Home » Analize »Cultura »Politica & Doctrine »Reactie rapida »Societate/Life » Citesti:

Žižek vs Peterson, sau măcelul ideologic care n-a mai fost

Sorin Ionita aprilie 21, 2019 Analize, Cultura, Politica & Doctrine, Reactie rapida, Societate/Life
43 comentarii 7,285 Vizualizari

Aveam o bănuială de cum va decurge alaltăieri “dezbaterea secolului” despre Marxism vs Capitalism, adică cea între Slavoj Žižek  (un fel de Ţuţea marxist, histrionic, exhibiţionist, vedetă a campusurilor şi conferinţelor publice) şi Jordan Peterson (autor de self-help books cu vagi idei de conservatoare, dar pe care stânga radicală îl denunţă drept fascist sub acoperire, după cum îi e obiceiul cu tot ce cade la dreapta de centru), anunţată ca mare încleştare ideologică. Pentru cine nu ştie, cei doi s-au tot provocat luni de zile prin presă precum George Foreman şi Muhammad Ali pentru meciul de box Rumble in the jungle, iar la dezbaterea asta, ţinută la centrul Sony din Toronto, deci pe terenul lui Peterson, s-au vândut bilete pe bani grei.

Bănuiala mi s-a confirmat: amândoi au zis chestii de bun simţ, pe alocuri interesante şi s-au contrazis marginal şi neimportant, deşi în special datorită lui Žižek  (inevitabil) discuţia a avut atâtea paranteze şi devieri încât firul logic se pierdea şi nu era deloc clar cine ce vrea să spună. Pe tema centrală au căzut de acord că sunt ceva probleme cu capitalismul, dar până una alta variantă mai bună de organizare n-avem.

Peterson a demontat argumentat Manifestul Partidului Comunist (de Marx&Engels), ceea ce deja e treabă standard, necontroversată, deci nu-i greu de făcut bine şi structurat. Ca atare Žižek nici n-a încercat să apere Manifestul, că nu prea ai ce apăra, şi spre surpriza mea s-a abţinut de la sofisme extravagante. În schimb a vorbit chestii diverse în stilul lui dezlânat, greu de urmărit pe fond dar plin de bons mots şi paradoxuri cât să facă deglutiţia mai plăcută (adică gen Ţuţea), cu tricoul lălâu şi ţurloaiele la vedere ca să-l venereze în continuare groupies din studenţime, deoarece, vorba aia, are şi revoluţia manierismele ei. Chiar când nu mai e nici o revoluţie şi au rămas doar manierismele.

Evident, slovenul are lecturi mai solide decât canadianul şi orice excurs serios prin bibliografie pune pe al doilea în dificultate. Faină a fost de exemplu întrebarea lui Žižek, relevantă pentru toţi propagandiştii conservatori care vehiculează etichete precum “liberal-marxist” sau “sexo-marxist” în sus şi în jos, aplicându-le pe tot ce nu intră în orizontul lor de vede îngust şi maniheist: care-s marxiştii ăia care domină intelectual presa, academia, opinia publică, şamd, cum auzi toată ziua pe Fox News?

Peterson a dat nişte cifre, dar când s-a ajuns la nume a călcat în străchini menţionând pe Foucault, probabil unul din post-moderniştii francezi cel mai greu de băgat în categoria marxism. E clar că omul, la fel ca fanii lui români, are doar nişte idei vagi şi la a doua mână despre cine a zis ce prin filozofie şi se bazează pe impresia generală că toată gaşca asta de franţuji postmodernişti în sacou şi maletă, cu cărţi groase şi greu de citit cu care umblă fetele în traistă pe la departamentele de sociale, trebuie să fie obligatoriu marxişti. Alte forme de îmbâcseală sau inadecvare la realitate, non-marxiste, sunt excluse.

Dar astea au fost detalii în desenul mare. Rumble in the jungle s-a terminat până la urmă ca un meci amical, între doi oameni amabili, deşi unul can bufonel, ceea ce pentru fanii lui Žižek a fost desigur o dezamăgire (mai ales dacă plătiseră şi bilet): n-au fost insulte, agresiuni verbale, aruncări cu sticla de apă minerală. No show, nema revoluţia. Ca atare revista Jacobin l-a epurat instantaneu pe Žižek din galeria de sfinţi şi a declarat că marxismul occidental trebuie împrospătat cu alte figuri, care să ţie vie flacăra luptei pentru dreptate până nu mai suflă nici un cetăţean, în locul expiraţilor ătora burtoşi care fac pace cu inamicul.

Cel mai bine a tras concluzia GuardianŽižek zice că lumea se îndreaptă probabil către apocalipsă, iar Peterson e de acord: “Nu mi-e clar dacă putem rezolva problemele cu care ne confruntăm”. Ambii se descriu drept “pesimişti radicali”, în privinţa indivizilor şi omenirii în general. Te întrebi atunci ce e cu toată furia din dezbaterea publică actuală: zbierăm unii la alţii pentru că nu suntem de acord, sau pentru că suntem de acord şi nu vedem soluţia?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "43 comments" on this Article:

  1. MariS spune:

    “Te întrebi atunci ce e cu toată furia din dezbaterea publică actuală: zbierăm unii la alţii pentru că nu suntem de acord, sau pentru că suntem de acord şi nu vedem soluţia?” – buna intrebarea. Sa incercam un raspuns:
    Opinia mea este ca lumea a intrat in “era post-adevar”. Ce inseamna asta? Inseamna cumva ca adevarul a murit? Raspunsul meu e un NU categoric, ba dimpotriva el s-a MULTIPLICAT. Cum s-a multiplicat? Simplu, s-a multiplicat in adevaruri SUBIECTIVE. Eu am adevarul meu, dta Sorin Ionita ai adevarul tau, Dragnea are adevarul sau, Iohannis are adevarul sau, Kovesi pe al sau, Basescu pe al lui, Orban pe al lui, etc, etc. Iar toate aceste adevaruri subiective pot concorda din cand in cand intre ele, dar nu pe baza de ratiune, ci pe baza de atasament, manipulare, simpatii, interese, sentimente, etc, etc. Adevarul obiectiv nu-l mai cauta nimeni, in afara catorva ciudati pe care nu-i baga nimeni in seama. Din cauza asta acei ciudati sunt, de regula, PESIMISTI.

    • MIHAI 2 spune:

      Printre chestiile importante pe care le comemoreaza crestinii sapatamana aceasta
      e si intrebarea ”CE ESTE ADEVARUL ?” pe care Pilat i-a pus-o lui Isus.
      Merita sa reflectam asupra acestui detaliu – mai ales atunci cand suntem tentati
      sa consideram Biblia doar o carte de propaganda crestina.

      Altfel Pilat – delegat de vechiul UE cu sediul la Roma. sa aplice MCV ul latin
      si AQUIS ul imperial populatiei din Iudeea era infinit mai destept si avea si un plus de empatie , nu ca de omologul lui actual , dar ce e drept , a dat-o in bara fix la fel ca Timmermans

      PS Absolut de acord cu ideea ca fiecare are cate UN ADEVAR PROPRIU . Trebuie admis insa ca
      Basescu face exceptie avand ADEVARURI FARA NUMAR in functie de cererea pietei.

    • autoR spune:

      @MariS

      ADEVĂRUL nu s-a multiplicat. “Adevărul” este unul singur. E unic. Iar dintre toate “adevărurile” vehiculate cu această etichetă, în ordine, scalar, se apropie (sau se îndepărtează), din toate direcțiile, pe toate planurile, unele și altele, mai mult sau mai puțin de ADEVĂR.

      Oamenii care emit păreri de tipul “fiecare cu adevărul lui” sunt, în general, rău intenționați, periculoși și falși. Atunci când nu sunt pur și simplu proști. Iar asta nu inseamnă că proștii nu pot fi periculoși :-)

      Căutarea ADEVĂRULUI însă… asta da îndeletnicire! Pe această cărare mulți s-au pierdut. Fie pentru că n-au mai avut timp și/sau răbdare, fie pentru că “problemele cu care ne confruntăm sunt din ce în ce mai complexe și, deci, ADEVĂRUL despre ele nu este simplu de decelat din imensul bruiaj care le insoțește”. Necesită școală, necesită studiu, necesită răbdare. Însă cum “școala, studiul și răbdarea” n-au ținut niciodată de foame (decât în sintagma “răbdări prăjite” :-)) “reaua intenție, violența și minciuna” le-a luat întotdeauna fața scoțând pe stradă “câinii cu covrigi în coadă”…

      TRISTUL ADEVĂR este că, de fapt, sunt prea mulți proști pe lume. Sau altfel spus, proștii sunt mult mai mulți decât deștepții. Iar școala nu poate ține pasul cu “democratizarea” accesului la așa-zisa “cunoaștere” via internet. La asta nu s-au gândit “ucenicii vrăjitori” când au inventat (au dat “la liber”) “the net”… “Cain și Abel”? “Sodoma și Gomora”? “Turnul Babilonului”? “Cutia Pandorei”? Câte un pic din fiecare, zilnic, în fiecare clipă și în proporție de masă.

      Ce credeau că o să se întâmple?

      P.S. De ce participă Marea Britanie la alegerile pentru Parlamentul European? Adică, de ce acceptă Pralamentul European această mascaradă? Iată un gen de problemă care necesită o rezolvare simplă, clară, onestă. Adevărul este că…

      • MariS spune:

        @autoR, Total de acord cu dvs. si excelent spus. De fapt tot la acest sens am vrut sa ajung si eu, doar ca am incercat o varianta prea simplificata si n-a iesit chiar ce am vrut sa spun. Dar ma bucur de completarea dvs, care e mult mai lamuritoare si cu care sunt absolut de acord. Multumesc.

  2. MIHAI 2 spune:

    Pentru un analfabet functional ce sunt in materie articolul agreabil a ridicat un ccolt
    de cortina spre o lume care isi consuma viata altfel decat suntem noi obisnuiti.
    Observ totsi ca finalul articolului pare a justifica magistrala cuvantare
    a lui Dragnea la Iasi.
    Si nu ma refer la demascarea cu
    medalia de aur la porumb, pe care Ciolos vrea sa ne-o
    vanda Franței, ci la frumosul colind ITB , adresat ieri Opozitiei :
    ”Păi decat sa NE CERTAM //
    Mai bine -un cantec vesel SA CANTAM….
    …acompaniati de fanfara.

    In cazul Romaniei o problema de marxism aplicat ar putea fi
    REVENIREA LA IMPOZITAREA PROGRESIVA care nu cred ca are in PSD
    asa de multi fani ca in echipa care marcheza cu 4 plus 1 bastonase
    pe pereti Bancii Nationale zilele ramase pana la plecarea lui Isarescu .
    Intrebarea e dar la USR ? dar la PLUS ? Mai exista vreun adept al COTEI FIXE ?

    De PNL nu intreb ca ei sunt LIBERALI deci ce treaba au ei cu IMPOZITAREA ?

  3. borat spune:

    Discutia dintre cei doi mi s-a parut de o calitate excelenta (in fata unui public poate prea entuziast) tocmai din cauza ca si-au respectat reciproc afinitatea fata de centru, si au cautat sa-si nuanteze pozitiile subliniind constant ideile comune.

    Ne confruntam cu probleme care admit numai solutii complicate, iar cautarea solutiilor este ingreunata de valul de populism emotiv (alimentat de coruptie). Singura abordare eficienta pe termen lung este probabil acest gen de politica de centru bazata pe negociere in buna credinta, pe fapte (intre centru-stanga si centru-dreapta), intr-un cadru in care toti cei implicati realizeaza ca extremistii si populistii aliniati de partea lor sunt toxici, iar moderatii aflati de partea cealalta a gardului sunt un partener de pret. “I hope they leave this debate with a belief in the power of communication between people with different views” – zice Peterson la sfarsit (cu Zizek completand ceva similar). Pare anost, dar este singura solutie pentru a incetini polarizarea si partizanismul observate in ultimii ani (vezi de ex. https://www.people-press.org/interactives/political-polarization-1994-2017/ ).

    Ar fi deci indicat sa lasam atitudinea zeflemitoare fata de unele carente ale celor doi la o parte, si sa renuntam la asteptarile ca o astfel de dezbatere sa fie la fel de animata ca un meci de K1. Reintegrarea centrului politic – desi plictisitoare – s-ar putea sa fie cam sigura sansa de iesire din circul politic contemporan, permeat de tot felul de sfertodocti sinistri si de gunoaie umane. De alftel, acestia din urma sunt primii multumiti sa-si bata joc de tocilarii ca Zizek sau Peterson, si sunt primii care alimenteaza cu FUD vacarmul, pentru a beneficia in mod direct.

  4. Stefan spune:

    Mulțumesc pentru articol, m-a făcut să caut mai multe despre Zizek și despre dezbatere. Pe Jordan Peterson il am pe noptiera, digerandu-i încet cele 21 de sfaturi pentru viața.
    Imi place Peterson. Psiholog practicant, conștient de sine și de cunoștințele sale, într-o etapă a vieții în care a ales vizibilitatea in locul anonimatului. Puternic!
    Despre dezbatere, nu știu ce să spun. Poate că este timpul științei să iasă în Agora. Cu surle și trâmbițe, marketizat. Altfel va muri intre zidurile înguste ale universităților. Să dai aproape 1000$ pentru un bilet la negru, sau 16$ pentru streaming obline … e ceva! Bravo Jordan! Știința aplicata este și despre asta: cum sa faci bani din ea. Îl apreciez și mai mult pe Jordan acum, se expune, stârnește controverse, are curajul opiniilor proprii.

  5. Valentin spune:

    A zis-o Woody Allen acum o sută de ani, ce naiba s-au trezit și ăștia acum să se dea interesanți:
    “More than any other time in history, mankind faces a crossroads. One path leads to despair and utter hopelessness. The other, to total extinction. Let us pray we have the wisdom to choose correctly.”

  6. Harald spune:

    Peterson poate că ”are niște idei vagi” despre ce e corect și ce nu pe lumea asta. Dar le are, spre deosebire de orice alt intelectual al vremurilor noastre, care n-are nicio problemă să masacreze câteva zeci de milioane de oameni, dacă i se ivește ocazia să-și pună în aplicare teoriile.

    • Harald spune:

      P.S. – e adevărat că nici pentru Peterson nu e clar dacă problemele cu care ne confruntăm pot fi rezolvate. Dar asta nu pentru că problemele respective n-ar avea soluții corecte și rezonabile, ci pentru își dă foarte bine seama că ceata de cimpanzei de pe malul ăsta ar putea prefera să masacreze ceata de cimpanzei de pe malul celălalt, whatever it takes.

  7. Fluieratorul spune:

    Punctul pe “i” in discutie il pune The Guardian: “They do not have an answer to the real problems that face us: the environment and the rise of China as a successful capitalist state without democracy. (China’s success makes a joke out of the whole premise of the debate: the old-fashioned distinction between communism and capitalism.) Neither can face the reality or the future. Therefore they retreat.” In temele lor traditionale, comode. Si noi in ale noastre (Simona Halep, Dragnea). Nu discutam despre elefantul din camera (China), nici despre cum l-am creat si ridicat (noi, “lumea veche”), nici despre cum ii dam apa la moara in fiecare zi, prin alegerile noastre.

    • borat spune:

      @Fluieratorul “… the rise of China as a successful capitalist state without democracy.” Afirmatia asta e o simplificare atat de grosolana a unei realitati atat de complicate… aproape fiecare cuvintel din propozitia asta poate fi pus intre ghilimele si calificat sau nuantat… altminteri nu facem decat sa ne alaturam cirezii de pseudointelectuali ipocriti care cauta cusur democratiei liberale – dar numai de la adapostul beneficiilor oferite de acest model. Daca-i inviti sa se duca in China si sa caute “succesul” p-acolo, replica e aproape constant “da’ ce ba, e dreptul meu sa zic ce vreau”. Ironie crunta.

    • Gigimargot spune:

      Argumentele din Guardian sau a comentatorilor buni doar la a prelua nemestecat idei sunt ridicole. China e un model de succes economic capitalist fara democratie? Acest model nu poate avea succes intr-o tara lipsita de o rezerva cvasi-infinita de mana de lucru ieftina. Succesul Chinei e bazat pe simbioza cu economiile consumeriste din vest si nevoia de a finanta datoria publica a SUA, pe resurse si, bineinteles, pe mana de lucru. Sa prezinti un model politic a unei societati atat de diferite de cele din vest intr-o dezbatere despre problemele capitalismului e ridicol. E suficient sa te uiti la Venezuela ca sa vezi catastrofele produse de ideologiile de stanga in economie si societate. Ce traiectorie economica si ce rata de dezvoltare ar fi avut China si India fara outsource-ul firmelor din Vest, fara spionajul industrial, etc. Capitalismul de stat din China functioneaza pentru ca partidul recunoaste experti si le da putere de decizie si de initiative pe termen lung. Ideologii se ocupa de serbari pe stadioane. Acum investesc enorm in stiinta si educatie. Asta e si solutia pentru problemele de mediu: investitii in stiinta si tehnologie. Competitie si competenta, nu propaganda pentru intoarcerea in timp sau demonizarea capitalismului. Tehnologiile de captura si stocare de CO2 trebuie sa compenseze rata uriasa de noi centrale pe carbuni ale Chinei si Indiei. Energia nucleara e o solutie sigura si la indemana, insa e greu de reversat efectele propagandei isterice post Cernobil. Antidotul pentru haos nu e Zisek!

  8. Doru R. spune:

    Nu ca s-au vandut bilete pe bani grei este de apreciat ci faptul ca pretul la intrare a depasit pe cel al unui meci de baschet sau turca americana, unde se duce tot “red neckul”

    Nu il stiam pe Žižek, insa sarmanul nici nu avea cum sa il combata pe Jordan atata timp cat recunoaste ca marxismul si comunismul sunt peisaje moarte. Nu a reusit sa convinga cand a incercat sa explice de ce un om inteligent a imbratisat in trecut o astfel de doctrina mincinoasa. Peterson nu avea cum sa combata zdrobitor manifestul lui Marx datorita limitei de timp, a punctat cateva elemente doar. Este la baza un psiholog, nu un filozof si cand abordeaza un subiect are argumente solide.
    Nu ii putem cere sa fie un ghicitor in stele, sa ne spuna ce va fi peste 50 de ani, el bate toaca cand pericolele miscarilor de stanga nu sunt luate in seama.

    Peterson nu s-a declarat deloc un pesimist, Žižek a facut-o repetat, ostentativ. Peterson este unul patit in confruntarile cu milleniums si atractia morbida catre stanga a mediului academic din Canada. Asa cum arata lucrurile acum, cu un bufon ca Trudeau in fruntea executivului si cu studenti care nu au nimic in cap in afara de a cere drepturi peste drepturi in conditiile in care ei nu au oferit nimic societatii la schimb, e greu sa prevezi incotro se va indrepta Canada sau lumea.
    In Canada, ca si in lume, am avea nevoie de Trumpi ca sa se schimbe radical ceva. UE si strategia corectitudinii politice au esuat.

  9. Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

    Pe vremea mea ma uitam la asta

    https://www.youtube.com/watch?v=3wfNl2L0Gf8

    Asta e, nu sunteti voi de vina

    • Constantin spune:

      Corrrect!

      N-am știut despre dezbatere și am privit înregistrarea după ce am citit articolul d-lui Ioniță.

      Mă gândeam că nu vor fi multe comentarii la un articol despre doi domni care bat apa în piuă.
      Dar m-am întrebat apoi, de fapt, de ce există articolele despre domnii care bat apa în piuă?

      Mi-am dat seama, căutând să mă lămuresc, că răspunsul trebuie să fie undeva la cei care plătesc 1500 $ ca să urmărească o dezbatere care poate fi văzută înregistrată la puțin timp după ce are loc. “Dezbaterea secolului” este de fapt o chestiune de marketing, după părerea mea. Și, pentru că secolul este luuung, cam de o sută de ani, probabil că vor mai exista numeroase dezbateri ale secolului similare.

      Mă bucur că cei care sunt considerați specialiștii în contradicția dintre capitalism și marxism (este valabil și pentru alte “isme” și ideologii) poartă astfel de discuții, chiar dacă par sterile, și că războiul dintre cele două lumi s-a terminat “la rece”. Voi începe să mă îngrijorez atunci când tema va fi discutată cu seriozitate de către oameni care nu sunt considerați de nimeni specialiști…Cum ar fi actorii, ori bufonii, sau poeții șamd., deveniți eventual șefi de state.

      • Dedalus spune:

        De acord.

        Pentru 20% din incasari, as discuta si eu despre influenta conceptiei despre fericire asupra viitorului :-)))

    • Remulus si Rromus spune:

      Inca o dovada ca snobismele ideologice din tinerete lasa urme adinci si ireparabile.

  10. Mihai spune:

    Furia din dezbaterea actuala e generata de diferenta de opinii cu privire la cauzele “apocalipsei”. Dar nu stiu zau daca merita atentia dezbaterile dintre apocalipticii conservatori si cei stangisti. Mai bine ne focusam pe dezbaterile din zona mainstream.

  11. Ursul Bruno spune:

    De asemenea capete ilustre pare-se ca nu ducem lipsa. Ne lipsesc insa cei care pot lua taurul de coarne.

    • Harald spune:

      Jordan Peterson chiar a luat taurul de coarne, când a fost vorba de Bill C-16. A afirmat deschis că va refuza să o respecte și ca așteaptă să fie amendat, pentru că va refuza să plătească amenda și așteaptă să fie închis pentru asta. Bineînțeles, stânga radicală nu a încercat să vadă dacă trece Jordan Peterson la fapte, a fost evident că are balls prin simplul fapt că s-a opus în mod public legii respective.

      Ce-ar putea să facă mai mult, să devină președintele Canadei? :)

      • Ursul Bruno spune:

        Nu vad cum sa poate deveni presedintele Canadei atat timp cat forma statala a tarii este o monarchie constitutionala iar sistemul de guvernare este similar celui britanic.

        • Harald spune:

          @Ursul Bruno – nu există prestație mai jalnică decât a cuiva incapabil să înțeleagă o ironie. Mai ales una care avea deja emoticon la sfârșit, fie el și în format text.

          • D,B. spune:

            Olecuta di rabdare; daca rejina nu va mai fi – tot un fek de Brexit – Canada va tansforma prim ministrul (care de fapt e un fel de presedinte) in presedinte.

            • Harald spune:

              Chiar lipsea de pe forum o altă Bucureștenimea Sa :)

              Jalnică viață trebuie să aibă cineva nevoit să înceapă expunerea fiecărei idei cu afirmarea superiorității bucureștene care îl califică să o expună :)

            • D.B. spune:

              @ Harald (22/04/2019 la 22:45)

              Aista-i altceva dar n-ai antales ! S-auzim de ghini.

  12. Absurdistan spune:

    Îi mulțumesc autorului că a atras atenția asupra acestei dezbateri, o voi urmări cu atenție.

    Bazat pe experiențele mele trecute, Jordan Peterson este un personaj extraordinar în contextul prezent. Posedă instincte superbe, o riguroasă evitare a Paradigmei Bulșite, de asemenea o capacitate de sinteză inter-disciplinară intimidantă și o putere infatigabilă de a comunica în cuvinte clare adevăruri uitate.

    Un Rege Arthur al bunului-simț.

    Faptul că nu este extrem de versat în sub-sectoare superficial eclatante are filozofiei care se închină la Școala masturbiană nu are nici o relevanță cînd vine vorba de prezența și influența sa cultural-morală, remarcabil de incomplet și inept rezumată drept cea a unui “autor de self-help books cu vagi idei de [??] conservatoare”.

    PS Nici pe Chomsky nici pe Foucault nici nu pot și nici nu vreau să îi urmăresc vorbind mai mult de trei minute.

    Nu e vorba că sînt/erau ei atît de magnifici încît mințile noastre de furnicuțe nu pot să le cuprindă grandoarea de necuprins.

    E mai mult vorba de un salam ideatic expirat și(nu în sensul cel mai bun) fragrant – cu soia, tărîțe și alte componente pe care politețea mă împiedică să le numesc cu frustețe – vîndut pe post de secreție intelectuală zeiască.

  13. Daniel StPaul spune:

    Eh, ca sa vezi, se mai “modeleaza” oamenii…; cu vreo zece ani in urma, tot la Toronto, evoluind solo,( in Convocation Hall?) Žižek nu avea nici o indoiala: comunismul va triumfa, global, universal (ma rog, nu chiar asa cum s-a facut cunoscut, “va fi mai altfel”…) Cum se zice la National Institute for the Blind: vom trai si vom vedea.

  14. ion spune:

    Capitalism, socialism, etc. sunt niste modele la limita, ele nu exista in realitate, dar ne ajuta sa intelegem anumite fenomene. Sunt niste instrumente pe care noi ar trebui sa le aplicam in diverse situatii. E vorba de cum se organizeaza un grup. Dar grupuri sunt diferite: tara, firma, familie, armata, individ, etc. fiecare are modelul lui mai optim care consta din mix de modele. E ca si cum as fi adeptul lui Newton sau Einstein, ambele teorii lucreaza.

    Se uita insa de scopul acestor teorii, pentru ce sunt bune? Ce isi propun?

    • Re spune:

      Exact: sunt modele de structurare a societății / grupurilor. În față sunt valorile, în spate partajarea (sau acapararea) resurselor. Is good to be king, is good to be poor and fair, …. is good to be empowered. Narativele din softul de bază.
      Marx cred că concurează la categoria “cei mai comentați-necitiți autori din istorie”. După mine, este pe locul I, în cel mai rău caz II (după Darwin). Beneficiind de faptul că Biblia nu are autori cunoscuți.
      Ne sar în ochi defectele fundamentale ale modului în care este înțeleasă și mai ales exercitată democrația, dar trebuie să tranșăm rezultatul unei lupte imaginare dintre Superman și Batman. Ne trebuie neapărat un erou. Suntem programați pentru ierarhie dizambiguă. Mai bine murim unii cu dinții-n beregățile celorlalți decât s-o lăsăm așa.

      • Constantin spune:

        Îmi place comentariul dumneavoastră și tocmai de aceea privesc cu speranță în față, „către valori”. Iau câteodată din bibliotecă un volum din Capitalul, pentru a căuta un pasaj, o referire la o temă anume, sau pur și simplu un citat și mă mir, zăbovind asupra textului, cât de actual este. Marx, considerat azi clasic, este unul dintre întemeietorii teoriei economice moderne.

        Într-un mod asemănător m-a atras metafora cu referire la Newton (din textul pe care îl comentați). Teoria lui Newton nu a fost contrazisă de Einstein în ansamblul ei, ci fizica clasică s-a dovedit a fi un caz simplificat, într-un cadru restrâns, cu anumite condiții și limitări, al fizicii relativiste, care se raportează la aceasta ca de la general la particular. Transpunerea în științele sociale a metaforei spune că marxismul nu este contrazis în totalitate de capitalism, ci reprezintă o formă particulară de manifestare, într-un anumit cadru, cu anumite constrângeri și limitări, a capitalismului.

        Mai plastic, e ca și cum societatea, funcționând în mod natural după orânduirea capitalistă, suferă o catastrofă, poate un război, ori un cutremur. Și astfel, dreptul la proprietate este pentru un timp îngrădit, accesul la justiție este limitat, piața concurențială este distorsionată șamd. Așadar, marxismul este o formă particulară a capitalismului. Problema apare atunci când catastrofa este proiectată de teoreticieni amatori de „isme” să țină decenii, secole, ori milenii… pentru că, fiind un cadru nenatural, impunerea lui în societate se poate face doar prin bâi de sânge, respectiv, perpetuarea „stării de catastrofă”.

        În privința asta nu există ambiguități, iar metafora este univocă, întrucât avem verificarea faptică a teoriei. Și, de asemenea, pentru că, deși textul la care vă raportați vorbește despre „ambele teorii”, metafora, foarte bine aleasă, confirmă ceea ce scrie în volumele din Capitalul aflate în biblioteca mea, anume că teoria este una singură.

        Fără îndoială, este rațional să admitem că poate apărea o teorie cu un grad de generalizare și mai înalt. Dar asta nu-i „nici a treia cale”, despre ale cărei argumente s-a discutat, nici reluarea în mod repetat a experiențelor deja efectuate pentru cei care n-au participat din diverse motive la ele.

  15. Sumudica spune:

    Adevarul in ziua de astazi este ceea ce nu ofenseaza o minoritate. Inclusiv minoritatea celor care se inseala.

    De altfel, de asta faptele nu mai sunt suficiente, emotiile sunt cele care conteaza. Lumea studior stiintifice stie deja cat de important este sa descoperi si sa confirmi ceea ce e de dorit sa faci.

    Recomand oricui sa caute cum 3 indivizi din mediul academic au demonstrat ca pot publica in cele mai importante reviste stiintifice studii scoase din burta doar pentru ca intareau idei dorit – asteptate: de exemplu cultura violului manifestata de cainii masculi in zonele de plimbare dedicate acestor animale.

  16. sensei spune:

    Am urmarit si eu dezbaterea.

    1) Zizek nu e chiar marxist desi ii place sa fie cunoscut asa, avand in vedere ca i-a cedat argumentul lui Peterson inclusiv pe cel cu China cu care a inceput. Peterson l-a si intrebat de ce se tine de Marxism si nu Zizekism ca are multe idei originale si a Zizek a dat-o in Hegel. In fine.

    2) Cat despre Peteson si liberal-marxist sau sexo-marxist: agumentul lui a fost despre legatura dintre postmodernism si marxism derivat in neo-marxism, in care lupta de clasa a fost inlocuita cu identity politics, sau cum zice el: oppressor – oppressed. Deci unde este propagandismul conservatorist ca nu pricep? A gresit ceva in definitie sau argumentare?

    • victor L spune:

      Nu, nu e “chiar marxist”, daca l-ai descoperit de-abia azi, dar a fost un Apostol al marxismului; si inca mai este, dar simte ca nu mai are aer :P
      Face parte dintre cei ce spuneau ca marxismul este ceva bun, dar a fost prost aplicat.
      Ceva ce spunea si Iliescu.

    • Ovidiu spune:

      A fost excelenta replica lui Peterson, la capitolul “cultural-marxism” chiar se pricepe,
      Pentru Zizek marxismul-cultural pacatuieste fiindca nu e marxism clasic economic cu “burghezi si proletari” dar pentru Peterson, un clasic-liberal, marxismul-cultural e doar marxism fiindca aplica aceasi schema de gandire si aceasi logica ‘istorica si dialectica’ – insa proletarii asupriti sunt inlocuiti acum de minoritati etnice si rasiale, femei (feminism), lgbt, etc, toti asupriti si ei insa nu de burghezie ci de “barbatul-alb-crestin”….
      Curios totusi ca Zizek nu era pregatit pentru replica asta, nu e o chestiune chiar noua.

  17. Ovidiu spune:

    Slaba dezbatere intradevar dar nu vine ca o surpriza. Amandoi sunt irelevanti, amandoi sunt depasiti de evenimente. Dinozauri dintr-o alta era, cea a anilor 1960-1990.

    Fractura ideologica in prezent nu mai e intre Marxism si Liberalismul-clasic, nu mai e intre “proletariat” si “capital”, ci intre nationalisti si globalisti, intre populisti si elitele transnationale/post-nationale.

    O dezbatere inutila, o pseudo-dezbatere ce parca nu a avut ca scop decat sa ocoleasca problematica reala contemporana.

    • Dedalus spune:

      Cine ar cumpara bilete la o dezbatere de genul pe care il amintiti?!

      Dezbaterea actuala as indrazni sa spun ca depinde de locul unde se poarta. Una este actualitatea din Romania si alta cea din SUA sau din Rusia.

      Probabil ca o asemenea specificitate caracterizeaza politica secolului nostru. Si probabil ca in complexitatea ce inerent deriva din aceasta se afla si deruta publica. Nu e vorba despre lipsa de actualitatea a dezbaterilor ideologice ci de necesitatea de a le adapta la situatii locale, necesitate mult mai mare astazi decat in urma cu 50 de ani.

      Altfel spus, cultura politica necesara astazi unui simplu alegator este de 10 ori mai mare decat cea care a fost necesara tatalului acestuia in urma cu 20-50 de ani. Ori, intr-un secol in care egosimul si consumatorismul au atins noi culmi, cati sunt dipsusi sa-si dea din timpul de mici, bere, mall si filme pentru a intelege macar deosebirile fundamentale dintre ideologiile politice clasice, asa cum sunt ele?

      In loc de efort de informare s-a nascut un efort de negare, in ceea ce priveste politica. Pentru ca multi nu o inteleg, prefera sa o nege.

      Chesta asta se reflecta si in cererea de dezbateri: este greu de crezut ca o dezbatere serioasa va avea auditoriu, din simplul motiv ca nu va fi inteleasa de mai nimeni. In schimb, o dezbatere pretins intelectuala cu elemente de circoteca se va vinde, pentru ca are auditoriu.

      Dupa parerea mea, aceasta ruptura intre cunostintele necesare si actiunea politica, atat la nivel profesionist-politic cat si la nivel individual-participativ este cauza derivelor de tot felul, de la populism la bazaconism sau doctrine-ghiveci.

    • Stefan spune:

      Da, realist comentariul dumneavoastră! Exact, dezbaterile actuale ar trebui sa fie între naționaliști și globaliști. Socialismul, comunismul, liberalismul, sunt deja depășite într-o epocă în care economia și tehnologia dictează. Bun, bun!

  18. gigel spune:

    Trebuie vazut mai bine cine sunt oamenii care adera la cele 2 curente “extreme”.

    Dupa mine, stangistii sunt de 3 feluri:
    a) ignorant-sentimentalist-naturali, in orice om simplu zace instinctul comunei primitive si vrea sa fie bine ca sa nu fie rau, pentru totata lumea.
    b) frustratul-sarantoc-fundamentalist care e o colectie de decizii gresite, nu a fost pe la scoala, nu prea s-a omorat cu munca ca sa iasa din saracie, insa gaseste mereu vinovata actuala oranduire capitalista ( reprezentanti de seama : Ceauseascu – PCR )
    b) gulerele albe, narcisistul comunal. Se descurca in orice oranduire, e angajat la stat sau prin universitati, cam certat cu oamenii dar vrea sa faca bine ( cu forta ) lumii asteia si nu scapa nici un prilej sa o spuna, de fapt tot ce cauta e gloria personala. Ajuns la putere, uita de oameni si chestia cu gloria personala se va vedea din plin. Apropo, Marx nu era complet ignorant, nici un sarantoc…

    Sa vrei binele tuturor nu e rau in principiu, solutiile la care se ajunge, tip gulag si 0 libertati personale in numele binelui comun ar trebui sa ne dea fiori. Peterson spune ca la stangisti se ajunge ca cel mai infect candidat sa ajunga candidatul suprem, lucru validat de Stalin, Ceausescu, Dragnea, samd. Asta pentru ca in aceste partide, delictul de opinie este aspru sanctionat, si in PSD-ul de azi, oamenii zboara daca nu sunt de acord cu seful. Cine ramane deci in pardide, la vard, ca baza de selectie pt liderul suprem ?

    Pe partea cealalta, “dreptacii” sunt si ei de mai multe feluri:

    a) oamenii activi – muncitorii ( da! ), satui de atat socialism, care platesc impozite mai mari sau mai mici si vad ca toti banii se duc pe intretinerea unor lepre de guvernanti sau asistati social. O parte din ei sunt deturnati de propaganda spre stangism, dar cei imuni inteleg ca pe spinarea lor traiesc toti parazitii, de stanga si de dreapta.

    b) narcisisti comunali sau doar narcisisti, certati cu lumea, refugiati in propria lume, cu carti, se cred destepti, cititi, dar cam sterpi, isi folosesc in general “desteptaciuna” doar ca sa ii judece pe altii, sunt tot un fel gulere albe care gasesc in neo-marxism pericolul cel mare si prilej de a-i clasifica pe ceilalti drept idiotii utili ai marxistilor. Se erijeaza in aparatori ai adevarului, traditiilor – vezi Coalitia pt Familie care n-a facut nimic pt familiile romanesti, unele greu incercate, doar a agitat spiritele.

    c) rechinii profitori – pe care actualul sistem bazat pe economia de piata cu problemele lui, i-a facut milionari peste noapte. Despre profilul psihologic nu mai are rost sa vorbim.

    Concluzia mea: ambele curente au la baza o masa mare de oameni simpli, bine intentionati. Cei care ajung sa conduca, ei bine, sunt tocmai aia care nu ar trebui. In ambele cazuri.

  19. victor L spune:

    N-a fost “macel” pen`ca a lipsit Rogozanu si amicii de la Criticatac :D



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Sorin Ionita


Sorin Ionita

Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Cons... Citeste mai departe


E randul tau

De acord cu dumneavoastra, domnule Bragarea. Aș nuanța, însă. Ca să aibă cercetare așa cum ar...

de: Dumitru Sandu

la "De ce România nu are un cod național de etică a cercetării științifice?"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

august 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)