Home » Cultura »Politica & Doctrine » Citesti:

Un posedat ideologic. Cine a fost Mihail Roller?

Vladimir Tismaneanu aprilie 6, 2011 Cultura, Politica & Doctrine
8 comentarii 7,960 Vizualizari

Generatiile mai tinere n-au prea auzit despre Roller si strategia de teroare ideologica numita rollerism. Aparatele ideologice comuniste au functionat prin actiunile unor indivizi concreti, servitorii zelosi ai dogmelor marxist-leniniste. Acesti oameni au asigurat inregimentarea culturala, rusificarea ca strategie pedagogica anti-nationala, eliminarea si distrugerea elitelor intelectuale din scoli si facultati, lichidarea mostenirilor spirituale democratice si impunerea pseudo-valorilor drept repere inconturnabile ale “noii civilizatii”. Acesti oameni au fost arhitectii utopiei. Intre ei, Mihail Roller a jucat un rol cu deosebire nefast. Degradarea si distrugerea stiintelor umane in Romania nu s-a limitat insa la acea perioada. Noii rolleri (Musat, Ardeleanu, Tudosescu, Achitei, Panzaru, Stroia, Boboc, Aculin Cazacu, N. Gogoneata, Radu Pantazi, Al. Tanase, Gh. Al. Cazan, Aurelian Bondrea, Eugen Florescu, activistii de la “Directia Predarii Stiintelor Sociale” din Ministerul Educatiei, consilierii lui Mihnea Gheorghiu la “Academia de Stiinte Sociale si Politice”, vehementii “ateisti stiintifici”, doctrinarii “normelor eticii si echitatii socialiste” si ai “socialismului stiintific”, esteticienii, eticienii, istoricii, sociologii de serviciu) au continuat sa faca ravagii in campul spiritului. Au fost de fapt, in pofida proclamatiilor lor pseudo-patriotice, urmasii fideli ai celui care a agresat cultura romaneasca in anii stalinismului dezlantuit.

Gheorghe Gheorghiu –Dej care a condus delegaţia R.P.R. la funeraliile lui I.V.Stalin; pe aeroportul Băneasa la înapoierea de la Moscova. Sunt de faţă: S. Burghieli, L. Răutu, A. I. Leontiev, Mihail Roller, Petre Lupu, Racă Vidraşcu, Ghizele Vass.(11 martie 1953).

Fototeca Online a comunismului romanesc
Arhivele Nationale ale Romaniei si IICCMER,

Cota: 19 (18)/1953

I se spunea “controller”. Maniac al puritatii ideologice, obsedat de intarirea vigilentei pe “frontul istoric”, un impostor propulsat in fruntea lumii academice romanesti, Roller a fost, ca si Trofim Lâsenko in biologia sovietica, un şarlatan. Asemeni geneticienilor sovietici terorizati de Lâsenko si banda sa, istoricii romani tremurau de groaza lui Roller si a ciracilor sai. Nu a ramas in urma sa macar un text care sa poata fi citat drept contributie stiintifica. Au ramas in schimb amintirile unor destine zdrobite, memoria campaniilor delirante de demascare a variilor “devieri” de la linia jdanovista. A ramas “Manualul unic de Istorie a RPR”, o sinteza grotesca de falsificari, mistificari si minciuni crase. Evident, actiunile distructive ale lui Roller n-ar fi fost posibile fara sprijinul primit din partea conducerii supreme a PMR: Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Iosif Chisinevschi, Miron Constantinescu, dar mai ales Leonte Rautu (cu care a fost prieten personal), au fost cei care i-au permis lui Roller sa-si desfasoare sinistrele operatii.  Nu numai ca l-au tolerat, dar l-au si incurajat in ale sale defulari isteroide. Roller a fost instrumentul voluntar si pervers al unei politici deliberate de anihilare a traditiei europene, pro-occidentale din stiintele umane. In timp ce Roller trona in fruntea sectorului stiinta al Sectiei de Propaganda condusa de Rautu, fiind de fapt mana dreapta a inchizitorului en titre al culturii romanesti, marele psiholog Nicolae Margineanu, un veritabil democrat, era supus calvarului din inchisori (recomand aici rascolitorul film documentar “Amfiteatre si inchisori. Un psiholog in temnitele comuniste”, comentariu de Marta Petreu, regia de Nicolae Margineanu, fiul profesorului). Nu mai vorbesc de martiriul suferit de atatia istorici, filosofi, sociologi, critici literari etc  Cine crede ca Securitatea a actionat vreodata autonom, de capul ei, se inseala amarnic. Toate deciziile importante, selectia cazurilor care urmau sa fie “rezolvate” prin tortura, prin anihilare fizica si morala, era intotdeauna prerogativa indiscutabila a aparatului de partid, in cazul de fata al Sectiei de Propaganda in care activa cu diabolica patima Mihail Roller.  Cand maurul Roller devenise incomod, dupa ce-si indeplinise cu prisosinta macabra datorie, dupa ce in februarie 1956, Congresul al XX-lea al PCUS lansase de-stalinizarea, liderii PMR au decis sa se debaraseze de stingheritorul Roller (tot asa cum debarcata a fost si aberanta, inepta Ofelia Manole). Mastile noi ale stalinismului romanesc cereau noi politruci, noi lachei.

Nu stiu ce s-ar fi intamplat cu el daca nu murea in 1958. S-a sinucis, cum sustin unii? A murit de inima rea, ca urmare a mortii fiicei sale mai mici, Sonia, intr-un teribil accident (s-a lovit la cap cazand in bazinul din parcul sanatoriului Otopeni unde se afla internat tatal sau)?  In mod cert partidul nu mai avea nevoie de el. Ca director adjunct al Institutului de Istorie al PMR era oricum marginalizat, lucrand in subordinea unui Constantin Parvulescu, el insusi in plina dizgratie. Mi-e greu sa-mi imaginez un Roller adaptat la exigentele stalinismului national. Un Roller conlucrand cu Gh. Zaharia, Stefan Pascu, Stefan Stefanescu, Viorica Moisuc, Titu Georgescu, N. Copoiu, Gh. I. Ionita, Mircea Musat si Ion Ardeleanu. Devenise de fapt un personaj total indezirabil, o marturie vie, ori mai exact spus o relicva a obedientei infinite a celor care se voiau acum promotorii “valorilor patriotice” in raport cu Stalin si stalinismul.  Spre deosebire de cameleonul oportunist C. Ionescu-Gulian, groparul filosofiei romanesti, Roller chiar crezuse de o maniera nevrotica in misiunea sa, nu avea cum sa mimeze o pliere pe noile imperative. Stalinismul sau fusese unul structural si definitiv, nascut dintr-o pasiune totala. Era vorba de o identificare existentiala. In “Raportul Final” al Comisei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (Humanitas, 2007), numele lui Roller figureaza, cum este firesc, in dictionarul principalelor figuri ale comunismului din Romania.  Public mai jos, cu acordul autorilor,  fisa biografica a lui Mihail Roller realizata de istoricii Stefan Bosomitu si Mihai Burcea. Ea este inclusa in sectiunea “Biografiile nomenklaturii” de pe site-ul IICCMER:

http://www.crimelecomunismului.ro/ro/biografiile_nomenklaturii/#Mihail%20Roller

Mihail Roller (1908-1958). Ilegalist, unul din principalii ideologi ai stalinismului din România, adjunct al lui Leonte Răutu la Secţia de Propagandă, desemnat de partid să supravegheze ştiinţele sociale şi în special istoria. Propulsat membru al Academiei RPR, Roller a fost coordonatorul manualului unic de istorie a RPR, document plin de falsificări, devenit unul din textele obligatorii ale educaţiei şcolare în anii 1950. În martie 2011, pe site-ul www.militiaspirituala.ro a apărut un studiu biografic referitor la Mihail Roller, realizat în cooperare cu Institutul Român de Istorie Recentă. Conform informaţiilor din acest material, Mihail Roller s-a născut la data de 6 mai 1908 în comuna Buhuşi, judeţul Neamţ, într-o familie de evrei. A aderat încă din tinereţe la mişcarea comunistă. Aflat la studii, la Berlin şi mai apoi la Paris, Roller a devenit membru al Partidului Comunist German (din 1926) şi al Partidului Comunist Francez (din 1928). Reîntors în România, în 1931, Roller a devenit şi membru al PCdR, îndeplinind diferite sarcini pe linie de partid. Tot din 1931 el a devenit redactor al publicaţiei ilegale „Scânteia”. Până la declanşarea războiului, „inginerul Roller” sau „Rolea”, aşa cum apare în dosarele Siguranţei, avea să fie arestat în trei rânduri (în 1933, 1934 şi în 1938), însă niciodată nu avea să fie condamnat, din lipsă de dovezi. În 1940, Mihail Roller pleacă în Basarabia intrată sub ocupaţie sovietică, după care a fost cooptat în nucleul PCdR de la Moscova, lucrând în echipa Anei Pauker, în cadrul unei structuri create după dizolvarea Cominternului – „Institutul de Cercetare Ştiinţifică nr. 205”. Acest Institut preluase, alături de alte două Institute similare (nr. 99 şi nr. 100), activitatea Cominternului sub aceste denumiri camuflate. Institutul nr. 205 se ocupa, în principal, cu propaganda radiofonică. Tot în perioada în care se afla la Moscova, în anii războiului, se pare că Roller ar fi urmat Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Moscova. În toamna lui 1944, Roller s-a întors la Bucureşti unde a fost recrutat în aparatul de propagandă al partidului unde a urcat rapid în ierarhie. În 1947, sub redacţia lui Roller a apărut manualul de Istorie a României¸ care era prima sinteză marxistă de istorie a României. La redactarea manualului lucrase, alături de Roller, o echipă formată din Dumitru Tudor, Gh. Georgescu-Buzău şi Vasile Maciu. Ascensiunea fulminantă a lui Roller în primii ani ai comunismului era confirmată şi de alegerea, în 1949, ca membru titular al Academiei Române. El a mai contribuit semnificativ la constituirea Muzeului Româno-Rus şi a Institutului de Învăţământ Superior „Maxim Gorki”, destinat învăţământului în limba şi literatura rusă. Considerat multă vreme eminenţa cenuşie a regimului comunist în domeniul ştiinţelor sociale, Roller avea să intre pe o pantă descendentă în a doua jumătate a anilor ’50, după numirea ca prim-adjunct al directorului Institutului de Istorie a Partidului de pe lângă CC al PMR. În 1956 ajungea pe biroul lui Dej un memoriu privind situaţia istoriografiei româneşti. Semnatarii acestui memoriu, care nu era altceva decât un dur rechizitoriu la adresa tendinţelor promovate în istoriografie de către Roller, erau Andrei Oţetea, Constantin Daicoviciu şi Barbu Câmpina. Roller era acuzat de „orientare antinaţională” şi plagiat. Roller a murit pe neaşteptate. Atunci s-a spus că ar fi fost vorba despre o sinucidere, dar ipoteza nu pare a se susţine. Atât Sorin Toma cât şi Vladimir Tismăneanu susţin că Roller ar fi suferit, în realitate, un atac cerebral sau un atac de cord, care i-ar fi fost fatale. Problemele de sănătate s-au agravat în momentul Plenarei din iunie 1958, când o serie de „ilegalişti” – Constantin Doncea, Vasile Bâgu, Grigore Răceanu – erau acuzaţi de fracţionism şi excluşi din partid. Roller ştia probabil că una dintre cauzele acestei „vânători de vrăjitoare” declanşate de Dej erau şi „celebrele” şedinţe de la ISISP din 1955-1956 în care fostul ilegalist Doncea i-a minimalizat meritele lui Dej în timpul grevelor de la Atelierele „Griviţa” (1933). Odată ce „ilegaliştii” căzuseră, Roller ar fi fost următorul pe listă. (Ştefan Bosomitu, Mihai Burcea)

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "8 comments" on this Article:

  1. alex spune:

    Stiu ca pe la 14-15 ani am luat la citit manualul de istorie al lui Roller, dupa care nvatase taica-meu, prin ’60. Incredibil cat de infect se poate rescrie uneori istoria.

    • Petronius. spune:

      Istoria se rescrie continuu.

      De exemplu, in 1999 a fost normal si bine si corect sa bombardezi Yugoslavia. Intr-o zi se va trezi un istoric, care va considera ca a ucide oameni este imoral si ca sarbii nu aveau nici o vina ca sa fie omorati in casele lor, sa le fie distruse podurile, televiziunea, spitalele si scolile.

      Cine stie ce surprize ne mai ofera istoria viitoare ? Se va spune oare ca Irakul a fost innecat in sange si aruncat cu 500 de ani inapoi pentru ca cineva credea ca acolo exista arme de distrugere in masa ? sau se va spune ca acesta a fost doar un pretext pentru a pune mana pe petrol si a ii ridica pretul ?

      Exista lucruri cu referire la istoria recenta pe care azi, intr-o lume asa-zis democrata, este interzis sa le spui in public. Exista aspecte ale “istoriei oficiale” pe care nimeni nu are voie sa la puna sub semnul intrebarii sau sa le investigheze. Va vine sa credeti ca asa ceva este posibil intr-o lume civilizata in secolul XXI ? si totusi asa este.

      Ne apropiem tot mai mult de momentul cand istoria va deveni o stiinta moarta, a caror “adevaruri” decretate de cei care controleaza prezentul (deci si trecutul) nu vor putea fi puse la indoiala fara a risca inchisoarea. (Da, exista oameni care au facut recent inchisoare in Europa pentru ca s-au indoit public de dogmele istorice).

      Asa zisul “masacru de la Srebrenica” ar putea fi un obiect de studiu pentru cineva care ar vrea sa se informeze corect. Deocamdata se pot citi puncte de vedere diferite, se pot inca pune in balanta argumente si dovezi. Peste o vreme, Ministerul Adevarului va stabili numarul de morti si oricine va contesta acest “adevar” va fi dat pa mana Ministerului Iubirii.

      Asadar, istoria este (ca de obicei) scrisa de invingatori, iar crimele de la Dresda, de la Hiroshima, din Irak sau din Afganistan vor fi justificate prin “ratiuni superioare”.

      Intotdeauna mortii nostri sunt martiri, iar mortii lor sunt pagube colaterale …

      • cir spune:

        Pentru Dresda este raspunzator Hitler (el a declansat raidurile de terorizare a civililor, el a luat decizia declansarii razboiului), iar pentru Hiroshima raspunde guvernul nipon, care a decis atacarea SUA si folosirea unor metode de lupta demne de Evul Mediu pentru apararea “sferei de coprosperitate”). Istoria scrisa de invingatorii in cel de-al doilea razboi mondial este intamplator si corecta. Istoria pe care o scria Hitler era o istorie mondiala a dominatiei poporului german, restul natiunilor urmad sa dispara…cred ca am spus tot. Opinia mea se bazeaza pe cartile istoricului Jacques de Launnay.

        • Petronius. spune:

          Va respect opinia si il respect si pe istoricul mentionat. Faptul ca exista si alte opinii, si alti istorici, cu alte opinii este de asemenea de respectat.

          Daca sunteti de acord cu Dresda, atunci inseamna ca este normal ca dupa ce vecinul meu imi omoara copilul, eu sa ma duc noapta in casa lui si (drept pedeapsa) sa ii omor copilul. Corect este sa fac tot ce pot pentru ca vecinul meu psihopat sa nu mai poata face rau nimanui. La fel si cu Dresda … locuitorii nu aveau nici o vina. La fel si sarbii, la fel si irakienii …

          In ceea ce priveste Hiroshima, s-a scris prea mult pe acest subiect. Exista istorici care considera ca Hiroshima si Nagasaki au fost crime de razboi.

  2. Octavian spune:

    Hiper longeviva tovarasa Ghizela Vass este cumva ruda cu actuala hiperactiva doamna consiliera Vass? Asa de curiozitate.

  3. John Bilco spune:

    Dle Profesor : Iti raspund cu intirziere : Ghizela Vas a fost o MARE VIPERA COMUNISTA !!
    Nu cred ca l-a protejat pe olteanul ns balos A Stefan..El s-a luptat o viata sa o inlocuiasca dela Sect Int a PCR si nu a reusit ( a fost doar adjunct de sef sectie..) DAR a devenit Ministru de Externe (sic!!) adica seful ei…si si-a implinit visul..Si el alta VIPERA COMUNISTA ( m-a propus la exmatriculare de 2 ori !!). john bilco



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)