joi, aprilie 25, 2024

Ce inseamna pentru zona euro victoria Angelei Merkel

Victorie fara precedent pentru Angela Merkel in Germania. Austeritate sau crestere economica? pare sa fie dilema momentului, cunoscute fiind vederile Angelei Merkel cu privire la continuarea austeritatii in Europa. Centrul cere periferiei austeritate ca solutie inevitabila, in vreme ce periferia cere pur si simplu aer sa respire. Germania sustine ca si-a facut lectiile in zona euro, asteaptand acum acelasi lucru de la restul statelor europene. Adevarat. Cu toate astea, Germania va trebui sa inteleaga ca face parte dintr-o constructie in care interesele comune trebuie sa primeze, chiar daca din punct de vedere al eficientei economice solutia nu este neaparat optima. In fond, Germania a avut de castigat de pe urma detinerii monedei comune, iar renuntarea la o parte a acestor beneficii nu va fi un capat de tara.

Va da dovada Germania de mai multa toleranta in proiectul european, vom fi martorii unei noi viziuni pentru Europa? Ma indoiesc. O viziune indulcita cu privire la dilema austeritate – crestere economica probabil ca vom vedea. Era si timpul. In primul rand, ideea in sine de austeritate versus crestere economica a fost vazuta intr-o maniera simplista. Adevarat, renuntarea definitiva la austeritate nu poate fi o solutie. Dar trecerea de la o ajustare cantitativa, contabila, la una de natura calitativa, da. Asta inseamna o austeritate insotita de stimulente de crestere economica, o austeritate prudenta, graduala, sustenabila, atat din punct de vedere politic, dar si economic si social. O atitudine bugetara mai flexibila, de tip strategie graduala, si, poate cel mai important, o austeritate adaptata la situatiile particulare ale fiecărei tari e mai mult decat necesara in Europa.

O austeritate fara stimulente de crestere nu cred ca va mai putea fi mult timp o solutie pentru zona euro, cel putin nu pentru tarile periferice. Acestea sunt acuzate ca au avut politici fiscale prociclice, prin urmare nu au alternative austeritatii. Adevarat, nu au stiut sa stranga vara pentru a avea ce manca iarna, insa alternative eu cred ca exista. Se poate face trecerea de la taieri de cheltuieli de dragul de a taia si a ajunge la o anumita cifra, contabil, la ideea de reducere a risipei, de exemplu, de taiere a cheltuielior ineficinte, neproductive, etc.

In plus, sustinatorii austeritatii spun ca atunci cand un stat nu se mai poate imprumuta la costuri rezonabile pentru a se finanta, nu are alternative austeritatii. Adevarat. O solutie pentru acest aspect va putea fi acceptarea emisiunii de eurobonduri, caz in care Germania din nou va avea ultimul cuvant. Aceasta poate fi o solutie palpabila pentru zona euro. De multe ori s-a dovedit ca pietele pot esua cu usurinta in ceea ce priveste alocarea eficienta a primei de risc atasata dobanzilor la datoria guvernamentala. Realitatea arata ca pietele se ghideaza mai degraba dupa factori ce tin de puterea economica a unei tari decat dupa criterii de eficienta.  SUA este cel mai bun exemplu in acest sens, care s-a imprumutat la dobanzi rezonabile avand niste indicatori economici nu tocmai rezonabili. Aproape oricare alt stat aflat in situatia SUA ar fi fost cu totul altfel taxat de piete. In plus, exista si o oarecare asimetrie de ajustare. Un stat poate avea indicatori economici performanti in prezent, dar poate fi „taxat” pe baza antecedcedente. Implicatiiile sunt mari, deoarece sustenabilitatea datoriei publice a unui stat depinde de propria rata de crestere economica, propria capacitate de generare de surplus primar”, dar si de dobanda la care pietele considera ca e cazul sa te imprumute.

Indiferent de cat de inspirata va fi viziunea cu privire la viitorul proiectului european, solutiile vor trebui sa tina cont in mod necesar de niste constrangeri evidente, si anume: deficientele de constructie ale proiectul monetar european cu implicatii directe asupra intregii Europe, lipsa unei integrari fiscale ce ar rezolva problema transferurilor/socurilor asimetrice, la lipsa mecanismelor de preventie a acestor socuri, lipsa consensului cu privire la emisiunea de eurobonduri, dar si la (poate cel mai important) diferentele structurale ce aduc diferente de competitivitate statelor europene. Angela Merkel a facut referire in cateva randuri la necesitatea unei uniuni fiscale in zona euro si chiar la o uniune politica. Germania propune astfel pasi marunti spre ceea ce multi economisti au considerat ca e inevitabil pentru ca zona euro sa nu explodeze. Un astfel de proiect, desi e optim din punct de vedere structural, necesita timp. Pana atunci, zona euro are nevoie sa respire. Cine isi va asuma responsabilitatea? Caci daca nu o va face cineva cat mai curand, mai mult ca sigur vom asista la legitimizarea unei Europe cu doua viteze.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. pe vremuri (demult apuse!?) saracia (foametea crunta) din romania era rezultatul problemilor grave din lume si a inarmarilor nucleare.
    azi daca stranuta merkel, zice se ca trei sferturi din europa are febra.
    sa nu mai vorbim de „injectiile” bancilor centrale, de „dezechilibre structurale” si „socurile asimetrice”.
    intrebare : romania/romanii ce fac ?
    limbajul de lemn al trecutului (nu foarte indepartat) a fost luat de altul gaunos (ce se vrea savant) al unor clanuri mafiote consiliate de „specialisti” in nimic.
    oamenii care protesteaza in orasele romanesti, stiu ca nu rosia montana este miza ci sleahta de politruci (de orice culoare) corupti, ineficienti, anacronici incapabili de a sesiza vremurile care vor sa vina.

  2. ANGELA MERKEL.Victoria este o speranta pentru toti cetatenii UE.In fond ce dorim?Un echilibru la nivel economic, o stabilitate sociala, protejarea persoanelor defavorizate, o legislatie puternica pentru protejarea investitiilor, a sistemului sanitar, bancar,a mediului destul de lovit prin nepasarea contibuabililor, reciclarea materiilor si a echipamentelor scoase din uz , o revolutie tehnologica dupa modelul Asiatic.O legislatie puternica si echilibrata la nivel de UE, poate elimina multe anomalii de echilibru in viata de zi cu zi, lucra care nu a fost rezolvat de organismele UE.

  3. Victoria lui „Mutti” este poate cel ma bun „lucru” ce se putea intampla Europei , este garantia ca nu vom avea derapaje bazate pe alegerea cresterii economice cu orice pret, ca deh…nu exista cale de mijloc, sau avem „austeritate” (fara a se explica ce inseamna „aia”)…sau crestere economica (unde se cam pricepe ce e…cresterea PIB, care ar induce si venituri bugetare mai mari- desi nu e musai- adica pastrarea aceleiasi iresponsabilitati in administrarea banului public, ca aici e bataia pestelui, sa nu ne facem iluzii). Se induce (de multa vreme) ideea ca e valabila si reciproca…adica daca nu avem crestere e de vina austeritatea…care inseamna printre altele si compactul fiscal, nu? Cu care suntem de acord, dar nu chiar acum, bla, bla. Adica hai sa mai dam ceva derogari, poate ne mai cumpara ECB niste bonduri paguboase, (sa nu uitam ca datoria publica in UE-ca medie- este bazata in proportie de 80% pe securities), ba chiar poate ne mai si iarta, asa cum s-a intamplat la greci. Prost nu e cel care cere…ci doar cel care da. Ei uite ca Mutii n-a mai pus botu`, si se pare ca nu-l va mai pune nici pe viitor.
    Germania stie foarte bine ca este „ancora” Europei, ca stabilitatea si performanta economiei germane nu pot fi facute praf de politici monetare, fiscale, financiare, de sustinere a celor care risipesc in baza alegerii „cresterii” economice. Cu un somaj la jumatatea mediei EU28, cu o datorie publica in scadere (fara a fi un performer absolut ) Germania ne arata ca se poate. Austeritatea nu este altceva decat planificare si cheltuire rationala…avanad ca scop cred, incadrarea in criteriile de convergenta atat de des incalcate. Chiar si de Germania, in trecut. Sper ca „modelul” german sa fie catalizatorul intoarcerii la rationalaitate… antidotul sperantelor desarte ca „buba” nu se va sparge, ca ECB va „subventiona” vesnic (prin cumpararea de bonduri paguboase care nu se pot rascumpara la scadenta, ci doar „rostogoli” intr-un bulgare si mai mare) , ca , sub masca „austeritatii vs crestere economica”, a teoriei cum ca de fapt beneficiarii cresterii cu orice pret sunt chiar nemtii, care in schimb ar putea sa mai slobozeasca un pic punga, etc. ..se va permite abdicarea de la „austeritatea” asta rea care nu lasa spatii de manevra guvernelor „supercompetente”, care ar face si ar drege..dar uite ca Mutii nu vrea. Foarte bine ca nu vrea…si votul germanilor confirma asta.

    • MirceaM: „Austeritatea nu este altceva decat planificare si cheltuire rationala …”
      Am redus comment-ul dv la aceasta idee centrala. Nu pot sa nu fiu de acord cu ea, dar am serioase indoieli ca principiul poate fi plenar aplicat. Iar asta pentru ca „supercompetenta” administratorilor se poate dovedi doar in conditiile unui surplus, singurul indicator ce poate fi planificat si cheltuit rational. Iar prin „surplus” inteleg ceea ce excede, ce ramane dupa ce absolut toate nevoile curente ale intregii societati sunt satisfacute. Altfel e ca si cum ai avea pretentia ca un vehicol ce are nevoie de 10 litri de combustibil pentru a parcurge distanta dintre A si B, sa se multumeasca cu 7 pentru aceeasi distanta. E greu, daca nu imposibil, sa vinzi inca doi litri pentru a achizitiona un motor la fel de rapid, dar care sa consume numai 5.

      • Toate nevoile societatii? Cam greu…cine stabileste nevoile? Sa nu exageram.
        In schimb poti previziona, sa zicem in baza unor modele matematice care au dat rezultate in trecut, dinamica veniturilor bugetare. Tinand cont si de situatia mondo, evident, business cycle sau alte „nenorociri”.In baza scenariului mediu optimist poti bugeta cheltuieli care sa se incadreze , evident fara a satisface toate nevoile, in bugetul calculat. Daca nu abuzezi de optimismul din pix, daca reusesti ca austeritatea sa o calibrezi la fel pentru toti..nu doar pentru fraieri, atunci ai toate sansele ca oamenii sa inteleaga si sa accepte …o vreme.
        Asta pe termen scurt. Pe termen mediu-lung trebuie si ceva rezultate, fie-mi iertat limbajul devenit deja de lemn, adica reforme structurale. De ex trebuie gasite solutii la defictul bugetului de pensii ( dupa mine trebuie marita varsta efectiva de pensionare, anihilate retelele de doctori care fac pensionari de boala pe banda rulanta, etc Basca cresterea gradului de colecatre , in 2012 a fost in jur de 60%, din cate imi amintesc.
        Apoi trebuie majorat gradul de colectare pe TVA, in 2012 afost 57%, in cresetre fat de 2011 54%..OK, dar nu e suficient… Bulgarii au cam 70%m de ex.
        A discuta le nesfarsit doar de crestere economica,inclusiva sau nu,de taxe noi si multe, mascate sau nu, a bate apa`n piua doar la modul general, fara a umbla si la cheltuieli, se poate foarte bine exprima, poate un pic prea plastic, dar cat se poate de sugestiv si corect pana la urma cu celebra zicere a guvernatorului: o frecam. Da, o frecam daca nu trecem si la ceva concreteturi, daca nu ne incadram cu cheltuielile in venituri. Fara sa satisfacem toate nevoile, ci doar cele care se pot satisface. Ori aici e buba…daca de la A la B merg cu o Volga care consuma 20 de litri ..aia e , n-ai ce face. Dar poti merge si cu o masina moderna care consuma doar 5 litri. Si mai comod…si mai ieftin. Se numeste asta austeritate?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Aura Socol
Aura Socol
Conferentiar universitar doctor, ASE Bucuresti cu specializari Macroeconomie, Macroeconomia Integrarii monetare europene. In prezent Consilier Vicepresedinte Autoritatea de Supraveghere Financiara A lucrat 2 ani in cadrul Directiei de Analiza Macroeconomica din Ministerul Finantelor Publice A urmat stagii de specializare si cercetare in macroeconomie in cadrul unor institutii internationale de prestigiu precum FMI, Comisia Europeana, etc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro