Home » Dezbatere »Politica & Doctrine » Citesti:

What’s good for the most successful corporations is always, ultimately, good for all of us

Ciprian Ciucu mai 27, 2013 Dezbatere, Politica & Doctrine
100 comentarii 1,508 Vizualizari

Teoretic, normal ar fi ca valorile politicienilor, lucrurile în care ei cred, să se regăsească în politici publice, în măsuri concrete de guvernare. La fel și ale alegătorilor ale căror apoțiuni sunt exprimate în majoritate. Nu prea am auzit în ultimii ani măsuri concrete pentru mediul de afaceri. Eu însumi am avut o contribuție modestă (împreună cu alții) la o strategie pentru mediul de afaceri, dar aceasta a ajuns – ca multe altele – în sertarele ministerului de resort fără să aibă niciun impact asupra vreunei decizii.

După ce am început seria de articole dedicate autoevaluării ideologic-valorică cu o întrebare care ne-a făcut să reflectăm la cum ne poziționăm față de țară (concept larg și neclar care inevitabil include statul și pe noi toți) astăzi vă propun o întrebare din http://www.politicalcompass.org care ne oferă cadrul unor discutii despre economie și despre cum ne raportăm la companii.

Vă mulțumesc pentru implicarea și dezbaterea de la articolul precedent.

Așadar,

What’s good for the most successful corporations is always, ultimately, good for all of us

  • Strongly Disagree
  • Disagree
  • Agree
  • Strongly Agree

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "100 comments" on this Article:

  1. dioan spune:

    Domnule Ciucu,
    Am scris si eu, e adevarat cam tardiv, un comentariu iurmat de doua intrebari pentru dumneavoastra; ele ar fi valabile si pentru acest articol dar nu le repet.
    V-as ruga, daca aveti bunavointa sa imi raspundeti si mie.
    Multumesc

  2. Adi Rus spune:

    Disagree

    E o afirmatie prea generala. Poate fi absolut adevarata in anumite contexte, dar cu siguranta trebuie sa existe nuante. Stim din experienta trecutului ca aceste corporatii nu urmaresc intotdeauna binele comun ci mai degraba profitul. Ddeci cred ca raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa fie cat se poate de relativ. Trebuie sa sprijinim corporatiile, asta e adevarat, pt ca ele sunt probabil cea mai mare forta de raspandire si crestere a capitalismului deci si a prosperitatii, dar in acelasi timp trebuie sa fim atenti si la tendinta lor de a substitui binele comun urmarii profitului financiar.

  3. Artemis spune:

    Strongly disagree, evident.

    Intrebarea este prost pusa pentru ca nu defineste “succesul”. Dimensiune? Profit? Aria de activitate?

    Cu privire la paleta de raspunsuri m-am exprimat deja.

    Intrebarea m-a facut sa ma gandesc la:
    - Enron si imitatorii sai;
    - Apple care face outsourcing in China unde e OK sa tii angajatii in lagare muncitoresti sa lucreze 12 ore pe zi 7 zile pe saptamana de se arunca bietii oameni de pe acoperis de disperare;
    - companiile care fac outsourcing din pura lacomie – platesc salarii reduse unor oameni subcalificati, europenii raman fara slujbe, iar serviciile sunt mai proaste;
    - alde Starbucks, Google si alte asemenea care recurg la subterfugii pentru a nu plati taxe in tari ca Marea Britanie desi profiturile sunt maxime
    - companii care reduc salariile angajatilor din motive de criza si concomitent acorda directiunii bonusuri uriase si fara legatura cu realizarile profesionale.
    - orice companie care exploateaza sclavii moderni – imigranti care lucreaza pentru jumatate din salariul normal, fara beneficii, fara asigurare de sanatate, fara contributii la pensie etc.
    - scandalul carnii de cal, laptelui praf otravit, medicamentelor prea scumpe si a altor asemenea.

    Daca s-au referit cumva la companii mici si mijlocii care platesc salarii bune, servicii medicale suplimentare gratuite si organizeaza crese gratuite pentru a ajuta mamicile proaspat intoarse la lucru, raspunsul meu ar fi altfel dar cum nu precizeaza ce-i acela succes, totul e relativ.

    Si cica as fi de centru … LOL

    • r2 spune:

      vedeti ca exploatatorul oamenilor alora amarati s-ar putea sa fiti chiar dvs in calitate de client al ticalosilor de capitalisti. simplul fapt ca aceasta discutie are loc pe o platforma online, deci o tehnologie creata de la cap la coada de marii exploatatori capitalisti, este “proof enough”. nu zic ca situatia este buna asa cum e. nu este si poate fi imbunatatita. dar macar sa nu fim ipocriti. sa recunoastem ca beneficiem din plin de pe urma capitalistilor alora pe care ii detestam atat de tare. mesajul dvs este la fel de credibil ca cel al unui mare amator de fripturi care deplange soarta trista a animalelor sacrificate. fara dorinta noastra de a cumpara cat mai ieftin si cat mai bun, oamenii aia nu ar fi fost acum in lagare de munca. e de discutat daca ar fi avut o soarta mai buna nefiind acolo si ramasi in saracia lor traditionala. asa macar copiii lor pot sa mearga la o scoala si sa aiba o alta sansa in viata decat au avut ei.

      • Artemis spune:

        Stimate r2,

        Care-i problema Dvs?

        Dupa cum am explicat dar probabil nu v-ati obosit sa cititi, alegerea “strongly disagree” se datoreaza formularii categorice cum ca orice ar face o corporatie, actiunile ei sunt “intotdeauna” profitabile pentru “toata lumea”. Ceea ce este fals. Unele corporatii de succes se comporta spre beneficiul intregii societati, altele doar spre beneficiul unora, altele spre beneficiul unora si mizeria altora. Deci nu intotdeauna si nu pentru toata lumea. Daca s-ar fi folosit “in general” si “majoritatea” in loc de “intotdeauna” si “pentru toti” as fi ales “agree”.

        Judecand dupa virulenta cu care ati atacat un comentariu care nu vi se adresa se pare ca nu recunoasteti dreptul altora la opinie. Daca mai iau in considerare si faptul ca ati ignorat alte comentarii practic identice cu ale mele si l-ati atacat doar pe al meu, deduc ca v-a deranjat ceva care nu are legatura cu comentariul propriu-zis ci cu alte elemente, imaginare, pe care aveti impresia ca le percepeti despre persoana mea. Poate putina introspectie n-ar strica inainte sa dati cu pietre.

        • r2 spune:

          doamna (domnisoara), eu mi-am permis doar sa nu fiu de acord cu opinia exprimata de dvs, lucru pe care il regret acum. nu stiu de unde ati tras dvs concluzia ca nu va recunosc dreptul la opinie (!??) si tot dvs ma intrebati care este problema mea? :D propun sa ne vedem fiecare de propriile probleme. cred ca e cel mai bine asa.

          • Artemis spune:

            V-ati permis Dvs mai multe, stimate R2.

            Daca va recititi mesajul, veti constata ca m-ati denumit “exploatatoare de oameni amarati”, “clienta de capitalisti ticalosi”, “ipocrita” si “lipsita de credibilitate”, si asta in loc de buna ziua.

            Nu stiu de unde ati tras Dvs aceste concluzii, dar nu v-ati gasit sacul de box cu mine. Incercati alaturi.

            • r2 spune:

              LOL. vad ca nu ati adresat nici unul din argumente, doar mi-ati aratat ca puteti ridica vocea. sunt impresionat, dar nu stiu daca e suficient ;)

              chiar nu vi se pare putin amuzant faptul ca propaganda anti-corporatista se face prin mijloace electronice care au devenit posibile si accesibile noua, publicului larg, tocmai datorita acelor mari corporatii si dorintei lor de profit? e vorba de marile corporatii, ca de ele depinde structural economia, much as we’d like to think otherwise. chiar nu e macar putina ipocrizie la mijooc, pe undeva?

  4. Cetatean spune:

    Strongly Disagree

    “Senatul SUA acuza Apple ca evita sa plateasca taxe de miliarde de dolari taxe la nivel global”.

    “Apple a incercat sa ajunga la Sfantul Graal al evitarii taxelor. A creat entitati offshore in care pastreaza zeci de miliarde de dolari, in timp ce sustine ca nu au rezidenta pentru plata de taxe nicaieri – a declarat senatorul democrat Carl Levin, care conduce subcomisia si va prezida audierile”.

    http://www.economica.net/senatul-sua-acuza-apple-ca-evita-sa-plateasca-taxe-de-miliarde-de-dolari-taxe-la-nivel-global_52977.html

  5. Alina V spune:

    Disagree
    Succes pentru majoritatea companiilor inseamna profit pentru actionari ceea ce in multe cazuri e bine pentru economie deci pentru toti dar nu neaparat in toate cazurile. In tari in care justitia functioneaza corect si nivelul mediu de educatie al consumatorului este ridicat este posibil ca scopurile companiilor “de succes” sa devina congruente cu scopurile “tuturor” dar si atunci doar pe termen mediu sau lung. Deci prea multe conditii ar trebui sa fie indeplinite si enuntul e prea general si succint ca sa pot fi de acord.

  6. Geos Costan spune:

    Nu sunt de acord deloc. În orice ţară cu economie solidă, IMM-urile sunt cele care domină. Pot da două exemple: Germania şi Turcia (da, ţara asta sprijină micii întreprinzători şi afacerile de familie).

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Da, cred ca IMM-urile trebuie sa fie baza unui buget si a productivitati…

      Dacă aș fi in masura sa fac politici publice le-as avataja in raport cu corportiile. Dar și corporatiile sunt importante.

      • Geos Costan spune:

        Sunt importante, dar mă uit la România, unde omul preferă brandul de renume şi compania care vinde un produs în masă. Am înţeles că au existat fabrici de îmbrăcăminte şi încălţăminte care au dat faliment din cauza dorinţei în masă de a purta Armani, Gucci sau alte minunăţii, doar că erau din Vest, nu din cauza calităţii.

        Iarăşi, e mai facil pentru român să meargă la Kaufland, Carrefour sau Metro, în loc să meargă la măcelar pentru carne, la piaţă pentru legume, fructe şi lactate ş.a.m.d. Nu sunt ipocrit, şi eu prefer un hipermarket, dar mi-am dorit de multe ori să le evit, nu din considerente naţionaliste, că nu dau doi bani pe ele, ci din cauza atmosferei şi din punct de vedere psihologic. Una e să fiu primit într-un magazin de colţ de stradă, unde amabilitatea e naturală, şi alta e într-o corporaţie, cu roboţi cinici.

        Corporaţiile sunt importante doar atâta timp cât lobby-ul poate fi controlat şi din punct de vedere logistic (mai toate au nevoie de infrastructură serioasă pentru a funcţiona corespunzător). Dar la nivel psihologic şi economic, în general, cât de mult bine ne fac, am serioase dubii.

      • Guardian spune:

        Si sa nu omitem faptul ca pe linga marile corporatii se dezvolta o multime de mici firme hiper-specializate pe orizontala. O multime din sub-componete/ sub-systeme sunt produse de acesta industrie orizontala. Mai mult existenta unui Microsoft, Apple, Google este generatoare de aparitia multor companii mici/start-up-uri (de aia Silicon Valley, da’ nu numai, e intr-o permanenta fast-paced transformation) cu focus pe produse concurente, de multe ori mult mai performante si mai cheeap decit alea dezvoltate de marile corporatii (asta e un alt mare beneficiu). Mai mult aceste start-up-uri de cele mai multe ori sunt create de fosti angajati ai respectivelor corporatii (trainingul perpetuu, disciplina manageriala a proiectelor pe de o parte da si ne-agilitatea acestora acestora pe de alta( not being agile, means slow market re-activity), hands-on cu cele mai sofisticate tools-uri si tehnologii, contact permanent cu unii dintre cei mai mari specialisti din lume pe anumite segmente technologice, si inca multe multe altele e un alt efect serios, o influenta deloc neglijabila a marilor corporatii in ceea ce priveste calitatea oamenilor care pornesc un start-up). E mult de analizat cred, dar deasemenea cred ca nu putem separa corporatiile de industria pe orizontala pe care o genereaza (desigur nu ma refer la industria de tip sifon romaneasca!), si nici invers: e win-win situation pentru ambele (desigur, unei corporatii nu-i convine sa apara pe piata un product concurent mai bun si mai ieftin, sau poate chiar gratis (open license), yet asta le forteaza sa inovaze, sa optimizeze etc ). De multe ori corporatiile insasi, finanateaza start-up-uri (IBM-Microsoft), care ajung sa le concureze. Din nou, simbiotica corporatie-IMM, implica finalmente, abandon unura sub-domenii (preluate de start-up), si hiperspecializare pe altele, in consecinta produse mai bune…In esenta, daca ar fi sa day raspuns fara nuante, da’ cred cu cit o corporatie e mai healthy, cu atit beneficiile tuturor sunt mai multe (exclud jocurile politicianiste, de lobby si altele….din istorie si experienta, au efect e adevarat, da’ pina la urma practicile un-ortodoxe sunt penalizate chiar de piata insasi).

        • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

          Excelentă observație! Si așa, prin clusterizare (+universități, tradiție, etc) apar polii de competitivitate economică. Nici n-ai nevoie de cine știe ce politici economice ci doar de vreo câțiva poli de competitivitate (ca pe Valea Rinului, Nordul Italiei, California) și bugetul și bunăstarea sunt în mare parte asigurate…

          Polii de competitivitate nu includ doar corporații ci toată simbioza de care ați vorbit dumneavostră. Și în Ro au început anumite industrii să se clusterizeze de-a lungul lanțului valoric. Întrebarea este ce Guvern poate gândi politici reale care să ajute de apariția unor poli de competitvitate!

          • Guardian spune:

            Exact domule Ciucu, ati sintetizat foarte bine, textul meu dezordonat…desigur uitasem si de scoala/universitati…e acelasi fel de simbioza…corporatia sponsorizeaza, pentru ca are nevoie de specialisti valorosi, universitatea la rindu-i avind bani (privati, e important) dezvolta programe de cercetare serioase( de multe ori beneficiar fiind chiar corporatia), cu finalitate economica (ca ce fel de invoatie o fi aia, fara nici un fel de aplicabilitate, cum, am dat exemplu asta si cu alta ocazie, era bicicleta ergonomica inventata pe la sectia de inventica de pe linga Academia Raomana din Iasi….toate bune si frumoase, intradevar randamentul era net superior unei biciclete obisnuite, numai ca trebuia sa pedalezi cu picioarele pe undeva pe la nivelul capului…pieteonului:-)…iar capul ciclistului era pe undeva pe la nivelul asfaltului…ce sa faci cu o asemenea “inventie” ?? Dealtfel respectiva inventie a ramas piesa de muzeu. Bani aruncati…ca doar ii da statul pentru “cercetare”.). De altfel mai toate marile corporatii (financiare inclusiv) au parteneriat cu cel putin o universitate, de unde isi selecteaza cu predilectie specialistii de miine(asta inseamna “trust”)…desi au si echipe de recruiteri care bat lumea in lung si-n lat umblind dupa talente…

  7. klz spune:

    Strongly Disagree.

    Motivul este simplu: societatea umana exista pentru siguranta indivizilor care o compun, in timp ce scopul corporatiilor este maximizarea profitului. Doar in anumite cazuri, cele 2 scopuri converg catre o solutie care aduce beneficii ambelor parti.

    Problema principala a corporatiilor este diluarea raspunderii. Atunci cand o astfel de entitate actioneaza imoral, raspundearea este impartita intre actionari, angajati si conducatori. Prin urmare, repercusiunile nu sunt constientizate 100%, fiecare traind sub iluzia ca este o rotita din sistem care isi face treaba, fara sa se considere responsabil de consecinte.

    Astfel se explica, spre exemplu, situatia din industria tutunului, care cauzeaza in mod direct milioane de decese si pagube de miliarde de dolari in sistemele de sanatate publica. In acest caz, relatie este inversa: ce este bun pt. corporatiile de succes din industria tutunului este nociv pentru societate.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Apopos de diluarea răspunderii… sunteți oarecum familiar cu sistemul public?

      De exemplu, este aproape general acceptat printre cei care s-au aflat în zona fondurilor structurale că neasumarea răspunderii a dus la birocrația infernală care a inhibat o absorție bună și proiecte bune.

  8. DanielT spune:

    Strongly disagree.
    Corporaţiile au alte obiective decât comunităţile în sens statal. Interesele pot diferi enorm faţă de cele ale unei comunităţi locale, regionale sau naţionale. În primul rând, trebuie pornit că destinaţia finală a corporaţiilor este profitul. În funcţie de această destinaţie, corporaţiile sunt un sistem care îşi adaptează vehiculul cu diferite dotări care le permit să ajungă primele la destinaţie. Toate mijloacele sunt posibile. De la chichiţele legale, la corupţia în competiţie directă cu altele. În al doilea rând, generalizarea că toate corporaţiile sunt la fel este întradevăr la fel de neavenită, există o gradaţie între ele privind adoptarea unui rol social. Dar un fapt rămâne, de bogăţia corporaţiilor beneficiază în mare parte o minoritate. Problema principală este nu de a distruge corporaţiile pe baza argumentelor invocate anterior ci de a le întări o latură etică în poziţionarea socială, adică o echitate a reveniturilor nu în sensul negării dreptului la mai mult a celor care muncesc mai mult ci în sensul redistribuirii juste(în funcţie de munca depusă de fiecare din acea corporaţie, în funcţie de rata de profit vs materiile prime locale utilzate, în sensul educării populaţiilor locale). Este un lucru dificil într-un mediu competitiv economic, dar nu este imposibil. Şi aceste transformări se implementează nu neapărat forţând un control statal al corporaţiilor, funcţionează şi prin favorizarea dezvoltării unei culturi a consumatorilor finali, cei care contribuie printr-o formă sau alta (consum, taxe transformate în incentives pentru acele corporaţii) la succesul financiar. Pentru că în ultimă instanţă consumatorul ar trebui să-şi pună întrebarea voi plăti 1 dolar pentru acelaşi produs sau 1, 5 dolari ştiind că primul a fost obţinut în condiţii de semisclavie umană sau e dispus să plătească un pic mai mult ştiind că cei care sunt pe lanţul de producţie au un tratament echitabil. Aici e marea dilemă etică, iar de obicei consumatorii care nu sunt educaţi şi informaţi(rolul statului) funcţionează într-o logică care e deformată. În realitate un consumator care îşi cumpără să spunem o haină cotată la 10 dolari într-un magazin şi 17 dolari în altul va fi capabil să se deplaseze timp de 20 minute ca să economisească cei 7 dolari, dar acelaşi consumator la sume mai mari, de exemplu un calculator la 500 şi altul la 507 nu va mai face acelaşi efort….deşi la capăt de linie 7 dolari sunt 7 dolari, indiferent de unde îi economiseşti.
    Revenind la subiect, în situaţia României, uşor autorităţile s-au lăsat păcălite într-un sens de corporaţii gen Petrom a căror profit e fabulos, în raport cu redevanţele către locali cosmetizate cu ajutorul specialiştilor de PR în *mari retururi sociale* la nivel local şi pe baza filozofiei 1 dolar e ceva mai mult decât zero. Asta dovedeşte slăbiciunea şi absenţa de competenţe de analiză, evaluare şi negociere în rândul instituţiilor statale, corupţia la nivel înalt…şi companiilor le trezeşte datorită instabilităţii corupţiei statale, instinctul de a ţinti profituri record datorită incertitudinii care regnează ..pe când într-un sistem stabil previzibil, companiile se vor mulţumi de a avea profituri mai mici dar sigure. De acolo o întreagă filozofie de abordare a dezvoltării prin investiţii. Corporatocracy .
    Despre corporaţii se pot spune multe

    Într-o logică anticorporaţie de exemplu-film gratuit pe youtube .The Corporation. Sau cartea Power Elite. Sau articole de genul http://www.huffingtonpost.com/bruce-e-levine/the-myth-of-us-democracy-corporatocracy_b_836573.html

    Dar rămâne faptul că în general corporaţiile sunt mai competente şi competitive decât guvernele în general deoarece sunt la nivel de răspundere directă mai conectate la realitate decât structurile unde responsabilitatea e difuză şi a tuturor.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Dar astăzi în relațiile internaționale se operează cu mai mulți actori. De ce am a da mai mult credit statelor?
      Și nu cred că întodeauna intereselor corporațiilor se opun intereselor comunităților/regiunilor. Mai cu seamă, nu.

  9. neagrigore spune:

    Relevant http://www.guernicamag.com/daily/ciara-torres-spelliscy-somebody-give-bill-gates-and-drew-faust-a-copy-of-citizens-disunited/

    Mi-aduc aminte de o discuţie televizată între studenţi şi Gabriel Liiceanu şi Alina Mungiu-Pippidi, dacă-mi aduc aminte bine. Unul dintre studenţi a emis o ipoteză care la momentul acela mi s-a părut inofensivă, chiar dacă m-a făcut scrîşnesc din dinţi de durere, anume că guvernele ar putea să se uite la companiile de succes şi să le urmeze modelul de cultură organizaţională, de profitabilitate etc. Acum nu mai pare atît de ireală sugestia.

    Din punctul meu de vedere, corporaţiile ar trebui să stea cît mai departe de bunul public. Suntem actori diferiţi, în filme diferite. Un caz extrem poate fi exemplificat de clipul în care apare CEO-ul de la Nestle http://www.youtube.com/watch?v=SEFL8ElXHaU

  10. Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

    Bun. După aceste prime comentarii vad in ce directie se duce discuția. E nevoie de avocatul diavolului, asa ca de data acesta eu aleg AGREE si-mi motivez mai jos alegerea.

    Ca o critica la comentarile dvs. (uite ca-mi critic si eu partenerii de discutie – se poate si invers :) ) – v-ati concentrat prea mult pe aspectele negative. Cred ca intai ati ales si dupa aceea v-ati gandit la argumente in functie de alegerea preexistenta.

    - Corportaiile au astazi bugete pentru cercetare aplicată (si de multe ori si fundamentala) mult mai mari decat cele mai multe dintre guverne sau organizatii internationale (printe exceptii UE); Inovatia umanitatii aici are loc. Aici este adaptata pentru piata si contribuie direct la imbunatatirea vietii oamenilor prin comert mai mult sau mai putin liber.

    - Corporatiile transfera know-how-ul mai repede decat reusesc guvernele. Uitati-va doar la ce fac Renault si Ford in Romania. (in afara de know-how aduc si alte valori – disciplina, calcul, etc. – ce pot influenta in bine societatea. Sunt mai eficiente in a forma competente decat POS DRU care are câteva miliarde de euro pe care-i arunca pe cursuri irelevante. Si formeaza pe banii lor, pentru business-ul lor.

    - Corporațiile creaza locuri de muncă, si nu putine. Orice motiv de investitie coporatista este mare subiect de presa si nu întâmplător.

    - Coporațiile plătesc și taxe. Cele mai multe dintre ele nu sunt evazioniste. Există și contraexemple, le-ati dat, dar eu cred că sunt mai degrabă excepții. Atât bugetul țărilor de origine cât și ale celor de destinație, mai sărace, se bazează pe productivitatea lor.

    - Corporațiile private sunt mai eficient administrate decat companiile de stat. Multe dintre companiile naționale privatizate pe bune, cu corporatii de renume, și-au crescut exponențial cifrele de afaceri, profitul și în consescință valoarea taxelor.

    - Corporațiile gândesc strategic și economic, uneori mai bine decât guvernele. Isi permit să investii strategice, se extind mai calculat si mai bine si de asta profita inclusiv guvernele lor.

    - Corporațiile participă direct la avansul tehnologic în toate domeniile esențiale: medicină, telecomunicații, aotomotive, etc.

    Mă opresc aici. As fi bifat ”Strongly Agree” dacă n-as fi fost la curent cu unele practici transnationale neprincipiale și neetice, evidențiate de dvs. Plus ca formularea ”is always, ultimately, …” imi provoacă un disconfort…

    • Liviu spune:

      De asemenea, corporatiile sint un bun incubator pentru viitorii antreprenori. Transferul de know-how din marile firme catre economie se realizeaza prin multe mecanisme, formale sau informale: spin-offs (firme cu domenii de activitate considerate non-core), start-ups (angajati care isi deschid propriile firme), stagii de cercetare si practica pentru studenti, conferinte etc.

      • Guardian spune:

        Exact domnule Liviu…am scris si eu mai sus pe aceiasi idee…nu va vazusem postul…nu e plagiat :-) , probabil avem aceleasi experiente..toate bune..

    • Artemis spune:

      Asa cum am mai scris dar vad ca a trecut neobservat, sau poate doar nementionat. intrebarea este pusa intr-un mod AMBIGUU. Si la asa o intrebare, asa raspunsuri. Iar responsabilitatea apartine organizatiei care a creat intrebarea, nu celor care raspund la ea.

      Este elegant, cand criticati, sa criticati raspunsurile, nu respondentii.

      Acestea fiind zise eu nu inteleg de loc rebuttal-ul Dvs. pentru ca introduce un termen de comparatie – guvernele – care este … din alt film. Oricine a trait macar putin sau a studiat economia guvernamentala multilateral dezvoltata a regimului trecut stie ca firmele sunt mai bune decat guvernul in ceea ce priveste orientarea de piata – nu are cum sa fie altfel.

      Guvernul insa nu facea parte din intrebare asa ca nu are ce sa caute in raspuns. Daca intrebarea era formulata clar si fara exteme gen ALWAYS, raspunsurile ar fi fost probabil mai moderate, al meu cu siguranta.

      • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

        Comentariile dvs. n-au trecut neobservate (de mine). V-am raspuns in comentariul general, unde răspundeam mai multora.

        Ideea asta ca nu criticăm oameni ci criticăm ideii e cam … ciudată. Ideile nu se emit singure, deci implicit, îi criticăm și pe cei care le emit. Poate cuvântul ”critică” e cam dur…

        In fine eu sunt relaxat, urmăresc dezbaterea și sunt încântat de calitatea ei.

        Multumesc.

        • Artemis spune:

          Absolut de acord, este o dezbatere mai buna decat data trecuta, in opinia mea.

          E adevarat ca oamenii emit idei, dar ideile pot fi ceva de moment, bazate pe informatii insuficiente si formulate in graba. Cand este criticata o idee, e posibil ca emitentul/a sa-si evalueze ideea in alta lumina si sa si-o schimbe. Este un semn de respect pentru persoana respectiva. “Te respect ca om, dar cu aceasta idee nu sunt de acord”. Cand este criticata persoana, este ca si cum am spune “Nu sunt de acord cu tine orice-ai zice”. Sigur sesizati diferenta. Depinde ce se doreste, o discutie productiva intr-o atmosfera de respect reciproc, sau jignirea cuiva.

          Cuvantul “critica” suna dur in limba romana, sau mai precis este folosit cu precadere in sens negativ. In alte limbi, “critique” inseamna recenzie, evaluare, analiza. Este neutru ca semnificatie si incarcatura emotionala.

          Am refacut testul si tot in centru am iesit. Cu aceasta ocazie am constatat inca o data ca multe intrebari, majoritatea sunt “leading” cum se spune in SUA, adica partinitoare prin conceptie. Intrebarea acestei discutii este partinitoare sigur, daca n-ar fi fost as fi raspuns altfel, asa ma ia lumea de comunista :-)

          Sunt curioasa pe care o alegeti data viitoare. O zi frumoasa!

          • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

            In legatura cu critica:
            Un autor este intodeauna limitat nu doar de propria viziune si cunoștințe ci și de spațiu și cuvântul scris. De aceea nu poate trata un subiect din toate perspectivele. Cometatorii exploateaza acest fapt.
            Acum am intors nitel roata. Este o dezbatere iar comentatorii sunt invitati sa se exprime și în acest context are și autorul de articole ocazia să… critice. Asta vroiam sa spun.

            Va asigur ca respectul meu pentru comentatorii articolelor mele este implicit, in calitatea lor de participanti la discutie. Jignirile sunt scoase din discutie.

            Nu-i respect decat pe cei care nu ataca la persoana, se care nu se exprima vulgar la adresa altor comentatori sau a mea. Acele comentarii nici nu ajung pe site.

          • Un prieten spune:

            Suntem pe un forum pe care se dezbat diverse subiecte, participarea este voluntara. Critica este parte a dezbaterilor, o consider nu numai permisa, ci chiar necesara. Celor care ma critica cu sau fara argumente le multumesc. La randul meu inteleg sa critic, insa doar argumentat, celor care sunt deranjati le cer scuze, dar nu-i scutesc.

    • xxx spune:

      am impresia ca acest chestionar nu e facut pentru minti prea logice. contrarul logic al lui “is always good” este “is sometimes not good”, si prin urmare sintem atrasi de un raspuns logic de tip automat (o “interpretare literala”, ar zice un jurist), decit de tipul de analiza pe care ati facut-o.
      eu sint de acord cu analiza dvs, dar as adauga si un argument “comunist” la cele de mai sus (multe fonduri de pensii sau asigurari sint actionare importante in acele multinationale listate si deci succesul multinationalei se traduce teoretic in dividende pentru pensionari).
      dvs. faceti si o interpretare comparata intre companii si guverne, la care nu te invita intrebarea. intrebarea nu zice “e mai bine sa faca [cercetare, combaterea somajului, protectie sociala, gindire strategica] companiile sau guvernul”? Probabil multi comentatori de aici ar fi venit cu alt raspuns decit acest “disagree”.
      cred ca intrebarile sint chiar prost formulate.

      Pentru Artemis: sunteti de mega-stinga, nicio legatura cu dreapta :) . Europa trebuie sa se reinventeze, de ce ar fi datoare companiile sa dea de lucru europenilor pe salarii mari, cind altii pot face acelasi lucru pe salarii mai mici? Fie trebuie sa ofere servicii (produse) unice (ex, istoria, arta = turismul…), fie sa concureze prin pret. is there other way?

      • Artemis spune:

        @XXX

        Stimate XXX, nu ma cunoasteti si nu aveti nici un drept sa ma evaluati pe baza unui raspuns la o intrebare prost formulata. Si in plus, nu ati inteles ce am vrut sa spun.

        Companiile nu sunt datoare sa dea de lucru nimanui, ele cauta cel mai bun raport pret-calitate pentru angajati. Intrebarea era daca este spre binele nostru. Raspunsul meu este nu. Si nu este numai raspunsul meu. Asistam in ultima vreme la reintoarcerea unor companii in Europa, pentru ca s-a dovedit ca 1) calitatea produselor sau serviciilor prestate pe salarii mai mici este si ea mai mica, si 2) consumatorii europeni, carora le sunt destinate produsele, au votat cu portofelul si s-au reorientat catre produse si servicii locale. Naspa, sa pierzi vanzari la produsul tau international de 10 euro bucata produs in El Salvador cu munca de sclavi in favoarea unui produs local de 15 euro bucata.

        Nu stiu cum mai e in Romania, dar in vest se inmultesc companiile care-si fac un punct de vanzare si de onoare din certificate care atesta ca produsele sunt locale. Se inmultesc si consumatorii care le cumpara, desi sunt mai scumpe. Poate ca-i un concept mai greu de inteles in Romania unde lumea e ahtiata dupa produse straine, dar in alte tari oamenii pretuiesc si ce au acasa. Si au si de ce.

        A se vedea scandalul firmei Zara cand s-a descoperit in ce conditii sunt facute hainele lor in strainatate, sau prabusirea cladirii din Bangladesh in care munceau si sufereau lucratorii unei fabrici de imbracaminte cu export integral in Vest. Mai bine pentru noi toti, eh? Sa nu lasam simtul civic sa ne strice profiturile.

      • Artemis spune:

        Din nou pentru XXX

        Un link pentru Dvs.

        http://www.dailymail.co.uk/news/article-2331693/Nike-factory-Cattle-prods-used-protesting-female-workers-Cambodia-pregnant-woman-loses-baby.html

        In traducere “O muncitoare la fabrica Nike din Cambogia pierde sarcina dupa ce este electrocutata de politisti cu “vergeaua electrica” pentru VITE in timpul unei demonstratii impotrica salariilor mici”

        Imi mai explicati odata, draga XXX, cum vine chestia cu “mai bine pentru societate”? In Anglia sau in State Nike si altii ca ei nu si-ar permite asa ceva, asa ca se duc acolo unde isi permit, iar noi purtam haine de marca fara sa ne pese cu ce pret sunt facute.

        Daca asta se cheama economie de piata, atunci da, sunt de stanga.

        • xxx spune:

          aveti impresia ca v-am insultat? nu a fost intentia mea, remarcam doar ca valorile pe care le exprimati nu sint de dreapta, ci de stinga, indiferent de modul in care era formulata intrebarea din chestionar.
          relaxati-va! o zi buna pe unde sinteti!

          • Artemis spune:

            Stimate XXX, nu m-ati insultat, doar nu m-ati inteles si persistati in aceeasi greseala.

            Cine are impresia ca toate tarile functioneaza la nivel capitalist are o viziune simplista asupra lumii. Expansiunea economica a multinationalelor in tarile lumii a treia este posibila tocmai pentru ca in aceste tari inapoiate persista practici feudale sau chiar de-a dreptul sclavagiste si acestea fac posibila exploatarea pana la dezumanizare a localnicilor in numele economiei de piata. Va inchipuiti un muncitor german sau britanic traind in aceste conditii? Nu. Ar castiga societatea daca ne-am intoarce si noi in Europa cu 200 de ani in urma sa traim ca ei? Nu.

            Ar fi fost suficient ca marile firme sa aplice un minim de etica – conditii umane de lucru, cativa dolari acolo in plus pentru un minim de comfort din respect pentru alte fiinte umane ar fi fost suficient. In asemenea tari se exploateaza copii, pentru ei e normal dar noi, mai avansati, ar fi fost normal sa ne comportam altfel. Dar nu. Au fost necesare revolte ale consumatorilor, boicotari ale unor marci de prestigiu, pentru ca firmele sa se sesizeze si sa ia masuri.

            In nici un caz nu sunt adepta comunismului, ci a economiei de piata. Am insa respect pentru oameni si nu voi fi niciodata de acord cu practici feudale deghizate in economie de piata. Daca Dvs ati trai fericit stiind ca muncitorii Dvs se sinucid pe capete – ca doar e plina China de oameni, nu-i asa, azi moare unul maine vine altul – ei bine nu toti gandesc asa. Din fericire.

    • nemo spune:

      eu am pus “disagree”. Sa zicem ca o firma de succes din tara X isi delocalizeaza o parte din productie in tara Y unde salariile sunt cu mult mai mici. Beneficiile cresc, actionarii sunt multumiti, in schimb salariatii dati afara au mai putine motive de fericire. Pentru cetateanul de rand al tarii X consecintele pot fi pozitive daca produsul fabricat de acea firma e accesibil la pret mai redus dar si negative : stim cu totii ce impact are o crestere a somajului (mai multi asistati sociali care traiesc din impozitele oamenilor si al altor firme)

    • Corporatiile nu sunt evazioniste, dar sunt evitationiste. In ce masura asta e moral e o dezbatere, dar raspunsul e etic nu legal. In Anglia Starbucks a inceput sa plateasca mai multe taxe pentru ca publicul s-a revoltat si le-a ocolit cafenelele. Dar e important de notat ca vorbim mereu doar de impozitul pe profit. Ele platesc constiincios restul noianului de taxe, pe munca, pe proprietate, TVA, etc. Când m-am angajat eu pentru prima oară la o corporație am fost oripilat cum plăteau la taxe cu ghiotura, eu fiind obișnuit, ca antreprenorul român, la tot felul de scheme de minimizare. Dar firma nu plătea impozit pe profit, ăsta se gestiona centralizat de niște creiere de pe la Londra. Acum, impozitul pe profit e 16%, taxele pe salarii cam 80%, TVA 24%, etc. Fiscal vorbind, mi se pare o afacere pentru statul român. E discutabil dacă e o aafcere și pentru contribuabilul român, pentru că toate taxele astea se regăsesc cumva în preț, dar înțeleg că românilor le place să plătească taxe, deci nu-i problemă, problema e să nu se fofileze ăia.

  11. Altcineva spune:

    Agree

    Da, ceea ce este bun pentru o corporatie de success este bun pentru toata lumea. De ce? Pentru ca succesul are un efect de magnet: atrage alte companii in tara respectiva, mediul de afaceri se transforma de asa maniera incat se vor naste noi firme si vor apare noi oportunitati de afaceri. In plus, se vor implica si alti “actori”: universtitati, institutii de cercetare, incubatoare de afaceri, etc. Rezultatul va fi o crestere a prosperitatii intregii comunitati. Conditia este ca mediul sa fie propice acestei dezvoltari, prin legi, fiscalitate, si predictibilitate. Cineva spunea mai sus ca o mare corporatie nu se va implica la nivel local, ca nu urmaresc “binele comun”. Daca autorul se refera la faptul ca o corporatie de success nu-si doneaza intregul profit salvarii balenelor sau pentru ajutorarea copiilor napastuiti, atunci asa e, nu urmareste binele comun. Dar oare dvs va donati intreg salariul pentru sustinerea acestor cauze nobile? Atunci de ce pretindeti acest lucru corporatiilor? La modul serios acum, toate companiile mari contribuie cu sume consistente atat la programe locale, ale comunitatii locale, cat la programe de amploare nationala si internationala. Toate aceste contributii si activitati sunt de regula descrise pe website-urile companiilor, mentionate in newsletters, apar in ziarele locale, etc. Unii au surpriza, cateodata, sa intre intr-o biblioteca, scoala sau alt edificiu si sa afle ca acesta a fost construit din fondurile unei companii de succes. Legenda cum ca toate companiile sunt egoiste, doresc numai profitul, oricum, chiar cu pretul exploatarii la sange a localnicilor este doar o legenda, nu o regula. Iar putinele exceptii de la regula de care se afla prin presa nu explica de ce aceste companii suscita atata fascinatie si atractie pentru tinerii profesionisti. Inclusiv in Romania.

  12. pam-pam spune:

    Când corporațiile dau greș, sunt salvate de guvern pe banii contribuabililor sau făcând datorii în
    numele lor. Asta se cheamă să fii o firmă de succes: ai ajuns la dimensiunea la care nimic rău nu ți se mai poate întâmpla. Este bine pentru toată lumea… din corporație :)

  13. George Gafencu spune:

    Domnule Ciucu,

    Cu vreo cativa ani in urma as fi fost de acord cu sintagma asta. Acum nu mai sunt.

    Criza economica curenta a izvorat din lacomia marilor banci vestice.

    In goana lor dupa profituri din ce in ce mai mari au neglijat sa considere riscurile de extindere fara acoperire. Au dat credite in dreapta si stanga fara nici macar sa se asigure ca omul are de unde plati inapoi creditul. Au mizat pe umflarea preturilor la imobiliare si cand bula s-a spart, piata a intrat in faliment masiv ducand la situatia de azi. Chiar si in Romania ajunsesera foarte la moda creditele cu buletinul.

    Al doilea exemplu l-am patit pe propia piele si chiar de curand. Marile corporatii americane se bazeaza pe pretul stocului maximizat in Wall Street. Numai daca au impresia ca predictiile lor financiare nu or sa se realizeze pentru anul in curs (nici vorba sa ajunga la pierdere), urmeaza ajustari de costuri dureroase care nu au nici o legatura cu activitatea lor economica curenta. In contextul asta, angajatii devin numai o comoditate. Sunt concediati azi si pot sa fi reprimiti inapoi in cateva saptamani sau luni ca firma sa salveze un dolar sau doi. Nimeni nu vrea sa lucreze cu o astfel de sabie asupra capului si sa se simta ca o marfa… Asta se intampla chiar in zilele de azi, cand economia americana a inceput sa se redreseze chiar binisor. Nu e cinstit sa privesti propria firma numai prin prisma maximizarii pretului stocului in conditiile in care esti de fapt foarte profitabil.

    In consecinta, nu tot ce e bun pentru o corporatie mare e bun si pentru societate.

    Nimeni nu poate sa preveda ce poate face lacomia umana si bani multi investiti sa influenteze procesul legislativ.

    Corporatiile mari pot fi utile in masura in care sunt responsabile social. Altfel, pot provoca foarte multe pagube. Insa fortarea responsabilitatii marilor coriporatii costa societate la fel de mult prin cresterea cheltuielilor guvernamentale asociate cu controlul pietelor.

    • Sergiu Simion spune:

      Domnule Gafencu ,

      Cu competentele si ruta sociala de exceptie pe care le aveti (http://www.contributors.ro/author/george-gafencu?bio ) ne propuneti o interpretare extrem de simplista a crizei economice contemporane. Afirmati fara nici o tresarire :

      „Criza economica curenta a izvorat din lacomia marilor banci vestice.”

      Simplu spus , de unde stiti ?! Mai intai si dupa toate regulile , a extinde o proprietate de la un element ( „una”) la toate elementele ( „toate”) inseamna nu numai o diferenta de numar, ci si de interpretare. Pe scurt , este caracteristica nu inductiei matematice , ci dogmatismului.

      Nu sunt economist ( inteleg din CV-ul dvs ca nici dvs nu sunteti ) dar am citit cu foarte mare placere „Paul Krugmann – Intoarcerea economiei declinului si criza din 2008, Publica, 2009”, un model de analiza si gandire clara exact in domeniul de care vorbiti dvs . Imi pare rau ca nu sunt de acord cu dvs , dar crizele economice au o cu totul alta cauzalitate si dinamica decat cea pe care o propuneti. Pentru a fi la fel de scurt ca dvs, ma limitez la o simpla ilustrare din aceasta carte (http://2.bp.blogspot.com/_QNutYw0uepg/TAEq11AjhpI/AAAAAAAAASo/0AhKCQp6lwU/s400/Cercul+vicios+al+crizei+financiare.JPG) .
      In ceea ce ma priveste , sunt uimit ca desi traiti in Occident, ne furnizati acum si de acolo exact explicatiile crizei economice generale a capitalismului care erau predate obligatoriu cam la toate facultatile din tara , dar prin anii …`80. :) )

      • George Gafencu spune:

        Domnule,

        Chiar sunt economist in domeniul administrarii afacerilor. Asta imi este si meseria de baza.

        Ce credeti ca se intampla cand o firma isi extinde afacerile fara sa se asigure la pierderi?

        Stiu cazuri de banci care au dat multe credite fara acoperire mizand pe cresterea imobiliara.

        Oameni care aveau deja datorii mari au obtinut credite si mai mari ca sa cumpere proprietati imobiliare.

        Un caz celebru mediatizat de National Public Radio in 2008 era al unui californian care avea un venit de vreo 100,000 de dolari pe an, insa trebuia sa plateasca vreo 4000 de dolari sub forma pensie alimentara fostei neveste si copilului. Mai ramasese vreo 1000 de dolari pe luna din care traia impartind un apartament cu altii. Omul a obtinut un credit de 400,000 de dolari ca sa cumpere o casa (pe care a pierdut-o un an mai tarziu pentru ca avea o rata la casa de 3000 pe luna si nu a mai putut rezista la plata), si banca nici macar nu a intrebat ce obligatii curente are in plata… Banca a pierdut 200,000 de dolari la tranzactia respectiva cand a luat casa inapoi…

        Pariul bancii era ca daca omul nu reuseste sa plateasca creditul, o sa ii ia casa si o sa sa isi scoata banii in conditiile in care preturile la case cresteau ametitor. Or asta nu era decat o schema piramidala la nivel national american care nu avea cum sa tina. Preturile la proprietati ajunsesera la un nivel nesustenabil pentru ca toata lumea putea obtine credite usor pentru o casa pe care nu si-o puteau permite in conditii normale si pentru care la un moment dat nu puteau plati.

        Corectia pietii a fost dramatica. Preturile la imobiliare in unele zone din SUA au scazut cu 40% practic peste noapte, o gramada de proprietari intrati la apa au renuntat la casele pentru care datorau mai mult decat valora casa si asta a pus o presiune si mai mare pe banci care s-au trezit detinand active toxice, valorind mult mai putin decat valoarea de piata.

        Multe banci mici au disparut iar cele mari au primit sprijin de la guvernul federal american ca sa supravietuiasca (asa numitul bailout). 900 de banci mici americane au dat faliment astfel

        Zilele astea e foarte greu in SUA de mai luat un credit imobiliar. Daca inainte bancile nu cereau nici un fel de ban jos, astazi cer cel putin 20% plata la cumpararea casei. Plus ca cer tot felul de dovezi fizice (de venit, de rezidenta si altele), cand inainte se bazau numai pe raportul de credit si nu cereau nimic suplimentar (era practic creditul cu buletinul la cumpararea unei case).

        Impresia subiectiva este de lacomie a bancilor. Felul in care au dat credite in trecut (in goana dupa profit mare) si cum au pierdut prin gramada de credite intrate in default prin neplata este dovada obiectiva ca s-au extins fara garantii.

        Daca vreti dovezi si mai concrete, urmariti studiile facute de Rezerva Americana dupa inceputul crizei economice.

        Dupa criza economica a aparut, Federal Rezerve a impus bancilor separarea activitatilor de creditare de cele speculative si intarirea activelor de rezerva a bancilor ca sa previna prabusirea lor cand un numar de credite intra in incapacitate de plata. Periodic Fed face teste ca sa verifice soliditatea sistemului bancar.

        La randul lor, bancile au devenit foarte prudente la extinderea de credite, devenind mult mai dure cel putin in cazul tranzactiilor imobiliare.

        • Sergiu Simion spune:

          Sincer, nu m-ati convins. Discutam despre situatia bancilor despre care ati facut o afirmatie foarte riscanta iar dvs argumentati din nou cu afirmatii foarte generale desp;re disparitia bancilor mici si cu un singur caz particular :

          „Un caz celebru mediatizat de National Public Radio in 2008 era al unui californian care avea un venit de vreo 100,000 de dolari pe an, insa trebuia sa plateasca vreo 4000 de dolari sub forma pensie alimentara fostei neveste si copilului. Mai ramasese vreo 1000 de dolari pe luna din care traia impartind un apartament cu altii. Omul a obtinut un credit de 400,000 de dolari ca sa cumpere o casa (pe care a pierdut-o un an mai tarziu pentru ca avea o rata la casa de 3000 pe luna si nu a mai putut rezista la plata), si banca nici macar nu a intrebat ce obligatii curente are in plata… Banca a pierdut 200,000 de dolari la tranzactia respectiva cand a luat casa inapoi…”.

          Am spus deja ca nu sunt economist , dar am fost efectiv captat de stilul inconfundabil, gandirea clara si exprimarea concisa a lui Paul Krugmann ( mi-a cazut in mana din intamplare ) care m-a facut sa inteleg lucruri care de la distanta si fara sa cunosc nimic despre ele mi se pareau, ca multora de altfel, greu de inteles. Nu doresc sa continuam discutia, ceea ce ma interesa am aflat deja din acea carte care discuta exact despre “crize”. Daca mi-ati fi spus ceva nou despre cum a fost posibil ca un singur bancher din USA ( care acum mediteaza in inchisoare la nemurirea sufletului lui pana va merge la ceruri cu lacomia lui cu tot ) sa declanseze o nebunie sub ochii tuturor era poate interesant, dar daca ma gandesc bine justitia americana si-a spus deja cuvantul pentru ca in asemenea cazuri nu glumeste . O seara buna.

        • iosiP spune:

          Exemplul dovedeste doar ca in California pensiile alimentare sunt exagerate! :)

      • r2 spune:

        domnule gafencu, dvs ati fost ati fost vreodata pe un trading floor? ce va imaginati ca s-a intamplat in anii dinainte de criza, ca au toti de acolo – traderi, sales, risk manageri, controlori de risc, auditori, autoritati – au dat asa, colectiv, in febra riscului ca un jucator impatimit si nu au sesizat lucruri elementare, care pentru dvs sunt atat de clare? va recomand si eu o carte – thinking fast and slow. atunci cand lucrurile vi se par extrem de clare, mai ales despre un domeniu pe care nu il cunoasteti, s-ar putea sa aveti de-a face cu un cognitive bias si atat.

  14. Alina spune:

    Da, dar totodata este din cauza corporatiilor si a ‘guvernelor corporatiste’ ca am ajuns in situatia in care resursele naturale, inclusiv apa sunt privatizate desi ele sunt vitale pentru binele comun. De aceea am ajuns in situatia in care mancarea este controlata de o mana de corporatii, in care este din ce in ce mai greu sa aflam detalii despre ce punem in gura si ce efecte de termen lung vor avea asupra corpului nostru.

    Iar cand vine vorba de transfer tehnologic si inovatie sponsorizata de marile companii, atunci ar trebui sa ne si intrebam cine are de profitat din urma rezultatelor “inovatoare”? Sunt ele destinate binelui public sau profitului? Un exemplu este biopirateria unde ‘cercetarile’ corporatiilor farmaceutice fura medicina traditionala a populatiilor indigene din Amazon, le patenteaza, si apoi le vand tot lor (http://www.visuality.org/globalization/wmst250_readings/biopiracy_and_indigenous_knowledges.pdf). Alt exemplu sunt companiile miniere (vezi situatia Rosia Montana) unde, bineinteles, resursele naturale sunt distruse tot pentru ‘binele public’. In concluzie, STRONGLY DISAGREE!

  15. Sergiu Simion spune:

    „What’s good for the most successful corporations is always, ultimately, good for all of us”

    Regret dar nu cred ca aceasta este cea mai fericita formulare a intrebarii pentru mentalitatile inca existente si stimulate la noi .

    Corporatiile, multinationalele, firmele , etc, reprezinta si acum pentru o parte din populatie incarnarea „rechinilor imperialisti” care calca totul in picioare ( in mentalul unei parti a populatiei inca traieste serialul Dalas, J.R. Ewing, etc. ).

    Poate ca o solutie mult mai buna era aceea de a porni chiar de la faptul ca in 1954 , Curtea Suprema a SUA a inclus o lege in cel de-al Paisprezecelea Amendament la Constitutie in care se stabileste ca intreprinderile sunt considerate “persoane fizice”si , prin urmare beneficiaza de aceleasi drepturi si protectie ca orice individ, si crearea unor astfel de “persoane fizice” a deschis calea unei noi epoci. Mai clar, firmele , exact ca cetatenii , au si obligatii dar si drepturi .
    Ca sa inteleaga tot romanul , corporatiile si firmele private sunt obligate sa respecte anumite standarde si aici apare diferenta enorma intre responsabilitatea corporatista si cea de stat .

    Sa ne gandim numai din punct de vedere al consecintelor imediate si de perspectiva in privinta masurilor luate , ce s-ar intampla la noi din punct de vedere al responsabilitatii cu o firma private de produse alimentare despre care s-a aratat ca vinde produse toxice ( chiar daca nu moare nimeni ) , si ce se intampla cu un spital de stat in care moare un pacient…

    Pe de alta parte, la noi inca exista strategia si tehnica controalelor multiple, concomitente si in asalt asupra unei firme pentru ca nici o lege nu interzice Garzii Finaciare, Politiei, Protectiei Consumatorului , Directiei Sanitare, etc. sa vina intr-un an , si la o singura firma , de cate ori au chef , si pana cand totul “iese bine”, adica conform planului prestabilit. De amenzi !

    Poate ca din aceasta perspective trebuia conceput chestionarul pe care ni l-ati prezentat ( de fapt intrebarea ) . Asa cum arata, ridica mingea la fileu nostalgicilor ( “ Ce legatura exista domnule intre binele companiei Nissan,etc. si nea Caisa cel cinstit, dar care nu are bani nici macar sa-si cumpere o bicicleta ?! Dupa parerea lui, niciuna ! ) .

    Poate ca o solutie ar fi o investigatie de alt ordin , respective una care sa acopere mai multe dimensiuni si sa ofere un profil mult mai complet al cetateanului respectiv al (non)receptivitatii sale fata de mediul de afaceri (http://www.contributors.ro/dezbatere/id-always-support-my-country-whether-it-was-right-or-wrong/#comment-138004)

    N.B. Fara sa fiu ironic , relevanta sondajului si esantionului ales de dvs ( aici au multe de spus multe sociologii… ) in mod natural nu poate fi foarte mare in primul rand prin numarul respondentilor si in al doilea rand prin anonimitatea lor, dar si o comunitate formata 80% din anonimi ramane tot o comunitate, nu ?! :) )

  16. garett spune:

    Strongly disagree!
    Este benefic pentru toate natiunile chiar, ceea ce a fost benefic pentru Goldman Sachs?
    GS a produs criza economica mondiala dupa care a beneficiat direct de pe urma ei.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Nu-s economist dar eu știu că tot ce se întâmplă în lumea asta se bazează pe motivația oamenilor. Ei bine, banul este un factor forte motivator. Balonul s-a umflat și s-a umflat și s-a umflat până s-a spart. Dar în timp ce se umfla, finanța industrii, infrasructură, farmacie, medicină, explorarea spațiului și alte lucruri utile și dezirabile. Ciclicitatea asta, crștere umflată – descreștere, va trebui asumată și atenuată cumva pe viitor, în lunga istorie (capitalistă) pe care i-o doresc umanității.

      • garett spune:

        De acord, problema apare atunci cand balonul se umfla prea rapid si prea aproape de limita de rupere iar cei responsabili pentru umplerea lui peste masura nu sunt trasi la raspundere! Inevitabil sarcina de a curata bucatile de cauciuc rezultate in urma spargerii sale vor cadea in spatele cetatenilor obisnuiti, tot ei vor plati si geamurile sparte de unda de soc produsa in urma spargerii balonului si tot ei vor plati si contravaloarea unui nou balon.
        Pe care altii il vor umfla, beneficiind de pe urma lui s.a.m.d…

  17. Sorin Muncaciu spune:

    Strongly Disagree!
    Domnule Ciucu , lumea idilica in care corporatiile produc bunuri care servesc cresterii gradului de civilizatie si bunastare a apus demult, lumea in care traim noi este lumea in care corporatiile reprezinta interesul celor superbogati si constituie mijloc de a impune dominatia oligarhiei asupra consumatorilor, popoarelor , statelor democratice urmarind interesele oligarhiei transnationale, Noua Ordine Mondiala, guvern mondial si alte bazaconii de acest fel. In epoca in care corporatiile sunt actori la nivel mondial cand , corporatii multinationale au bugete mai mari decat multe dintre statele nationale, ambitiile acestor corporatii de a conduce lumea de partea oligarhiei a devenit o amenintare reala in viata politica mondiala. Ultimele exemple the Trans Pacific Parternship unde 600 de lobby ai corporatiilor elaboreaza in cel mai strasnic secret un tratat ecconomic transpacific cu scopul izolarii Chinei si impunerii legislatiei tratatului asupra legislatiei statelor suverane, mai mult, infiintarea unui tribunal suprastatal pe langa IMF care sa impuna sentinte impotriva statelor suverane, asemanatoare cu WTO , NAFTA, etc.etc.Deasemeni MOU tratatul impus cu forta Greciei ( memorandum of understanding) incare corporatiile europene au impus jaful organizat al pietelor, domeniului public si infrastructurii Greciei in numele cuceririi fara arme a unui stat suveran folosind arma datoriilor din capitalismul financiar.
    Corporatiile nu sunt democratice, shareholderi sunt deposedati de dreptul la decizie de catre bordul corporatiilor care refuza sa plateasca devidente , jefuiesc fondul de pensii ai angajatilor, eludeaza plata externalitatilor, mentin dominatia prin fortarea la infinit a patentelor, manipuleaza contabilitatea companiilor pentru eludarea taxelor, folosesc tax havens pentru depozitarea veniturilor lor, platesc bonusuri si salarii enorme managerilor corporatiilor indiferent de performante acestora. Nu se dau inapoi de la actiuni criminale de asociere cu dictaturi,spalare de bani ale cartelurilor criminale ( exemplu HSBS). Marile corporatii din domeniul supravegherii pietelor manipuleaza in interesul lor preturile pietelor, exemple Libor in piata financiara, costul finantarii apoi pretul petrolului unde prin intermediul PIA companii ca Shell si BP sunt angajate in price fixing ., deasemeni sunt sub investigare pricefixing pentru piataaurului si argintului etc.etc.
    Asocierea corporatiilor administratiile si legislatile statelor se fac intotdeauna inscopul asigurarii profitului acestor corporatii in detrimentul natiunilor respective. Toata aceasta activitate de lobby si coluziune cu guvernele si organizatiile suprastatale ( de exemplu UE, IMF, BCE, BM ) are ca scop impunerea intereselor oligarhiilor care stapanesc corporatiile in detrimentul si cu scopul jefuirii popoarelor respective. Admiteti sau nu corporatiile multinationale din ziua de astazi reprezinta instrumente de impunere a intereselor oligariei asupra natiunilor si statelor intr- un foarte elaborat warfare al celor 1% asupra celor 99 % care se desfasoara la nivel mondial !!

  18. Pinno spune:

    Eu raspund ca o “gospodina” astfel:
    - PRAJITURILE FACUTE IN CASA SINT MAI BUNE DECIT CELE FACUTE IN “FABRICI”
    si ca un sofer responsabil:
    - UN AUTOTURISM CONSTRUIT INTR-O FABRICA ESTE MAI BUN DECIT CEL CONSTRUIT INTR-UN ATELIER.

    ? DILEMA ?

    • eu****** spune:

      Minunat!

      Nu am dileme: sunt pasionat de hightech si deci aleg masina produsa de corporate.
      Noua tehnologie face ca si comanda mea speciala ceruta sa imi fie livrata de companie, in parametri ceruti de mine, dar la standardele de calitate si siguranta specifice marii companii.
      Daca ma uit in bugetul portofelului meu vad ca banii mei alearga in principal catre corporate…

      Prajiturele face in casa nevasta – pupa-i-as manutele dragi- sau tanti Aglaie – sarut mana, sa traiasca tusica si prajiturelele ei! Platile sunt dulci si informale – nu intru in amanunte…

      In concluzie AGREE!
      (si asta nu pentru ca nu i-as iubi pe cei mici, creativi, si simpatici, care imi sunt necesari si dragi ca lumina ochilor, dar pentru ca ponderea valorica in buget este data de cei mari!)

  19. Emil spune:

    Dacă faceţi cumva vreun studiu pe teme de percepţii şi opinii, vă recomand să vă măriţi baza de recrutare a respondenţilor. Pe Contributors postează în general autori de un anumit profil (să-i spunem de centru dreapta, pentru simplificare). Cititorii / comentatorii se cam pliază pe acest profil. Aşa că rezultatele vor fi în mod inerent biasate.

  20. it_s__not_news spune:

    Agree, cu mentiunea ca sint corporatii si corporatii; cele de succes insa aduc mai multe chestii pozitive decit negative. Uniformizarea trebuie sa fie o grija constanta. Corp nu trebuie sa fie prea mare (lipsa concurenta).

    • eu****** spune:

      Philip Kotler spune ca pe o piata anume avem 1 leader si max 1-2 jucatori care conteaza…
      Restul intra la altii – adica la afaceri mici…

      Ca sa nu ziceti ca numai la raii aia de americani sunt valabile chestiunile astea – vin cu doua exemple din Ro de pe o pieta extrem de concurentiala – cea a comunicatiilor.

      Primul exemplu – piata comunicatiilor mobile unde primul intrat a avut avantaje, dar cel de al doilea intrat ii sufla in ceafa si mereu se intrec intre ei. cel de al treilea si poate cel de al patrulea nu sunt piese importante in acest joc… Piata a decis asa…Nu vine nimeni sa le spuna cat de mare sau de mica sa fie firma…

      Alt exemplu din RO – telefonia fixa – dupa ce in ultimii 10 ani firmele de comunicatii mobile si-au pus problema si a telefoniei fixe am placerea sa anunt ca liderul – fost monopol – a scapat haturile. Nu mai este primul in joc, si asta numai in 10 ani in care piata a decis ca firma care era initial singura pe piata poate sa ia si o pauza de la locul 1… Ca sa vezi, dar tot clientii au decis si aici – fara sa stie cati angajati avea sau are Romtelecom.

      OMG cum comunismul ne-a afectat gandirea ..
      Sa citim carti adevarate si sa urmarim ce se intampla pe pietele reale – va rog…

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Consiliul Concurenței, puternic, integru și funcțional este indispensabil unei economii capitaliste.

      P.S. Cred că Bogdan Chirițoiu face o treabă f. bună de când conduce Consiliul Concurenței de la noi.

  21. Un prieten spune:

    Disagree!
    Fiecare “actor” performeaza in modul sau specific. Exista elemente comune cum ar fi profitul (parametru esential al activitatii, nicidecum de blamat, dimpotriva), precum si multe proprii unor tipuri de afaceri. Unele produc efecte majore chiar pe arii largi, altele efecte minore si pe arii restranse. Unele sunt numeroase, altele sunt putine.
    Toate sunt influentate la modul decisiv de calitatea mediului de afaceri, comportamentul tuturor “actorilor” economici se adapteaza acestuia. Mediul de afaceri este dependent de politic atat in privinta resurselor si a pietelor accesibile la un moment dat, cat mai ales la perspectiva. Daca perpectiva lipseste sau este deficitara multi nu se vor incumeta la a-si asuma vreun rol vizibil in aceasta “piesa”, vor prefera “roluri” de eterni perdanti (majoritatea firmelor mici dar numeroase, surprinzator poate chiar si mari corporatii), sau de “actori” la gri dar mai ales la negru (milioane de meseriasi si de agricultori), ingrosand randurile asistatilor sociali si facandu-i pe “respectabilii” nostri guvernanti (de toate culorile) sa se vaite de lipsa spatiului fiscal.

    • eu****** spune:

      Prietene,

      Te-am citit dar la de a un punct incolo, gospodareste, “mi s-a taiat maioneza”:’Mediul de afaceri este dependent de politic…” Trebuie luat in seama ca economia din Ro a fost definita ca fiind “o economie nefunctionala” – dar trag nadejdea ca aceasta chestiunea este una temporara si se va schimba mandra economie si va purta o alta palarie, odata si odata, cat de curand as vrea…

      Deci, te rog prietene, priveste-te bine in oglinda si te intreaba ce vrei de fapt?
      O economie nefunctionala in continuare sau o mandra Marie, adica economia din RO, cu o alta palarie? Si dupa ce ai decis ce vrei purcede la recitire si raspunde la intrebare…

      Iertare, dar tare rau mi-a sunat citatul mai sus mentionat!
      Nu m-am putut abtine si am comentat!

      • Un prieten spune:

        eu******-le,
        Nu trebuie sa te iert, nu am pentru ce, chiar multumesc pentru dialog.
        Ceea ce se petrece in tara noastra numai economie functionala nu se poate numi. In mod cert doresc o economie functionala, chiar ma implic in acest sens.
        Schimband doar “palariile” vom continua sa ne mintim. Am folosit aceasta expresie pe la mijolcul anilor ’90 cu prilejul dezbaterii transformarii regiilor autonome subordonate administratiei locale in societati comerciale subordonate acelorasi administratii locale. Consilierii locali s-au amuzat copios, dar au votat transformarea. Urmarile sunt usor de intuit, s-a schimbat nimic!
        Experienta americana pe care ai prezentat-o in postarea ulterioara este un foarte bun exemplu, ai dreptate. Fenomenul economic este deosebit de complex si de diversificat, este bine sa fie asa caci “diversitatea face puterea”, altfel ar fi mult mai vulnerabil. Important este ca fiecare “roata” si “rotita” parte a “angrenajului” sa “joace rolul” potrivit pentru a-i asigura functionalitatea.
        Desigur ca politicul influenteaza prin cadrul legal, reglementari, samd. Se vede chiar din exemplul pe care foarte bine l-ai descris, de la admiterea necesitatii unei modificari si pana la implementarea acesteia.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      @ Un prieten

      Acesta este unul dintre cele mai bune comentarii din zona Disagree.

      Multumesc,

  22. xyz spune:

    Strongly disagree!

    What’s good for the most successful corporations is always, ultimately, good for the most successful corporations.

    Si atat.

    Punct.

    Si daca o sa aiba sansa sa dea in cap IMM-urilor sau simplilor cetateni/consumatori/angajati, fiti siguri ca most successful corporations o s-o si faca!

  23. Andrei George spune:

    Iete- te. Vorba respectivă- spusă de un mare manager Lee Iaccoca – la vremea când era la Ford- dacă nu mă înșel- suna un pic invers. Ce e bun pentru mine e bun și pentru Ford. Dacă ne întoarcem la întrebare, da, da și da. Dorința de câștig, capacitatea de a concura- ”descurcăreala” sunt bune.

  24. eu****** spune:

    AGREE!

    Consider ca intrebarea poate a rascolit un pic si modalitatea de a solutiona probleme.

    Orice problema poate sa fie abordata “from top to bottom” – asa cum se intampla de obicei in comunism sau intr-un sistem puternic centralizat – sau “from bottom to top” atunci cand pleci din piata, de la baza, si remodelezi/ajustezi sistemul.

    Exemplu real de abordare “from bottom to top” – modificare de standarde in industria alimentara din perspectiva US department – prezentare 2002, Bruxelles. Introducerea unor noi standarde in industria alimentara in USA a necesitat elaborarea unui plan pe 10 ani – era sa pic jos cand am auzit 10 ani si imi ziceam ca “saracii” au intrecut cincinalul comunistilor, dar ulterior am inteles ca m-am grabit. In program erau prevazute 4 faze:
    1. research – 1 an pentru identificare probleme in piata si elaborarea de solutii pe trei paliere
    2. implementare graduala firme mici – 3 ani- cerinte minimale. Dupa aceasta perioada firma era certificata sau inchisa.
    3. implementare graduala firme mici +mijlocii – 3 ani – cerinte medii. Dupa aceasta perioada firma era certificata sau inchisa.
    4. implementare graduala firme mari + restul – 3 ani – standard. Dupa aceasta perioada toate firmele indeplineau cerintele impuse. Firma care nu reusea era inchisa.
    Durata totala 10 ani – dar fara “sula in coaste”!

    Prezentarea a durat 30 de min. – reprezentanta a stat 4 ore si a parasit discutiile – cu mult mai lungi. “Time is money!” – really, not only words… Birocratia guvernamentala mi s-a parut ca a fost folosita chibzuit in favoarea actorilor de pe piata – nimeni nu vrea sa falimenteze/inchida firme – se lucra cu termene relativ largi de cca. 3 ani…

    Mai retin si afirmatia ca programul putea sa fie mult mai scurt, de exemplu de 3 ani pretabil insa numai pentru cele mai mari companii, dar alte multe firme ar fi disparut de pe piata pentru ca nu puteau duce povara financiara necesara implementarii transformarilor. De aceea au gandit un plan gradual, “ultimally good for all of us”…

    Sper ca am raspuns la intrebarea:
    “What’s good for the most successful corporations is always, ultimately, good for all of us”

  25. garett spune:

    @Sergiu Simion: Cam care ar fi bancherii în cazul cărora “justiția americană care nu glumește” și-a spus cuvântul? Că din câte știu Blankenfeld și ai săi amici sunt bine mersi! O lectură la fel de instructivă ca și Krugman: http://www.rollingstone.com/?redirurl=/politics/news/why-isnt-wall-street-in-jail-20110216.
    Au nenorocit miliarde de oameni dar nu numai că nu au fost trași la răspundere, chiar s-au îmbogățit!

    • Sergiu Simion spune:

      In March 2009, Madoff pleaded guilty to 11 federal felonies and admitted to turning his wealth management business into a massive Ponzi schemethat defrauded thousands of investors of billions of dollars. Madoff said he began the Ponzi scheme in the early 1990s. However, federal investigators believe the fraud began as early as the 1970s,[12] and those charged with recovering the missing money believe the investment operation may never have been legitimate.[13] The amount missing from client accounts, including fabricated gains, was almost $65 billion.[14] The court-appointed trusteeestimated actual losses to investors of $18 billion.[13] On June 29, 2009, he was sentenced to 150 YEARS IN PRISON ( s.n.), the maximum allowed.[15][16]

      http://en.wikipedia.org/wiki/Bernard_Madoff

      • garett spune:

        Vorbim de chestii diferite, la alta scara!
        Madoff nu a fost un actor major in criza economica globala, doar un “gainar” cu o schema Ponzi, alde Blankfein & co (GS, lehman Brothers, AIG) au fost la un alt nivel.
        Cititi articolul respectiv si pe urma mai vorbim!

        • Sergiu Simion spune:

          Nu , cititi dvs mai intai cu atentie cine a fost Bernard Madoff si ce a facut ( pentru ca ati vrut un exemplu ) deoarece justitia americana nu judeca dupa criteriile dvs particulare si nu da …150 de ani inchisoare unui “gainar”. Ramaneti cu cine doriti dvs la vanatoarea de bancheri imperialisti care sug sangele popoarelor , regret ca va dezamagesc , dar pentru explicatii asupra crizei economice globale il prefer pe Paul Krugmann al carui stil de a prezenta acest domeniu arid m-a captat de la inceput ( nu stiam ca a luat premiul Nobel pentru economie, am aflat dupa ce l-am citit ).

          • garett spune:

            Sorry to burst your bubble dar “justitia americana” e facuta tot de oameni. Iar oamenii poti fi cumparati! Nu neaparat cu bani ci cu diverse functii. Daca in loc sa ma apostrofati ca “vanez bancheri” ati fi citit respectivul articol ati fi constatat ca organismele care ar fi trebui sa vegheze ca “Madoffismele” sa nu fie aplicate si de altii erau populate cu persoane in stranse legaturi cu GS. si atunci Quis custodiet ipsos custodes?
            Este alegerea Dvs. daca doriti sa va pastrati strict opiniile deja formate despre rolul benefic al corporatiilor asupra omenirii sau sa consultati si alte surse., eu doar v-am indicat o alternativa.

  26. Horia Pană spune:

    Disagree but not strongly

    Binele public oferit de respectivele corporaţii este indirect faţă de “all of us” şi minimal: contribuţia lor la bugetul de stat, salariile angajaţilor, eventual un preţ favorabil al mărfurilor pe piaţa internă.
    Nu că nu ar avea importanţă. Dar politicile lro de firmă privesc în primul rând asupra porpriului profit. Cum transformăm sistemul şi metodele corporatiste în politici publice? Cu un stat corporatist? Bleah! :D

    De ce nu “strongly”?
    Pentru că avem ce învăţa din managementul de succes.

  27. czc spune:

    Strongly disagree.

    Nu caut sa generalizez, asa ca voi prezenta exclusiv punctele comune pe care le-am intalnit in experienta mea personala cu cateva corporatii, toate de succes (toate de origine americana, dar contextul in care le-am cunoscut eu era pur european si, in parte, romanesc):

    1/ Festivismul si cultul personalitatii – dat fiind ca am trait suficient si inainte de 1989, mi-a fost usor sa constat asemanarile flagrante intre o corporatie si socialismul romanesc: in amandoua, exista un om providential si in amandoua, aveam obiective, planuri si realizari marete. Am ramas socat vazand o revista interna a unei corporatii, prin 1998-1999, care era practic „Scînteia” transpusa intr-un alt context, dar am ramas si mai socat de faptul ca niciunul dintre cei din departamentul respectiv nu parea sa constientizeze artificialul, dar si ridicolul situatiei.

    2/ Indoctrinarea – este o alta caracteristica tipic socialista, pe care corporatiile au dus-o spre desavarsire, combinand indoctrinarea brutala in stil pur comunist cu cea subtila recomandata de psihologi. Am avut ocazia sa vad urmarile ei, pe o perioada relativ scurta (mai putin de doi ani), asupra unor persoane cu care, la inceput, puteai avea o discutie absolut normala, dar care ajunsesera, la capatul acestei perioade, sa raspunda exclusiv in sabloane impregnate de „valorile” corporatiei.

    3/ Politica – de la un anumit nivel in ierarhie, activitatea principala nu mai este munca, ci politica in diverse forme, in vederea promovarii. Acest scop justifica orice, inclusiv cutite infipte in spate colegilor.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      In corporații, de la un punct în sus nu mai este vorba de bani, ci de putere. Cred că asta este un truism…

    • Artemis spune:

      Stimate czc, va referiti la modul in care erau conduse corporatiile pana mai acum 10-15 ani. Acum, chiar daca mai exista vestigii ale totalitarismului de care vorbiti, managerii mai tineri s-au schimbat. CEOs nu mai sunt alesi pe viata, uneori sunt dati afara dupa cateva luni – a se vedea yahoo – asa ca toti suntem obligati sa cultivam o retea bogata de contacte in cadrul careia sa gravitam de la o firma la alta. Cu flexibilitatea vin alte probleme, mai ales atitudinea “dupa mine potopul” a unor manageri care stiu ca nu vor sta la firma suficient ca sa fie nevoiti sa se confrunte cu consecintele pe termen lung ale deciziilor lor. Deh, plusuri si minusuri …

  28. Corneliu Cazacu spune:

    1) Raspunsul la intrebarea dv nu poate fi decit “strongly disagree” fiindca nu lasati nici o portita de deviatie de la absolut (vezi “always”, ca de altfel si “all of us”).

    Exemplul cel mai simplu prin care de poate demonstra afirmatia e dat de dorinta corporatiilor (ca de altfel a majoritatii platitorilor de taxe) de a plati cit mai putine taxe (daca se poate zero), care deziderat nu e nici pe departe bun pentru noi.toti .

    Cu tot respectul, cei care au raspuns altceva nu sint obisnuiti sa citeasca un text prin prisma logicii.

    2) “Corporațiile private sunt mai eficient administrate decat companiile de stat. Multe dintre companiile naționale privatizate pe bune, cu corporatii de renume, și-au crescut exponențial cifrele de afaceri, profitul și în consescință valoarea taxelor.”

    Unele da, altele nu. Cred ca e doar o impresie pe care vreti sa o prezentati ca pe un fapt. Nu zic ca n-ar putea fi asa in multe cazuri, dar ma indoiesc ca va bazati pe vreun studiu stiintific. Cunosc suficiente povesti despre firme occidentale la care pierderile cauzate de proasta administrare sint comparabile cu cele din institutiile de stat. Sectorul privat poate fi la fel de incompetent ca si cel de stat.

    Banuiesc ca intrebarile sint cauzate de dorinta de a schimba in bine Romania. Romania e insa un caz aparte si ceea ce se aplica in occident nu e neaparat valabil in Romania. Romania are nevoie in primul rind de politicieni onesti. In lipsa de ei are nevoie macar de o justitie care sa functioneze in marea majoritate a cazurilor. Fara macar a doua categorie e greu de sperat la mai bine …

    • Un prieten spune:

      De remarcat urmatorul pasaj:
      “Romania e insa un caz aparte si ceea ce se aplica in occident nu e neaparat valabil in Romania. Romania are nevoie in primul rind de politicieni onesti. In lipsa de ei are nevoie macar de o justitie care sa functioneze in marea majoritate a cazurilor.”

      Indeosebi pentru cei cu adevarat scoliti precum si pentru straini, modelele de succes din tari avansate se potrivesc Romaniei ca nuca-n perete.

      Si un dezacord: justitia este necasara dar nicidecum suficienta, frica nu va fi niciodata stimulent pentru progres (in termeni absoluti, adica raportandu-ne la celelalte tari), o dovada este inca aproape in timp si mai ales in spatiu (Romania in deceniile de dictatura comunista).

      • Corneliu Cazacu spune:

        @ un prieten

        “Si un dezacord: justitia este necasara dar nicidecum suficienta, frica nu va fi niciodata stimulent pentru progres (in termeni absoluti, adica raportandu-ne la celelalte tari), o dovada este inca aproape in timp si mai ales in spatiu (Romania in deceniile de dictatura comunista).”

        Dezacord? Eu am scris “macar”, asa ca e vorba de un minim necesar.

        In legatura cu factorul frica ar fi ideal ca oamenii sa aiba si constiinta dar ea variaza mult in functie de societate. Pina sa ajungem la stadardul de constiinta al societatilor avansate (si ma refer aici la soceitatile care nu intimplator sint in topul liberatii economice), trebuie folosita in mare masura teama de pedeapsa.

        In Romania in speta se vede ca implementarea oricaror sisteme occidentale (incluzindu-l pina si pe cel scandinav de “ombudsman”) duce de fapt la forme fara fond, niste “hollow shells” care doar imita exemplele occidentale. De unde si futilitatea incercarii de a incerca diverse sisteme politice. Fara o schimbare a caracterului alegatorilor orice schimbare economica majora e sortita esecului. Pe scurt, Romania are putine sanse sa devina o Coree sau un Singapore.

        • Corneliu Cazacu spune:

          administratorului siteului:

          Va rog stergeti interventia anterioara si inserati-o pe aceasta. Multumesc anticipat.

          C Cazacu

          @ un prieten

          “Si un dezacord: justitia este necasara dar nicidecum suficienta, frica nu va fi niciodata stimulent pentru progres (in termeni absoluti, adica raportandu-ne la celelalte tari), o dovada este inca aproape in timp si mai ales in spatiu (Romania in deceniile de dictatura comunista).”

          Dezacord? Eu am scris “macar”, asa ca e vorba de un minim necesar.

          In legatura cu factorul frica ar fi ideal ca oamenii sa aiba si constiinta dar ea variaza mult in functie de societate. Pina sa ajungem la stadardul de constiinta al societatilor avansate (si ma refer aici la soceitatile care nu intimplator sint in topul liberatii economice), trebuie folosita in mare masura teama de pedeapsa.

          In Romania in speta se vede ca implementarea oricaror sisteme occidentale (incluzindu-l pina si pe cel scandinav de “ombudsman”) duce de fapt la forme fara fond, niste “hollow shells” care doar imita exemplele occidentale. De unde si futilitatea incercarii de a implementa diverse sisteme politice. Fara o schimbare a caracterului alegatorilor orice schimbare economica majora e sortita esecului. Pe scurt, Romania are putine sanse sa devina o Coree sau un Singapore.

          • Un prieten spune:

            De acord, am apreciat spiritul din prima postare, am dorit doar o completare datorita unui detaliu.
            Intr-adevar frica are un rol major in cazul societatilor mai putin evoluate, consider insa ca acest instinct poate fi exploatat eficient si corect doar dupa asigurarea unui cadru normal, a unor sanse reale si larg acceptate intru realizarea obiectivelor.

  29. Chianti spune:

    Dle Ciucu,

    Va multumesc pentru intrebare, am citit amuzat raspunsurile (cam 98% din ele sa zicem) cititorilor d-voastra. E foarte amuzant sa vezi persoane cu viziuni de stanga (nici o problema) citindu-va pe d-voastra care va revendicati de la o ideologie care are in centru piata libera. Desi, cinstit vorbind, comentariu d-voastra nu mi-a inspirat chiar o incredere totala in mecanismele pietei :)

    As indrazni un profil insa al cititorilor d-voastra, cu riscul (mare) de a fi eronat: persoane cu vederi de stanga, in buna masura ca urmare a experientelor pozitiilor lor economice, atasate de ideea de redistribuire impachetata in stereotipuri sau non-sensuri gen “corporatiile sunt interesate de profit”, “exploatarea pina la dezumanizare” etc.

    Observ insa si o stereotipie de limbaj care este fascinanta dat fiind faptul ca vine de la niste oameni care reclama uniformitatea corporatiilor (de fapt un alt stereotip). Daca as fi pus sa ghicesc as zice ca cititorii d-voastra vin din mediurile ongiste, artistice sau (pseudo)universitare.

    Va urez cititori cu mai putine stereotipii (e posibil ca si asta sa fie stereotipie).

    PS. Pentru a intelege mai bine resorturile raspunsurilor, poate ar fi interesant ca fiecare sa isi publice si ocupatia de zi cu zi.

    • DanielT spune:

      Eu nu prea cred că raţionamentul dvoastră poate fi extrapolat la toţi. Cel puţin în cazul meu, experienţa a alternat între mediul privat şi cel public.
      Sunt convins de exemplu că userul artemis lucră în mediul privat.

      Am luat afirmaţia aşa cum este exprimată, cuvântul always(întotdeauna) trimite la strongly disagree pentru o persoană care ştie citi şi analiza o frază. Dacă era formulată în alt mod, răspunsul ar fi fost altul.

    • George Gafencu spune:

      Domnule Chianti,

      Lucrez in sectorul privat din SUA de 13 ani si numai pentru corporatii foarte mari, unele cu bugete anuale mai mari ca ale Romaniei.

      Sunt surprins ca intru in consideratiile Dv ca “om de stanga”.

      Ambele partide americane sunt de dreapta si chiar mai de dreapta decat partidele romanesti clasice.

      In consecinta, nu tot ce considerati Dv de stanga (precum un control mai mare asupra economiei ca sa se evite colapsuri financiare precum cel curent) pot fi considerate masuri de stanga, ci doar pur economice anti-criza.

      • Chianti spune:

        Domnule Gafencu,

        Referinta mea era una generala, nu viza neaparat pe cineva in particular. Prin urmare nici pe d-voastra.

        Am remarcat amuzant stereotipurile privind corporatiile (sunt inclinat sa cred ca ele ar fi mentinute chiar daca in loc de corporatii am vorbi de simple firme private) si un pic ingrijorat anti-capitalismul subinteles in majoritatea comentariilor. Iar forma aceasta de anticapitalism stereotipic mi se pare ca este alimentat din zonele sociale de care vorbeam mai sus.

  30. Guardian spune:

    Comentatori sunt multi si pro da’ si mai multi contra, si e foarte bine…intrebarea e citi dintre noi au experienta formarii profesionale intr-o corporatie de top (fie in lab-urile de cercetare, fie in management, fie in “productie”, fie in doua ori chiar toate aceste componete…toate sunt importante in mod egal) si exploatarea acesui know-how bine stratificat, in pornirea propriului bussines? E una sa fi fost insider, ( multa,multa informatie utila pentru un rationament riguros) si alta sa teoretizezi pe baze de “sentimente”, de lecturi media, ori de teorie politica (mai ales stingista). E adevarat ca dupa un numar de ani disciplina corporatista incepe sa ti se para o frina, lucrurile ti se para ca se misca foarte incet (de aici si nevoia de incepe ceva nou, unde ritmul e dat de tine, unde ideeile se metamorfozeaza in produs mai repede si mai eficient – nu e neaparat ideea de profit la baza acestor start-up-uri, profitul urmeaza natural pasiunea si lucrul bine facut, invers evident ca nu e valabile (poate accidental), ba dimpotriva, goana dupa profit, e generatoare de produse de slaba calitate, si e cel mult o strategie pe termen scurt…cel mult…in tot cazul exista un threshold etic, sub care e bine sa nu cazi…) , dar experienta corporatista e fara dubiu aproape un requirment pentru a avea success ( evident ca spusele de mai sus, au valabilitate, intr-o societate capitalista matura, in Romania e mai greu cred: iti consumi jumatate din energie in lupta cu birocratia socialista de stat, cu “controalele” de la fisc, cu transportul, cu mai stiu eu ce), in plus statul, iti deconteaza cheltuielile cu research and development, daca le dovedesti ca a fost research si development …deci statul finanteaza cercetare privata, numai ca iti da banii dupa ce ceea ce ai cercetat si produs prinde forma…ai tot interesul sa prinda forma, nu?, nu ca in Romania, te-ai vazut cu banii in punga, copii vreo citeva aritcole de pe la altii ca madam abramburica, ai luat banul frumos, si cu asta te-ai spalat pe miini…

  31. iosiP spune:

    DISAGREE!

    Dar nu cu principiul, cu care mai curand “I AGREE” ci cu faptul ca, de multe ori, corporatiile incalca legile.
    Iar aici, asa cum au mai scris si alti comentatori, este vorba de legatura cu politicul.

  32. Mario spune:

    Strongly disagree!

    Excelenta dezbatere in cursul despre Justice de la Harward al lui Michael Sandel>

    http://www.justiceharvard.org/category/watch/

  33. Sorin Muncaciu spune:

    @ Sergiu Simion , r2

    Domnilor nu aveti dreptate !! In conditii normale datoria sectorului privat oscileaza in jurul valorii de 45 % din PIB( GDP), datorii contractate in economie si consumul populatiei (imprumuturi pentru bunuri de folosinta indelungata , mai ales real estate) deci, bancile aveau un profit corspunzator cu acest nivel al imprumututilor. Dupa suspendarea legislatiei Glass Steagall care restrictiona activitatea economica permisibila pentru banci, dupa introducerea instrumentelor financiare noi “derivativele” si mai ales, ratele de interes scazute aplicate de FR pentru a atenua recesiunea di 2000 datorata imploziei companiilor de internet. Astfel , s-au creeat conditiile balonizarii pietei realestate cetatenii americani incercand sa refinanteze, sa “scoata” equity din valoarea umflata a casei sau sa investeasca in reale state pentru specularea trendului. Piata subprime a explodat alimentata de interesul bancilor de a creea cat mai multa datorie, debt. In 2007 inainte de Lehmann Brothers datoria sectorului privat ajunsese la 303% din PIB (GDP) . Va reamintesc ca Marea Depresiune din anii 30′ s-a declansat in cand datoria sectorului privat a fost 170% din GDP.
    Problema este ca economiile cu un nivel atat de mare al sectorului privat intra in depresiune economica pana cand aceste datorii sunt eliminate din sectorul bancar, vezi cazul Japoiniei in ultimii 20 de ani. De acea, la 6 ani dupa declansarea crizei ne aflam in Depresiune economica fara sanse de redresare !! Intrarea sectorului bancar la concurenta cu hedge funds in domeniul cazinoului investitiilor a cauzat cresterea spectaculara a datoriei sectorului privat.
    Domnule r2, aia de pe floor au fost loviti in cap de declansarea crizei ca si toti corifeii neoliberalismului din academia americana inclusiv “ilustrii de la MIT” Bernake, Paulson,Greenspan, King, Carey etc. Economisti renegati , neacceptati in media si academia americana au tras alarma inca din 2005 !! Nimeni nu i-a luat in serios, atat de grava este situatia actuala , in care monopolul neoliberaismului in media supreseaza toate punctele de vedere care nu convin oligarhiei bancar corporatiste care stapaneste discursul politic si academic , in acest moment !!

    • r2 spune:

      domnule muncaciu, apreciez interesul dvs pentru aceste lucruri. vreau sa va intreb ceva – uitati-va la aceasta lucrare (am luat un exemplu la intamplare) si spuneti-mi unde credeti dvs ca ar fi problemele. lucrurile astea nu sunt mofturi. sunt necesare bunei functionari a sistemului financiar.

      http://www.risk.net/digital_assets/4365/v3n2a4.pdf

      my point is: analiza crizei nu duce lipsa de filozofi bine intentionati, de stanga sau de dreapta. problema este ca putini stiu concret ce se intampla si cum se intampla, sau simt vreo nevoie sa afle, for that matter. modelele astea sunt complicate pentru ca realitatea este complicata. dar pentru publicul larg, totul e atat de simplu si clar, lacomia, too big to fail, risk taking culture, irrational exuberance, madoff etc. de ce sa ne batem capul sa urmarim ce fac aia concret cu ecuatiile lor. produse asemanatoare cu ce e descris aici sunt acumulate as we speak, curat, legal si aprobat, ca si data trecuta. e foarte posibil sa iasa prost din nou, si asta din motive concrete, nu generalitati din categoria “realitatea e prea complexa” (nu e vorba de proportiile atinse de CDO-uri in fosta criza, dar sunt totusi miliarde in joc). asemenea generalitati nu sunt folositoare. pentru a intelege daca, de unde si cand vin banii, e necesar sa poti urmari ce se intampla cu formulele alea. este fix egal cu zero ce are de spus vreo scoala sau vreo personalitate despre asta. sunt lucruri concrete, nu chestiuni de opinie.

      partea trista este ca lectii importante ale acestei crize nu au fost invatate pentru ca sunt prea tehnice sa intereseze pe multa lume, pentru care criza este deja un subiect inchis si se reduce la disputa intre doctrine economice, pentru ca alea sunt mai usor de inteles. regulators complica lucrurile si mai tare, de multe ori cu lucruri inutile, de parca nu erau deja suficient de complicate.

      oricum nu partea de cazino (banuiesc ca va referiti la prop trading) a declansat criza. aia s-a stiut de la inceput ca e riscanta si a fost controlata ca atare. problema a fost cu alea care au fost considerate mult mai sigure, net superioare simplei specule. pe langa ce s-a intamplat, era bine daca se ramanea doar la simpla specula. la fel, ninja loans alea sunt o parte infima a pierderilor, dar o parte imensa din media coverage pentru acest subiect.

      prin simplificari si generalizari s-a ajuns aici. din pacate acum doar le inlocuim cu alte simplificari si generalizari.

      • Sorin Muncaciu spune:

        Domnule r2, complexitatea la care va referiti nu are legatura cu subiectul discutat. Bineniteles ca noile ” instrumente financiare” au autori ilustrii matematicieni de la Harvard, bineinteles ca metodele investment pe pietele financiare au deveni sofisticate avand in vedere ” the return on investment” , bineinteles ca cele mai luminate minti au intrat in industria financiara dar , aceasta realitate nu schimba natura speculativa a pietelor financiare care continua sa deturneze bogatia creeata in economii spre buzunarele oligarhilor de pe Wall Street, Londra , Frankfurt etc.etc. In 2012 40% din veniturile raportate de corporatiile americane au fost din sectorul financiar !! Adica un sector care nu a produs nici un capat de ata !! Introducerea derivativelor si asigurarii impotriva derivativelor, swaps au fost instrumente financiare complicate dar a caror impact asupra datoriei sectorului privat a fost devastator. O gramada de banci care au luat aceste derivative pe balance sheet sunt astazi insolvabile in ciuda facilitatilor bancilor centrale. De exmplu BCE accepta unele din aceste toxic assets ca si colateral pentru imprumutul de 1 trilion dat cu 1% bancilor occidentale, FR achizitioneaza 40 de miliarde pe luna din aceste derivative de la bancile americane. Piata mondiala a derivativelor este de 707 trilioane, expunerea americana este de cam 500 de trilioane. Din acest punct de vedere, datoria sectorului privat american de aproximativ 50 trilioane necesita un timp de minimum 20 de ani pentru ca aceste datorii sa fie scoase din sistemul bancar, bineinteles daca nu vor gasi o solutie mai buna decat Japonia de eliminare a datoriei sectorului privat. De 6 ani rata de interes este 0.25% pentru banci de la FR, circulatia banilor in economie este scazuta, somajul 7% iar rata de crestere a economiei este sub graficul unei cresteri normale. Nu are importanta cum cosmetizeaza Krugmann sau administratia americana situatia ne aflam intr-o Depresiune economica care va continua .
        PS in ciuda sistemului computerizat si a modelelor matematice, cand a fost vorba de fraudarea , manipularea indicelui Libor nimic nu a contat decat actul criminal al oligarhilor care manipuleaza piata capitalului, folosindu-se de cele mai luminate minti in cele mai josnice scopuri !!

        • r2 spune:

          ” aceasta realitate nu schimba natura speculativa a pietelor financiare”

          cateva observatii:

          1. una este prop trading, in care incerci sa faci bani din nimic prin specula pura, si alta este o tranzactie in care esti un simplu intermediar intre clienti sau intre clienti si alti intermediari (market maker). majoritatea tranzactiilor unei banci sunt din a doua categorie.

          2. in unele cazuri e posibil ca simpla intermediere sa fie mai riscanta decat specula pura. specula pura este usor de urmarit si controlat, pe cand market making pentru derivative se pot complica serios lucrurile. instrumentele complexe sunt replicate dinamic cu instrumente mai simple conform unei teorii pe care putini le inteleg. acolo se poate complica treaba rau de tot, mai ales la alea pe termen lung. unii inteleg ce se intampla de fapt, altii nu (si nici nu pare sa-i intereseze).

          3. riscuri de tipul asta exista indiferent daca poarta sau nu stampila oficiala de “derivative”. de exemplu un credit imobiliar cu dobanda fixa care poate fi platit anticipat cand vrea clientul este pentru banca o derivativa de genul celor discutate in linkul de mai sus. acumulat, sunt sume imense la mijloc. la fel, un non-recourse loan in care clientul poate preda cheile casei si scapa de datorie este o optiune put pe pretul casei aleia pe care banca o vinde clientilor.

          4. spuneti ca piata mondiala a derivativelor este 700 trilioane – va intreb ce inseamna numarul asta concret? pentru ca notionalul de unul singur nu spune mai nimic cand e vorba de riscul unor derivative. nu e ca la credite sau la obligatiuni. in functie de genul de derivativa si 1000 de alte lucruri, 100 de trilioane poate sa insemne foarte mult sau foarte putin. nu se poate exprima mare lucru cu un singur numar, dar se poate crea panica.

          5. gresiti fundamental cand considerati problema asta in primul rand o problema morala (dvs si multi altii). intr-un sistem robust, morala trebuie sa fie ultima linie de aparare. problema este de ce au cedat asa usor celelalte linii de aparare, nu de ce a cedat ultima. intrebarea fundamentala este de ce a fost posibil sa se ajunga pana aici legal, auditat si supravegheat. aici nu a fost Enron, motiv pentru care nu o sa vedeti vreodata condamnari si bonusuri luate inapoi totul s-a petrecut conform unor reguli bune la prima vedere, dar proaste luate la bani marunti – iarasi amanuntele pentru care nu prea are nimeni rabdare. (Libor este o exceptie. ii cunosc pe cativa si credeti-ma ca nu le plange nimeni de mila).

          6. dintre toti moralistii de astazi, sa fi avut posibilitatea de a castigati 1 milion de dolari pe an bonus legal, fara a incalca nici o regula, cati dintre ei ar fi refuzat banii? cati ar fi spus “lacomia nu e buna, 1 milion e prea mult”??

          • Sorin Muncaciu spune:

            Domnule r2 , dumneavoastra nu intelegeti ca aici nu mai vorbim de morala , aici vorbim de warfare, al oligarhiei financiar corporatiste impotriva tuturor, impotriva labor, industriilor, consumatorilor, guvernelor si in ultima instanta impotriva statelor democratice. Aici nu mai vorbim de morala, aici vorbim de armele capitalismului financiar destinate serbizarii popoarelor si intoarcerea oligarhiei contemporane la pozitiile de absoluta putere pe care aristrocratia secolului XIX le poseda. Ciclul clasic descris de antici se desfasoara sub “ochii” generatiei noastre. Democratia se transforma in oligarhie si plutocratie urmeaza revolutia urmata de democratie si…apoi ciclul se repeta ! Despre care morala vorbiti dumneavoastra ??? Cand un fund hedge manager castiga 2.2 miliarde de dolari adica castiga intr-o ora salariu pe 21 de ani ai unui lucrator cu salariu mediu, despre ce fel de morala discutam ??! Nu mai vorbim de performante 95% din hedge funds nu au batut marketul anul acesta si cel trecut, nici chiar Warren Buffet. Despre ce morala vorbiti cand, sefii corporatiilor americane imprumuta de la FR cu 0.25% bani pentru a cumpara actiunile companiilor lor “buy back” crescand astfel pretul actiunilor companiei si astfel dobandind bonusuri de milioane, in timp ce bursa este umflata artificial si o noua bula expansionista se va sparge milioane de investitori mici isi vor pierde banii? ! Ce fel de morala are oligarhia europeana sa forteze austeritatea desi, in afara de Germania de est care a fost un caz special, nicaieri in America de Sud sau Asia austeritatea nu a produs decat suferinta natiunilor respective?? Rata somajului in UE a atins 12,5% , recesiunea se adanceste, suferinta natiunilor este evidenta dar, BCE mentine inflatia la 2% si , daca nu introducea in septembrie garantii pe piata bondurilor zona euro s-ar fi prabusit. Toate deciziile “Troicai” au fost facute in favoarea oligarhiei si contra popoarelor respective. De ce ECB a acordat bancilor 1 trilion de euro in loc sa foloseasca acesti bani pentru combaterea somajului ?? Guvernele democratice din zona euro sunt raspunzatoare fata de popoarele lor dar, BCE se afla pe mana oligarhiei iar politica monetara a acesteia este raspunzatoare pentru criza economica si financiara, guvernele europene fiind absolut dependente de politica BCE, care nu raspunde nimanui pentru deciziile antipopulare pe care le ia. Suprastatul corporatist UE a fost conceput tocmai ca democratia sa fie subordonata intereselor oligarhiei !! Nu trebuie sa fiti de stanga ca sa vedeti ” the writting on the wall” !!

  34. ochiul vigilent spune:

    Citind raspunsul autorului probabil ca intrebarea ar trebui reformulata in “What’s good for the most successful corporations IN ROMANIA is always, ultimately, good for all of us IN ROMANIA”.
    Intr-o economie sanatoasa corporatiile private nu sunt mai eficiente decat cele de stat (board-urile “de la stat” au criterii de performanta egale cu cele private), R&D se face in special in IMM-uri sau universitati, locuri de munca sunt create de IMM-uri, corporatiile se bazeaza pe IMM-uri ca contractori externi etc.
    Daca autorul ar dori un dialog mai general intrebarea ar trebui reformulata in “What’s good for the most successful IMMs is always, ultimately, good for all of us”.

    PS. Godwin Law aplicata la forumurile romanesti este sa “play Marx (or Lenin, Stalin…) card”.

  35. Afanasie Expertu'n Toate spune:

    Disagree.

    Culmea, din motive pe care le consider “de dreapta” si nu “de stanga”.

    Am sa incep cu o afirmatie oarecum ciudata. Corporatiile de fapt nici nu exista, cum nu exista nici state. Sunt concepte abstracte fara materialitate concreta. Exista in schimb boarduri de conducere si guverne. Si, din pacate, este o mare diferenta intre interesele (abstracte) ale corporatiilor si interesele (concrete) ale managerilor corporatisti. In opinia mea asta e o mare problema, foarte similara cu cea a statelor in acest moment si anume short-termismul, gandirea pe termen scurt. Atat politicenii cat si managerii de corporatii nu au un interes pragmatic in dezvoltarea durabila, pe termen lung, si ca si politicienii si managerii nu au un risc major personal daca planurile lor hazardate dau gres. Ca atare ambele grupuri au tendinta de a prefera profitul rapid si riscant in dauna cresterii sustenabile pe termen lung. Am sa dau cateva exemple de situatii generate de aceasta cauzalitate:

    Enron: Boardul a umflat artificial profiturile, stiind ca pe termen lung asta nu poate duce decat la faliment, dar pentru ei personal era un deal bun: bonusuri enorme pe termen scurt, iar la faliment: parasuta de aur. Sigur, nu a iesit chiar cum si-au dorit, s-a last cu niste condamnari. Dar in esenta asta era planul lor. (NB pentru mine Enron a fost primul semn ca ceva scartaie cu corporatismul Urmau sa vina altele…)

    Criza financiara din 2008. Profituri enorme pe termen scurt, dupa noi potopul. Cam asta a fost deviza managerilor din sistemul financiar bancar mondial intre 2000 si 2008.. Bine, e ceva mai complicat decat atat, s-a mizat mult si pe conceptul ca statul nu poate lasa intreg sistemul financiar-bancar sa cada. Dar dincolo de asta as vrea sa analizam un pic: managerii celor cateva sute de banci americane care au dat faliment nu au returnat nici un dolar din bonusurile imense pe care le-au incasat in perioada de boom artificial. Sunt sume care depasesc probabil de cateva ori veniturile totale pe care le-ar fi realizat in conditii normale pana la sfarsitul carierei. Daca ar putea intoarce timpul inapoi ar face exact la fel, pentru ca nu au interes sa faca altfel.

    Criza actuala a datoriilor suverane ale statelor e exact la fel, politicienii au actionat decenii sub motto-ul “sa ne imprumutam si sa cheltuim acum, nu ne intereseaza ce se intampla peste 10 ani”. Si normal ca nu ii interesa, ei sunt alesi pe termene mai scurte decat atat si nici nu deconteaza greselile comise.

    Pe scurt ca incheiere:

    Disagree pentru ca e vorba de corporatii. Corporatiile nu sunt conduse de proprietari, ca-s prea multi, ci de manageri-politicieni alesi exact ca politicienii propriu-zisi. Ca atare corporatiile nu actioneaza ca entitati capitaliste in sensul original al cuvantului (companii detinute si conduse de proprietari ) ci mai degraba similar cum actioneaza statele conduse de guverne, Adica de multe ori in contra propriului interes si implicit si impotriva interesului public.

  36. Alexandru spune:

    Am vazut foarte multe raspunsuri “disagree” pe care efectiv nu pot sa le inteleg. Da, pentru un om care are valori de stanga si considera ca societatea capitalista este fundamental gresita are sens sa raspunda asa. Dar in rest? In primul rand, intrebarea nu ne cerea sa ne identificam cu actiunile corporatiilor (adica, asa cum era la state, daca le sustinem indiferent de ce fac). Nu, ne cerea pur si simplu sa vedem daca lucrurile care sunt IN MOD OBIECTIV bune pentru corporatii sunt bune pentru noi toti.
    Din ce am citit s-au dat trei exemple principale. Unul este Enron. Aici chiar e un mister pentru mine. Pai Enron a dat faliment. Daca nu ma insel CFO-ul este inca in inchisoare. Firma auditoare a incetat sa mai existe. Vi se pare ca actiunile au fost bune (“ultimately good”) pentru companie? Vorbim, desigur, pe termen lung, o perioada de cativa ani le-a mers. Deci, dupa mine foarte clar, pentru Enron actiunile de manipulare a situatiilor financiare nu au fost bune, corporatia a fost complet distrusa.
    Al doilea exemplu este un pic mai dificil de contracarat. Este vorba de Apple sau de alte firme care, intr-un mod sau altul, sunt banuite ca apeleaza la munca minorilor in China, India sau alte locuri. Evident, principial toti suntem ferm impotriva muncii minorilor. Totusi, sa examinam situatia mai indeaproape. Perceptia este ca acei adolescenti au fost luati dintr-un mediu rural idilic si pusi la munca intr-un hangar oribil. Chiar asa este? De ce ar fi plecat ei din acel mediu rural idilic? In fine, ca sa nu o mai lungesc, ideea este ca cei mai multi aveau o viata sinistra inainte (ganditi-va la copiii strazii de la noi) ca erau exploatati adesea in moduri mult mai atroce si ca, asa cum marturisesc multi dintre ei, angajarea a reprezentat pentru ei o imbunatatire a vietii. De fapt, relocarea productiei multor companii in Asia nu reprezinta, de fapt, decat o redistribuire a capitalului si un element din cursa de recuperare pe care o desfasoara tarile din Asia. Elemente ca munca minorilor sunt prezente la inceput (cum au fost si in Vest in secolul trecut) dar, pe masura ce societatea progreseaza vor disparea. Trebuie sa le dam insa sansa sa progreseze asa cum este posibil in realitate nu in vise.
    Al treilea exemplu se refera la firme (mai putin corporatii de aceasta data) care lucreaza primordial cu statul, nu se supun legilor pietei si se bazeaza pe lobby, adesea tinand statul captiv. Aici sunt de acord, ce este bine pentru aceste firme este, in general, rau, foarte rau, pentru noi toti.
    Mai sunt cateva aspecte care ar trebui discutate. Pe scurt, “binele” marilor corporatii trebuie inteles in contextul unui sistem legislativ dezvoltat care are prevazute norme pentru spargerea monopolurilor. De asemenea, celebrele “bail-out”-uri ale bancilor ale bancilor sunt o alta discutie. Probabil ca toata lumea ar fi tipat muuult mai tare daca nenumarate banci ar fi fost lasate sa piara si s-ar fi pierdut economiile (vezi Cipru). Pe de alta parte, probabil ar fi fost mai bine daca, in schimbul bail-out-ului, statul ar fi obligat bancile respective sa se sparga in bucati mici astfel incat sa nu mai prezinte risc sistemic. Dar asta s-a intamplat tocmai pentru ca o multime de manageri au luat decizii care au contrazis flagrant interesele corporatiilor pe care le conduceau.
    Deci, tinand cont si de al treilea exemplu si de consideratiile financiare, opinia mea este “doar” Agree.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ciprian Ciucu


Ciprian Ciucu

Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Pol... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)