Home » Asigurari Sociale »Dezbatere »Justitie/Ordine publica »Sinteze » Citesti:

Justitia pleaca la Cruciada. Contra cui?

Suzana Dobre aprilie 12, 2011 Asigurari Sociale, Dezbatere, Justitie/Ordine publica, Sinteze
25 comentarii 4,103 Vizualizari

Legislativul a decis anul trecut recalcularea pensiilor acordate unor categorii anume (din aviatie, justitie – mai putin magistratii, diplomatie, aparare etc.) pe baza acelorasi criterii care se aplica tuturor celorlalti pensionari din tara asta. Curtea Constitutionala, sesizata de opozitie, a analizat si a declarat legea unitara a pensiilor constitutionala. Aparent cazul era inchis, acum insa vedem o avalansa de contestatii in justitie privind deciziile de recalculare si multe dintre acestea sunt admise,  invocandu-se incalcarea drepturilor omului si prin urmare a Constitutiei, ignorand decizia Curtii Constitutionale.

Nu o sa intru in discutia despre necesitatea/oportunitatea recalcularii pensiilor speciale ci as vrea sa discut implicatiile activismului curtilor, folosind acest caz drept studiu. Prin activismul curtilor ma refer la decizii ale justitiei care merg dincolo de litera legii, dincolo de scopul legiutorului si prin care, de fapt, judecatorul se transforma in creator de lege.

1.       Activismul este bun sau rau?

Activismul curtilor apare mai ales cand textul legii nu este suficient de clar si lasa judecatorului o marja de apreciere. Cu cat textul este mai vag, cu atat marja este mai mare. Nu este o chestiune care priveste exclusiv Romania, dezbaterea privind activismul curtilor a fost de actualitate si este in continuare in multe tari, in Statele Unite in mod particular. Totusi, in Romania avem dintotdeauna o capacitate slaba a legiuitorului de a formula clar ceea ce doreste, uneori contrazicand alte prevederi in vigoare. Prin urmare marja de discretie in interpretarea legii este larga. Astfel, fara activismul curtilor, unele din legile din Romania nu ar fi putut fi aplicate. In cele doua decenii de democratie, societatea romaneasca a lasat in seama justitiei dezbateri extrem de importante si prin aceasta am dat judecatorilor o putere extrem de mare.

Institutia de judicial review (verificarea si chiar invalidarea unei actiuni legislative sau executive de catre sistemul juridic pe baza unor prevederi de prim rang, gen prevederile constitutionale) este structurata in doua feluri: Curtea Constitutionala are aceasta responsabilitate in sistemele europene constitutionale iar in sistemul anglo-saxon judicial review se face de orice curte la orice nivel, cu constrangeri impuse de jurisprudenta anterioara. Problema la noi este ca avem iarasi un model aparte. Avem Curtea Constitutionala care aplica controlul de constitutionalitate si Inalta Curtea care are rolul de unificare a jurisprudentei, dar acest lucru nu impiedica in deciziile de zi cu zi, curtile inferioare sa dea decizii cu totul contrare interpretarii de la aceste niveluri. Despre asta au mai scris si altii aici.

Privind la precedentele din istoria recenta unde curtile au avut o marja mare de discretie, vedem ca situatia este complicata in special pe subiectele polarizate ideologic. Cel mai bun exemplu este restituirea proprietatii confiscate abuziv de comunisti. Aici am vazut cum optiunile ideologice ale magistratilor au avut un rol foarte important. Legi slab formulate au fost interpretate atat de fragmentat incat au creat cea mai imprastiata jurisprudenta din istoria justitiei romanesti. Mijloacele de unificare existente (referirea la deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului, decizii ale Curtii Constitutionale, recursurile in interesul legii sau metode soft gen analize academice) nu au functionat. Judecatori chiar din aceeasi instanta si pronuntandu-se pe aceeasi chestiune juridica au dat decizii total opuse, exclusiv pe considerente ideologice, cadrul legal si jurisprudenta fragmentata furnizandu-le argumente pentru oricare dintre pozitii. Rezultatul: dupa 20 de ani de la Revolutie si 10 ani de retrocedari, avem zeci de mii de cereri nesolutionate si dosare ce se plimba in sus si in jos intre instante pana la imbatranirea si disparitia naturala a justitiabililor.

Sincer, ma tem foarte tare ca vom vedea acelasi model si in cazul “drepturilor sociale”, dat fiind ca vorbim de o chestiune puternic polarizata ideologic si vom avea aceeasi fragmentare a jurisprudentei, dupa cum se prefigureaza deja.

2.       Ce rol mai are Curtea Constitutionala (CCR)?

In cazul de care vorbim, recalcularea pensiilor speciale, Curtea Constitutionala s-a pronuntat deja asupra constitutionalitatii legii. In ciuda acestui fapt, avem in prezent cel putin 1000 de decizii care blocheaza recalcularea pensiilor, din care circa 70 definitive (aici). Multe dintre sentinte motiveaza prin incalcarea dreptului la proprietate si prin urmare incalcarea Constitutiei. In acest caz, se vede cum instantele din Romania au ignorat cu desavarsire decizia CCR. Acest lucru nu se intampla pentru prima oara, uneori vina apartinand CCR care a luat decizii din care nu se intelege nimic (restituirea proprietatii e un exemplu bun) dar alteori judecatorii au ignorat deciziile CCR pentru ca nu se potriveau cu interesele proprii (chestiunea sporurilor pentru magistrati – aici si aici).

Daca avem o Curte Constitutionala ale carei decizii se aplica numai cand ne convine, atunci trebuie sa ne gandim la o reforma profunda a sistemului. Fie CCR devine cu adevarat un punct de referinta in sistem iar judecatorii aplica deciziile acesteia, fie renuntam cu totul la CCR. Sistemul actual, nici cal, nici magar, nu poate continua pentru ca submineaza un principiu de baza in drept – predictibilitatea.

3.       Despre drepturi pozitive, legitimitate si alti demoni, gen politica fiscala

Drepturile pozitive, in cazul nostru – pensiile speciale, presupun un cost iar acest cost trebuie platit de cineva (vezi celebra teorie a lui Cuculetz). Echilibrarea financiara dintre drepturile sociale acordate intr-o societate si costurile care trebuie platite prin taxe se face conform dorintelor societatii exprimate prin alegeri. Astfel legislativul are legitimitatea necesara pentru a lua aceste decizii. In momentul in care activismul curtilor afecteaza acest echilibru, practic curtile se transforma in legislativ fara insa a avea legitimitatea conferita de alegeri. Din acest motiv, Curtea Europeana a drepturilor Omului s-a abtinut sa dea decizii privind cuantumul drepturilor sociale, precizand ca legislativul este mult mai in masura sa aprecieze aceste lucruri cunoscand mai bine contextul socio-economic.

Because of their direct knowledge of their society and its needs, the national authorities are in principle better placed than the international judge to appreciate what is in the public interest on social or economic grounds, and the Court will generally respect the legislature’s policy choice unless it is “manifestly without reasonable foundation”.

In Stec and Others v. UK, (vezi si James and Others v. the United Kingdom, and National & Provincial Building Society, Leeds Permanent Building Society and Yorkshire Building Society v. the United Kingdom)

In Romania, opozitia curtilor fata de masurile de austeritate a fost evidenta. Aceeasi atitudine pare sa se contureze si in cazul reformei pensiilor. In ce masura insa stiu curtile ca fondul de pensii are un deficit anual de 4 miliarde de euro care se acopera de la bugetul de stat? In ce masura pot aprecia curtile ca folosirea acestor bani pentru pensii este cea mai eficienta? De ce sa nu ii folosim pentru sanatate sau pentru educatie, investitii etc? Este oare rolul curtiilor sa faca analize cost-beneficiu si sa stabileasca politica sociala si fiscala? Acestea in conditiile in care, repet, Curtea Constitutionala a constatat ca nu e o problema de incalcare a drepturilor omului in cazul recalcularii pensiilor speciale.

Concluzie

Intr-un stat normal Parlamentul legifereaza, Executivul administreaza iar Justitia asigura o buna aplicare a legilor. La noi, fiecare tanjeste dupa atributiile celuilalt. Executivul abuzeaza de ordonante de urgenta in ciuda Parlamentului. Parlamentul, pe de alta parte, cu mare gratie, hotaraste cand anumiti oameni (colegi de-ai dansilor) pot fi anchetati sau perchezitionati, spre marea indignare a magistratilor. Judecatorii, la randul lor, decid politica bugetar-fiscala a tarii. Cand fiecare putere din stat va inceta sa fure jucariile celeilalte, poate o sa avem si noi parte de o democratie neoriginala si functionala.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "25 comments" on this Article:

  1. nelucraciun spune:

    Din pacate asta este: nimeni nu se multumeste cu jucariile proprii!
    Pe langa parlament, guvern, justitie eu l-as aseza si pe presedinte, dar si a patra putere si chiar sindicatele si unele parti ale societatii civile.
    Fiecare isi inmoaie dumicatul in ciorba celorlalti, basca coruptia generalizata.

  2. buget spune:

    Justitia trebuie sa se pronunte asupra a orice chiar si a bugetului. E treaba executivul ca atunci cand isi face bugetul sa respecte legile si principiile.
    O sa veniti sa ziceti ca este dreptul unei companii private sa-si stabileasca bugetul, asa este… dar este dreptul meu sa aleg sa nu fiu de acord si daca impotriva vointei mele se iau masuri si nu ne putem concilia altfel ma pot adresa instantei pentru a decide daca am sau nu dreptate.

    • andrei spune:

      domnu buget, dumneata nu ai niste notiuni de baza.

      articolul foarte bun prin claritatea expunerii.

      as adauga ca aceste probleme sint vizibile acum pentru ca in opinia mea
      avem de a face cu prima schimbare de regim de dupa fsn.
      statul roman postdecembrist fesenist nu a fost un stat democratic cu separatie de puteri reala.
      acum cind puterea politica incearca sa reformeze statul(aparatul birocratic), acesta se impotriveste, deocamdata pasnic incercind sa obstructioneze vointa politica a majoritatii democrate.

      ramine de vazut cit de repede sau daca romania se va rupe de trecutul statului iliescian: aparat birocratic ingemanat cu aparat politic si cu activitate economica dependenta de primele doua.

  3. Alex One spune:

    De la copii strazii la probleme costitutionale e o cale cam lunga, sigur nu si atunci cand ai apartenenta SAR. Aceiasi “academie” incadrata cu experti in coruptie care isi dau cu parea in problema foarte dezinvolt. Ca n-au solutionat in viata lor un dosar de coruptie si nici macar n-au vazut asa ceva nici nu mai conteaza. Important este sa fi acolo , sa lasi impresia ca sti , doar cunosti cel mai abitir chestia. O Curte Constituutionala a carei “judecatori” sunt numiti exclusiv pe criterii politice la care competenta profesinala nu are nicio relevanta, nu poate fi numita Curte,ci orice altceva, cu personaje dotate cu CV-uri interminabile care abunda de congrese, cursuri, simpozioane, mese rotunde, si alte asemenea forme de socializare, de te intrebi cand si daca posesorii lor au mai si lucrat efectiv ceva la viata lor ? ! Cand n-ai autoritate profesionala recunoscuta nu poti pretinde respect.Subscriu la ideea articolului, fiecaruia ii place sa-si bage nasul in orice domeniu.

    • Suzana Dobre Suzana Dobre spune:

      De cand exista exclusivitate in discutarea unor teme ce implica atat politicile sociale cat si aranjamentele institutionale din justitie? Daca aveti ceva de contestat pe argumente, va rog. Altfel inchiderea unor discutii pentru ca noi profanii nu avem dreptul de expresie mi se pare o cerere exagerata, mai ales ca vorbim despre cum se cheltuie banii pe care ii platim statului prin taxe.
      Referitor la chestiunea Curtii Constitutionale, cred ca suntem de acord. Ce spuneam eu este ca trebuie sa ne decidem ce sistem urmam. Daca judecatorii de la CCR nu se ridica la nivelul de competenta incat sa impuna respect, atunci fie cerem (noi am cerut deja asta aici) sa fie numiti oameni competenti, fie renuntam la CCR. N-am inteles care e varianta pe care o propui.

  4. johnny spune:

    Intr-un fel e trist ca inca nu se stie exact ce rol au puterile statului…dar nu surprinzator. Da, Parlamentul legifereaza, dar Guvernul pune in aplicare legile (ma rog, am putea spune ca administreaza) si Justitia controleaza modul de punere in aplicare, inclusiv actele Guvernului. Justitia nu se asigura doar ca un act normativ este respectat, ci si ca acel act normativ corespunde anumitor tratate internationale la care Romania e parte, inclusiv Conventia EDO.
    Acuma, autorul articolului sugereaza ceva de genul:Curtea Constitutionala a declarat legea X constitutionala, deci instantele nu mai pot face nimic. Pacat ca CEDO nu are aceeasi parere. De altfel, s-a intamplat destul de des ca CCR sa declare o lege constitutionala si CEDO sa constate ca legea contravenea Conventiei.
    Acuma despre modul in care instantele romane aplica celebra Conventie s-ar putea spune multe. Dar, pe de alta parte, in Romania s-a auzit de Conventia asta prima data abia prin anii 1998-2000, cand am inceout sa incasam condamnari, desi era semnata din 1994.
    Si o ultima chestie-CCR nu poate fi un punct de referinta pentru sistemul judiciar. Ar trebui sa ne gandim la modul exclusiv politic de numire al membrilor acestei institutii, care nici nu e parte a sistemului judiciar. Faptul ca se foloseste denumirea de “Curte” respectiv cea de “magistrati” nu trebuie sa duca cu gandul ca CCR reprezinta o instanta judecatoreasca. Pana si in Constitutie autoritatea judecatoreasca si CCR sunt reglementate la capitole diferite.

  5. Suzana Dobre Suzana Dobre spune:

    Trei chestiuni
    1. Relatia CCR – instante, din care rezulta riscul major de jurisprudenta neunitara. Ce e de facut?
    2. Ce spune CEDO despre drepturile sociale – as dori mult sa vad o analiza facuta de “adevaratii experti” care sa arate clar ce si cum. A circulat anul trecut o pozitie asumata inclusiv de Consiliul legislativ si AMR care abunda in erori si interpretari nefundamentate, citari a unor texte care nu exista. S-a scris si pe unul din blogurile hotnews despre asta.
    3. Deci legea unitara a pensiilor incalca CEDO? Fara punctul 2 de unde sa rezulte clar asta, eu inteleg invers, ca profan, bineinteles. Prin urmare nu consider justificat activismul curtilor pe aceasta tema.

    • johnny spune:

      1. Relatia CCR-instante se poate reglementa foarte simplu in 2 moduri:
      – fie CCR este desfiintata si Inalta Curte se va ocupa de verificarea constitutionalitatii legilor; slabe sanse, pt ca implicit s-ar ajunge ca ICCJ sa fie un arbitru politic si nici un politician nu va dori asta.
      – fie schimbarea fundamentala de numire a membrilor CCR; in prezent, desi legea cere expres ca membrii CCR sa fie “specialisti in drept”, se pare ca singurele conditii sunt in realitate sa fi absolvit dreptul si sa te sustina un partid.
      P.S. – daca cineva va sugera ca CCR sa fie singura institutie din Romania care sa verifice compatibilitatea actelor normative cu Conventia EDO, nu se poate. CEDO a aratat intr-o gramada de hotarari ca toate institutiile unui stat trebuie sa aplice direct Conventia si nu poate exista un “monopol” al unei singure institutii in sensul asta.
      2. Cred ca singurii “adevarati experti” din Romania in materia asta sunt cei de la institutia Agentului Guvernamental care ne reprezinta la CEDO. Ar merita intrebati. Din ce stiu eu, CEDO a spus ca art. 1 din Prot. 1 nu garanteaza decat in anumite conditii un cuantum al pensiei, dar (si asta e un mare dar) nu s-a confruntat niciodata cu situatia in care o pensie a fost redusa cu 80% din cuantumul legal stabilit.
      3. In esenta, cred ca doar cand va ajunge la Curte o cauza a Romaniei pe tema asta vom sti. Pana una alta instantele sunt obligate sa aplice Conventia (asa cum se pricep, bine, rau).

      • Suzana Dobre Suzana Dobre spune:

        Pai hai sa vorbim de numirile la CCR. Am vazut cumva pozitii publice din partea magistratilor/avocatilor ca numirile sa fie facute transparent si pe baza unor competente relevante? Si tocmai ce au fost facute cateva (3 mai precis) anul trecut.

        Referitor la aplicarea Conventiei, nu trebuie monopol, dar nu se poate ca toata lumea sa contrazica pe toata lumea. Noi, cei din afara sistemului ce ar trebui sa intelegem?

        M-as multumi si cu experti care doar sa respecte normele unei cercetari academice, obiectiva si de buna-credinta.

      • Vlad Ionescu spune:

        Scriu din memorie, fara documente in fata. CEDO spune ca drepturile sociale beneficiaza de aceeasi protectie ca si dpreptul de proprietate. Nu ne spune ca este un drept de proprietate, ci ca beneficiaza de aceeasi protectie. In sistemul romanesc avem distictia principala dintre drepturile reale si cele de creanta. De aici incepe confuzia. Dreptul la pensie, ca si dreptul la salariu, ca si orice drept de a primi o suma de bani, este intotdeauna un drept de creanta prin natura sa, chiar daca beneficiaza de aceeasi protectie ca si un drept de proprietate. Pe baza faptului ca CEDO cere protectia legala a dreptului la pensie la fel ca dreptul de proprietate, se gliseaza si se transforma dreptul la pensie in drept de proprietate. Evident ca daca schimbam natura juridica a dreptului la pensie din drept de creanta in drept real, atunci si regimul juridic al acestui drept se modifica si se poate ajunge la concluzia ca acesta nu poate fi diminuat. Eu vad aceasta situatie ca o smecherie care sa justifice o anumita atitudine a sistemului judiciar fata de acesta decizie care nu este de competenta sa. Daca se consolideaza opinia ca dreptul la pensie nu mai este un drept de creanta, ci un drept real, se modifica substantial o mare parte din institutiile de drept ceea ce poate duce la bulversari suplimentare majore in sistem. Daca dreptul la pensie este drept de proprietate acesta nu poate fi diminuat decat cu justa despagubire, adica cu o suma de bani echivalenta, ceea ce este o contradictie in termeni. Din punctul meu de vedere consider ca in sistemul romanesc actual de drept, dreptul la pensie nu poate fi considerat ca un drept real si implicit un drept de proprietate decat daca ne-a luat dumnezeu mintile.

    • Vlad Ionescu spune:

      Intre Curtea Constitutionala si instantele judecatoresti nu poate exista jurisprudenta neunitara fiindca au domenii de competenta diferite. Am explicat mai jos. Este singura confuzie, repetata, din articolul dumneavoastra, altfel foarte bun.

  6. andrei spune:

    ca mai toate temele prezentate cu buna credinta, avem parte inca odata de contracararea lor prin citeva comentarii aici
    nu prin argumente ci prin discreditare: magistratii curtii constitutionale nu sint judecatori cu prestanta si ca urmare nu respectam deciziile lor.

    pilotul, judecatorul,militianul si plutonierul trebuie sa aiba pensii mai mari chiar daca nu au contribuit? si cine judeca? unul din ei!
    judecatorul este si parte in procesul pe care il judeca si surpriza! decide ca i s-a incalcat dreptul de a fi mai presus si mai favorizat decit ceilalti

    asta la ce articol se incadreaza in toata istoria juridica a omenirii? cind judecatorul se judeca pe sine si isi acorda cistig de cauza?

  7. mucenic spune:

    Aceatsa problema este si in SUA. Opusul judecatorilor activisti sant judecatorii “constitutionalisti”. Ei aplica litera constitutiei la cazul care se judeca. Infiltrarea Curtii Supreme (SUA) sau Constitutionale (Romanaia) cu judecatori “activisti” este scopul comunistilor ca o ultima arma sa saboteze legile adoptate de Parlament sau Presedinte care nu le convin. Foarte bun articol, educativ si bine venit.

  8. Lucian spune:

    Inainte de a vorbi de activism, poate ar mai fi ceva de spus si anume ca exista o lege privind regimul si recalcularea pensiilor si aceasta a fost declarata constitutionala, de catre Curtea Cusontitutionala . Verificarile de cosntitutionalitate sunt, restranse, in esenta, la compatibilitatea actului normativ, cu cadrul impus de Constitutie, in majoritatea cazurilor analiza Curtii fiind una abstracta, neavand posibilitatea de a verifica efectele recalcularii pensiei unei persoane determinate si eventualele consecinte decurgand din aceasta . Dar pentru ipoteze de genul acesta intervine un al doilea standard, cel al tratatelor si conventiilor internationale privind drepturi si libertati fundamentale ( reglementat in art. 20 din COnstitutie, dar pe care Curtea Constitutionala nu il poate analiza decat ]n limitele formale ale contenciosului constitutional, pentru ca, nu-i asa, pana la urma Curtea Constitutionala nu este o instanta de judecata sa analizeze aplicarea legii la un caz concret ), iar cel de al doilea standard impune o analiza concreta a faptelor . Ceea ce incerc sa spun, rezumand, este faptul ca pot interveni contradictii intre cele doua standarde privind drepturile si lbertatile fundamentale, iar in aceasta situatie judecatorul este obligat chiar de Constitutie sa aplice standardul international . Tinand cont ca, in multe ipoteze, acesta este superior celui constitutional (inclusiv in materia restituirii proprietatii), nu cred ca poate fi vorba de o forma de activism al judecatorilor, ci de un exercitiu normal al profesiei

    • Suzana Dobre Suzana Dobre spune:

      Lucian, pe scurt tu afirmi ca sunt doua nivele de evaluare – unul teoretic ce revine CCR si unul practic ce revine curtilor. Total de acord, insa curtile nu pot sa ignore chiar liniile directoare stabilite de CCR si sa invoce jurisprudenta CEDO pe un domeniu unde majoritatea cazurilor sunt inadmisibile. Deci, curtile contrazic legiutorul, contrazic CCR si invoca o jurisprudenta slab dezvoltata la CEDO, ignorand cazurile inadmisibile. Daca asta nu e activism, atunci nu stiu cum sa-i zic.

      Recomand calduros cazul Jankovic v Croatia Application no. 43440/98 (declarat inadmisibil), unde argumentele aduse in cazurile castigate in instanta sunt acolo, dar pe dos. Exemplu:
      In the present case, the applicant’s pension has been reduced, but it cannot be said that it is inferior to pensions of all other categories of pensioners in Croatia. The applicant has only lost certain privileges that were formerly granted to him as a military official of a state that does no longer exist.
      sau
      In this respect, the Court considers that the reduction of the former Yugoslav People’s Army officers pensions by Croatian authorities represents a method of integrating those pensions into the general pension system of Croatia (see, mutatis mutandis, Schwengel v. Germany (dec.), no. 52442, ECHR 2000).

      Deci, activism.

      • johnny spune:

        Aici trebuie sa spun si eu ceva. Citind hotararea din cauza Jankovic, se pot observa anumite “mici” particularitati. D-na Jankovic avea o pensie stabilita de statul iugoslav (in 1987), iar cuantumul a fost redus de catre statul croat, in anul 1992 la 63,22 % din valoarea pensiei din 1991. Ulterior, cuantumul a fost marit la 73% din valoarea respectiva.
        Se poate observa ca in speta era vorba despre disparitia statului care a fixat pensia si, printre altele, de faptul ca reducerea pensiei nu a fost de 80%, ci, doar de 28%.
        De altfel Curtea a spus (in aceeasi cauza) si ca “The applicant has only lost certain privileges that were formerly granted to him as a military official of a state that does not longer exist.”
        In legatura cu dreptul foarte larg de apreciere a statului cu privire la cuantumul pensiilor, CEDO il confirma dar, din nou, se spune ca “This also applies in the specific context of the dissolution of the former Yugoslavia and with regard to persons who were granted special privileges by the former State, as, for instance, members of the former State’s army, in particular in view of the fact that ever since January 1973 all contributions to the pension fund of the Yugoslav People’s Army officers had been paid to the federal fund in Belgrade which, failing any agreement on State succession, has not been divided among the successor States”
        Si, atentie, CEDO a mai spus, cateva paragrafe mai incolo, ca “In these circumstances, the Court does not consider that the applicant’s right to derive benefits from the social insurance scheme was infringed in a manner contrary to Article 1 of Protocol No. 1, in particular as the loss of a certain percentage of his pension did not result in the essence of his pension rights being impaired.”
        Practic CEDO lasa sa se inteleaga ca, daca procentul de reducere ar fi prea mare s-ar putea (subliniez, s-ar putea) ca art. 1 din Prot. 1 sa fie incalcat.
        Ideea e ca, din cate stiu eu (dar nu sunt specialist in materie) CEDO nu s-a confruntat cu situatia in care acelasi stat (in speta Romania), sub acelasi regim (adica cel democratic, indiferent de oartidul aflat la putere) acorda mai intai o pensie in mod legal unei persoane, iar apoi, la cativa ani distanta, decide sa o reduca la 20-25% din cuantumul stabilit initial.

  9. nicu spune:

    Doamna Dobre,

    felicitari pentru articol.

    As adauga si urmatorul lucru care ma deranjeaza: faptul ca instantele iau deciziile CEDO drept lege. Eu nu inteleg de ce o curte care nu are nimic de-a face cu statul roman este pusa deasupra CCR.

    Din punctul meu de vedere guvernul nu trebuie sa execute nici o sentinta care contrazice CCR. Daca o instanta spune ca cineva trebuie sa primeasca o alta pensie si CCR a declarat legea constitutionala, decizia nu este valida si nu trebuie executata

    • Suzana Dobre Suzana Dobre spune:

      Tratatele internationale (inclusiv CEDO) sunt parte din dreptul intern (art 11 din Constitutie). Mai mult in cazul particular al drepturilor omului, au chiar prioritate in fata legislatiei din Ro:

      ARTICOLUL 20
      (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

      (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

  10. andrei spune:

    vazind explicatiile halucinante ale unora ca lucian nu-i de mirare ca exista o asemenea debandada in sistemul judecatoresc din Romania.

    judecatorii romani de instante inferioare se ocupa cu verificarea compatibilitatii legilor romanesti cu cele internationale,

    in loc de judecarea cazurilor in litera si spiritul legilor statului roman suveran si blocheaza vointa suverana a poporului roman exprimata prin intermediul legislativului.

    sint sigur ca limitele de jurisdictie in privinta cazurilor pv legea pensiilor sint bine definite in legislatia romaneasca.

    avem de a face cu interpretari grosolane tendentioase si judecatorii sint in stare de incompatibilitate in cazurile privind reducerea pensiilor.

    sentintele de acest fel vor fi anulate de ICCJ pentru uniformizare. CSM trebuie sa isi faca ordine in propria ograda. cei care dau sentinte in totala contradictie cu legea romaneasca trebuie retrogradati pentru obstructionarea justitiei.

  11. utopia? spune:

    Apreciez articolul, este documentat si argumentat temeinic. Guvernul si Ministrul Justitiei trebuie sa gaseasca parghii eficiente de administrare a serviciului public care este justitia . Sunt contribuabil, platesc acest serviciu si doresc sa am beneficii in urma contributiei mele. Acestea s-ar traduce prin calitatea si cantitatea actului de justitie. Faptul ca justitia abuzeaza de inamovibilitatea judecatorului, in detrimentul principiului suprematiei legii, motivand deciziile proprii, prin jurisprudenta CEDO, extrapoland in avntajul propriu, nejustuficat, incalcand legile date Guvern, inseamna incalcarea drepturilor si libertatilor mele, cetateanul .
    Stimate Guvern, APARA-MI DREPTUL LA EGALITATE IN FATA LEGII. CAUTA PARGHIILE PRIN CARE SA-TI EXERCITI ROLUL IN CONTROLUL INSTITUTIILOR STATULUI !

  12. Vlad Ionescu spune:

    Stimata doamna, observ ca scrieti despre chestiuni legate de justitie, caz in care se presupune ca aveti o oarecare pregatire si intelegere a chestiunilor juridice. Daca ar fi asa ati sti ca, in principiu, atributiile Curtii Constitutionale nu se suprapun cu cele ale instantelor ordinare. Curtea Constitutionala judeca chestiuni pe care instantele ordinare nu au competenta de a le solutiona si viceversa, Curtea Constitutionala nu poate judeca chestiuni care sunt de competenta instantelor ordinare. Curtea Constitutionala nu este instanta suprema a instantelor de judecata, nu este o instanta superioara Inaltei Curti de Casatie si Justitie si nici celorlalte instante judecatoresti. Curtea Constitutionala este doar singura instanta in materie de constitutionalitate. In acesta materie nu exista alte instante, nici inferioare nici superioare. Acestea fiind spuse si presupus cunoscute, fiind chestiuni elementare de organizare si functionare a sistemului judiciar, in principiu, nu poate sa existe nici o contradictie intre faptul ca o lege este constitutionala si o hotarare judecatoresca prin care acea lege, constitutionala fiind, este interpretata intr-un fel sau altul, in aplicarea sa la o speta concreta. Instantele de judecata, in aplicarea legii despre care vorbiti, nu au pronuntat hotarari bazate pe aspecte de constitutionalitate, ci pe alte aspecte care cad in competenta lor.
    Dupa cum probabil cunoasteti, exista opinii in sensul mentinerii sistemului actual de control constitutional in afara sistemului instantelor de judecata ordinare, precum si opinii care considera ca acest control sa treaca la ICCJ, unul dintre argumente fiind exact acesta, de a evita confuziile si eventualele conflicte intre competentele fiecarei institutii.
    M-am oprit din citit la primele randuri ale articolului dumneavostra, fiindca banuiesc ca intreaga argumentatie pleaca dintr-un inceput de la premise false.

    • Suzana Dobre Suzana Dobre spune:

      Spre deosebire de dumneavoastra, eu am citit pana la capat comentariul dumneavoastra, cu atentie chiar. Singura mentiune la curtile inferioare este intr-o propozitie in care se mentioneaza si CCR si Inalta Curte. Ca sa clarificam acest aspect si sa spulber banuielile dumneavoastra privind corectitudinea premizelor.

      Dupa ce finalizati textul de citit, putem reveni la discutie.

      • Vlad Ionescu spune:

        Am citit textul dumneavoastra si sunt placut surprins de temele abordate. Da, expertiza juridica a legiuitorului este mediocra si submedioca (cu unele exceptii). Da, cazul restituirii proprietatilor si cauzele sale sunt elocvente pentru ceea ce se intampla cu justitia romana, fenomenul fiind in acelasi timp de neadmis. Da, s-au lasat prea multe chestiuni la discretia instantelor judecatoresti care au creat in timp in randul judecatorilor, perceptia acestora ca sunt un fel de dumnezei si sunt chemati sa creeze drept. Aceste probleme sunt foarte bine descifrate in textul dumneavoastra si sunt totodata unele dintre principalele cauze care fac ca sistemul judiciar romanesc sa functioneze profund viciat. Dar, asa cum ati spus, exita o mare vina a legiuitorului, iar eu spun ca acesta are vina principala. Totusi, persita confuzia intre notiunile de legalitate si constitutionalitate. Pentru a fi mai usor inteles, daca un text de lege este constitutional el ramane in acea lege, daca nu acel text dispare din lege; si atat. Curtea Constitutionala judeca numai chestiuni de drept si are ca principala sarcina sa scoata din legi textele care contravin Constitutiei. Curtea Constitutionala nu are competenta de a se pronunta asupra modului in care o lege se aplica intr-un caz sau in altul. Teoretic atributiile C.C. nu se suprapun cu cele ale instantelor judecatoresti (I.C.C.J. si instantele inferioare). Tocmai de aceea C.C. nu este o instanta inferioara sau superioara in raport cu instante judecatorest, fiindca este singura instanta in materie constitutionala. Toate instantele judecatoresti, incepand cu I.C.C.J. trebuie sa accepte pur si simplu deciziile C.C. fiindca ele nu au oricum competenta de a se pronunta asupra constitutioalitatii legilor. Dar a respecta deciziile C.C. inseamna doar a considera un text de lege ca exista (daca este constitutional) sau nu (daca este neconstitutional. Modul in care este aplicat un text de lege, constitutional fiind, nu intra in competenta C.C., ci a instantelor judecatoresti. Astfel, nu este nici o contradictie intre faptul ca o lege declarata constitutionala, este aplicata in alt mod decat cel pe care si-l doreste legiuitorul. Este, asa cum spuneat si dumneavoastra, vina legiuitotului ca a creat o legislatie neclara si contradictorie care permite prea multe interpretari. Insa teoretic nu exista nici o suprapunere intre deciziile C.C. si cele ale instantelor judecatoresti fiindca ele nu pot intra in conflict. Ar fi un conflict si un abuz major daca am gasi o hotarare judecatoreasca in care s-ar spune ca intr-o anume speta nu se poate aplica un anume text de lege fiindca acesta contravine Constitutiei, in conditiile in care C.C. ar fi declarat acel text ca fiind constitutional. Sau daca C.C. s-ar pronunta in chestiuni de drept care nu au legatura cu textele din Constitutie. Nu cred ca exista astfel de situatii. Mai atrag atentia ca termenul de „judicial review” nu se poate aplica in sistemul romanesc de drept in sensul aratat de dumneavoastra, fiindca, asa cum am aratat, la noi C.C. nu este o instanta superioara, nu este instanta suprema, este doar o altfel de instanta. In marerie constitutionala C.C. este instata de ale carei decizii trebuie sa tina cont si I.C.C.J. si judecatoria de provincie. Insa in materia aplicarii legilor C.C. trebuie sa fie ignorata de orice instanta judecatoreasca indiferent de rangul acesteia. In orice caz cred ca fenomenele pe care le-ati adus in discutie sunt de mare importanta, chiar lasand deoparte cazul concret al legii pensiilor, si consider ca este necesara o dezbatere ampla a acestora. De aceea ii rog pe cei care citesc cu interes textul dumneavoastra si care au posibilitatea de a aduce aceste teme in spatiul public sa o faca, fiindca numai asa se poate risipi confuzia existenta la nivelul opiniei publice in legatura cu adevaratele cauze care viciaza sistemul judiciar romanesc. Si poate doar presiunea publica bazata pe o cunoastere corecta a fenomenelor (daca ea se va putea realiza) va determina modificari profunde si necesare in acest sistem.

    • Serban Tanasa spune:

      Stimate domnule Ionescu,
      Observand cum comentati asupra unui articol fara a-l fi citit, si nu numai, ci chair proclamati asta cu voce tare, spune mai multe despre dumneavoastra decat despre articol. Presupunerea mea, nefondata, sunt sigur, este ca sunteti unul dintre aceia convinsi ca singurii oameni care au dreptul sa discute despre sistemul de justitie sunt cei dinlauntru, cei care beneficiaza din plin de haosul curent si deci nu au nici un interes in schimbare. Sunt surprins de astfel de comentarii, care duhnesc de ingamfare? Nu, doar putin intristat.

      • Vlad Ionescu spune:

        Domnule Tanasa, stiti cumva cum se poate proceda, in cazul in care constati ca ai scris un comentariu bezmetic, pentru al putea sterge si pentru a sterge odata cu el si rusinea? Ca sa nu existe confuzii, ma refer la cazul meu.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Suzana Dobre


Suzana Dobre

Suzana Dobre este expert pe politici sociale la Societatea Academica din Romania (SAR). Anterior a lucrat in programe care se ocupa de grupuri dezavantajate, precum copiii strazii... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)