraș, sau spre marile cetăți occidentale (atunci când nu rămâne acasă, agățată de ecranul unui smartphone) e cel mai convingător îndemn către asumarea, fără ipocrizii paseiste, a dezbaterii pe care v-am propus-o aici. … „….

    Brain drain e o moștenire dezastruoasă pentru tînăra democrație românească 1989-2007-2017. Autorul descrie minuțios bazele „istorice” inainte de eliberarea din 1989. După 27 de ani de libertate nu s-a realizat încă acel „stat de drept” cerut de cei mulți pe stradă 2017. Ce se sărbătorește la aniversarea 1918- 2018 fără statul de drept ca o realitate trăită, ca o garanție pentru angagamentul tinerilor în regiunile natale (nu au participat la parlamentarele 2016)?

    Nu sunt enumerate de autor dar merită reamintite „epurările etnice” 1939 – 1989 care au dus la eliminarea din economia, cultura, știința, literatura a 1,5 milioane cetățeni, mulți cu „origine” Mitteleuropa. Ce s-a eliminat în secolul 20 din România Mare? Cu care consecințe? Ce e de făcut 2017 – 2021? Recupererea patrimoniului multicultural multietnic, multilinguistic, pluralist moștenit 1919?

    … „… lungile noastre rătăciri de ”tranziție” au un numitor comun: incapacitatea de a gestiona ponderea copleșitoare a ruralității noastre constitutive. Nu e o problemă numaidecât frapantă, dar ea reprezintă, pentru mine, matricea antropologică a contraperformanței noastre relative, ca și sursa nevrozei de subdezvoltare în care ne zbatem… „…….

    Vreau să contrazic nițel. Timișoara 1989 e revolta urbană a orașului și a regiunii care 1716- 2016 a cunoscut din cei 300 de ani numai 100 de ani administrație „balcanică-orotoxă- bizantină”. Ce a rămas 1919- 2017 în Timișoara din acest patrimoniu cultural, tehnic (2014, 2009.. ) înainte de „balcanizare”? Ce se poate prezenta ca patrimoniu întreg 1716- 1919- 20121 la TM2021? Subdezvoltare 1716- 1919 nu e o poblemă reală în Banat & Siebenbürgen ( căi ferate, curent electric, tipografii). Ce s-a întîmplat 1919- 1923 pînă la constituția care impune cu violență 1923 un „stat național UNITAR centralizat” și o singură limbă de stat? Ce se sărbătorește 1918- 2018? Selectia „negativă” regățeană e trecută cu vedera și de autor? Conflictele de interese sunt starea normală în democratie….

    … „… . Trecem peste mileniul obscur, de după retragerea aureliană, și ne instalăm într-o lume românească organic incapabilă să producă civilizație, adică model urban. Obștile țărănești au generat treptat o aristocrație autohtonă, însă ea a compus cu o elită politico-militară alogenă… „…..

    Industria română e admirabilă, sublimă am putea spune.. dar lipseste cu desăvîrsire… după I.L. Caragiale.
    20 de ani de societate civică 1919-1939, perioada interbelică (reforma agrară 1923 – expropierea pămîntului obștesc săsesc cae e în grija bisercii luterane Ortsgemeinschaft / sentimentul apartenenței scrie A. Pleșu de la Dinkelsbühl) e pînă azi privită cu nostalgie de unii. Nostalgie după ce? Care cultură? Numai o singură limbă literară în România Mare 1919- 1939? Patrimoniul cultural al noilor regiuni „istorice” necunoscut, trecut cu vederea de „regăteni” pînă azi?

    … „….. Pentru că regimul comunist – o utopie modernizatoare care a căutat inițial să lichideze intelectualitatea conservatoare și țărănimea – s-a predat în final, acceptând un decor mitologic retrograd: protocronismul anilor 80 și faimosul festival național ”Cântarea României” continuau diferitele evaziuni anistorice ale elitei precomuniste, de la semănătorism și poporanism, până la ficțiunea tracismului din linia unui Ovid Densușianu. În plus, ele îi ofereau țăranului Nicolae Ceaușescu (marele recitator peltic al câtorva versuri din G. Coșbuc) un perfect suport ideologic pentru izolaționismul autarhic în care scufundase statul român…. „…..

    Căderea tiranului (Der Sturz des Tyrannen, Rotbuch 1990, Richard Wagner, Herta Müller, William Ttok, Helmut Frauendorferm etc.) prezintă pe scurt anii naționalcomunismului autohton specific.
    Habsburg, Bibliothek einer verlorenen Welt, Richard Wagner, Hoffmann Campe 2014- biblioteca unei lumi pierdute (biblioteca Bruckental Hermannstadt) prezintă foarte bine documentat (cărțile enumerate la sfîrșit merită atenție) patrimoniul 1716- 1919 moștenit și perioada de tranziție după 1989. Cartea „Habsburg..” a autorului „Catrafuse” si „Viena Banat” nu e tradusă. Cu care /cîte limbi literare se prezintă România parteneră în UE28 la Buchmesse Leipzig 2018? Cu care traduceri din literatura română contemporană în limbile moderne, franceza, engleza, spaniola, germana, italiana, etc? Unde ne sunt traducătorii? Care identitate 1918- 1939 – 1989- 2007- 2018 („academicienii” … identitate.. pericol .. pedepse..?…)?

    … „…. Politic și ideologic vorbind, comunismul românesc a prelungit organicismul legionar, minus elementul ortodoxist, prohibit în condițiile religiei seculare marxist-leniniste. Regimul a renunțat după doar un deceniu la mesianismul proletar internaționalist, pentru a se replia în tradiția celui mai agresiv ruralism: folclorul nou, exaltarea portului popular în mari defilări triumfaliste, suspiciunea față de cosmopolitismul ”burghez” (adică urban) și reprimarea oricărui dialog cu Occidentul real… „…..

    William Totok, membru în comisia Wiesel (Constrîngerea memoriei, și multe alte texte traduse) specialist în problematica / continuitatea între „trecutul legionar interbelic- și nationalcomunismul ceaușist”, a fost expulsat din Timișoara 1987 împreună cu ceilalți scriitori bănățeni din Aktionsgruppe Banat (Richard Wagner cu soția Herta Müller, Johann Lippet, etc- azi sunt peste 150 de cărți ale acestei generații de bănățeni). Ce înseamnă această tradiție de „purificare etnică 1939 – 1989” și eliminare din sfera publică românească (Regele se închină și ucide, Leagănul respirației, Pe treptele vîntului) a unei părți al locuitorilor țării în secolul 20?

    Viziunile minunate ale locuitorilor de azi au fost manifestate de cei multi de pe stradă 2017. Proiectul „România” e în mințile, în capetele lor. Cum se pot realiza aceste aspirații, aceste visuri îndrăznețe ale societății civice? Care sunt obstacolele 2017- 2021? Cum se poate depăși „decalajul istoric” moștenit și prezentat aici lucid de autor ?
    Am încredere în tinerii de azi. Trecutul e trecut.

  7. Horia spune:

    Mai exact, am încremenit în stadiul de proletariat. Inclusiv atitudinea generala fata de patronul roman este de dispret, ca e un îmbuibat,ca “se da” boier , ca e un exploatator și nu cumva sa se ridice prea sus.
    Intr-adevăr, articolul dvs. este rezumatul zbaterii acestui popor.

  8. Diana spune:

    Spuneți așa :
    „Trebuie să pricepem (nu la nivelul boemei din Centrul Vechi, ci la o scară socială masivă) că nu există civilizație rurală. Civilizația e derivată din civitas, adică din cetate, din spațiul bine apărat de ziduri, cu forum și monumente, cu o clasă de mijloc laborioasă și instituții complexe, cu o cultură rafinată și o deschidere competentă spre dialogul cu alteritatea.”
    Și atunci vă întreb: dar sistemul de valori, bine definit și toate rânduielile care existau pe vremuri la sate și asigurau un mers al lucrurilor firesc, bazat pe priceperi și meșteșuguri, care au dat, la urma urmei, culele oltenești, mănăstirile din Bucovina și altele, plus frumoasele obiceiuri și tradiții sătești, cum se pot numi toate astea, dacă nu CIVILIZAȚIE RURALĂ ? de ce nu putem să construim acum bazat pe ceva ce am avut și trebuie neapărat să demolăm ca să începem ceva nou ? eventual imitându-i pe alții ? Tare aș dori un răspuns, dle Baconschi.

    • Adriana spune:

      Eu cred ca tocmai asta e problema : cultura romana e o copie grosolana a occidentului ( in romana multe cuvinte sunt calcuri din franceza. Ni se vorbește putin despre asta la scoala dar spune mult despre noi, arată o sărăcie, nu o bogăție a imaginarului românesc). Copiem mode, forme dar fara fond. Ne tragem din generații hărțuite de luptele cu turcii care nu aveau alt tel in viata decat supraviețuirea. Seamana mult atitudinea acelora cu cea a romanului de azi care zice ” rezist”. Au rezistat si aceia prin păduri, si-au ars satele, s-au rugat la Dumnezeu sa-i mai țină. Si au rezistat. Acum e rândul nostru sa ne construim o societate in asa fel incat sa rezistam fata de ceva. Nu avem modelul unei altfel de societăți, nu știm cum sa relaționăm unii cu alții astfel incat copiii noștri sa nu mai faca greselile noastre, nu știm sa prevedem consecințele actelor noastre, nu știm adică sa funcționam ca si comunitate. Nu aveam, cum am spune simplu, o cultura proprie. Intelectualii la noi sunt si au fost dintotdeauna cei despre care scria Eminescu in “Ai noștri tineri”. Nu sunt nistre păstrători de valori, moderatori.
      Problema, cred eu, nu pleacă nici de la sat, nici de la oraș, nici macar de la ” ruralitatea constitutiva” (adică acel mic țaran, un necioplit, ascuns in fiecare din noi), ci mai degrabă de la felul in care relaționăm, ne organizam, avem aceleasi idealuri. N-ai nevoie de o Românie “rafinata”, ai nevoie de o tara in care omul sa își găsească un rost, sa simtă ca contribuie la ceva, ca viata lui contează pentru el si mai ales pentru alții, ca lasa cava in urma lui.
      Oare ceea ce caracterizează acum Romania : corupția, hoția, necinstea, minciuna, aroganta, dezolarea, lăcomia, or fi trăsături moștenite de la bunicii sau străbunicii noștri țărani, ne vin oare de la ruralitatea constitutiva? Ca eu nu prea cred.

      • Vlad spune:

        Diana, Adriana,

        Cu permisiunea dumnevoastra si cu speranta ca nu sunt nepoliticos incercand un raspuns la o intrebare care a fost adresata autorului dar care a aparut pe forum si vrand, nevrand vazand-o am grabit a sari spre luminarea unui raspuns.

        In primul rand ca modelul de dezvoltare rurala nu a disparut. Autorul nu propune o desfiintare a modelului rural iar pentru cei care se adapteaza mai bine acestui stil de viata, ruralul fie in formele lui mai apropiate de traditiile si obiceiurile de demult fie ajutat de progresul tehnologic si de fondurile europene poate si chiar constituie un mod de existenta viabil.

        De construit tot timpul s-a construit pe ce s-a avut, targul si mai apoi orasul aparand ca o nevoie in schimburile comerciale si cuplate cu forme de organizare a muncii si productiei care au permis anumitor paturi de oameni sa devina mari proprietari si astfel sa gestioneze mai degraba administrarea acestor proprietati decat munca lor propriu-zisa.

        Astfel la noi in tara au aparut centre comerciale in Brasov, Bran care avand protectia cavalerilor teutoni au reusit sa puna bazele timpurii ale cetatilor care astfel au constituit baza oraselor de mai tarziu.

        Restul istoriei turbulente a romanilor, defavorizati asa cum explica si domnul Cranganu in niste articole, de geografia locului nu a permis decat o dezvoltare rurala, centrata mai degraba in jurul traditiei si a elementelor consitutive comune, adica a fondului lingvistic, pe care Dosoftei le-a unit impreuna in slujba liturghiei creand astfel premizele si pentru viitoare demersuri cultural-lingivistice si educationale.

        Aceste aspecte au determinat o urbanizare tardiva in orase cum ar fi Clujul, Sibiul si putin mai timpurie in Iasi, prin purtarea de grija a domnitorului Vasile Lupu si la manastire Tismana
        prin nevointele Sfantului Nicodim cu conlucrarea Basarabilor. La viata cultural, artistica si spirituala au avut contributii insemnate Brancovenii.

        Educatia si limba ca si continuitate a traditiei ortodoxe sprijinite de domnitorii luminati au mers inconfundabi spre organizarea citadina: Cluj, Iasi, Bucuresti, Chisinau.

        O data cu venirea comunismului acest proces firesc s-a transformat intr-o industrializare fortata, cu un proces urbanistic planificat si migratie dirijata de politica de partid dimpreuna cu idealizarea materialismului-stiintific ca mod de apropriere a existentei umane.

        Dezradacinarea si mitul secularizant propus de ideologia totalitara a gasit in modelul occidental un miraj similar ca forma dar cu un fond pentru care lipsa exercitiului libertatii si a evolutiei organice spre o urbanizare reala pornita din intelegerea si conlucrarea indivizilor in sanul unei comunitati bazata pe respect recirproc a scos la suprafata atat tarele lasate de totalitarism cat si lipsa de competitivitate economica care a generat pentru multi nostalgii pasuniste iar pentru alti multi o reajustare in acest model de capitalism salbatic in care reasezarea valorilor s-a realizat mai degraba ca un nou front de rezistenta decat ca expresie a spiritului romanesc.

        • Adriana spune:

          As fi vrut sa pot mulțumi pentru ca ” ai grăbit ” spre luminarea-mi, dar nu e cazul.

          Ceea ca nu e luminat nici argumentat, este ideea susținuta aici cum ca civilizatia ar fi dependentă de oraș.

          M-am gandit la o tara civilizata in zilele noastre si mi-a venit in minte Elvetia. Totuși, daca stau sa ma gândesc, deși e o tara mica, e drept, Elvetia nu are prea multe orașe mari, si mai ales diferenta de nivel de civilizatie sat/ oraș practic nu exista. Cum e posibil atunci?

          Daca la noi diferențele sunt mari intre sate si orașe, ele țin de nivelul intelectual al oamenilor mai mult decat de cel moral. Nu vad vreo diferenta de nivel moral intre categoriile sociale.
          Dar mie mi se pare ca a fi civilizat are de-a face mai mult cu respectarea unui cod etic decat cu înțelegerea teoriei relativității.

          Nivelul slab de pregătire intelectuala, ma refer la cultura generală minima, a țăranilor de azi chiar si tineri, e datorat sistemului nostru de învățământ. Creat si gerat ghici ce cine? De intelectualii din centrele noastre universitare. Așadar acești oameni sunt produsul intelectualilor, civilizației urbane. Spre contra exemplu, in Elvetia un profesor care preda in cel mai mic sat este la fel de bine pregatit si trebuie sa treacă cu aceeași rigurozitate testele, la fel cu cel care preda intr-un mare oraș. Daca la noi diferențele dintre profesorii de la sat si cei de la oraș sunt mari, atunci asta reflecta un singur lucru : disprețul si indiferenta pentru acest mediu care este satul.

          Un ultim aspect : originea verbului ” a invata” este ” in vitium”, vine adică de la viciu. Mai precis, loazele care mergeau de la sat la oraș spre, à propos, “luminare” se umpleau mai mult de vicii decat de cunoștințe. E totuși remarcabil si sugestiv, nu-i asa? Orașul era, cum e si azi, un mediu “rafinat” si mai ales, “civilizat”.

          In concluzie, ameliorarea ” stării de fapt” nu vine de la a sparge borcanele in capul țăranilor. Vine, cred eu, de la ridicarea nivelului moral, a responsabilizării, si înțelegerea, de catre clasa intelectualilor, a ceea ce se cheamă ” onestitate intelectuala”.

          • Vlad spune:

            Pai Elvetia, pe care o prezentati ca exemplu de civilizatie a ajuns asa datorita lui Pestalozzi care a reformat educatia din aceasta tara.

            Nu cu sapa in mana s-a construit Elvetia civilizata ci cu elanul creator al unui om.

            • Adriana spune:

              Dar nu înțelegeți nimic! Ce treaba are vreun elan creator?

              In Elvetia lucrurile merg bine datorită bunei organizări a tării. Organizarea începe cu educația, adică pregătirea unei generații pentru societate. Pregătirea asta trebuie sa corespundă unor nevoi (nu făcută pe de rost, ca la noi). Dar ca sa organizezi in asa fel incat fiecare sa poata trai decent, civilizat, trebuie sa tii cont de toți, nu doar de unii. Mi se pare inimaginabil ca in romania tu, intelectual, sa fii de acord ca contezi la fel de mult cu un țaran. Nu-i asa? Intelectualii sau pseudo- intelectualii de la noi sunt disprețuitori fata de țărani, pentru ca disprețul pune distanța. Ascunzi, sub masca severității, incompetenta.

              Am dat exemplu acesta tara pentru ca elvetia e rurală in proporție mare, fiind in acelasi timp o tara civilizata. Acolo e perfect legitim sa trăiești cu sapa in mana, cum spui, asta nu te face necivilizat.

    • Sergiu Simion spune:

      Nu o sa va raspunda ( as fi in stare sa pariez ! ) si veti intelege singura si de ce. De fapt , stiti raspunsul , doriti numai o confirmare , dar aceasta nu va veni niciodata de acolo de unde o asteptati.

  9. Miron costin spune:

    Sa nu-l uitam totuși pe Sarmanul Dionis, or faptul ca Constantinopolul a fost aproape un mileniu cel mai mare oraș european! Revoluția industriala dece ne o fi ocolit, atunci când făcea ravagii pe întreaga planeta? Ma gândesc la Japonia, desigur.

  10. Sergiu Simion spune:

    O mica introducere in cestiune pentru domnul autor :

    ” Înseamnă să sancționăm, inclusiv la vot, populismul butaforic al lingurii de lemn, sau feluriții hipnotizatori mediatici ai noului protocronism, care se dau în limuzine germane, în vreme ce ne recomandă catodic bundița și clopul. Ce a mai rămas relativ intact din străvechile vetre (pe care chiar locuitorii lor le desfigurează, într-un elan privat spre o urbanitatea neasimilată cultural) va fi conservat prin acțiunile de tip ”Prințul Charles”, nu prin lozincile unei propagande rusticizante, de extracție național-comunistă. Epicele confruntări între ”conservatori” și ”progresiști” (exilați în respectivele ”bule” de pe Facebook) n-au niciun sens dacă nu reamenajăm public imaginarul unei societăți care crede (fals) că nu poate fi ea însăși decât dacă perpetuează sine die arhetipul sătesc “.

    ??! ! Ase sa fie ?! Exact ase spune si Oana Font : “Botejunea-i de femei !” :) )

    https://youtu.be/0Am_HKOwCC8

  11. Miron costin spune:

    Putin respect pentru Galați, va rog – si Cernăuți. Chiar daca Ungaria are azi un PIN de 4 ori mai mare decât noi, nu e cazul sa facem din cluj mare oras, uitând de Porto franco si cele doua submarine construite in Galați, inainte ca clujul sa aiba macar tramvai.

  12. W spune:

    Tot intrebare nu ca liderii n ar sti management

  13. Sergiu Simion spune:

    Mitologiile de tip antropologic, psihanalist, comunist si securist termina ce au inceput buldozerele ceausiste

    Acest articol reia vechi teze bolsevice conform carora cauza inapoierii Romaniei este „ ruralitatea noastra constitutiva” , respectiv „societatea taraneasca” redevenite calul de bataie al propagandei recente , si nu deşertul social lasat cadou de comunism si de urmasii lui :

    „ lungile noastre rătăciri de ”tranziție” au un numitor comun: incapacitatea de a gestiona ponderea copleșitoare a ruralității noastre constitutive (s.n.). „
    „ …ea reprezintă, pentru mine, matricea antropologică a contraperformanței noastre relative(s.n.), ca și sursa nevrozei de subdezvoltare (s.n.) în care ne zbatem.” „ Faptul că societatea noastră, definită etnic, a fost, cel puțin până la Regulamentele organice, una pur țărănească (s.n.) .”
    „ Opt secole de slavonism liturgic, jumătate de mileniu sub Semiluna turcocrației și mai bine de un veac fanariot n-au apărut din senin, ci tocmai pentru că elementul românesc a continuat să fie redus (s.n.) la lumea sătească (și exclus din cea urbană, conectată la Occident).”
    ” Aproape de Centenarul Marii Uniri, avem nevoie de un consens intelectual național cu privire la viitorul unei Românii urbane, sofisticate, rafinate, care – fără să-și renege sau să-și demonizeze originile țărănești – are deja forța de a inaugura un ciclu istoric diferit, bazat pe demitologizarea lumii rurale (s.n.)”.

    Articolul este cu atat mai suprinzator cu cat autorul are o formatie de antropolog (http://www.contributors.ro/author/theodor-baconschi/?bio ) si din aceasta perspectiva face afirmatii extrem de transante.
    Dupa autor civilizatia umana ar fi aparut numai atunci unde si cand au aparut orasele :

    “Civilizația e derivată din civitas, adică din cetate, din spațiul bine apărat de ziduri, cu forum și monumente, cu o clasă de mijloc laborioasă și instituții complexe, cu o cultură rafinată și o deschidere competentă spre dialogul cu alteritatea.”

    Acest lucru ar fi valabil cu atat mai mult in cazul Romaniei unde decreteaza lipsa civilizatiei in mediul rural negand in stilul revolutiei culturale chineze o istorie ancestrala :

    „ Trebuie să pricepem (nu la nivelul boemei din Centrul Vechi, ci la o scară socială masivă) că nu există civilizație rurală (s.n.).”

    Desigur , este mai simplu sa spui ca nu exista dupa ce in mare parte a fost distrusa cu buldozerele iar caruta, cum scria prin anii `80 un profesor de sociologie , a devenit “un concept care leaga satul de oras” :

    ” …procesul a fost accelerat de sus în jos, prin industrializarea forțată și apariția ”omului nou”, suspendat în vid axiologic, la mijlocul distanței dintre sat și oraș.”

    Este singura mentiune in articol a cataclismului social care a zguduit societatea romaneasca…
    Dar unde merge mia , merge si suta. Dupa negarea gratuita a civilizatiei rurale , urmeaza un postulat si mai interesant care vine ca o nuca in perete deoarece amesteca de-a valma domeniile, conceptele, cauzele, efectele , epocile si nationalitatile :

    „ Neputința elitelor românești (s.n.) de a fonda progresul națiunii pe urbanizare (și nu e de mirare că protagoniștii Avangardei au fost adesea intelectuali evrei, sau din alte minorități) a impus un stereotip ruralist care s-a transformat, din lipsă de soluții practice, într-o formă a urii de sine ( ?! – s.n.).”

    Asa sa fie… In mod absolut curios , la fel ca altadata psihopoliticienii rusi care-l promovau intens pe Freud la Universitatea Lenin prin anii `30
    (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/docs/cuvberia.htm) , psihologia romaneasca acorda acum un mare credit psihanalizei deja demonetizata in Occident.
    In acest caz nuca in perete este importata de la un psihanalist de circumstanta si de serviciu si de la alti distinsi intelectuali care postuleaza si ei o „nevroza balcanica” (?) si o „ura de sine” (?) la romani :

    https://youtu.be/bukkDDe5IJs

    Postulatele amintite anterior au avut doar rolul de a pregati terenul pentru lovitura de gratie respectiv pentru teza clasica a vinovatiei generale a romanilor prin care toti sunt decretati vinovati pentru ceea ce au facut de fapt numai unii cu buldozerele , respectiv comunistii din mijlocul lor :

    „ Noi toți, în mai multe generații, am distrus satul românesc arhaic, tocmai pentru că am înțeles (s.n.) legătura dintre civilizație (spre care tindem laolaltă) și urbanitate.”

    Explicatia acestei prestidigitatii antropologice este una ideologica. Autorul vede o continuitate intre comunism si legionarism ( in realitate , ireconciliabile ) trecand peste amanuntul esential ca ideologia a jucat un rol central nu numai in comunism, dar si dupa aceea :

    „ Politic și ideologic vorbind, comunismul românesc a prelungit organicismul legionar (s.n.), minus elementul ortodoxist, prohibit în condițiile religiei seculare marxist-leniniste.”

    https://4.bp.blogspot.com/-vs3Vx2HaOpc/WOj5mT3TSzI/AAAAAAAAE9g/ns40e8zulM41heQwc0yUyRgv1-oYV0MzACLcB/s1600/Legionari%252C%2Bcomunisti%252C%2Bsecuristi%2BII%2B%25282%2529.png

    Ca atare, vanatoarea de legionari reali sau imaginari a fost una din cele mai puternice ratiuni ale existentei comunismului care nu poate rezista fara dusmani ( culmea este ca aceasta vanatoare continua sub alte forme sofisticate si in zilele noastre…).
    Dincolo de formularile elegante si de conceptele moderne folosite, intreg „ şantierul” ( interesanta sintagma in context ) imaginat de autor poate fi rezumat in mod brutal prin tezele proletcultiste exprimate deja in spatiul public de unii ”ganditori sociali ” de la noi :

    „ Asta pentru că cei mai autentici români, oamenii care, cufundaţi în puritatea culturală a satului, au ştiut să păstreze cheia de aur a românismului: mănâncă mămăligă, taie porcul, înfig plugul, fierb pruna, se închină cu dichis ortodox la Dumnezeu şi put. Put, da (s.n.): România este lider absolut – spun, an de an, cercetările Eurostat – la toalete amplasate în fundul curţii, iar consumul de săpun este cel mai mic din ţările membre ale Uniunii Europene.” ” Avem 26 de ani de când s-au dărâmat zidurile „lagărului socialist” şi uite că aleşii poporului se chinuie să le ridice la loc, să nu cumva să se aerisească closetul naţional (s.n.).”

    Mircea Toma – Romania pute de romani

    http://adevarul.ro/news/politica/romania-pute-romani-1_5821ae655ab6550cb85064c5/index.html

    Chiar daca autorul lasa o portita deschisa si traditiilor (” Nu înseamnă să nu păstrăm și să nu mai admirăm, sincer, rafinamentul costumului popular autentic, pentru a mă limita la acest exemplu. Sau să nu recuperăm, conștiincios, stilurile arhitectonice tradiționale (al căror ”revival” creator e oricând preferabil revărsării de nichel, termopan și beton din satul românesc de după Revoluția din 1989)” el da dreptul doar unor personalitati straine sa se ocupe de recuperarea lui ( “Ce a mai rămas relativ intact din străvechile vetre … va fi conservat prin acțiunile de tip ”Prințul Charles” ).
    Dincolo de ceea ce in text sunt denuntate drept “ipocrizii paseiste” , tema in sine ramane una fundamentala si inca foarte prezenta in constiinta publica :

    ” O altă temă pe care prezentul o preia din istorie, istoria relativ recentă de data aceasta, este aceea a poziției față de ideea națională. Laborioasa construcție a secolului 19 care a dat coeziune și sens statelor naționale a fost introdusă în baia de acizi a demitizării și deconstrucției, pentru a se putea înălța pe terenul pustiit un alt edificiu, dictatura mondială a proletariatului,ieri, sau satul planetar,azi.. Satanizarea noțiunii de națiune, naționalitate, naționalism de către internaționalismul proletar sau de către political correctness, chiar dacă are scopuri diferite, se manifestă cu aceeași violență și are aceleași victime: tradiția, mândria moștenirii din bătrâni și solidaritatea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în același timp popor, dar și familie. Pentru că, deși pare că nu are legătură, primele semne de îmbolnăvire gravă a unei societăți apar la nivelul celulei ei de bază, prin slăbirea legăturilor de familie despre care vorbește David Cooper în „Moartea familiei”. Totalitarismele secolului trecut au încercat să pună ideologiile deasupra coeziunii familiale temându-se de sâmburul dur al tradiției pe care aceasta îl conținea.

    Ana Blandiana – Istoria ca viitor

    http://s3-eu-central-1.amazonaws.com/pressone/wp-content/uploads/2016/03/24175425/Discursul-Anei-Blandiana-de-acceptare-a-DHC-UBB-Cluj.pdf

    In mod normal ne-am fi asteptat ca intelectualii publici sa pledeze pentru recuperarea si valorificarea unei mosteniri culturale impresionante remarcata inclusiv ( sau poate in primul rand ! ) de catre straini , nu pentru anihilarea ei , dar la noi de multe ori viata bate filmul si realitatea depaseste imaginatia.
    Poate de aceea cel mai important demers de acest gen inclusiv pana la nivelul Uniunii Europene , nu a fost facut nici de catre Ministerul Culturii , nici de catre un intelectual public sau personalitate culturala de la noi , ci de un strain altruist si atasat de Romania si care s-a gandit sa lupte el si fara sa-i ceara nimeni pentru ceea ce establisment-ul de aici , de 72 de ani nu vede, nu crede sau nu pretuieste in mod corect
    ( http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-comisar-european-romania-tara-ultimei-civilizatii-rurale-autentice-europei-ue-asista-cea-mai-marenedreptate-sociala-1_550d351c448e03c0fdc39a83/index.html ).
    Curat antropologic, nu ?

    • man of war spune:

      @ Sergiu Simion
      eheeei ! in romania exista intelectuali, literati, futurologi, analisti si politicieni de profesie ! n are importanta ca scribareala, prognoza sau administratia lor este futila, nu concorda cu realitatea, ei sint platiti de cetatean sa peroreze la tribune ! pai nu i bou boul care trage la jug ? taranul trebuie sa produca destule grine sa i hraneasca, sa si proiecteze singur combina pentru eficienta, drumurile si canalizarea pentru confort. telectualii sint la oras mon cher (unde pute a dihor, pardon dior) nu n colbul satului.

  14. Vlad spune:

    @Adriana

    Cred ca surprindeti foarte bine ceea ce spune autorul articolului si anume ca taranii nostri nu isi pot accepta soarta.

    Intelectualii sunt intr-o pozitie mult mai buna asumandu-si vedem in mod public esecul de a emancipa societatea spre o coeziune care sa acomodeze toate formele de exitenta. E dificil sa privesti de sus un esesc asumat public in momentul in care il vezi in fond ca pe un esec.

    Nu cred ca atunci cand se vorbeste de tarani si intelectuali trebuie sa fim neaparat pretiosi si incrancenati. Distinctia clara e pana la urma legata de exercitarea profesiunilor liberale si organizarea muncii preponderent in zona serviciilor care permit omului sa lucreze preponderent cu capul si mai putin cu mana.

    Oricum aceasta distinctie destul de evidenta pana la cea de a treia evolutie industriala incepe sa se estompeze acum in plin avant al celei de a 4-a revolutii industriale dar ea continua sa ramana orientandu-se spre zona creativitatii in timp ce eficientizarea mijloacelor de productie si distributie, precum si a muncilor mai jos calificate se orienteaza spre zona rurala, daca o mai putem denumi in acest fel.

  15. Vlad spune:

    @Adriana

    Poate sportivii au reusit sa ne uneasca azi la Cluj … E o realizare frumoasa si din punct de vedere al organizarii si al medaliei lui Marian Dragulescu.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Teodor Baconschi


Teodor Baconschi

După un doctorat în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor la Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV, 1995), a urmat studii post-doctorale la New Europe Col... Citeste mai departe


Bucharest Science Festival 2017

Bucharest Science Festival 2017, 27 septembrie - 1 octombrie

Cateva dintre evenimente:
  • Exploratorii frontierelor Cosmice - Conferința susținută de Prof.l Mark McCaughrean, Senior Advisor pentru Ştiinţă şi Explorare în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene
  • Food Evolution - Cum decidem cum să ne hrănim? - vizionarea documentarului Food Evolution + o discuţie prin Skype cu scenaristul şi producătorul lui, Trace Sheehan
  • Atelierele de chimie Kids' Lab
  • Atelierele GeneEd - ateliere practice de extragere a ADN-ului
  • Noaptea Cercetatorilor de la Muzeul Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" si de la Muzeul National de Geologie

Pentru detalii despre programul complet al festivalului și rezervări vă invităm să vizitați siteul www.BucharestScienceFestival.ro.

E randul tau

Nu se pune problema „acceptării” anonimatului. Pur și simplu nu am fost întrebați, am fost r...

de: Gabriel Fornica-Livada

la "Învățământul care îl merităm. Despre țapul ispășitor și arderea canapelei"

Cauta articole

septembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)