Home » Analize »Cultura »Dosar Stalin »Societate/Life » Citesti:

VIDEO Strigoi in stalinism. Si despre revizionismul marxist. O discutie cu Vladimir Tismaneanu si Marius Stan

contributors iunie 15, 2014 Analize, Cultura, Dosar Stalin, Societate/Life
10 comentarii 2,048 Vizualizari

Comunistii stalinisti isi mumifica conducatorii dupa care ii venereaza cu religiozitate. Este un obicei larg raspandit menit sa asigure o continuitate a stalinismului, stalinism pe care Isaac Deutscher il definea ca pe un amestec de marxism si magie primitiva. Despre aceaste lucruri, dar si despre revizionismul marxist, si despre marxistii romani am vorbit cu Valdimir Tismaneanu si Marius Stan. Prilejul discutiei a fost aparitia cartii “Dosar Stalin. Genialissimul Generalism”, o carte nascuta dintr-un proiect Contributors.ro.

Este un proiect care continua si la care au luat parte pana acum: Ioan Stanomir, Bogdan Iacob, Luminita Marcu, Adrian Cioflanca, Cristian Vasile, Doina Jela, Alexandru Gussi, Corina Dobos.

“Dosar Stalin. Genialissimul Generalism”, de Vladimir Tismaneanu si Marius Stan, editura Curtea veche, colectia Constelatii, iunie, 2014

Idei din discutie:

Despre titlul cartii. “Genialissimul Generalisim” este de fapt titlul unui articol aparut pe Contributors.ro. Genialissim pentru ca I s-a spus mereu geniul omenirii progresiste, farul cunoasterii umane, prietenul copiilor. Aveam sa constat dupa aparitia articolului ca termenul de “genialissim” aparea la scriitorul sovietic, acum rus, Vladimir Voinovici. Poate ca termenul era cumva in subconstientul meu, poate il citisem cu ani in urma.

Revizionism marxist, marxiologie si ganditori marxisti romani. Acum 20 de ani, incepea prietenia mea cu Horia-Roman Patapievici. Era chiar la inceputul New Europe College, de la infiintarea caruia se implinesc in aceste zile douazeci de ani. Ne-am intalnit atunci in prima cladire a NEC-ului. Ne-am dus apoi la un bistro,  ne pregatea sa comandam, iar Horia Roma Patapeivici in loc sa-si aleaga salata, era framantat de intrebarea de ce nu a existat revizionism marxist in Romania. O intrebare la care nu ma asteptam. L-am intrebat, “Pe tine te preocupa chestiunile acestea?”. “Sigur, l-am citit pe Georg Lukacs…” Dupa ani de zile am constatat ca nu numai Patapievici citise astfel de autori.

Intrebarea despre revizionism deschide volumul de fata, vorbim despre asta in dialogul meu “transatlantic” cu Marius Stan – eu eram la Washington, el era la Cracovia. Marxisti au existat in Romania, fara indoiala, in Romania. Dar, intrebarea este daca au existat marxologi, oameni pe care sa-I consideri cu adevarat specialisti in  “textele sacre” ale lui Marx si in exgeza post-marxiana. Au fost foarte putini. In marxologie se face distinctia intre ceea ce a spus Marx – acestea sunt textele marxiene -, apoi, textele marxiste in care intra toate textele interpretilor si vulgata marxista, de la Stalin la…, si in fine vorbim de marxiologie in care intra de pilda textele lui Leszek Kołakowski. El pleaca ca un filosof marxist, o rupe cu marxismul, devine un revizionist marxist, apoi devine un socialist democratic, largeste paleta dincolo de Karl Marx in directia marilor ganditori ai stangii democratice si ai umanismului, recupereaza de pilda traditia ereziarha din istoria crestinismului – are cartea „Crestini fara biserica” despre marile erezii medievale – evolueaza spre post-marxism si in final spre anti-marxism.  Este un drum pe care nu l-am intalnit la nici o figura importanta a gandirii politice, metafizice romanesti.  Existau specialisti in Marx. Ion Ianosi era un specialist, Nicolae Tertulian, exista si un grup de marxisti clujeni. Henry Wald, de asemenea, cel despre care vorbim in carte pe larg. Gabriel Liiceanu a scris foarte frumos despre Ricu Wald in exercitiile sale de admiratie. Tot Gabriel Liiceanu, in „ Dragul meu turnator” ii face un portret formidabil lui Imre Toth care nu stiu cat de marxist era, dar fusese comunist, si inca ce comunist, crezuse total in utopia comunista si poate si in utopia marxista. Era un om foarte serios.

Marius Stan: Primul meu text din „Dosarul Stalin” este scris chiar pe 5 martie, anul trecut, cand se implineau 60 de ani de la moartea lui Stalin si vorbeste despre acest revizionim marxist. Odata cu moartea lui Stalin se produce o ruptura epistemica in studiile de sovietologie in Statele Unite si in Europe occidentala. Citez cativa autori care reflecta acest lucru, pretext pentru o discutie mai larga in spatiul romanesc. Este o carte care reproblematizeaza structura anatomica a ceea ce a insemnat totalitarismul sovietic stalinist.

Cuvintele aveau consecinte, totalitarismul a functionat din punct de vedere politic sinusoidal, adica au fost perioade in care menghina ideologica era mai stransa sau mai relaxata, iar cuvintele hermeneutilor aveau consecinte nu numai pentru autorii lor.

Vladimir Tismaneanu: Ceea ce aduce nou dezbaterea din „Dosarul Stalin”? Este cred prima lucrare in romaneste care este simultan o incercare sintetica de sovietologie si marxiologie. In aceasta carte avem de-a face cu sovietologie aplicata iar Marius Stan este indragostit de istoria ideilor. Punctele noastre forte sunt momentele nevralgice din istoria intelectuala, este o incercare de a raspunde la intrebarea de ce  aceasta patologie care a fost comunismul?

Despre mausolee, mumii si stafii in comunism.

Marius Stan: Este vorba despre o simbolistica speciala, ar trebui sa intram adanc  in antropologie si as trimite ca cartea scrisa de Katherine Verdery „Viața politică a trupurilor moarte”. De multe ori un personaj mort fiind devine altfel relevant in contexte ulterioare succesive. In comunism este si o incercare de a asigura o continuitate.  Chiar daca liniile si directile politice se schimba mumiile sunt un semn de continuitate.  O contiuitate care se intrepatrunde cu un sentiment religios, a te duce la aceste mausolee ca la moastele unor „sfinti politici”, a le aduce omagii procesual, ritual confirma faptul ca te afli sub autoritatea lor tutelara.

Vladimir Tismaneanu: Cuvantul cheie in ceea ce aspus Marius este „confirmarea”, exact cum la catolici exista „confirmare”, iar la evrei Bar Mitzvah, momentul maturitatii.  Sa vedem ce o sa se intample cu Castro, sa vedem daca o sa fie mumificat.

La moartea lui Lenin s-a dus o lupta in conducerea bolsevica despre ce o sa se intample cu trupul lui Lenin, sotia sa s-a opus si la fel surorile lui mumificarii. Au fost oameni care au spus, e o nebunie, este opusul rationalismului scientist care sta la baza marxismului, nu suntm mistici. Un sovietolog, fata de care si Marius si eu avem destule rezerve, Isaac Deutscher, a spus insa un lucru foarte important, la Stalin este de fapt o combinatie intre marxism si magie primitiva. El semnaleaza un punct esential de discontinuitate intre Lenin si Stalin, Lenin nu ar fi acceptat sub nici o forma mumificarea lui Karl Marx. Nu i-ar fi trecut prin cap. Hannah Arendt spune la un moment dat ca Rosa de Luxemburg, Lenin, Kautsky, Bernstein – eu l-as adauga pe Gherea – apartin unui trib centro-european cosmopolit, deschis. Lenin pana in 1917. El era totusi impregnat cu iluminism, din iluminism nu ajungi la mumii, este opusul intregului cult liturgic al mumiei.

„Manifestul comunist”, oricum l-am citi, nu se opune democratiei, desi este un text anti-liberal, contra drepturilor cetatenilor asa cum erau definite de liberalism.  Se vrea acolo un maxim de democratie, nu un minim de democratie. Dar, se presupunea ca comunismul va invinge acolo unde liberalismul si-a atins apogeul, nu in tari unde liberalismul nici nu se nascuse, precum Rusia, China , Cambogia, Cuba etc.

Gramsci in caietele scrise in inchisoare vorbeste foarte clar de doua nivele, masele si elita. Este un filosof politic foarte elitist. Fusese scolit la scoala sociologica italiana, Pareto , Mosca, si Croce ca filosofie. Si in aceasta viziune foarte elitista el spune ca superstitiile maselor pot fi utilizate de catre elite, dar elitele nu devin ele insele superstitioase.  Stalinismul este de fapt o simplificare hiper-superstitioasa a unor fragmente decontextualizate din traditia marxista, cum spunea Marius mai devreme, si recompuse mai apoi, re-cusute. Stalin il citise bine pe Machiavelli. Notele lui despre Machiavelli sunt foarte interesante.

Veterana militantă Lazurkina a luat cuvântul şi a relatat ca în anii deportării sale în lagărele staliniste, a păstrat mereu legătura cu Lenin: “Îl port întotdeauna pe Ilici în suflet, întotdeauna, tovarăşi, şi chiar în momentele cele mai dificile singurul lucru care m-a ajutat să rezist a fost că îl aveam pe Ilici în inimă, că mă puteam consulta cu el despre ceea ce trebuia să fac. (Aplauze). M-am consultat cu Ilici ieri. Era ca şi cum ar fi fost viu, stătea în faţa mea şi mi-a spus: “este neplăcut pentru mine să mă aflu lângă Stalin, cel care a dăunat atât de mult partidului” (Aplauze furtunoase, îndelungate).” - fragment din carte

Vladimir Tismaneanu: Dora Abramovna Lazurkina era o veterana bolsevica intrata in partidul bolsevic prin 1902, a fost arestata in timpul Marii Terori, a fost deportata si a supravietuit prin „spiritism”, stand de vorba cu Vladimir Ilici care era mort din 1921.

Am putea intitula discutia noastra strigoiul lui Lenin. Tematica strigoiului este foarte prezenta in comunism. Dupa luarea de cuvant a tovarasei Lazurkina s-a publicat hotararea cu privire la – atentie la tonul religios – „stramutarea ramasitelor pamantesti” ale lui I. V Stalin din Mausoleul lui V. I. Lenin – de parca ar fi putut sa fie ramasite ceresti, infernale… Dupa care vine a doua hotarare privind schimbarea numelui mausoleului din Mausoleul lui V.I. Lenin si I.V. Stalin, in Mausoleul doar al lui V. I. Lenin.

Lupta continua. In fiecare an exista propuneri de desfiintare a mausoleului, insa mumia lui Lenin tot acolo se afla, cu aceiasi doi soldati in fata, cu vizitatori care vin sa vada chipul pergamentos al „vulturului revolutiei”. Iar din punctul de vedere al lui Putin, mausoleul trebuie sa ramana acolo. Sa nu uitam ca Valdimir Putin este copilul culturii politice a KGB-ului, iar KGB este uramsa a ceea ce s-a numit Comisia Extraordinara de Lupta impotriva Contrarevolutiei, pe scurt CEKA, infiintata de Lenin. Aici este o continuitate. Cand Putin spune ca desfiintarea Uniunii Sovietice a fost cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului al XX-lea nu este un simplu joc lingvistic. El o crede sincer si actioneaza in consecinta.

Despre carte:

Cartea de faţă se naşte din provocările unei istorii tragice şi din energia luminoasă a unui dialog intelectual. Pornind de la Stalin şi umbra sa, recuperând moştenirea traumatică a trecutului recent, Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan gândesc un discurs în egală măsură arheologic şi pedagogic. Peste Atlantic se ţese o punte de amintiri, de evocări şi de judecăţi articulate din unghiul libertăţii. Dosar Stalin. Genialissimul generalissim apare în anul în care Rusia lui Putin retrezeşte demonii sovietici. Analiza intelectuală îşi dovedeşte forţa anticipativă.

Ioan Stanomir

Totalitarismul e încă un subiect de mare actualitate în România. O demonstrează paginile scrise de Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan, la şase decenii de la moartea lui Stalin. Nu, nu veţi citi un discurs funebru, ci o explicaţie a felului în care ideile politice au fabricat crime!

Cristian Preda

Într-o lume în care cântecele de sirenă ale comunismului contondent găsesc tot mai multe urechi obediente, rolul intelectualului critic e mai important ca oricând. Cartea lui Vladimir Tismăneanu şi a lui Marius Stan îşi îndeplineşte, şi din acest punct de vedere, cu prisosinţă, menirea: aceea de a atrage atenţia asupra capcanelor istoriei. Când criminalul sociopat Lenin redevine un „far luminos“ pentru mulţi adepţi ai utopiei egalitariste, autorii propun o revenire la raţiune, argument şi document. Ei demonstrează peremptoriu că n-a existat niciodată un umanism al comunismului, al fascismului ori nazismului. Discursul lor se revendică unei tradiţii strălucite a intelectualului angajat, o direcţie de maximă respectabilitate civică şi morală, ilustrată de mari nume precum Danilo Kiš, Václav Havel, Monica Lovinescu ori Hannah Arendt — adică acea pleiadă a oamenilor curajoşi de la care avem datoria să învăţăm ce înseamnă a trăi în adevăr.

Mircea Mihăieş

Puteti comanda cartea “Dosar Stalin” cu autograful celor doi autori de pe Giftbooks.ro

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. dusu spune:

    cum ash putea deosebi un comunist stalinist de un comunist ?

    • victor L spune:

      Citind (pentru ca din experienta nu iti doresc :P )
      Ca reper: vezi comunstii jugoslavi si comunstii romani.
      In mare luati: tot un dreaq. Criminali.
      Parerea mea.

  2. T.B. spune:

    Am mai spus-o si revin:
    Ma deranjeaza ideea – chiar daca doar subinteleasa – ca unul ca Stalin ar fi fost un criminal sanguinar, care-i trimitea la moarte pe posibilii concurenti doar din teama de a nu pierde el puterea, sau care trimitea in lagare ori la moarte mase de oameni dintr-o pornire patologica.
    Am convingerea ca o facea din credinta ca numai astfel va putea garanta infaptuirea societatii pe care el o considera ideala, ca altfel opera caruia el si Lenin isi daruisera viata se va narui. Sa nu uitam ca Stalin, inclusiv in anii puterii lui absolute, ducea o viata austera.
    Cred ca pozitia noastra azi trebuie sa fie aceasta: sa demonstram cat de gresita a fost credinta acelor oameni care au imbratisat totalitarismul, care l-au ascultat orbeste pe Stalin sau pe Dej, care nu au vazut ca sacrificiile lor sau ale celor carora ei le cereau, la randul lor, sacrificii erau sortite in final esecului, asa cum practica a demonstrat.
    Incercarea de a duce explicatiile spre domeniul patologicului are ca rezultat lipsa de credibilitate a demersului. Ma refer, bineinteles, la comunistii cu puternice convingeri, nu la oportunistii sau lichelele de care s-au servit din pragmatism.
    O explicatie care sa porneasca de la patologic poate fi data in cazul ultimei parti a perioadei Ceausescu, dar asta nu trebuie generalizat la toti conducatorii comunisti.
    Altceva: nu mi-ar fi deloc mila daca, de ex., un guvern ce ar urma dupa cel actual ar trimite la puscarie si ar confisca prin lege averile tuturor baronilor politici actuali, fiind convins ca respectivele averi au fost, toate, dobandite exclusiv prin rapt. Poate ca astfel de ganduri si sentimente avea si unul ca Stalin si, in acest sens, il inteleg.

    • iosiP spune:

      Citez din prezentarea cartii (pe Giftbooks.ro):
      “Nu, nu veti citi un discurs funebru, ci o explicatie a felului in care ideile politice au fabricat crime!”

      Prin urmare, nu este vorba de teama de concurenta ci despre exact ceea ce ati remarcat:
      “Am convingerea ca o facea din credinta ca numai astfel va putea garanta infaptuirea societatii pe care el o considera ideala, ca altfel opera caruia el si Lenin isi daruisera viata se va narui.”

      Dar asta nu justifica crimele, decat intr-un creier afectat de patologie: a ucide in masa spre binele maselor nu poate fi explicat in contextul rationalitatii, asa cum o cunoastem!

    • dusu spune:

      unde se termina normalul si incepe patologicul ; cred ca ar fi o dezbatere filozofica.
      un om lins in cur o viatza sigur ishi pierde capul(simtzul realitatzii) !,fie el si cel mai bun fiu al poporului
      citzi din comunistii rumini au avut convingeri comuniste si citzi sint lichele oportuniste s a putut vedea incepind chiar din acel decembrie 89.
      ” un guvern ce ar urma dupa cel actual ar trimite la puscarie si ar confisca prin lege averile …Poate ca astfel de ganduri si sentimente avea si unul ca Stalin ” astfel de sentimente au avut totzi comunistii,cel putzin la nivel declarativ: ei clasa exploatatzilor impotriva exploatatorilor si uite ca au reushit sa invinga ! azi ei e moshieri !
      ei,daca se va continua in acelashi mod,oare se va asheza vreodata acea societate ?

      • iosiP spune:

        “un om lins in cur o viatza sigur ishi pierde capul(simtzul realitatzii) !”

        Legatura dintre cur si cap ar merita studiata, posibil sa fie marea explicatie a istoriei!
        Oricum, anatomic vorbind exista doar o legatura de locatie: ceea ce se consuma prin gaura (principala) din cap (re)iese prin cea din cur. Si-acum o intrebare: oare un sut in cur nu ne (re)aduce mintile la cap?

  3. GigiM spune:

    Simplu, aia stalinisti sunt imbalsamati: http://www.imdb.com/title/tt0859163/
    Plus ca stalin mai bantuie prin unele locuri (vezi Crimeea sau Teleorman).

    • iosiP spune:

      In Teleorman nu bantuie Stalin, ci Staninskaia!
      La fel de nocive, doar ca a doua mai poate fi tratata.

  4. doru spune:

    Puterea absolută, puterea care își arogă dreptul de a dispune de dreptul la viață a supușilor fără nici-o restricție din afară, face posibilă, ca formă de apărare, de autoconservare, apariția în subteranele conștientului uman, dar și a conștiinței, a magiei. Este o formă abisală de autoapărare, dar și o justificare irațională a sistemului care face posibilă puterea absolută, în condițiile în care rațiunea umană nu o poate justifica, nici măcar atunci când apelează la formele ei religioase, de orice fel ar fi acestea. De aici cred, sau, măcar, în parte, și apariția îmbălsămării a „celor mai iubiți fii ai patriei„. Este, într-un fel, asemănătoare cu acel fenomen care se produce între călău și victimă, când în timpul unei torturi îndelungate, în victimă apare și se dezvoltă o iubire paroxistică față de călău. Acest fenomen, experiment de laborator, aș zice, fiind cunoscut de multă vreme. Cât se poate vorbi de patologie sau de o patologie colectivă raportată la însușirea omului de a se proiecta magic sau în zonele magiei, nu am căderea să-mi dau o părere.
    Este absolut necesar recursul la aceste mumii, sau pe cale să fi devenit mumii în condițiile în care avem, încă în viață aici, și cu pui, înalți tovarăși care au un apetit nestins pentru formol.

  5. Mircea Lutic spune:

    Ce e interesant e ca sunt multi care cred in Basescu si sunt multi care sunt contra lui Basescu. La fel (probabil) si cu Ponta. N-am prea auzit insa oameni care sa-si expuna credinta in socialism sau liberalism – chiar daca folosesc aceste cuvinte destul de des.

    Impresia mea e ca in zonele unde industrializarea a ajuns prin copiere majoritatea crede mai degraba in idoli decat in idei. Politicienii din prima linie sunt idoli pozitivi sau negativi dar idoli. Nu expun o ideologie si nici oamenii nu par sa aprecieze exponenti.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)