marți, martie 19, 2024

Un posedat ideologic. Cine a fost Mihail Roller?

Generatiile mai tinere n-au prea auzit despre Roller si strategia de teroare ideologica numita rollerism. Aparatele ideologice comuniste au functionat prin actiunile unor indivizi concreti, servitorii zelosi ai dogmelor marxist-leniniste. Acesti oameni au asigurat inregimentarea culturala, rusificarea ca strategie pedagogica anti-nationala, eliminarea si distrugerea elitelor intelectuale din scoli si facultati, lichidarea mostenirilor spirituale democratice si impunerea pseudo-valorilor drept repere inconturnabile ale “noii civilizatii”. Acesti oameni au fost arhitectii utopiei. Intre ei, Mihail Roller a jucat un rol cu deosebire nefast. Degradarea si distrugerea stiintelor umane in Romania nu s-a limitat insa la acea perioada. Noii rolleri (Musat, Ardeleanu, Tudosescu, Achitei, Panzaru, Stroia, Boboc, Aculin Cazacu, N. Gogoneata, Radu Pantazi, Al. Tanase, Gh. Al. Cazan, Aurelian Bondrea, Eugen Florescu, activistii de la „Directia Predarii Stiintelor Sociale” din Ministerul Educatiei, consilierii lui Mihnea Gheorghiu la „Academia de Stiinte Sociale si Politice”, vehementii „ateisti stiintifici”, doctrinarii „normelor eticii si echitatii socialiste” si ai „socialismului stiintific”, esteticienii, eticienii, istoricii, sociologii de serviciu) au continuat sa faca ravagii in campul spiritului. Au fost de fapt, in pofida proclamatiilor lor pseudo-patriotice, urmasii fideli ai celui care a agresat cultura romaneasca in anii stalinismului dezlantuit.

Gheorghe Gheorghiu –Dej care a condus delegaţia R.P.R. la funeraliile lui I.V.Stalin; pe aeroportul Băneasa la înapoierea de la Moscova. Sunt de faţă: S. Burghieli, L. Răutu, A. I. Leontiev, Mihail Roller, Petre Lupu, Racă Vidraşcu, Ghizele Vass.(11 martie 1953).

Fototeca Online a comunismului romanesc
Arhivele Nationale ale Romaniei si IICCMER,

Cota: 19 (18)/1953

I se spunea “controller”. Maniac al puritatii ideologice, obsedat de intarirea vigilentei pe “frontul istoric”, un impostor propulsat in fruntea lumii academice romanesti, Roller a fost, ca si Trofim Lâsenko in biologia sovietica, un şarlatan. Asemeni geneticienilor sovietici terorizati de Lâsenko si banda sa, istoricii romani tremurau de groaza lui Roller si a ciracilor sai. Nu a ramas in urma sa macar un text care sa poata fi citat drept contributie stiintifica. Au ramas in schimb amintirile unor destine zdrobite, memoria campaniilor delirante de demascare a variilor “devieri” de la linia jdanovista. A ramas “Manualul unic de Istorie a RPR”, o sinteza grotesca de falsificari, mistificari si minciuni crase. Evident, actiunile distructive ale lui Roller n-ar fi fost posibile fara sprijinul primit din partea conducerii supreme a PMR: Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Iosif Chisinevschi, Miron Constantinescu, dar mai ales Leonte Rautu (cu care a fost prieten personal), au fost cei care i-au permis lui Roller sa-si desfasoare sinistrele operatii.  Nu numai ca l-au tolerat, dar l-au si incurajat in ale sale defulari isteroide. Roller a fost instrumentul voluntar si pervers al unei politici deliberate de anihilare a traditiei europene, pro-occidentale din stiintele umane. In timp ce Roller trona in fruntea sectorului stiinta al Sectiei de Propaganda condusa de Rautu, fiind de fapt mana dreapta a inchizitorului en titre al culturii romanesti, marele psiholog Nicolae Margineanu, un veritabil democrat, era supus calvarului din inchisori (recomand aici rascolitorul film documentar „Amfiteatre si inchisori. Un psiholog in temnitele comuniste”, comentariu de Marta Petreu, regia de Nicolae Margineanu, fiul profesorului). Nu mai vorbesc de martiriul suferit de atatia istorici, filosofi, sociologi, critici literari etc  Cine crede ca Securitatea a actionat vreodata autonom, de capul ei, se inseala amarnic. Toate deciziile importante, selectia cazurilor care urmau sa fie „rezolvate” prin tortura, prin anihilare fizica si morala, era intotdeauna prerogativa indiscutabila a aparatului de partid, in cazul de fata al Sectiei de Propaganda in care activa cu diabolica patima Mihail Roller.  Cand maurul Roller devenise incomod, dupa ce-si indeplinise cu prisosinta macabra datorie, dupa ce in februarie 1956, Congresul al XX-lea al PCUS lansase de-stalinizarea, liderii PMR au decis sa se debaraseze de stingheritorul Roller (tot asa cum debarcata a fost si aberanta, inepta Ofelia Manole). Mastile noi ale stalinismului romanesc cereau noi politruci, noi lachei.

Nu stiu ce s-ar fi intamplat cu el daca nu murea in 1958. S-a sinucis, cum sustin unii? A murit de inima rea, ca urmare a mortii fiicei sale mai mici, Sonia, intr-un teribil accident (s-a lovit la cap cazand in bazinul din parcul sanatoriului Otopeni unde se afla internat tatal sau)?  In mod cert partidul nu mai avea nevoie de el. Ca director adjunct al Institutului de Istorie al PMR era oricum marginalizat, lucrand in subordinea unui Constantin Parvulescu, el insusi in plina dizgratie. Mi-e greu sa-mi imaginez un Roller adaptat la exigentele stalinismului national. Un Roller conlucrand cu Gh. Zaharia, Stefan Pascu, Stefan Stefanescu, Viorica Moisuc, Titu Georgescu, N. Copoiu, Gh. I. Ionita, Mircea Musat si Ion Ardeleanu. Devenise de fapt un personaj total indezirabil, o marturie vie, ori mai exact spus o relicva a obedientei infinite a celor care se voiau acum promotorii “valorilor patriotice” in raport cu Stalin si stalinismul.  Spre deosebire de cameleonul oportunist C. Ionescu-Gulian, groparul filosofiei romanesti, Roller chiar crezuse de o maniera nevrotica in misiunea sa, nu avea cum sa mimeze o pliere pe noile imperative. Stalinismul sau fusese unul structural si definitiv, nascut dintr-o pasiune totala. Era vorba de o identificare existentiala. In “Raportul Final” al Comisei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (Humanitas, 2007), numele lui Roller figureaza, cum este firesc, in dictionarul principalelor figuri ale comunismului din Romania.  Public mai jos, cu acordul autorilor,  fisa biografica a lui Mihail Roller realizata de istoricii Stefan Bosomitu si Mihai Burcea. Ea este inclusa in sectiunea “Biografiile nomenklaturii” de pe site-ul IICCMER:

http://www.crimelecomunismului.ro/ro/biografiile_nomenklaturii/#Mihail%20Roller

Mihail Roller (1908-1958). Ilegalist, unul din principalii ideologi ai stalinismului din România, adjunct al lui Leonte Răutu la Secţia de Propagandă, desemnat de partid să supravegheze ştiinţele sociale şi în special istoria. Propulsat membru al Academiei RPR, Roller a fost coordonatorul manualului unic de istorie a RPR, document plin de falsificări, devenit unul din textele obligatorii ale educaţiei şcolare în anii 1950. În martie 2011, pe site-ul www.militiaspirituala.ro a apărut un studiu biografic referitor la Mihail Roller, realizat în cooperare cu Institutul Român de Istorie Recentă. Conform informaţiilor din acest material, Mihail Roller s-a născut la data de 6 mai 1908 în comuna Buhuşi, judeţul Neamţ, într-o familie de evrei. A aderat încă din tinereţe la mişcarea comunistă. Aflat la studii, la Berlin şi mai apoi la Paris, Roller a devenit membru al Partidului Comunist German (din 1926) şi al Partidului Comunist Francez (din 1928). Reîntors în România, în 1931, Roller a devenit şi membru al PCdR, îndeplinind diferite sarcini pe linie de partid. Tot din 1931 el a devenit redactor al publicaţiei ilegale „Scânteia”. Până la declanşarea războiului, „inginerul Roller” sau „Rolea”, aşa cum apare în dosarele Siguranţei, avea să fie arestat în trei rânduri (în 1933, 1934 şi în 1938), însă niciodată nu avea să fie condamnat, din lipsă de dovezi. În 1940, Mihail Roller pleacă în Basarabia intrată sub ocupaţie sovietică, după care a fost cooptat în nucleul PCdR de la Moscova, lucrând în echipa Anei Pauker, în cadrul unei structuri create după dizolvarea Cominternului – „Institutul de Cercetare Ştiinţifică nr. 205”. Acest Institut preluase, alături de alte două Institute similare (nr. 99 şi nr. 100), activitatea Cominternului sub aceste denumiri camuflate. Institutul nr. 205 se ocupa, în principal, cu propaganda radiofonică. Tot în perioada în care se afla la Moscova, în anii războiului, se pare că Roller ar fi urmat Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Moscova. În toamna lui 1944, Roller s-a întors la Bucureşti unde a fost recrutat în aparatul de propagandă al partidului unde a urcat rapid în ierarhie. În 1947, sub redacţia lui Roller a apărut manualul de Istorie a României¸ care era prima sinteză marxistă de istorie a României. La redactarea manualului lucrase, alături de Roller, o echipă formată din Dumitru Tudor, Gh. Georgescu-Buzău şi Vasile Maciu. Ascensiunea fulminantă a lui Roller în primii ani ai comunismului era confirmată şi de alegerea, în 1949, ca membru titular al Academiei Române. El a mai contribuit semnificativ la constituirea Muzeului Româno-Rus şi a Institutului de Învăţământ Superior „Maxim Gorki”, destinat învăţământului în limba şi literatura rusă. Considerat multă vreme eminenţa cenuşie a regimului comunist în domeniul ştiinţelor sociale, Roller avea să intre pe o pantă descendentă în a doua jumătate a anilor ’50, după numirea ca prim-adjunct al directorului Institutului de Istorie a Partidului de pe lângă CC al PMR. În 1956 ajungea pe biroul lui Dej un memoriu privind situaţia istoriografiei româneşti. Semnatarii acestui memoriu, care nu era altceva decât un dur rechizitoriu la adresa tendinţelor promovate în istoriografie de către Roller, erau Andrei Oţetea, Constantin Daicoviciu şi Barbu Câmpina. Roller era acuzat de „orientare antinaţională” şi plagiat. Roller a murit pe neaşteptate. Atunci s-a spus că ar fi fost vorba despre o sinucidere, dar ipoteza nu pare a se susţine. Atât Sorin Toma cât şi Vladimir Tismăneanu susţin că Roller ar fi suferit, în realitate, un atac cerebral sau un atac de cord, care i-ar fi fost fatale. Problemele de sănătate s-au agravat în momentul Plenarei din iunie 1958, când o serie de „ilegalişti” – Constantin Doncea, Vasile Bâgu, Grigore Răceanu – erau acuzaţi de fracţionism şi excluşi din partid. Roller ştia probabil că una dintre cauzele acestei „vânători de vrăjitoare” declanşate de Dej erau şi „celebrele” şedinţe de la ISISP din 1955-1956 în care fostul ilegalist Doncea i-a minimalizat meritele lui Dej în timpul grevelor de la Atelierele „Griviţa” (1933). Odată ce „ilegaliştii” căzuseră, Roller ar fi fost următorul pe listă. (Ştefan Bosomitu, Mihai Burcea)

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Stiu ca pe la 14-15 ani am luat la citit manualul de istorie al lui Roller, dupa care nvatase taica-meu, prin ’60. Incredibil cat de infect se poate rescrie uneori istoria.

    • Istoria se rescrie continuu.

      De exemplu, in 1999 a fost normal si bine si corect sa bombardezi Yugoslavia. Intr-o zi se va trezi un istoric, care va considera ca a ucide oameni este imoral si ca sarbii nu aveau nici o vina ca sa fie omorati in casele lor, sa le fie distruse podurile, televiziunea, spitalele si scolile.

      Cine stie ce surprize ne mai ofera istoria viitoare ? Se va spune oare ca Irakul a fost innecat in sange si aruncat cu 500 de ani inapoi pentru ca cineva credea ca acolo exista arme de distrugere in masa ? sau se va spune ca acesta a fost doar un pretext pentru a pune mana pe petrol si a ii ridica pretul ?

      Exista lucruri cu referire la istoria recenta pe care azi, intr-o lume asa-zis democrata, este interzis sa le spui in public. Exista aspecte ale „istoriei oficiale” pe care nimeni nu are voie sa la puna sub semnul intrebarii sau sa le investigheze. Va vine sa credeti ca asa ceva este posibil intr-o lume civilizata in secolul XXI ? si totusi asa este.

      Ne apropiem tot mai mult de momentul cand istoria va deveni o stiinta moarta, a caror „adevaruri” decretate de cei care controleaza prezentul (deci si trecutul) nu vor putea fi puse la indoiala fara a risca inchisoarea. (Da, exista oameni care au facut recent inchisoare in Europa pentru ca s-au indoit public de dogmele istorice).

      Asa zisul „masacru de la Srebrenica” ar putea fi un obiect de studiu pentru cineva care ar vrea sa se informeze corect. Deocamdata se pot citi puncte de vedere diferite, se pot inca pune in balanta argumente si dovezi. Peste o vreme, Ministerul Adevarului va stabili numarul de morti si oricine va contesta acest „adevar” va fi dat pa mana Ministerului Iubirii.

      Asadar, istoria este (ca de obicei) scrisa de invingatori, iar crimele de la Dresda, de la Hiroshima, din Irak sau din Afganistan vor fi justificate prin „ratiuni superioare”.

      Intotdeauna mortii nostri sunt martiri, iar mortii lor sunt pagube colaterale …

      • Pentru Dresda este raspunzator Hitler (el a declansat raidurile de terorizare a civililor, el a luat decizia declansarii razboiului), iar pentru Hiroshima raspunde guvernul nipon, care a decis atacarea SUA si folosirea unor metode de lupta demne de Evul Mediu pentru apararea „sferei de coprosperitate”). Istoria scrisa de invingatorii in cel de-al doilea razboi mondial este intamplator si corecta. Istoria pe care o scria Hitler era o istorie mondiala a dominatiei poporului german, restul natiunilor urmad sa dispara…cred ca am spus tot. Opinia mea se bazeaza pe cartile istoricului Jacques de Launnay.

        • Va respect opinia si il respect si pe istoricul mentionat. Faptul ca exista si alte opinii, si alti istorici, cu alte opinii este de asemenea de respectat.

          Daca sunteti de acord cu Dresda, atunci inseamna ca este normal ca dupa ce vecinul meu imi omoara copilul, eu sa ma duc noapta in casa lui si (drept pedeapsa) sa ii omor copilul. Corect este sa fac tot ce pot pentru ca vecinul meu psihopat sa nu mai poata face rau nimanui. La fel si cu Dresda … locuitorii nu aveau nici o vina. La fel si sarbii, la fel si irakienii …

          In ceea ce priveste Hiroshima, s-a scris prea mult pe acest subiect. Exista istorici care considera ca Hiroshima si Nagasaki au fost crime de razboi.

  2. Dle Profesor : Iti raspund cu intirziere : Ghizela Vas a fost o MARE VIPERA COMUNISTA !!
    Nu cred ca l-a protejat pe olteanul ns balos A Stefan..El s-a luptat o viata sa o inlocuiasca dela Sect Int a PCR si nu a reusit ( a fost doar adjunct de sef sectie..) DAR a devenit Ministru de Externe (sic!!) adica seful ei…si si-a implinit visul..Si el alta VIPERA COMUNISTA ( m-a propus la exmatriculare de 2 ori !!). john bilco

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro