În primul meu articol, publicat pe Contributors.ro, făceam apel la păstrarea calmului şi respectarea unor mecanisme formale instituite, de informare a autorităţilor în privinţa intenţiilor unui grup privind manifestarea pe piaţa publică a unor revendicări, prin prisma asigurării ordinii publice şi păstrarea securităţii personale a participanţilor şi a non-participanţilor.
Reacţiile au fost diverse, unele s-au transformat în atacuri la persoană, m-am trezit supraumflat în funcţii şi roluri pe care nu le deţin, dar au fost şi câteva constructive ,care m-au obligat să rafinez punctul expus, prin prisma reformulării acelui mecanism de informare, de la autorizare la notificare. Există o diferenţă de accent, prima formă, de autorizare – (puterea e la autoritate) a unor manifestaţii de către reprezentanţii puterii locale, mută punctul de greutate al discuţiei pe autoritate ineficientă (transparenţa şi competenţa reprezentanţilor instituţiilor respective, sugerând o practică anevoioasă ca şi normă, pentru toate formele de revendicare, descurajând exprimarea democratică a grupurilor numerice mici) . A doua formă de notificare, care presupune o avertizare informală -puterea e la cetăţean, ar facilita exprimarea revendicativă a diferitelor opinii în spaţiul public, şi doar excepţional ar institui obligaţia unei autorizaţi. Punctul de chestionare ridicat de cititorul kinn, deschide o discuţie interesantă, asupra practicilor care ar trebui implementate la nivel legislativ şi de autorităţi locale, forma de notificare în opinia mea pare mult mai democratică ca şi demers. Probabil adoptarea unor criterii transparente, gen- numărul participanţilor, acordarea unor punctaje în funcţii de criterii simple de evaluare de riscuri ( de exemplu, grupul,organizaţia respectivă are revendicări extreme, a mai utilizat violenţa în trecut, a derapat de la planul propus de autorităţi). Remarc astăzi proiectul privind creearea unei Agora Publice în Piaţa Universităţii. E un avans interesant, cred că pozitiv spre animarea vieţii sociale.
Am avut parte şi de o critică mai puţin uzuală, de nefundamentare teoretică a textului meu. Răspuns natural, l-am conceput iniţial ca o formă de apel simplu la raţiune. Mă refer, la observaţia binevenită a domnului Constantin Balasoiu, care , rezumând într-o propoziţie, a făcut referire în scurtul comentariu la absenţa echipării teoretice a textului meu. Am urmărit secundo textul dânsului intitulat Revoluţii… şi găsesc aceleaşi defecte de conceptualizare prin prisma absenţei prezentării unui model teoretic de referinţă. (de altfel, o provocare subtilă, o să-l rog pe domnul Balasoiu, dacă e posibilă o explicaţie a protestelor actuale prin perspectiva Self Categorization Theory).
Ca şi punct de start, orice teorie socială are o rază limitată de explicare a unor fenomene. Poate explica în general foarte bine unele, dar la capitolul excepţii, de la regulă, sunt deficitare, nu oferă un răspuns satisfăcător. Avansarea cunoaşterii trece prin încercarea de explicare a acelor excepţii.
De altfel termenul ales articolului meu, este unul consacrat de R.H Turner şi Killian (1972) în teoria lor, Emergent Norm Theory. Dacă ar fi să ne luăm după această teorie, masa de protestatari din stradă acum în România, au credinţe, motive şi comportamente care variază, dar observatorii şi membrii mulţimii tind să le interpreteze omogen. Turner a rafinat această teorie, prin descrierea unui consens mai puţin iluzoriu, descriind revoltele ca şi heterogenitate cu consens. Mulţimile actuale în stradă sunt extrem de heterogene ca şi provenienţă socială ( suporteri de fotbal, studenţi, pensionari, policieni, suporteri USL) dar şi ca revendicări anterioare( Roşia Montană, Drepturile Animalelor, Monarhie). Identitatea socială a celor din stradă, poate fi din punct de vedere psihologic, subiectiv reală pentru toţii cetăţenii implicaţi, dar credinţele, obiectivele şi caracteristicile acelei identităţi sociale nu sunt obiective, mai degrabă proiecţii, prezumări şi intepretări individuale. Ok, ceea ce vreau să înţelegeţi, cei din piaţă nu sunt animaţi de mesajul general, care se vrea să se transmită de către unii, alegeri anticipate, forţarea regimului actual constituţional, sunt voci care denunţă revendicări legitime punctuale, a căror rezoluţie e prea simplificată de eventuale alegeri anticipate.
Un alt concept prin prisma căruia am putea judeca, actualele proteste ar fi cel al teoriei epidemiei, Epidemic Theory- Gladwel (The Tipping Point-2000) care suţine că tendinţele se propagă ca şi o epidemie în reţelele sociale, care depind în general de trei tipuri de indivizi -Conectorii, cei care răspândesc tendinţa către reţele largi de prieteni şi cunoştinţe, Experţii -care au cele mai apreciate opinii şi care determină tendinţele respective, şi Vânzătorii -cei care vând ideea. O parte din protestele actuale politice, pot fi interpretate prin prisma acestei teorii, mă refer la faptul că Experţii pot fi consideraţi , consultanţii de imagine, Conectorii sunt oamenii care fac legătura între grupurile de protest-activează şi au legături în diferite zone ale Pieţii Civice ex- Roşia Montană, Monarhie Constituţională, Cadrele Militare Pensionate ) iar Vânzătorii- politicieni locali sau oamenii de afaceri simpatizanţi. Dezavantajul acestei teorii, nu explică acţiunile tuturor celor de pe stradă, relaţia protestatarilor cu grupurile descrise anterior trebuie înţeleasă dinamic. Buford (Amongs the Thugs) , rezumă conceptual într-o propoziţie, *O mulţime crează liderii care crează mulţimea*. Apariţia militarului în uniformă (Dl Gheorghe Andreescu) la protest a creat un lider pentru mulţimea respectivă. După părerea mea, gestul public a fost unul totuşi unul nefericit( militarul se reprezenta pe sine însăşi şi nu uniforma Armatei), rolul înstituţional al forţelor armate într-o democraţie este altul. De înţeles frustrarea dar nu şi mecanismul ales de manifestare. La fel ca şi de reprezentanţii altor instituţii inclusiv politice, care şi-au depăşit rolul instituţional, în aceste proteste.
Un alt factor, rumorile sau zvonurile.
Cel mai important lucru şi contracarat corect de către autorităţi au fost zvonurile. Oficialii jandarmeriei au acţionat profesional din punctul meu de vedere până în prezent, atât la nivel de operaţiuni cât şi la nivel de comunicare, prin informare clară, transparentă şi periodică spre a evita degenerarea protestelor în violenţă generalizată. De altfel, efortul respective s-au văzut recompensate, în rezultate.
Puterea şi persistenţa zvonurilor sunt atribuite ambiguităţii. Exemple. S-a încercat de în anumite medii, răspândirea unor mesaje privind brutalitatea acţiunilor jandarmeriei, la intevenţiile în forţă contra ultraşilor, încercându-se asocierea acestora cu marea masă de manifestanţi. Dintr-o intervenţie legală legitimă, de utilizare a forţei către un grup minor violent, unele voci mai puţin critice sau prost intenţionate încercau să generalizeze la întreaga masă a manifestanţilor legitimi şi non-violenţi. Sau despre numărul disproporţionat de jandarmi în raport cu realitatea. Alte zvonuri, că manifestaţiile vor degenera în violenţă. Sau mai recent, citesc astăzi, că mii de oameni ocupă televiziunea.
Dincolo de proteste, după părerea mea, există un element mai profund, cărora cu toţii ar trebui să ne adresăm, confruntarea între sisteme ideologice de înţelegere a circumstanţelor particulare în lumea reală. Cazul concursului la Facultatea de Filozofie e relevant. Noţiunea de inteligibilitate pe care o atribuim lumii în care trăim prin prisma inteligenţei, educaţiei, contextului de viaţă, competenţelor fiecăruia.
Există, simplificând, mai multe tipuri de abordare. Printre ele se remarcă o abordare de pe premize naţionaliste, care porneşte de la o judecare a situaţiei României, doar prin raportare la situaţia socio-economică internă – fără necesar a depune efort în a cunoaşte şi înţelege realitatea externă şi interdependenţa României cu alte mari sisteme financiare, militare şi politice. Accentul pe schimbare şi reformare e concentrat pe *noi’* (ghilimele pentru că sunt aceleaşi mecanisme funcţionale, se doreşte doar o schimbare de atribuire a resurselor de la stat) convergenţe politice de energii din curtea proprie. Bazată pe prejudecăţi şi credinţe, mai degrabă decât pe cunoştinţe. Pe termen scurt, situaţia actuală poate produce o polarizare spre victoria acestui gen de abordare. Pe termen mediu şi lung, este însă după părerea mea, autosuficientă şi neproductivă, e ca şi cum atunci când struţul când vede o ameninţare bagă capul în nisip. O asemenea abordare de izolare şi reconstruire de fiecare dată, a relaţiei cu exteriorul (imprevizibilitatea în acorduri cu instituţii internaţionale).
Şi există alta abordare, mai realistă, mai pragmatică, din păcate susţinută doar de o minoritate educată şi unele voci izolate, percepute ca elitiste care iau în considerare o poziţionare a României la nivel competitiv internaţional şi armonizarea relaţională (cunoaştere, legislaţie, practici interne, comportament) într-o lume în mişcare, din ce în ce mai competitivă. Acest demers, include unul de interogare continuă a realităţii prin prisma informaţiei şi a cunoaşterii.
Remarcă, nu e vorba de partide politice-polarizare pe culori şi sigle, e o polarizare mai degrabă de curente de raportare şi gândire la nivel individual a tuturor.
În final o lecţie de leadership practică. Şi pacifică.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Un lucru simplu prezentat savant. Exceptional.Terminand de citit acest excelent , de altfel articol , m-am gandit ca traiesc in UK. Dar am iesit afara sa ma duc la munca. Visul s-a sfarsit.
Problema cu interpretarile actualelor proteste este ca ele sunt facute tot de oameni, si nu de catre niste observatori impartiali. Chiar daca tendinta naturala omeneasca (despre care vorbiti foarte profesionist aici) este oricum de simplificare pentru incadrarea in sistemele ideologice proprii, cred ca in acest caz mai degraba ar trebui sa vorbim despre un adevarat interes de simplificare intr-o anumita directie. Cum s-ar zice, multi incearca sa traga spuza pe turtele proprii tocmai din cauza ca exista aceasta eterogenitate a mesajelor.
Stimate domnule Daniel T,
Ţin să vă contrazic următoarea afirmaţie: „Oficialii jandarmeriei au acţionat profesional din punctul meu de vedere până în prezent, atât la nivel de operaţiuni cât şi la nivel de comunicare, prin informare clară, transparentă şi periodică spre a evita degenerarea protestelor în violenţă generalizată. De altfel, efortul respective s-au văzut recompensate, în rezultate.” dând ca exemplu următorul film: Click Aici. In special actiunea de la 0:35, unde se vede clar profesionalismul acţiunii jandarmilor.
Nu spun că toţi sunt la fel, poate au fost unii care au acţionat profesional, dar cei filmaţi aici sunt pur şi simplu nişte brute în căutare de victime pe care să îşi demonstreze „superioritatea” şi puterea pe care o deţin.
De asemenea, modul în care au fost coordonaţi jandarmii a lăsat mult de dorit la acţiunea de duminică seara, când s-a văzut clar că jandarmii nu vroiau să îi oprească pe protestatari. Deoarece, dacă ar fi vrut, nu ar fi fost foarte greu să trimită o maşină cu jandarmi de la Piaţa Rosetti, pe Hristo Botev, apoi pe Corneliu Coposu să iasă în spatele protestatarilor la Unirii, înainte ca aceştia să fi ajuns acolo.
De asemenea modul în care au comunicat lasă de dorit, purtătorul de cuvând al jandarmeriei care dădea declaraţii în acea seară fiind în totalitate depăşit de situaţie.
Eu am evaluat din punctul meu de vedere activitatea pe general în cele 13 zile de proteste. Şi când afirm profesionalism, includ şi cercetările demarate în cazul a 4 jandarmi , care sunt acuzaţi de abuzuri. Plus, că în toate cazurile cei care se simt lezaţi pot face plângeri, inclusiv penale.
Referitor la videoul dumneavoastră.
1. Nu ştim (nici eu, nici dumneavoastră, e suprinsă o secvenţă doar dintr-un film)ce a făcut persoana respectivă (a aruncat cu pietre, a lovit etc): A fost un pericol pentru alţii. Dacă da, izolarea lui era justificată. Dacă nu, evident e o problemă.
2. Opune rezistenţă(nu colaborează cu jandarmii) pasivă. Asta îmi pare evident. Cineva nu-şi utilizează greutatea propriului corp pentru a nu fi deplasat. În momentul când e informat că e arestat, colaborează, merge pe propriile picioare, ridică mâinile , sunt gesturi de predare. În momentul când, însă e nevoie de 3 jandarmi pentru ca persoana respectivă să fie controlată fizic e o problemă şi la cel care e controlat, observaţi că-şi ridică picioarele.
3. Din imaginile respective, văd la secunda 35, 3 jandarmi care intervin ok, dpmdv, utilizând o forţă necesară şi proporţională ( văd doar un act de imobilizare). În privinţa celui de-al patrulea care vine intervine şi pleacă rapid , cu o lovitură de picior, acolo da, sunt de acord că ar trebui reevaluat gestul respectivului jandarm. Dar, atenţie trebuie interpretat gestul respectiv în context (să fii fost jandarmul respectiv lovit, cu o piatră, scuipat de persoana imobilizată- nu scuză), percepţia lui.
Eu ceea ce spun că trebuie decorticat, cu martori, mărturii…imaginile suprind doar o realitate limitată din faţa camerei de luat vederi.
Da, admit, există la sfârşitul filmului pus, o problemă de utilizare a forţei.
O persoană în poziţie inofensivă pe sol care este lovită, din punctul meu de vedere inutil şi gratuit cu piciorul.
Orice ar fi făcut acei protestatari, repet, ORICE ar fi făcut acei protestatari, nu poate fi folosit ca scuză pentru a justifica acţiunea jandarmilor. Şi analizam cadru cu cadru dacă doriţi:
– prima scenă, când un jandarm dă cu bastonul peste un om căzut la pământ: în film se văd 7 lovituri aplicate cu bastonul dar, de precizat, cu partea care are suport pentru mână, respectiv acea protuberanţă. Asta implică o acţiune mult mai puternică a bastonului asupra corpului uman, decât dacă ar fi fost lovit cu capătul opus. De asemenea se paote vedea cum celălalt jandarm, care îl „imobiliza” la pământ pe protestatar, îi aplică o lovitură cu bocancul (dacă nu mă înşel bocanii acestora au o folie de metal pe vârf) în faţă. Mă repet, ORICE ar fi făcut acel protestatar nu justifică aceste acţiuni luate asupra lui. Da, sunt de acord cu imobilizarea lui. Da, sunt de acord cu săltarea lui şi prezentarea la secţie, dar nu cu maltratarea în asemenea hal.
– a doua scenă: un cetăţean îmbrăcat cu o geacă verde este mai întât bruscat de jandarmi, fiind împins dintr-o parte în alta (până aici nimic ultragiant). Dar apoi alt jandarm îi aplică lovituri cu bastonul, cetăţeanul fiind la pământ. Când încearcă să se ridice, un al treilea jandarm îi aplică lovituri cu bastonul şi apoi cu piciorul în fund. Aceste acţiuni sunt doar abuzuri gratuite pentru un trecător nevinovat. De ce zic eu că este nevinovat? Simplu, pentru că nu a fost arestat. Dacă jandarmii ar fi crezut că acel trecător ar fi participat la violenţe, cu siguranţă l-ar fi săltat şi l-ar fi dus în dubă. Dar acest lucru se putea face şi fără a bate la el ca la fasole.
– în scena a treia se poate vedea modul cum ar fi trebuit jandarmii să acţioneze. Cel puţin doi jandarmi au venit şi l-am imobilizat pe protestatar fără a folosi forţa, escortându-l către dubă.
– în a patra scenă 3 jandarmi ţin un protestatar la sol iar un al 4-lea vine şi îi aplică două lovituri cu bocancul, iar apoi se retrage. Omul acela doar se opunea arestării, dar pentru acest lucru nu trebuia să fie bătut. Fiind 3 jandarmi puteau foarte uşor să îl ia pe sus, aşa cum au făcut până la urmă.
– în scena a 5-a 4 jandarmi cară un al 5-lea, care pare a fi lovit.
– în a 6-ea scenă cred că se află acelaşi personaj ca în secna întâi, şi se poate vedea din alt unghi cum jandarmul îl loveşte cu bocancul în faţă, pentru ca mai apoi să îl târască. Motivul pentru ca îl târăsc cred că este faptul că nu se mai putea mişca, ca urmare a loviturilor ce i-au fost aplicate.
– iar în următoarea scenă un om, căzut la pământ, este lovit de mai multe ori cu picioarele de către unul (sau doi) jandarmi.
Acum analiză pe comentariul dumneavoastră:
„1. Nu ştim ce a făcut persoana respectivă: A fost un pericol pentru alţii. Dacă da, izolarea lui era justificată” IZOLAREA, nu bătaia cruntă ce le-a fost aplicată. ORICE ar fi făcut acei oameni, nu ai dreptul ca tu, instituţie a statului, plătită şi de ei, să îi loveşti în halul acela. În niciun hal, de fapt. Chiar dacă ar fi avut o armă de foc, deşi nu am auti vreun raport al jandarmeriei care să spună acest lucru, nu îl baţi. În cel mai rău caz îl împuşti pentru a-k imobiliza, nu îl baţi.
„2. Opune rezistenţă(nu colaborează cu jandarmii) pasivă. Asta îmi pare evident. Cineva nu-şi utilizează greutatea propriului corp pentru a nu fi deplasat. În momentul când e informat că e arestat, colaborează, merge pe propriile picioare, ridică mâinile , sunt gesturi de predare. În momentul când, însă e nevoie de 3 jandarmi pentru ca persoana respectivă să fie controlată fizic e o problemă şi la cel care e controlat, observaţi că-şi ridică picioarele.”
Omul are voie să opună rezistenţă. Mai ales că este pasivă, după cum aţi spus. Asta nu oferă o justificare pentru bătaia pe care a primit-o înainte de a fi luat pe sus. Şi chiar dacă e nevoie să fie luat pe sus, nu ai dreptul să îl baţi.
„3. Din imaginile respective, văd la secunda 35, 3 jandarmi care intervin ok, dpmdv, utilizând o forţă necesară şi proporţională ( văd doar un act de imobilizare). În privinţa celui de-al patrulea care vine intervine şi pleacă rapid , cu o lovitură de picior, acolo da, sunt de acord că ar trebui reevaluat gestul respectivului jandarm. Dar, atenţie trebuie interpretat gestul respectiv în context (să fii fost jandarmul respectiv lovit, cu o piatră, scuipat de persoana imobilizată- nu scuză), percepţia lui.” Actul de imobilizare este justificabil. Nimic de comentat. Dar acel al 4-lea jandarm nu aplică O lovitură, ci DOUĂ, cu bocancul în omul CĂZUT la pământ (simt nevoia să subliniez anumite aspecte). Iar gestul lui nu trebuie reevaluat, aşa cum l-a reevaluat Băsescu pe Oprea, fostul şef al mafiei personale a lui Năstase. Gestul jandarmului trebuie analizat PENAL, fără a mai fi nevoie de o plângere din partea victimei. Presupunând, într-o situaţie ipotetică, că acel om ar fi murit ca urmare a loviturilor, cine ar mai fi depus plângere? Organele statului ar trebui să se auto-sesizeze şi să înceapă urmărirea penală a jandarmului. Şi repet, pentru a câta oară, ca NU EXISTĂ scuză pentru jandarmi pentru care ei să acţioneze justificat în acel mod. Orice ar fi făcut acel om, jandarmii trebuiau să îl imobilizeze şi apoi să îl aresteze, nu să îl „frăgezească” puţin înainte.
„Eu ceea ce spun că trebuie decorticat, cu martori, mărturii…imaginile suprind doar o realitate limitată din faţa camerei de luat vederi.” Imaginile sunt mai mult decât suficiente pentru o anchetă penală, şi chiar pentru un verdict. Nu e nevoie să asculţi mărturii. Nu există circumstanţe atenuante pentru acei jandarmi. Şi ce am analizat noi este un singur film, cu câteva scene. Atunci s-au întâmplat mult mai multe abuzuri din partea jandarmeriei, unele nesurprinse de camere. Toţi acei jandarmi surprinşi abuzând cetăţeni, ar trebui anchetaţi penal şi puşi sub acuzare. Nu doar 4 jandarmi trebuie puşi sub acuzare. 4 sunt doar cei din fimul postat de mine. Mult mai mulţi ar fi trebui să fie anchetaţi şi acuzaţi.
Deci, unde este profesionalismul jandarmilor? Eu văd doar nişte golani, care se pot răzbuna la adăpostul legii pe cei care i-au jignit şi i-au scuipat.
Aş vrea totuşi înainte să vă răspund să vă precizez, că am impresia că ne referim la două lucruri diferite.
Eu mă refer la o evaluare pe toată perioada manifestaţiilor, dumneavoastră la un video dintr-o seară.
Să înţeleg că a fost comportamentul zilnic reprezentativ al tuturor jandarmilor, după opinia dumneavoastră?
În rest, sunt de acord unele gesturi au fost gratuite în video-ul prezentat, am afirmat-o.
V-aţi interesat dacă cumva se anchetează din partea jandarmeriei tocmai faptele prezentate?. Dacă da, discuţia nu are nici o relevanţă. Şi în fine, după cum observaţi, insist pe o evaluare individuală, reveniţi cu cei 4 jandarmi şi cetăţeanul care opune rezistenţă. Eu găsesc, că 3 jandarmi îşi fac meseria, 1 jandarm e chestionabil, iar cetăţeanul e sub incidenţa legii, iar acolo de ce a depus rezistenţă etc e o chestiune de judecată Nu am fost acolo.
„Philosophers have hitherto only interpreted the world in various ways; the point is to change it.” (ad Feuerbach, 11)
The point is to change it according to how you understand it and to understand it according to how it reacts to your attempts to change it.
Ei, iata un exercitiu mult mai interesant.
Doua observatii la observatii la observatiile dvs: a) cred ca ne putem formula diferite intuitii mai ales cand sunt geniale, dar conditia mea e ca ele sa incerce sa construiasca ceva, eventual sa fie integrabile in teorii deja formulate (textul meu pe care il invocati face asta; in general sunt impotriva acestui mod de a face eseu, vedeti daca nu ma credeti celalalt text). In orice caz, textul dvs ne invata daca imi amintesc eu bine ca oamenii au slabiciuni, indiferent daca sunt jandarmi sau nu si ca asta ar trebui sa ne faca reciproc mai intelegatori sau asa ceva. M-am simtit expediat fara sa-mi dau seama pe blogul unui tanar empatic si atent la ce se intampla in strada, dar fara alte mijloace de a penetra acele lucruri.
b) invitatia dvs de a-mi exprima ideile in termenii unei teorii pe care o cunoasteti dvs (the self-categorization theory sau asa ceva) nu e prea draguta. Sper ca nu incearca nimeni sa se umfle in pene, mai ales in penele altuia. Ei, textul meu cauta sa construiasca ceva. Asta se vede din tipologia pe care o propun plecand de la cateva elemente simple de diferentiere si vizibile pt toata lumea, pe care o contrapun apoi strazii, folosind exact acelasi procedeu, pentru a vedea cat de coerenta si articulata e strada acolo, unde se poate formula apeland la un nivel mai ridicat de abstractizare. Rezultatul meu atunci a fost exact aceeasi iluzie a unanimitatii de care vorbiti dvs acum. Vedeti cat de compatibil pot fi doar cu teoria dvs? :)
Constantin,
Punctul b, era o invitaţie la dialog, dacă am formularea e oarecum confuză.
Strada protestatară, nu am cunoscut-o (distanţa fizică departe), dar pot să afirm cu o mare certitudine, mediul online ar protestelor pe Facebook l-am urmărit foarte aproape, 6 iniţiative cu o anumită relevanţă pentru proteste cu un instrument ştiinţific, SNA, curiozitatea (latentă)cercetătorului.
Mi-am format câteva opinii despre anumite fenomene.
1. Activismul politic anterior a persoanelor centrale implicate în organizarea şi difuzarea mesajelor.
2. Zona politică a generării mesajelor(ulterioare unui moment generat spontan) vine se ştie public, dinspre zona unui partid politic care consider că e în derivă la nivel de lidership şi strategie.
3. Alimentarea periodică cu context(imagini, videouri, texte) frapante la nivel de violenţă ca şi mesaj, dar şi a mesajului, alegeri anticipate.
4. Creşterea (decreşterea în unele cazuri) şi extremizarea într-un tip de discurs a unor comunităţi, ceea ce consider că nu e bine, oamenii respectivi (unii cu IQ şi anumite funcţii sociale), s-au simţit puşi la colţ fără a fi ascultaţi, iar acum acţionează într-o logică reducătoare, au fost percepuţi fals asociaţi la comportamentul unei persoane, iar acum sub presiunea socială acţionează ca şi ceea ce au fost percepuţi- stresantă pentru toate părţile.
Situaţie paradoxală ce Merton denumea Self-fulfilling prophecy.
:)
Dialog? Daca miza dvs sunt textele pe care le scrieti, n-am nicio probl, dar daca e nu stiu ce directii in pshilogie, nu prea cred. Nu am aproape niciun fel de interes in sociologia/psihologia maselor, mi se pare ca dvs cu asta va ocupati, iar dincolo de adancimile unui concept precum das man nu prea sunt dispus sa merg momentan. Pe textele astea pe care le-ati scris in schimb cred ca am de spus ceva.
V-am vazut materialele. Sam Richards e un speaker excelent. Si celalalt material e interesant, dar din nou, pshihologia maselor, discutii despre leadership etc nu ma intereseaza. Cred ca teoria lui Richards e interesanta, dar dvs gresiti cand o aplicati relatiei protestari-jandarmi. Teoriile din acest text mi se par dimpotriva mai potrivite. Richards sustine ceva de felul: daca sociologia e despre fortele care ne influenteaza, un mod de a intelege cum functionam e sa incercam sa ne desituam/resituam prin empatie sau asa ceva; Andries are parca un vers: ‘pune-te in locul meu sa vezi cat imi e de greu’. Cu alte cuvinte, prin empatie noi iesim (sau ne re/desituam) din raportul nostru cu ceilalti, care e dictat de opinia noastra despre ei. Sa te desituezi e echivalent cu a intra in posesia unei alteritati pe care n-o poti controla, dar pe care o poti intelege. De ce cred ca e gresit aplicata? Nu cred ca adevarata probl erau jandarmii-protestarii, ci mai curand raportul protestari-clasa politica; daca o aplici protestelor din piata, rezultatul e cel pe care l-ati obtinut dvs, e banal, oricum nu prea vad ce pot sa faci cu el. Desituarea emaptica e posibila, daca vreti sa vorbiti de asta, dar abia intr-un raport unde comportamentul reflexiv e posibil; in piata nu era, nu e si din teoriile de care vorbiti acum e clar ca nu poate fi. Ca sa inchei, conceptele de empatie si intelegere sunt interesante, dar ma tem ca exista concepte mult mai bune decat asta, de ex conceptul de Celalalt.
Sa nu uitati nemultumirea oamenilor. Criza asta e reala, oricum a produs nemultumiri de avengura asta si in alte parti (unde nu era Basescu presedinte –aviz amatorilor). :)
Personal, nu văd nici o contradicţie în utilizarea teoriilor.
Secvenţială adaptată contextual.
Apelul la empatie are limitele lui (de rezolvare temporară şi limitată a problemelor sociale), dar are calitatea de a eficace într-un moment de criză acută şi de a crea terenul pentru dialog..evitarea căderii într-o logică de confruntare eu sau tu( revenire la ceea ce denumea Hobbes, stare naturală)
Oricum m-am referit la SCT pentru că o găsesc una dintre teoriile de bază , cele mai utilizate actuale în explicarea fenomenelor de masă.
Pentru că timpul nu-mi permite, Constantin,recomand un text care include mai multe concepte despre mase şi comportamentul lor .
http://pdm.medicine.wisc.edu/Volume_24/issue_1/zeitz.pdf
Just one thing to remember though, be careful the person you follow is not a bus going over a cliff!
Vă cheamă Horia?