Home » Analize »Economie »Societate/Life » Citesti:

Brandul turistic al României, între Dracula şi toalete publice

Teofil Ivanciuc iulie 16, 2013 Analize, Economie, Societate/Life
28 comentarii 3,339 Vizualizari

Dacă trebuie construite autostrăzi, românii se apucă să facă atâtea studii de oportunitate şi fezabilitate până uită de paşii următori. Dacă trebuie promovat turismul peste hotare, se cheltuieşte ineficient pe logo-uri şi sloganuri tembele menite să sfredelească, cică, tărtăcuţele potenţialilor turişti. Suntem în stare să facem orice, numai veceuri publice decente şi centre permanente de informare turistică (dotate cu site-uri web performante, cu oameni vorbitori de mai multe limbi străine, cu materale promoţionale) nu!  Mai nou la modă (deh, fondurile europene!) este înfiinţarea unor centre de informare încropite pe genunchi (unde sunt angajaţi finii şi nepoţii), cu o durată de viaţă de 1 – 3 ani. Abia de ajung să fie prezentate în ghidurile străine ori în spaţiul web, că se şi desfiinţează! Iar toaletele publice…Cei care au simţit vreodată o nevoie urgentă în timp ce vizitau monumentele UNESCO din ţara noastră, pot depune mărturie despre existenţa, frecvenţa, aspectul ori gradul de curăţenie al acestora…

Încă din ianuarie 1990, guvernările postdecembriste au cuprins şi poziţia de ministru al Turismului, fie ca portofoliu de sine stătător, fie ca secretar de stat subordonat ba Ministerului Comerţului, ba celui a Transporturilor sau al Dezvoltării. Dovadă clară a lipsei crase de înţelegere a conceptului de turism şi a potenţialului economic şi strategic al acestuia. De-a lungul anilor, pe la cârma Turismului au trecut, pe rând, Mihai Lupoi, Constantin Fota, Dan Matei Agathon (două mandate pline cumulând opt ani), Akos Birtalan, Sorin Frunzăverde, Gheorghe Dobre, Radu Mihai Berceanu, Ovidiu Silaghi, Elena Udrea, Cristian Petrescu, Eduard Hellvig şi Maria Grapini, fără a mai pune la socoteală secretarii de stat.

Începând din 1995, România a cunoscut mai multe încercări, care de care mai jalnice, de promovare turistică în străinătate, tentative dominate de amatorism, inconsecvenţă şi balcanism politic. Balamucul a beneficiat din plin şi de concursul presei şi al „analiştilor” care, în foarte multe cazuri (la fel ca unii miniştri ai Turismului!), nu au reuşit nici măcar să discearnă între termeni precum „brand turistic”, „brand de ţară”, „logo” sau „slogan”.

În acel an, ţara a scos capul pe piaţa turistică mondială, odată cu albumul de promovare „Eterna şi fascinanta Românie”, care a costat 6 mil. dolari şi a fost un eşec răsunător, lăsat cu procese penale şi nicidecum cu promovarea ţărişoarei noastre în 144 de ţări, aşa cum s-a anunţat iniţial!

În anul 2000, pe poziţia de ministru a revenit competentul şi profesionistul Dan Matei Agathon. Acesta, rămas tributar ideii că Litoralul românesc reprezintă cheia succesului, a dorit să intre în nemurire, aducând palmieri la malul mării. El a continuat să propage ideea că Marea Neagră românească este una cu potenţial major, neacceptând că de fapt aceasta este cam rece şi nesărată, fără maree, golfuri ori insule spectaculoase, cu o faună săracă şi cu un sezon turistic scurt.

Agathon a intrat însă în istorie prin proiectul Dracula Park, menit să atragă în ţara noastră un milion de turişti anual, imaginat iniţial la Sighişoara pe platoul Breite, într-o zonă protejată – ceea ce a cauzat un scandal internaţional şi apoi mutat pe hârtie la Snagov. Cei 14 mii de fraieri care au crezut în proiect şi şi-au investit economiile în acţiuni la viitorul posibil parc de distracţii au rămas cu buzele umflate şi cu banii nereturnaţi până azi, iar dosarul Dracula Park a eşuat la Parchet.

Anul 2004 a adus un alt eşec răsunător, campania „România. Mereu surprinzătoare”, care a costat 2 mil. dolari, rezultatul fiind că „România nu are nici o imagine clară sau puternică pe piaţă, iar marca destinaţiei transmite mesaje amestecate”, cum a subliniat chiar Organizaţia Mondială a Turismului.

În 2006, câţiva (i)responsabili din Turism au tras o ţeapă statului român, în valoare de 1,5 mil. euro. Mai concret, aceştia au „aranjat” nişte contracte privitoare la câteva clipuri de promovare a României în străinătate, sub sigla „Ţară de basm”. Cele cinci clipuri, care îl aveau ca personaj central pe Dracula, n-au mai fost difuzate niciodată, dar banii s-au plătit.

Anul 2008, sub ministeriatul lui Silaghi, ne-a adus una dintre cele mai negative promovări turistice de care am avut parte. Anthony Bourdain, realizator al emisiunii „No reservations” de la Travel Chanell, a fost obligat de „iscusitele” gazde române de la Ministerul Turismului să asiste la o seară Halloween într-un hotel cu specific „vampiresc” din Poiana Braşov. Scăpat de acolo, Bourdain a tulit-o spre nordul ţării, la bordul unei Dacii 1300 şi având alături un ghid rus beat tot timpul, realizând o emisune care ne-a desfiinţat pur şi simplu ca potenţială destinaţie turistică, dar care a fost vizionată de circa 70 milioane de  telespectatori din întreaga lume…

Venirea Elenei Udrea la frâiele Turismului a însemnat mai mulţi bani cheltuiţi decât în toţi anii anteriori la un loc. Spoturile TV de pe CNN şi Euronews au costat 5 mil. euro, pentru ca apoi, finanţarea de staţiuni de schi peste tot – inclusiv în arii protejate, în speranţa deşartă a atragerii de turişti, a costat peste 130 mil. euro! Asta deşi, o singură staţiune din Ucraina, Bukovel, are mai mulţi kilometri de pârtie, respectiv instalaţii pe cablu, decât toate staţiunile româneşti din Carpaţii Orientali la un loc! Prin 2011, Udrea se lăuda că la Poiana Braşov, care ajunsese să aibă 24 km de pârtie, „turiştii vor avea sentimentul că se află în Austria”! Austria, unde o staţiune medie are peste 100 km de pârtie!

Trecând peste delirul „Bucureşti – staţiune balneoclimaterică”, imaginat de aceeaşi Udrea pe baza apelor termale existente în nordul Capitalei, în urma trecerii acesteia pe la minister au rămas afacerile „Land of choice” şi „Explore the Carpathian garden”. Prima, un clip publicitar, care a costat 1,5 mil. euro, a fost abandonată repejor pentru ce-a de-a doua găselniţă, mai cunoscută sub numele de „frunza lui Udrea”, care a costat, pentru încălzire, suma de 900 mii euro. În următorii patru ani, promovarea „frunzei” şi celelalte cheltuieli aferente au ajuns la vreo 28 mil. euro! Pe ultima sută de metri, Udrea a mai propus, ca să se afle în treabă, ceva proiecte legate de Dracula şi de  Ceauşescu, care nu s-au mai materializat.

Am obţinut gaura covrigului

Rezultatul tuturor acestor ani de încercări? Conform World Tourism Organization, România, cu cei 1,5 mil. turişti străini înregistraţi în 2011, se află pe locul 70 în lume! Practic, între 1995 (când s-au înregistrat 760 mii turişti străini) şi 2011, numărul acestora a crescut cu nici măcar un milion de persoane! Spre comparaţie, Bulgaria, de la 2,8 mil. turişti străini în 1996, a ajuns azi la 6,3 milioane. Maghiarii şi-au păstrat practic numărul de vizitatori de-a lungul acestor ani (10 milioane), dar încasările le-au crescut de la 3 la 7 md. dolari.

Din păcate, la încasările din incoming România stă la fel de prost: un profit oficial de doar 1,4 md. dolari în 2011, adică la fel ca Mauritius sau Irak (!) dar mult sub Uruguay, Columbia ori Cambodgia. Până şi Albania câştigă mai mult. În plus, spaţiile de cazare româneşti ocupă ultimul loc din Europa privind ponderea străinilor din totalul turiştilor!

Văzând halul în care se află turismul românesc, noul ministru, Maria Grapini, a decis că trebuie luate măsuri drastice. Deşi iniţial a vrut să dea de pământ cu frunza lui Udrea, noua ministresă a renunţat până la urmă, împrospătând totuşi direcţiile de promovare: străvechiul Dracula, Delta Dunării şi staţiunile balneoclimaterice. Adică revigorarea ideilor propagate de comunişti prin anii 1970! Că doar pe vremea lui Ceauşescu a fost construit castelul lui Dracula de la Tihuţa, menit să agaţe turişti americani. E drept, în plus Grapini s-a arătat interesată de promovarea peşterilor, salinelor şi castelelor ţării. Sub formă de circuite. Vă închipuiţi cât de palpitant este să iei salinele la rând? La fel de tare precum e să vizitezi toate bisericile de lemn din Maramureş sau mănăstirile pictate bucovinene, una după alta. Plictisitor de-a dreptul şi metodă sigură (din păcate, practicată la greu pe la noi) de a-i face pe turişti să nu mai revină vreodată… Apoi Grapini vrea să aducă turişti din Uzbekistan, Dubai şi Coreea de Sud, când se ştie că din întreaga Asie sosesc în România abia câteva zeci de mii de vizitatori anual, imensa majoritate a intrărilor fiind dinspre Europa…

Este clar, orientarea strategiei turistice a ţării spre o direcţie bună mai are de aşteptat.

Viitorul, între potenţial şi false probleme

Ce s-ar putea face de fapt pentru a mişca lucrurile înspre normalitate? Ceea ce fac deja pe cont propriu unii mici operatori români şi străini din Transilvania, Bucovina şi Delta Dunării: turismul de de aventură, eco, geo etc., care poate aduce milioane de vizitatori anual şi asta la preţuri mai ridicate decât turismul de masă (v. Costa Rica). Pentru că România are o mulţime de atracţii unice, dincolo de Litoralul cu apele sale sălcii, staţiunile de schi (surclasate net de cele austriece), staţiunile balneoclimaterice (care n-au nici o şansă în faţa celor din Ungaria) şi Dracula (aflat la concurenţă cu toţi vampirii Europei nordice, ori cu cei italieni, polonezi, bulgari etc.). Ultimul, ca brand (mai precis, sub-brand) nu ar fi rău, deşi nu reprezintă decât o fărâmă a potenţialului autohton. Revenind la dorinţa Mariei Grapini (împinsă de la spate de genialul Agathon) de a-l băga pe Dracula în linia întâi, cred că ar trebui realizat un studiu de piaţă: nu cumva iubitorii de vampiri sunt mai puţini şi mai strânşi la pungă decât tot mai numeroşii amatori de ecoturism?

Autorităţile noastre încearcă să aducă prin pădurile virgine (unde trăiesc jumătate din carnivorele mari ale Europei) vânători italieni şi nu iubitori de foto safari britanici. În aceleaşi sălbăticii, preferă să lase să-şi facă de cap tot felul de bezmetici (provocând zgomot, poluare şi distrugerea habitatelor) cu ATV-uri şi alte scule off-road (fără a le percepe vreun leu pentru folosirea drumurilor forestiere „interzise publicului”) în loc să aducă, pe bani buni, occidentali silenţioşi doritori de survival, drumeţii sau biking montan. Aşa că, ţara pierde…

România nu-şi promovează asiduu peste hotare lunca Dunării, bacurile de pe Mureş şi Someş, pitoreştile târguri de vite, satele săseşti şi maghiare cu biserici fortificate, castele şi arhitectură unitară, bisericile de lemn din Sălaj, Bihor sau Oltenia de sub munte, cătunele neelectrificate unde viaţa curge ca acum câteva sute de ani, trenuleţele din Banat, bisericile rupestre, sinagogile pictate şi bestiarele în piatră din cimitirele evreieşti ale Moldovei, turismul minier, dinozaurii transilvăneni, superstiţiile precreştine persistente în întreg spaţiul rural şi mai ales omul. Ţăranii autentici sunt de o căldură, ospitalitate şi gentileţe unice în spaţiul european, fapt remarcat de majoritatea călătorilor străini. Asta ar trebui promovat!

În schimb, se umblă cu tot felul de clişee expirate care, neconfirmându-se, dezamăgesc. Prezentarea Maramureşului peste hotare reprezintă un exemplu tipic de lipsă de profesionalism: nu se promovează ceea ce există – oamenii tezaure vii, tehnologia fânului, terasele antropice etajate, circuitul agricol complet bio, cel mai mare fond de instalaţii hidraulice ţărăneşti aflate în funcţiune (fără scopuri turistice sau muzeistice) precum şi cele mai bine conservate tradiţii populare din Europa, dar se inoculează ideea că acolo satele arată ca nişte muzee în aer liber construite doar din case de lemn şi că locuitorii poartă peste tot costume populare, lucruri care nu mai sunt valabile de 30 de ani!

Apoi, indicele Travel and Tourism Competitiveness pe 2013, a coborât ţara noastră pe locul 68 în lume din 140 de state verificate (faţă de locul 63 din 2011), deci mult în urma Ungariei (locul 39), Poloniei (42) sau Bulgariei (locul 50). De ce aşa de jos? Păi, ca resurse culturale suntem pe locul 41 în lume, dar la resurse naturale, pe locul 88. Infrastructura turistică e de locul 34, dar transportul aerian ne împinge pe locul 93, ţara fiind pe primul loc în lume (!) ca prezenţă a  marilor închiriatori auto, dar pe poziţia 138 la calitatea drumurilor! Ocupăm locul 33 ca număr de situri UNESCO culturale, locul 92 la canalizare şi doar 107 la calitatea mediului natural. Alţi indici importanţi sunt: transparenţa politicilor guvernului (locul 132), dreptul la proprietate (90), punerea în aplicare a legilor de mediu (101), numărul de accidente rutiere (42), efectivitatea marketingului guvernamental în a atrage turiştii (locul 123 în lume!), preţul carburanţilor (103), rentabilitatea preţului hotelurilor (20), calitatea educaţiei (107), speranţa de viaţă (71), atitudinea populaţiei faţă de vizitatorii străini (locul 122) etc.

Poziţiile pe care ne plasează acest indice, denotă că avem o problemă gravă de comunicare, vinovat fiind mai ales Ministerul de Externe: este imposibil de crezut că suntem una dintre ultimele ţări din lume la calitatea mediului natural (de ar fi aşa n-am avea atâtea carnivore mari), transparenţă guvernamentală (există prea multe dictaturi africane şi asiatice ca să merităm acest loc), calitate a drumurilor (proastă, dar nici chiar aşa !), iar atitudinea pozitivă a populaţiei faţă de străini este arhicunoscută…Cert, statul român este obligat să-i invite urgent pe realizatorii acestui indice (de la World Economic Forum, organism de care se ţine seama peste tot), pentru a vedea la faţa locului cum stau de fapt lucrurile!

Referitor la problema şoselelor, aceasta este rezolvabilă, chiar dacă drumurile sunt ciuruite sau neasfaltate: doar există maşini de teren. Vorba globe trotter-ului Cezar Dumitru: „De zeci de ani aud că turismul nu merge în România pentru că nu sunt şosele. Că ar trebui să închidem câţiva ani ţara turiştilor străini, să construim autostrăzi, telecabine, părţii de schi şi hoteluri all inclusive… Urmărind această logică, niciun turist nu ar trebui să calce în India, Nepal, Filipine sau Kenya.” În acest moment România recepţionează acelaşi număr de turişti străini precum Kenya, ţară care are doar 11 mii km de şosele asfaltate dintr-un total de 161 mii km (în timp ce la noi în ţară există 60 mii km drumuri asfaltate dintr-un total de 199 mii km). Da, se poate face turism fără de drumuri bune, dar fără veceuri funcţionale, mai greu!

Cred, deci, că România turistică are nevoie de toalete publice curate, de centre de informare şi de profesionişti în industria ospitalităţii (nu de posesori de diplome lipsiţi de experienţă). Ştiu şi că operatorii în turism tânjesc după predicitibilitate, stabilitate, birocraţie minimă şi fiscalitate decentă. Apoi urmează nevoia imperioasă a ţării de modernizare a infrastructurii de transport şi de investiţii în creşterea notorietăţii şi a imaginii, prin mesaje, clipuri, logo-uri şi sloganuri de promovare. Şi mai sunt convins că, dacă s-ar desfiinţa poziţia de ministru al turismului, lucrurile ar merge cu mult mai bine.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "28 comments" on this Article:

  1. Alin Barna spune:

    Asa cum am scris si aici – http://alinbarna.wordpress.com/2013/05/22/hunedoara-viitoarea-principala-destinatie-turistica-a-transilvaniei-de-ce/ – Romania are un potential turistic imens si insuficient exploatat. In zona Hunedoarei, detinatoare a Castelului pe care americanii si nu numai il viziteaza in cautarea lui Dracula, exista componentele unui circuit turistic de o valoare inestimabila. Asa cum i-am explicat si Mariei Grapini – http://alinbarna.wordpress.com/2013/06/15/surprize-ministeriale-la-castel/ – trebuie doar sa se implementeze o strategie clara de dezvoltare si succesul va veni de la sine!

    • Teofil Ivanciuc Teofil Ivanciuc spune:

      Domnule Barna,

      Cred ca Hunedoara are cel mai valoros castel gotic din estul Europei, cu sau fara Dracula, care ar trebui mobilat ca lumea, deschis integral (inclusiv turnurile acestuia) si pus in valoare-poate aduce sute de mii de turisti anual cu un management eficient.
      Am prospectat anul trecut judetul Hunedoara. Ca punct de vedere personal, cred ca Hategul este extrem de valoros, una dintre cele mai pline de potential destinatii romanesti.

  2. Emil spune:

    Aţi pomenit-o de 7 ori pe Udrea.
    Nu ştiu dacă e bine, domnu’ publicist…….

  3. safir spune:

    Excelent articolul!
    Chiar zilele trecute discutam despre turismul de aventura care ar aduce mai multi turisti in RO in comparatie cu prafuitele statiuni balneoclimatrice, lasate in paragina vezi Baile Herculane sau tristele si sinistrele hoteluri incremenite in timp din celelalte statiuni.

  4. Nicky spune:

    Interesant articol si la obiect! Va dau doar un simplu exemplu: In Kenya, ca tot era data ca exemplu, exsita veceuri luna peste tot in parcurile nationale! DE duci in mijlocul savanei si gasesti veceu curat, cu apa, sapun lichid si hartie igienica!

  5. amanda13 spune:

    Domnule Ivanciuc, tara o fac cei care locuiesc in ea. Si imi pare rau insa sunt total in dezacord cu ideea ca romanii au o atitudine pozitiva fata de straini, dimpotriva! Stiti cum este sa cutreieri tara in lung si in lat vorbind engleza (sotul meu este american) si sa fi injurat (ceri bilet dupa ce platesti si ti se raspunde cu “f___-va-n gura de americani”, mergi cu vaporasul pe Dunare si in timp ce un turist face cu mana localnicii ii raspund zambind si strigandu-i mizerii), persiflat (ti se cere 100 de RON pentru un drum cu taxiul in jurul Casei Poporului si Ateneului ca doar nu esti roman si iti permiti), agresat din toate directiile (la aeroport de cum cobori esti luat in primire de niste insi dubiosi care fac cum fac si ajung la tine mai repede decat rudele care te asteapta cu nerabdare chiar in fata iesirii, mergi cu trenul si se bea si se fumeaza pe culoar, desi ultima este interzisa prin lege, cersetorii si hotii de buzunare te urmaresc tot timpul si trebuie sa te pazesti permanent, cainii vagabonzi din Constanta arata de-a dreptul salbatic si se plimba pe toata plaja, in apa Dunarii si marii plutesc pet-uri si mizerie, etc.), la obiective turistice ti se cer sume de bani pentru a face poze, desi stii foarte bine ca oriunde altundeva in lumea civilizata acest lucru e gratuit, nu ai acces la niciun fel de informatie (asta dupa ce vii dintr-un spatiu in care nu exista deloc ghiduri turistice romanesti – prin comparatie Ungaria, Croatia, Cehia au standuri intregi in librariile mari – tot ce poti gasi este ceva pus la comun cu Rusia si Ucraina taxate de obicei ca estul salbatic al Europei) si cand incerci sa o ceri dai peste individe plictisite si artagoase care se comporta ca si cum le-ai distrus echilibrul existential, ti se demonstreaza permanent ca tu, ca turist, nu ai niciun drept si ca hotelierul care iti cere banii in avans desi asta nu se intampla in nicio tara normala, agentul de turism care refuza sa-ti returneze banii desi vrei sa pleci chiar din momentul in care vezi ca un loc e murdar sau miroase a ceapa prajita cand ar trebui sa fie de cateva stele, functionara care iti face cu ochiul la Peles si iti spune ca pentru cativa dolari va face poze pentru tine daca ramai in spatele grupului, patronul restaurantului care pune muzica toata noaptea langa camera ta, tiganii care incearca sa te caute in buzunare devin proprietarii vietii tale, esti prins fara scapare intr-o tara in care nu intelegi altceva decat ca lumea este frustrata, trista, dura, si te dispretuieste profund pe tine ca strain.

    Da, exista obiective turistice, exista carnivore mari, insa nimeni nu le pretuieste, nu le face accesibile, iar pana a ajunge la ele trebuie sa ai de-a face ca turist cu romanii. Locuiesc intr-o tara in care fiecare lucru mai vechi de 100 de ani devine obiectiv turistic. In jurul sau se construiesc hoteluri, se fac drumuri de acces, se deschid magazine cu suveniruri, se pun indicatoare peste indicatoare din toate directiile, se deschid centre de informare gratuita. In Romania aproape in fiecare oras vezi cate o ruina care miroase ingrozitor, ale carei ziduri desi arata stravechi stau sa cada prabusindu-se parca sub greutatea gunoiului omniprezent care acopera totul si din care uneori mai vezi si vacile pascand, si despre care nici macar localnicii nu sunt in stare sa-ti dea vreo informatie. La Bran in targul de suveniruri de un kitsch aproape suprarealist toate obiectele de plastic cu colti mai mici sau mai mari poarta marca “Made in China”, nimic pozitiv nu pare a fi romanesc autentic, nimic nu te invita inapoi, toata lumea pare interesata sa te jefuiasca rapid pana te mai prind, stiind ca o eventuala revenire a ta este improbabila.

    Statisticile si estimarile sunt poate seci si in multe puncte gresite. Insa evidenta este cu adevarat nimicitoare – in opinia mea niciun ministru al turismului nu va reusi niciodata sa faca mai mult, atata vreme cat Romania este plina de… romani.

    • Teofil Ivanciuc Teofil Ivanciuc spune:

      Stimata doamna,

      Am specificat in text ca “Ţăranii autentici sunt de o căldură, ospitalitate şi gentileţe unice în spaţiul european, fapt remarcat de majoritatea călătorilor străini”. Acesti oameni nu-si fac, din pacate, veacul nici prin Bucuresti, nici la Bran sau Peles, ci sunt de gasit off the beaten path, in locuri prea putin prezentate de ghidurile turistice. Ei sunt cei care merita promovati, dar din pacate, sunt in afara marilor trasee recomandate de Ministerul Turismului.

      • amanda13 spune:

        eu ma refeream la fraza generalizanta cu “….atitudinea pozitivă a populaţiei faţă de străini este arhicunoscută…”. Posibil sa nu fi inteles contextul.

        Ma bucur ca ati intalnit tarani autentici, eu inca ii mai caut, chiar pe acolo pe unde spuneti dvs. “off the beaten path”. Cati dintre strainii care ne viziteaza s-ar duce pe acolo? Si credeti ca daca s-ar amenaja trasee turistice neconventionale ele nu ar deveni in scurt timp la fel de banale si / sau neingrijite cum sunt acum marile trasee despre care vorbiti?

        • Teofil Ivanciuc Teofil Ivanciuc spune:

          Eu conduc grupuri mici de straini prin asemenea locuri. Da, aveti dreptate, daca ar fi turism de masa, totul s-ar pierde. Exact cum se intampla in Maroc, Vietnam, Peru, si cum s-a petrecut, cu decenii in urma, in Italia, Grecia sau Spania.
          Turistii sunt sursa de venit peste tot, diferenta fiind ca occidentalii apartin altor civilizatii, stiu sa fie politicosi, pastreaza curatenia, atmosfera este alta. Dar au pierdut practic tot la capitolul uman, inclusiv zambetul costa (intra la “service”). Raceala lor este groaznica, parca ar fi computere, nu-i asa?

          • amanda13 spune:

            Nu stiu la care occidentali va referiti, insa impresia mea, dupa ani buni de trait si calatorit in Occident, si va rog sa adaugati aici si munca la catedra care imi asigura contactul cu studenti de nationalitati diverse, este ca relatiile inter-umane sunt mai autentice atunci cand cei implicati stiu sa se respecte reciproc. Iar atunci cand turistul este privit in Romania nu ca o sursa de venit ci mai degraba ca o vaca de muls rapid, politetea este o valoare rara.

            Va recomand si link-ul de mai jos, din The New York Times. 46 de locuri bune de vizitat in 2013. Muntenegru, Ghana, Croatia, Ungaria, chiar si Bhutan care are o singura linie aeriana dar a devenit o atractie datorita turismului neconventional, insa nu si Romania.

            http://www.nytimes.com/skimmer/#/Travel//travel.nytimes.com/2013/01/13/travel/the-46-places-to-go-in-2013.html

          • dusu spune:

            surprinzator raspuns ptr autorul unui articol destul de bun !
            modelul de gindire natzional comunist ruminesc va fi greu de schimbat.
            imperialishtii sug singele poporului nostu mindru si ospitalier

      • Cătălin Parfenie spune:

        Spuneţi că “Ţăranii autentici sunt de o căldură, ospitalitate şi gentileţe unice în spaţiul european [...]“. Vă invit, de exemplu, în Vrancea “profundă” ca să găsiţi ţăranii autentici care îi privesc pe turişti nu cu neîncredere, ci cu sălbăticie şi ură. Ştiu cum sună, dar nu sunt cuvinte grele. În afara zonei Lepşa-Greşu (singura zonă aşa-zis turistică a Vrancei), veţi întâlni oameni care vă vor trata cu ostilitate manifestă. E o experienţă groaznică care merită trăită o dată-n viaţă. Şi sunt convins că şi în alte părţi se întâmplă la fel, prin frumoasa noastră patrie.

  6. Andrei spune:

    “Şi mai sunt convins că, dacă s-ar desfiinţa poziţia de ministru al turismului, lucrurile ar merge cu mult mai bine.”

    Subscriu.
    Acelasi lucru l-am sustinut si eu acum ceva timp, iar Rupert Wolfe Murray mi-a preluat ideea din comentariul la un alt articol, tot aici, pe Contributors: http://www.contributors.ro/editorial/inchideti-ministerul-turismului/

    Ma bucur ca ati oferit si o seama de cifre pentru a putea masura, in mare, gravitatea nepriceperii guvernamentale.

    Repet: INITIATIVA PRIVATA este baza. Restul sunt forme fara fond. Punct.

  7. Carmen spune:

    La patriarhie nu exista decat toalete “ecologice” pentru crestini si turisti. Toaletele normale, cu apa, sapun si hartie igienica sunt doar pentru inaltele fete bisericesti si sunt bine ascunse in incinta cladirilor monumentale. Sa tot faci pe tine… dupa o slujba de 3 ore sau un tur de Bucuresti.

  8. Dragos spune:

    Si uite asa ni se confirma inca o data ca Romania ar putea fi o extraordinara destinatie turistica. Daca nu ar fi locuita…

  9. gadjodillo spune:

    Acum vreun an şi ceva copsesem un posibil slogan de ţară, cu argumentarea de rigoare. Io, idealistă şi probabil entuziastă fără motiv, m-am gîndit că ministerul mai sus menţionat va fi sensibil la propunerea mea – sau măcar… Enfin, n-am reuşit nici măcar să aflu, după o săptămînă de telefoane şi cred, mailuri, cui ar trebui să înaintez “documentaţia”. Dar doamnele care-mi răspundeau la telefon îmi spuneau, după ce ne împrieteneam, că de fapt nu prea are rost să încerc, că nu aşa se face, ci cu licitaţie publică şi tot tacîmul. Eu evident că voiam să “donez” conceptul.

  10. schoenbirk spune:

    Daca mergeti la Voronet rugati-va sa nu va treaca nevoile!Nu am cuvinte sa descriu ce-i acolo!Nu pot sa cred ca din atatia sugaci la tita ministerului nici unul nu vede buda aia infecta!Nu va povestesc mai mult ca sa nu va stric surpriza,sincer ar merita un reportaj de dat la tv!

  11. ilinca spune:

    perfect de acord. Ati omis un lucru care poate parea neimportant pt. români, dar despre care stiu sigur ca joaca un rol extrem de important in decizia unui vest-european de a veni in tara noastra: modul in care sunt tratate animalele in Romania. Pentru o persoana civilizata, dornica de a descoperi culturi si obiceiuri noi, deschisa poate la “farmecul” neconventional al Romaniei, imaginea zecilor de animale calcate, schilodite, abandonate, etc. constituie o trauma pe care nu va dori sa si-o asume. Atata timp cat Romania va avea atitudinea atat de primitva fata de animale nu putem spera la turistii civilizati despre care vorbiti, chiar si cu WC-uri publice, centre de informatii sau cetatile fortificate ras-promovate. Ca sa nu mai vorbim de copii si bebelusi cersetori. Atata timp cat nu vom iesi din stadiul de tara din lumea a 3-a, degeaba. Mai bine nici nu vine nimeni.

  12. Marki spune:

    Speranța moare ultima, știu, dar mi se pare că aveți (prea) multe așteptări de la un guvern care tocmai se pregătește să pornească „războiul” împotriva Roșiei Montane, cu tot ce înseamnă asta: raderea de pe fața pământului a unei moșteniri culturale unice în Europa, distrugerea peisajului superb, compromiterea iremediabilă a dezvoltării regiunii prin turism și alte activități sustenabile, distrugerea si exproprierea comunității locale.

    A avut grijă „cel mai cinstit guvern” să înființeze exact comisiile de care e nevoie pentru a da undă verde acestui veritabil măcel împotriva naturii. Și a noastră, desigur. (Ca să nu mai vorbim despre așa-zisul „profit” care i-ar reveni statului român…)

  13. Lucy spune:

    Trist dar foarte adevarat !

    E inca un semnal de alarma care s-a tras . Dar cine sa-l auda ??

    Ma intreb totusi, cine ar putea pune turismul romanesc pe calea cea buna ?
    Cine s-ar pricepe s-o faca cu profesionalism si fara sa aiba interese personale ??

    Are cineva un raspuns ?

  14. Dedalus spune:

    Eu nu pricep insistenta bolnava prin care ne tot consideram o destinatie turistica.

    Nu suntem o tara turistica, nu vom fi si nici nu putem fi.

    Oricine stie cat de cat economia turismului (aia reala nu aia reconditionata din vremea comunistilor) isi da seama ca Romania nu paote fi o destiantie turistica, nici daca bagi tot bugetul tarii numai in turism.

    Cateva motive, asa de exemplui:
    - in Romania nu exista nici o zona in care sa poti petrece trei zile in acelasi hotel, facand in fiecare zi altceva.
    - In Romanai reteua de drumuri este imposibil de imbunatati pana la autostrazi, din cauza distributiei asezarilor, a conditiilor de relief si a lipsei de cerere reala
    - Romania nu poate opera o retea feroviara eficienta din cauza lipsei fenomenuluii de navetism, lipsa generate la randul ei de profiului socio-demographic al zonelor rezidentiale
    - Romanai nu dispune de industrii adiacente turismului care sa completeze si sa realizeze efecte sinergice cu acesta.

    Singurul nostrum punct tare in lume este dat de cateva zona natural inca bine pastrate (Delta Dunarii e n exemplu bun). Dar turismul in natura are o clientele restransa, clientele care la randul ei se remarca pritnr-un nivel de cheltuiala individuala extreme de scaazut (ce cheltuie un turist cu cortul in Retezat??).

    Cred ca e cazul sa terminam aceasta iluzie ca stand degeaba si aturand prin camera de hotel vom avea hoarde de turisti care lasa banii sa le curga din buzunar.

    Nu suntem si nu putem fi o destiantie turistica. Credem ca sntem, pentru ca ni se pare ca din turism se castiga usor si mult. Ne place sa credem asta, pentru ca ne place sa castigam bani fara effort.

    • Dedalus spune:

      Prima liniuta se refera la a aface altceva in zon hotelului, nu la a face ceva in camera de hotel…;-)

  15. H11 spune:

    “Ţăranii autentici sunt de o căldură, ospitalitate şi gentileţe unice în spaţiul european”

    Da, ca ţăranii autentici din Munţii Apuseni care ne-au furat TOATE tacîmurile de camping pe care le lăsasem peste noapte în imediata vecinătate a cortului.

  16. helvrom spune:

    Articolul mi se pare f. just; problema este cita lume care in tara aceasta care are putere de decizie citeste si tine cont de aceste opinii?
    Stau departe dar vin des in Romania cind cu masina cind cu avionul si am constatat in primul rind o imbunatatire remarcabila a drumurilor (fara autostrazi ceea ce face ca e cam dificil) dar marile drumuri de acces sunt bune fata de acum 10, 12 ani. Lumea a devenit mai amabila, dar de cind cu criza iar au inceput unii sii altii sa-si piarda rabdarea, cred ca pina la urma e o chestiune de educatie cine are sau cine nu are cei 7 ani de acasa.
    Dar cu avionul venind daca nu te asteapta nimeni la Bucuresti, te descurci, binenteles ca esti totusi la tine acasa si cunosti regulile, dar pt cine nu e de aici lucrurile sunt ceva mai complicate: daca nu iei taxi-ul din Otopeni: esti la dispozitia unui oarecare arbitrariu: vine autubuzul la ora prevazuta sau nu? doamna care vinde bilete de autobuz (pt gara de nord) nu te lamureste, o cam plictisesti (orarul afisat e doar o hirtie, care citeodata se respecta alteori nu). In caz ca e vara , e cald dar nu e prea greu de asteptat, dar daca e iarna, si autobuzul nu vine decit cu o intirziere de o ora (intirziere pe care nu ai cum s-o prevezi), atunci se schimba lucrurile in rau.
    Dar ajungi la Gara, acum citiva ani tocmai cind se vorbea in sus si-n jos de frunza Dnei Udrea: iei trenul, sunt 35 de grade afara, aer conditonat nici vorba, chiar la clasa intiia, singura posibilitate toate geamurile deschise dar cu temperatura inalta nu ne ajuta prea mult, doar in privinta “parfumului” tot vagonul datorita geamurilor deschise miroase ingrozitor de la WC-ul f. mizerabil. Intirzierea trenului pina la Brasov: 80 de minute fara scuze evident ca cica se lucreaza pe linie (asta vreme de vreo 2 ani)
    In trenul cu pricina erau ceva studenti straini cu rucsacul in spate: depinde ce au gasit pe unde au fost ca prima impresie era ca au gresit ei ceva, nu prea intelegeau.
    Cu alti citiva ani in urma la manastirile din Bucovina: de toate si pentru toate cum bine se spune: cazare minunata la o pensiune, si curat si bine primiti si mincat parca le-am fi facut noi vreun cadou venind la ei, Chapeau!
    Dar si intrari la manastiri unde mai bine nu puneai nici o intrebare ca te trezeai mustruluit fara sa intelegi de ce.
    In legatura cu drumurile: noi nu suntem nici Bhutan nici India nici Filipine, muntii si padurile noastre sunt frumoase dar nu vine cineva din Austria, Franta, Italia sau Elvetia sa le vada ca au si ei la fel de frumoase, iar pt manastiri, Delta sau Ardeal trebuie drumuri si o poilitica de marketing cu bun simt, eficienta, nu stiu cum ca nu e meseria mea dar cert e ca ce s-a facut pina acum nu a fost bun.
    Hoteluri scumpe: pt ce tip de serviciu?
    Avansam cred eu dar pentru ce fel de rezultat? Cred ca mergem ca melcul si cei din jurul nostru incep sa avanseze ceva mai repede: prieteni romani din Franta care isi petrec vacanta la mare in Bulgaria caci e mult a curat, mai ieftin mai bine pur si simplu.
    Despre ce fel de turism vorbim?

  17. kinn spune:

    Oficialii din minister nu pot gandi o politica care sa difere de propriile lor conceptii. Si cum romanul mediu nu intelege din turism decat berea la mare, gratarul in curtea pensiunii montane, si nu se omoara cu spalatul la buda, nici n-o sa avem prea curand o politica turistica altfel.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Teofil Ivanciuc


Teofil Ivanciuc

Publicist, autor a trei carti. Competente in istorie, arheologie, turism. Locuieste in Sighetul Marmatiei. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)