Home » Economie »Financiar »Opinie »Reactie rapida » Citesti:

Când Statul seamănă vânt, contribuabilii culeg furtună

Dan Dascalu noiembrie 22, 2017 Economie, Financiar, Opinie, Reactie rapida
Deocamdata nu sunt comentarii 1,364 Vizualizari

Un punct de vedere cu privire la pct. VII al OUG nr.82/2017, o dezvoltare nefirească și periculoasă a odiseei ”transferului” contribuțiilor sociale către angajați

Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe controversata Ordonanță de Urgență 79/2017, care prevede ”transferul” contribuțiilor sociale preponderent din sarcina angajatorului în cea a angajatului, și autoritățile au adoptat o nouă reglementare cu mare impact asupra mediului de afaceri din România, de data aceasta generând efecte juridice greu de înțeles și chiar în contradicție cu regulile de bază ale dialogului social din țara noastră, mai ales în condițiile unei lipse manifeste de corelație între cele două reglementări legale.

În esență, art. VII din OUG nr.82/2017 aduce o serie de modificări reglementării legale din domeniul dialogului social (i.e. art.129 din Legea nr.62/2011), introducând practic pentru o perioadă limitată de timp (i.e. 21 noiembrie 2017 – 21 decembrie 2018), obligații de inițiere a negocierii colective pentru unitățile cu mai puțin de 21 de salariați (pentru care o asemenea obligație în mod uzual nu există) și, respectiv, de negociere colectivă a unor acte adiționale la contractele individuale de muncă existente, sub pretextul unei aduceri la îndeplinire a OUG nr.79/2017.

Desigur, nimic nu se opune unei negocieri între angajator și angajat cu privire la impactul pe care impozitarea îl produce asupra venitului net al acestuia din urmă, atât timp cât, în urma aplicării acestei măsuri legislative adoptate de către Stat, angajatul ar urma să fie afectat. Dimpotrivă, o asemenea solicitare de negociere este mai mult decât firească, iar, în condițiile în care ea intervine, din perspectivă morală poate exista o așteptare mai mult decât legitimă a salariaților din această perspectivă.

Orice angajator știe că în cele din urmă un angajat nemulțumit de măsurile pe care le adoptă, mai ales atunci când există o oarecare marjă de manevră, chiar micșorată fiind aceasta de impactul incertitudinii, va putea pleca oricând din companie sau, chiar dacă va rămâne pentru o perioadă, s-ar putea să nu mai fie animat de același atașament de a contribui la succesul companiei prin activitatea derulată.

Cu toate acestea, atunci când subiectul este mutat în sfera negocierii colective, lucrurile se schimbă în mod fundamental, întrucât aici intervine în discuție și un al treilea ”actor”: Statul, ca partener implicat în dialogul social, atât prin reglementările pe care le promovează, cât și prin acțiunile sale de mediator între angajați și angajatori, pentru a facilita asigurarea și menținerea bunei înţelegeri şi păcii sociale. Or, chiar dacă odată cu adoptarea Legii nr.62/2011, relevanţa rezultatului negocierilor colective am putea spune că s-a diminuat semnificativ, în special prin aceea că nu mai există precum în trecut un contract colectiv de muncă la nivel național care să se aplice tuturor angajaților din toate unitățile din țară, principiile de bază valabile în această materie ar trebui readuse în discuţie în contextul analizei OUG nr.82/2017, redevenind de deplină actualitate.

Astfel, observăm sub un prim aspect că printre elementele care fac obiectul negocierii colective nu s-a aflat niciodată caracterul brut sau net al negocierii salariului. Aceasta pe bună dreptate întrucât dacă sporurile salariale, salariul minim, și alte aspecte se pot în mod valid discuta în negocierea raporturilor de muncă, impactul impozitării asupra acestora a fost dintotdeauna o chestiune total separată, legată de dreptul fiscal, care nu se poate amesteca deci cu cea a salarizării.

Or, soluția la care se oprește acum legiuitorul nostru delegat, introducând prin OUG nr.82/2017 o obligație de inițiere a negocierilor colective dintre angajați și angajatori, indiferent de dimensiunea angajatorilor și, respectiv, de existența unui contract individual de muncă în vigoare sau nu, este total nepotrivită, întrucât contravine rolului pe care Statul îl are şi trebuie să îl aibă în reglementarea raporturilor de muncă într-o economie de piaţă. Practic, realizând că nu poate să reglementeze raporturile de muncă, Statul încearcă să intervină într-o manieră indirectă, impunând părţilor acestuia măcar să aibă o negociere cu privire la aceste aspecte, ceea ce în realitate nu înseamnă decât tot o intervenţie mascată în reglementarea raporturilor de muncă, ceea ce, în opinia noastră, contravine prevederilor Constituţiei.

Sub un al doilea aspect, această intervenţie a legiuitorului, care impune iniţierea unei negocieri de către angajator cu salariaţii săi, este cu atât mai ciudată, privită în contextul impactului și menirii OUG nr.79/2017 , pe care OUG nr.82/2017 şi-ar propune ca pe această cale să îl faciliteze și, respectiv, să o aducă la îndeplinire. Este astfel practic imposibil de înțeles ce anume ar putea părțile unui contract colectiv de muncă să negocieze în legătură cu aducerea la îndeplinire a unei legi de impozitare, așa cum ne spune OUG nr.82/2017, atât timp cât, pe de o parte, OUG nr.79/2017 își produce efectele juridice în mod automat, aplicându-se noile cote de contribuții doar salariilor brute ale angajaților iar, pe de altă parte, atât timp cât în cuprinsul acestui din urmă act normativ nu se prevede în acest act normativ vreo obligație legală a angajatorilor de a majora salariul brut.

Așa se prevedea, de exemplu, în proiectul originar care a lansat ideea ”transferului” contribuțiilor sociale, lansat în anul 2016. Această soluție, însă, a fost abandonată, în mod corect, pentru că ar fi contravenit Constituției.

Sub un al treilea aspect, trebuie să reamintim că unul dintre principiile de bază în acest domeniu este tocmai faptul că existența unui contract colectiv de muncă a fost întotdeauna elementul de stabilitate necesar derulării raporturilor de muncă, întrucât atât timp cât acesta există, practic nu se poate în mod legal iniția niciun fel de conflict colectiv de muncă (a se vedea art.164 din Legea nr.62/2011). Or, practic, consacrând prin OUG nr.82/2017 obligaţia angajatorilor de a iniţia negocieri colective în privința aducerii la îndeplinire a unei obligații inexistente în OUG nr.79/2017, Statul deschide larg o poartă de acumulare a tensiunilor şi disensiunilor din raporturile de muncă, sacrificând practic pacea socială pe care ar trebui s-o asigure ca partener al dialogului social, în condițiile în care, după câte arătam măsura legislativă adoptată pentru ”transferul” contribuțiilor sociale rămâne una pierdută în ceață și, mai ales, supusă unei incertitudini incomensurabile.

Sub un al patrulea şi ultim aspect al sumarei noastre analize, trebuie să observăm că OUG nr.82/2017 prevede posibilitatea implicării în negocierile colective ocazionate de aplicarea sa, a federaţiilor şi confederaţiilor sindicale, care, acolo unde nu există sindicate pot interveni în aceste discuţii, la cererea reprezentanţilor salariaţilor.

Aceasta reprezintă o modificare semnificativă a uneia dintre regulile de bază ale sistemului negocierilor colective stabilit de Legea nr.62/2011, anume, că intervenţia federaţiilor în negocierile colective poate avea loc doar pe calea afilierii la acestea unor sindicate din unitate, în timp ce, prin definiţie, este exclusă o asemenea participare a confederaţiilor, dată fiind menirea acestora de a coordona activitatea federaţiilor, care activează deci la nivelul negocierilor colective din cadrul unei ramuri de activităţi ale economiei naţionale, iar nu la nivelul unităţilor însele. Trebuie să nu uităm că necesitatea consacrării unor asemenea reguli clare la adoptarea Legii nr.62/2011 a apărut tocmai pentru că în practică se observaseră situaţii abuzive, în care practic deşi nu exista un sindicat care să fie reprezentativ în unitate, dobândea în mod artificial o asemenea îndreptăţire de a participa la negocierea colectivă, prin afilierea la o federaţie reprezentativă, aducând practic la masa negocierii federaţiile sau confederaţiile sindicale, inversând practic logica firească a reprezentativităţii.

În concluzie, se observă că, din păcate, principii importante consacrate de Legea nr.62/2011 sunt acum încălcate de OUG nr.82/2017, a cărei menire nu pare a fi alta decât de a muta atenţia sindicatelor de la adevărata problemă, impactul reformei fiscale pe care Statul a decis s-o întreprindă pe calea OUG nr.79/2017, fără a se asigura însă, în prealabil, că există o bază solidă pentru implementarea sa, explicând intenţiile şi obiectivele care o fundamentează, absolut necesare pentru a asigura o minimă predictibilitate şi un sentiment de siguranţă şi stabilitate legislativă.

Alegând însă să procedeze într-o manieră total obscură şi impunând practic în mod forţat şi fără dialog social o măsură legislativă de o asemenea amploare, fără a permite în prealabil „digerarea” sa corespunzătoare, în vederea acceptării sale benevole de către toţi cei implicaţi în această chestiune complexă, se încearcă acum crearea unei „supape” de siguranţă în interacţiunea Guvern-sindicate, îndreptând spre angajatori atenţia şi, dacă lucrurile nu vor avea deznodământul aşteptat de acestea (i.e. majorarea salariului brut), nu ar fi de mirare, chiar furia lor.

Ceea ce ne rămâne de sperat acum nu este decât ca cei cărora le-a fost aruncată în spate această mare responsabilitate de a suporta presiunea uriaşă pe care o creează modificările legislative aduse de această reformă de impozitare, care restructurează practic din temelii filozofia sistemului de asigurări sociale, vor avea înţelepciunea şi abilitatea necesară pentru a face să se disipeze încet-încet tensiunile majore deja create de Stat.

Şi, desigur, ar fi de aşteptat ca acesta să ia în considerare, măcar după ce trece „al 12-lea ceas” şi practic intrăm într-o nouă epocă, pe de o parte, relevanţa conceptelor de drept (fie ele de ordin constituţional, fiscal sau al muncii), şi, pe de altă parte, impactul pe care îl au asupra destinatarilor legii nu doar măsurile pe care le adoptă, ci şi modul în care acestea sunt adoptate, comunicate, dezbătute şi apoi aduse la îndeplinire în viaţa de zi cu zi.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro





Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dan Dascalu


Dan Dascalu

Partener, D&B David si Baias Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

Cauta articole

decembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)