joi, martie 28, 2024

Cu glontele pe la ureche

Cu 21 de ani în urmă, România trecea printr-o situație deosebit de critică. Rezervele valutare totale nu depășeau o jumătate de miliard de dolari, dar plățile scadente la datoria externă plus deficitul de cont curent prognozat al anului se ridicau la circa 5 miliarde de dolari. Într-un an normal, nu ar fi fost neapărat o mare problemă. Respectând însă proverbul “la omul sărac nici boii nu trag”, piața financiară mondială traversa o criză care a afectat în primul rând țările mai puțin dezvoltate, cu echilibre precare. Confruntat cu situația de criză, Fondul Monetar Internațional a experimentat un nou mecanism, pe care l-a intitulat “burden sharing” (împărţirea poverii), și care ar fi vizat ca împrumuturile de la organisme financiare internaționale să fie precedate de acorduri cu creditorii privați, care ar fi trebuit să rostogolească cel puțin o parte a sumelor scadente. Experimentul, în care a fost inclusă și țara noastră, s-a dovedit un eșec: creditorii privați au pretins dobânzi uriașe, inacceptabile, pentru a reînnoi datoriile ajunse la scadență; povara revenea în întregime debitorilor, chiar cu un adaos. A fost un moment deosebit de critic, pentru depășirea căruia a fost nevoie de o depreciere severă a cursului valutar, comprimarea cheltuielilor publice și reducerea deficitului extern. Agenția de rating Standard and Poor’s (S&P) a coborât ratingul de țară până la nivelul de B-, adică un singur pas de nivelul care arată arierate (întârzieri la plată) la datoria publică externă. Dacă memoria nu mă înșeală, S&P ne-a ținut la acest rating timp de aproape doi ani, în care toate comunicatele publice ale agenției menționau că România a fost “aproape” de încetarea plăților.

Mi-am amintit de acest episod, încheiat până la urmă cu bine (inclusiv prin răscumpărarea pe piața secundară a unor datorii externe cu un discount apreciabil), în contextul în care și acum situația este dificilă, iar calificativul de țară dat de S&P este deosebit de important. Totuși, trebuie spus, România de azi este o altă țară decât cea din 1999. Atunci, produsul intern brut era de abia 33 miliarde de euro, în timp ce azi este de 223 miliarde de euro. Rezervele internaţionale (aur plus valută) de azi sunt de aproape 41 miliarde de euro, adică mult mai mari decât întregul PIB al României din anul 1999. România de azi este puternic ancorată în structurile economice și militare occidentale – ceea ce nici nu visam în 1999. Nici în privința ratingului de țară nu vorbim despre același lucru. Cu un rating de BBB- suntem totuși în categoria recomandată pentru investiții ; dar, deși cantitativ și calitativ diferențele sunt uriașe, avem o nedorită asemănare: deficitele gemene, bugetar și de cont curent, sunt și acum la un nivel de alarmă; o foarte posibilă scădere a ratingului ar avea efecte severe și imediate.

După cum am văzut, S&P a reafirmat ratingul BBB- și perspectiva negativă – ceea ce este o veste foarte bună pentru noi, date fiind condiţiile din prezent. Comunicatul agenției este, după părerea mea, o excelentă sinteză a situației din acest moment și a perspectivei pe termen apropiat pentru țara noastră. Fie-mi îngăduite câteva comentarii pe marginea lui. Aș remarca mai întâi faptul că S&P recunoaște că situația de membru al Uniunii Europene reprezintă o ancoră cheie pentru țara noastră, care aduce beneficii structurii instituționale a țării și va aduce probabil un sprijin financiar din fondurile structurale extraordinare care vor fi derulate în acest an. Am simțit nevoia să încep cu această evaluare întrucât, mai cu seamă în contextual crizei generate de pandemia Coronavirusului, s-au întețit și pe plan intern atacurile propagandistice care vizează tocmai Uniunea Europeană. Pentru cei care pleacă urechea la prohodul Uniunii Europene, avem, cu toată limpezimea, evaluarea agenției de rating. Să fie clar, dacă am fi fost în afara Uniunii Europene am fi ajuns de mult în categoria țărilor nerecomandate investițiilor! (Mă rog, nici nu știu ce investiţii am fi avut…)

Așa cum era de așteptat, am arătat și eu într-o intervenție publică de săptămâna trecută, comunicatul S&P așează într-o poziție centrală pentru această evaluare și cele viitoare conduita politicii fiscale a autorităților române. Iar mesajul este limpede, fără echivoc: Faptul că nu a procedat la retrogradare se datorește predicției că după alegerile din acest an, va urma o consolidare fiscală; dacă ea are loc, în mod semnificativ, perspectiva va fi schimbată de la negativ, la stabilă; dacă, dimpotrivă, ea nu se produce, va urma retrogradarea.

Cea mai mare parte a comunicatului este dedicată politicii fiscale, pe care o întoarce pe toate fețele. Nu pierde din vedere că alegerile politicilor din ultimii ani au slăbit fundația pentru finanțe publice sustenabile. Cu o pondere a cheltuielilor pentru salarii și pensii de 95% din veniturile bugetare din impozite și taxe, structura bugetului este rigidă. Pentru prima dată văd cifra de 10% ca proiecție pentru creșterea pensiilor într-un document oficial. Nu este al guvernului Romaniei, dar mesajul este limpede : atât ar fi posibil, fără a compromite obiectivul de consolidare fiscală, după alegerile generale ; S&P calculează și impactul bugetar în 2021 : un plus la deficitul public de 1% din PIB; nu e puțin, dar poate fi gestionat.

S&P asteaptă ca scăderea de PIB, ca și deficitul public și nevoia de finanțare, sa fie mai mari decât cele avute în vedere de guvern. Dar, și așa, lucrurile pot fi ținute sub control, cu o singură condiție: alte derapaje, care să ducă la indeplinire obiective fantasmagorice ale unor politicieni care și-au pierdut busola, nu pot exista. Deloc! Alternativa este clară: Trecerea în categoria «junk», un glonte care ne-a trecut pe lângă ureche, deocamdată…

În virtutea profesiei, am căutat referirile la adresa sistemului bancar și a politicii Băncii Naționale. Ele sunt întru totul favorabile. Indicatorii activității băncilor sunt incomparabil mai buni decât după criza din 2008 – iar comunicatul citează o serie întreagă de date care arată asta. Finanțarea internă a deficitului bugetar este numai parțial realizabilă, dar piața externă se arată interesată în continuare să finanțeze guvernul român, iar masurile adoptate de Banca Națională pentru a crește lichiditatea din sistem s-au dovedit utile, de asemenea.

Sunt discutate si orientările politicii monetare și de curs de schimb – care au fost, nu de puține ori, criticate pe plan intern, cu mai multă sau mai puțină înțelegere a situației, cu mai multă sau mai puțină bună-credință. Creșterea lichidității în lei și în valută a pieței interne, reducerea prudentă a dobânzilor, menținerea relativ stabilă a cursului valutar – toate sunt luate în discuție și toate sunt considerate adecvate. Sunt bucuros să redau aici fraza-cheie referitoare la conduita băncii centrale: «Anticipăm că BNR își va păstra credibilitatea politicilor, își va menține independența, va ancora cu succes anticipațiile inflaționiste și va ajuta piețele interne să asigure nevoile de finanțare din acest an ale guvernului.» Aceasta se conjugă cu evaluarea beneficiilor instituționale din apartenența la Uniunea Europeană. Și închide cercul unei evaluări moderat-optimiste.

Cu ce rămânem ? Situația fiscală este proastă de câțiva ani, iar ea se deteriorează și în acest an, poate chiar mai mult decât au socotit autoritățile române. Politica monetară și de curs de schimb a Băncii Naționale este prudentă și coerentă. Avem avantaje solide din apartenența la Uniunea Europeană, inclusiv acces bun la piețele internaționale. Există însă o linie roșie, de care nu trebuie, sub nicio formă, să trecem: creșterea în continuare a cheltuielilor bugetare cu caracter social, altele decât cele legate direct de depășirea crizei Coronavirusului.

În ceea ce mă privește, revin cu exact același mesaj pe care l-am lansat și săptămâna trecută, confirmat în totalitate de comunicatul S&P : Situația este, fără îndoială, deosebit de complexă. Riscurile pe care le avem sunt colosale. Doar politici responsabile ne pot scoate la lumină. Și închei cu un apel pentru politicieni: nu vă jucați cu focul! Nu aruncați în haos economia națională cu măsuri populiste!

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Ca intotdeauna, articolul d-lui Radulescu este interesant si transmite un mesaj clar. Totusi, dansul face o greseala cand aminteste de situatia catastrofala a finantelor nationale din anii ’90. Nu in 1999, ci in toamna anului 1996, rezerva BNR era de aproximativ o jumatate de miliard de dolari. Guvernul Vacaroiu (cu Florin Georgescu ministru de finante) a impins tara la marginea prapastiei.
    Alternanta la guvernare devenise obligatorie din perspectiva refinantarii datoriilor post decembriste, contractate – pe termen scurt si cu dobanda mare – de guvernele Roman si Stolojan. Alternanta s-a produs, datoriile au fost rostogolite, tara a evitat crahul, iar vinovatii (pentru ca nu au fost numai responsabili!) au fost rotiti: Vacaroiu la Curtea de Conturi, iar Florin Georgescu la BNR, ca prim viceguvernator. Normal, nu?

    • „…Florin Georgescu la BNR, ca prim viceguvernator. Normal, nu?”

      Dacă îmi permiteți o opinie, atât timp cât românii iubesc PSD, da este normal. Și astăzi PSD numește pe cine dorește în importante funcții publice, pentru că alianța PSD-ALDE-UDMR-ProRomânia are o solidă majoritate în parlamentul României.

      Inflația pe care dl F Georgescu a tot „împins-o” până în anul 1999, când a avut loc „scadența”, a fost efectul dezechlibrelor și dostorsiunilor din economie acumulate încă dinainte de 1989. Prin urmare, nici nu l-aș învinovăți pe dl F Georgescu, nici nu i-aș acorda merite deosebite d-lui Isărescu.

      • Anul acelui dezastru / 1989 / a fost anul incununarii Guvernarii AntiPSD (Constantinescu, CDR si alti taranisti). Apoi cronologia celor 20 de ani urmatori este profund impanata cu PSD: 2000 – 2004 Guvernul PSD Nastase, 2005 pentru scurt timp Guvernul Tariceanu infectat cu haita lui Basescu , si imediat apoi 2006 – 2008 Guvernul Tariceanu eliberat de PDL isti si devenit minoritar , dar cu sprijin decisiv PSD, circa 10 luni in 2009 – BOC cu inserturi PSD, apoi din 2010 pana la inceputul lui 2012 tot BOC , dar mai pur si aflat sub telecomanda , forfecele si recesiunile lui Basescu, apoi esecul de 2 luni Ungureanu, apoi …o-ho-ho…2012 – 2015 – USL ….adica Guvern Ponta PSD plus PNL Antonescu pana ce Crin a ORBIT si si-a adus aminte ca are o nevasta de pus pe orbite europene din ce in ce mai mari . In fine chixul Ciolos 2016 apoi iar, din decembrie 2016 pana in noiembrie 2019 guverne cobtroversate PSD, contoversate dar cu CRESTERE ECONOMICA NON STOP
        Peste tot unde te uiti in cei 20 de ani PSD ul, ciuma rosie, ”cleptocratia” , liru-liru , misunara si dominara. Si , ce sa vexi – la fel ca Terente care a murit fara argumente – fix in acesti 20 de ani zice autorul eseului ca Romania s-a intremat in PIB de la 33 la 223 miliarde EURO .Abia acum, de cateva luni a intrat saraca Romanie in derapaj , dar ce sa vezi , la carma nu e PSD ul ci unii care seamana leit cu ăia care in 1999 isi sarbatoreau dezastrul . . Cam pe aici se gaseste si raspunsul la intrebarea De ce iubesc romanii PSD ul

        • @MIHAI 2 _ „la fel ca Terente care a murit fara argumente…”

          Mă iertați, dar exemplul ales este nepotrivit. Lui Terente i s-a tăiat argumentul abia după ce a murit. Mai înainte, argumentul său a fost suficient de puternic încât să nu îndrăznească nimeni să-l conteste.

          Apoi, cu siguranță cunoașteți, pentru că dovediți că vă pricepeți la economie și mai ales la indicatorii statistici macroeconomici, spre exemplu, că în anul 2013 dl Ponta a cerut schimbarea rapidă a conducerii Institutului Național de Statistică pentru că la recalcularea PIB pe 2011, acesta a mai scăzut cu 20 miliarde de lei ca efect al „duduielii” economice din vremea guvernului Tăriceanu2 (cel mai incompetent din istoria României, după cel al d-nei V Dăncilă). Iar INS a explicat de ce.

          Anume, fiindcă pentru anul 2011, din analiza rezultatelor economice agregate pe baza surselor de date disponibile, a rezultat o creştere a ponderii consumului intermediar în producţie, de la 61,3% (pondere estimată pentru anul 2010 şi utilizată la varianta provizorie 2011) la 64,6% (pondere calculată pe baza surselor complete de date) în varianta semidefinitivă. Cea mai mare contribuţie la creşterea consumului intermediar au avut-o societăţile nefinanciare (întreprinderi), ceea ce a condus la o majorare a consumului intermediar nominal pentru anul 2011şi implicit o reducere a valorii adăugate brute si a PIB cu aproximativ 26 miliarde de lei.

          Astfel, guvernul Ponta a fost încurcat rău de tot la capitolul cheltuieli, deși din 2013 a fost adoptată metodologia de calcul ESA2010, care l-a săltat cu vreo 3,5%, permițându-i să se împrumute mai mult.

          Dar, de ce oare cresc mereu împrumuturile și datoria României, concomitent cu expansiunea PIB? Și care este metodologia conturilor naționale? Explicația sumară este că PIB reprezintă suma cheltuielilor de consum (ale gospodăriilor, instituțiilor non-profit și administrațiilor publice), formării brute de capital fix, variației stocurilor și exporturilor de bunuri și servicii, din care se scade valoarea importurilor de bunuri și servicii.

          Prin urmare, PIB-ul României crește în primul rând ca urmare a consumului bazat pe împrumuturi, atât timp cât statul este solvabil și se poate împrumuta… Iar guvernele PSD s-au împrumutat într-atât, încât au dus România la cea mai mare dobândă pentru împrumuturi din Uniunea Europeană, la cea mai mare rată a inflației la sfârșitul anului 2019 și la cele mai mari deficite.

          De fapt, despre ce vorbim?! Guvernele PSD au uriașe contraperformanțe în domeniul economic. Variația pozitivă a PIB a fost obținută mereu „pe datorie”, cu prețul unor dezechilibre catastrofale, care se corectează de fiecare dată (este un proces implacabil) de guvernele care le succed și, invariabil, prin efortul și suferința celor mai săraci cetățeni. Apropo, am ajuns statul membru UE cu cel mai mare risc de sărăcie extremă (cei mai săraci 20% cetățeni), mai mare decât al Bulgariei!

          P.S. N-am mai scris despre ciclurile de afaceri, crizele economice globale și alte-alea, dar cu siguranță știți și despre ele, iar spațiul consumat de acest text este deja mult prea mare. Rog autorul să accepte scuzele mele.

  2. Tradus pe înțelesul proștilor, raportul S&P spune că dacă vine la putere hoția liberală și își respectă angajamentul de pretenară a băncilor și corporațiilor (nu-i taxează, redevențele rămîn aceleași de la facerea lumii și profitul poate fi ”optimizat financiar”), plus că se obligă să scrie ceva legi după dictare, ne menținem ratingul, adică sîntem la gunoi dar încă nu ne bagă în tomberon. Dacă vin hoții din cealaltă gașcă, ne ia salubritatea și am plecat la rampa de gunoi. Ca să fim eligibili pentru menținerea ratingului actual, moș Isărescu trebuie musai să rămîie șef la BNR pînă la sfîrșitul lumii. Mersi, știam și fără S&P, băieții care au dat rating AAA la collateralized debts obligation și au pus astfel pe roate ultima criza!

  3. Multumiri pentru articol, este foarte interesant. As face o corectie, „glontele” ala este de fapt „glontul”… glontele suna groaznic

    • „glontele suna groaznic…”

      …Mai ales dacă trece pe lângă ureche. :-)
      Altfel, ambele forme sunt corecte, chiar dacă nu sunt la fel de frecvent utilizate.

  4. Ma intreb si eu ca omul de la tara, cine-l da note celui care da note la purtare. Si, mai ales, cine-l plateste? Daca tot cei care imprumuta banii atunci chiar ca avem un arbitru independent.
    Din cate-mi amintesc S&P a dat o nota de 10 (AAA) unor produse din categoria collateralized debt obligation. La fotbal cand un arbitru face o greseala asa de grava este trecut in categoria mafiotilor sau trebuie sa se lase de meserie.

    • De meserie s-au lăsat cei de la Arthur Andersen, care au moșit frauda de miliarde de la Enron. Arthur Andersen s-a desființat și din big five au rămas big four, nimeni n-a intrat la bulău și big surpraiz, în șase luni toți coțcarii care au girat frauda de miliarde erau aciuați pe la frățiorii lor din branșă, adică KPMG, E&Y, Toillet & Douche ( Deloitte & Touche) și Pe wc (PwC). Cam cum au fuzionat hoții din pedeleaua lui Băsescu cu cei ai lui Orban și au format minunatul PNL care l-a născut pe ministrul Grindă.

      • Ion Ghica descrie in una din scrisorile catre V Alecsandri cam cum functiona mecanismul imprumuturilor de stat din a doua jumatatate a sec. 19. Imprumuturi cu dobanda nominala de 7% ajungeau in fapt la 10.5% prin tot felul de garantii si taxe aditionale.
        Aceasta scrisoare a fost cenzurata in editiile de dupa 1947 nu pentru ca critica regimul burghezo-mosieresc, ci pentru ca prezenta negativ anumite grupuri etnice.

  5. O sugestie, daca imi permiteti. Observ ca in dezbaterea publica se discuta mult despre politici responsabile vs politici nesustenabile la modul general, dar prea putin despre costul concret al datoriei. Iar atunci cand apare in discutie, datele sunt putine, neclare si fiecare le foloseste cum vrea. Pana si finantistul Orlando isi lauda emisiunea de 30 de ani nevoie mare, chiar daca a fost facuta la o dobanda cu mult peste vecini. Asa cum exista cursul de referinta BNR ca punct de reper nu atat pentru piata, cat pentru oameni obisnuiti, poate ca ar fi bine sa existe si un yield curve oficial al datoriei in Euro (chiar daca s-ar baza in mare parte pe estimari) si o comparatie cu vecinii, actualizat saptamanal macar. Ar putea sa vada orice om interesat la ce dobanzi se poate imprimuta Romania la momntul ala, si si-ar putea face o imagine mai clara inainte de a raspunde la intrebari de genul “sunt sau nu sunt bani pentru cresterea pensiilor”. La fel si analistii politici de prin talk-show-uri, ar fi bine sa mai vada din cand in cand ce se mai intampla cu costul datoriei. Eu cred ca e important ca analiza asta sa vina de la o sursa credibila, nu de la ce a gasit anonimul Ionel, care nu are nicio legatura cu piata titlurilor de stat emise de Romania, prin vreun terminal de specialitate.

  6. Glontul care ne.a trecut pe la ureche va ricosa din perte si ne va strapunge inima „pe la spate”
    iar apelul la politicieni este ca urlatul intr-o „padure fara pomi” nu se va auzi nici un ecou.

  7. Oare cati politicieni din actualul parlament citesc ceva de pe contributors.ro?
    Sa mai intreb si cati politicieni ar intelege ce responsabilitati au in legatura cu situatia economica?

  8. Miniștri de finanțe din UE.27 discută acum budgetele Comisiei UE. Încă nu e clar care sunt condițile pentru a avea acces 2021 la budgetul de 750 miliarde Euro unde 500 miliarde sunt prevăzute ca granturi gratuite, subvenții nerambursabile. Ce e prevăzut la București cu acești bani primiți „gratuit” de la Comisia UE?

    …”… Avem avantaje solide din apartenența la Uniunea Europeană, inclusiv acces bun la piețele internaționale. Există însă o linie roșie, de care nu trebuie, sub nicio formă, să trecem: creșterea în continuare a cheltuielilor bugetare cu caracter social, altele decât cele legate direct de depășirea crizei Coronavirusului. …”……

    România are azi cele mai bunde condiții din istoria sa. Se vor folosi posibilitățile bune ca partener în UE? Se va ține cont acum la București de prezentarea excelentă a autorului?

  9. „Situația este, fără îndoială, deosebit de complexă.”

    Asta mi-aduce imediat în memorie celebra replică „filantropică”: „Viața e complexă și are multe aspecte!”.

    Primul dintre ele, se referă la BNR și rolul său în a genera hazard moral pentru guverne, oricât de ineficient ar guverna (eufemistic vorbind, desigur).

    Al doilea aspect al vieții economice este în strânsă legătură cu ineficiența politicilor publice, criticată în cel mai explicit mod de Comisia Europeană. …Nu doar ale acestui guvern, ori poate cel mai puțin ale lui, pentru că cleptocrația este transpartinică.

    Dacă vrea să transmită o umbră, un strop de încredere populației, BNR ar face foarte bine să expună planul de adoptare a monedei EURO pe etape clare, pe care l-a stabilit și îl urmează lună de lună, împreună cu guvernul. Altfel, declarații „la ‘șto” cum că acum nu e momentul, amânări anuale cu un an ale termenului de 7 ani fizat în ură cu 13 ani șamd. au devenit ridicole și plictisitoare.

    „Linia roșie de care nu trebuie, sub nicio formă, să trecem, a fost călărită entuziast pe vremea guvernului Tăriceanu 2 – când economia duduia – dar n-am auzit BNR să zică nicio vorbuliță de avertisment. Ceea ce spune dl Eugen Rădulescu este perfect adevărat. Dar, la fel de adevărate sunt aceste lucruri de 30 de ani, de când România se afundă în ineficiență și înapoiere – raportat la celelalte state europene – prin politici prociclice.

    Vrea BNR să aibă o poziția politică?! Foarte bine! Dar să-și păstreze atitudinea indiferent ce partid este la putere. Vrea dl Isărescu să-i amintească d-lui Cîțu snoava cu iepurașul din desene animate pe crenguță? De acord! Dar să facă asta mereu de acum înainte, indiferent de numele ministrului care va ocupa portofoliul la Finanțe, pentru că la domnul Orlando nu s-a prea referit, deși avea motive din belșug!

    Vrea BNR să ne ferească de glonț? Foarte bine! la anul viitor, așa pe toamnă, să crească dobânda de referință și să dreneze lichiditatea din piață!

  10. Dar mai tineti minte cum acel episod s-a încheiat până la urmă cu bine ?

    Amintesc doar ca presedintele de atunciu a Romamiei , adica Emil Constantinescu a fost intr-o vizita … si a venit cu un depozit pe 6 luni la BNR.

  11. Da’ chiar ma si miram ca astazi n-am vazut pe nimeni sa le dea o maciuca in cap la amaratii de pensionari!
    De CE nu i-ati lasat, domne, sa moara linistiti in timpul epidemiei? Ca vad ca si asa, ORICUM tot insistati cu totii sa fie adusi in situatia de a muri de foame, numa’ ca sa-i pupati in koor pe unii de pe la nu’sh ce „agentie”! Vad ca fitzuica aia de la ei e ca o Binlie pentru Catzu, s-o fi astaptand sa i se ierte pacatele vechi si sa capete vreo fonctie, dupa ce alegatorii or sa-l dea afara din Mister, cu suturi!
    De CE au trebuit umiliti, tinuti in arest la domiciliu, stresati, chinuiti? Nu era mai uman sa-i lasati macar sa aiba vreo sansa cu virusul?
    Cata ipocrizie!! >:

    Ok! sa fie cum dicteaza „agentiile”: 10% cresterea pensiilor -> 10% PNL la alegeri! :P

  12. Pai, si alegerile si Valul 2 al PANDEMIEI?
    Daca alegerile nu se tin inainte sa ne IZBEASCA valu2 rezulta ca nu prea se vor mai tine anul acesta! Asta inseamna ca incertitudinea creste, Romania e neguvernabila si nimeni nu te mai imprumuta, in afara de UE si FMI-BERD-BM, deoarece toti se duc sa investeasca doar acolo unde e cel mai sigur si exista foarte multi consumatori bogati.
    (Japonia, Coreea, Australia, America de N fara mexic, Occident, Africa de Sud – Orientul apropiat bogat, trece alaturi de rEstu, ca nimeni nu stie cum vor evolua TRANSporturile in caz de valu doi care poate deveni un tzunami pentru saracanii lumii ca noi)
    Rezulata ca urmeaza o perioada de recesiune GENERALIZATA, in urmatorii cativa ani, pana ajungem la parametii de anul trecut, fiecare in parte si toti laolalta.
    Intrebarea e ce REZERVE are Romania si cum are de gand sa-si rezolve problemele sociale grave generate si accentuate de Pandemie si Recesiune ca sa tina pasul cu ceilalti europeni?
    (toata lumea stie ca atunci cand coloana exe o intoarcere sincronizata mai mare de 90 de grade la pc fix pe scara mitzei Pomania&Vulgaria gafaie din rarunchi)

    • @scapacinepoate! _ „Intrebarea e ce REZERVE are Romania si cum are de gand sa-si rezolve problemele sociale grave generate si accentuate de Pandemie si Recesiune ca sa tina pasul cu ceilalti europeni?”

      N-are rezerve! Are, în schimb, deficite uriașe. Trăim pe datorie și ne împrumutăm ca un alcoolic sau un „cartofor” pentru a cheltui în continuare, deși suntem perfect conștianți că cheltuim mai mult decât producem.

      Dar avem o mare șansă, despre care se scrie de câteva zile în spațiul acestei platforme: Uniunea Europeană ne oferă o sumă uriașă, iar BNR menține lichiditatea în piață și reduce dobânda de referință. Guvernul promite că stimulează invetsițiile.

      Nu rezerva este în anul acesta și în cel viitor problema, pentruu că sunt bani. Problema este să nu-i cheltuim bezmetic , iresponsabil (ori să fie de-a dreptul furați), ci să-i investim eficient. Și să îmbunătățim mediul investițional.

      Or, depinde de noi ce vom alege să se întâmple cu banii aceștia și cu viitorul copiilor noștri, în funcție de opțiunile pe care le vom avea la viitoarele scrutine din toamnă. Bunăstarea este o opțiune politică a cetățenilor. …Dincolo de existența sau nu a unei rezerve de resurse la un moment dat. Este suficient să dorim cu adevărat să trăim bine utilizând eficient puținul [sau mai multul] pe care îl avem.

  13. Poticneala asta, aproape permanenta retinuta si in proverbul: „s-a inecat ca tiganul la mal”, deci poticneala asta ne duce paradoxal la evitarea glontului in ultimul moment este ceva care nu tine numai de greaua mostenire a trecutului dar ea este si urmarea unei slabe administrari curente a treburile mai ales ca pandemia nu cunoaste limite.

    Este extrem de ingrijorator cum decidentii de astazi vor sa ne mai tina in stare de alerta dar altii care stau chiar mai rau decat noi in raport cu virusul isi redeschid, atat cat pot, economia cu rezultate vizibile in piata muncii, a cresterii productiei, a reluarii activitiatilor curente – deci nu este mare inginerie doar lasa economia sa curga la vale chiar daca, in cazul nostru, nu curge chiar asa de bine si de tumultos.. Dar la noi se pun baraje mari si pe durate excesive cand de fapt molima nu a adus o crestere a mortalitatii. in fapt mori cu zile – asta sub actuala guvernare atent urmarita si gestionata de insusi dansul dl. Presedinte. Vai de mama noastra!

    Sistemic suntem de mult timp bolnavi si veselia aia marca pesede ne-a tras, de ani buni, tot mai jos.

    Nu pui caruta inaintea boului ci lasi boul sa traga in jug, sa munceasca, ca sa poti sa mergi inainte. Si mai ai nevoie de unul care sa stie sa tina carma pe directia buna chiar daca caruta si boul sunt de vai de mama noasra, macar carmaciul sa fie mai de Doamne Ajuta! Dar nici acolo nu este bine…

    Avem, si sper sa nu ajungem la am avut, o mare oportunitate in 2020 sa facem schimbarile necesare in administratia locala, centrala, in parlament dar si in guvern – se cere sange nou, un cap liimpede si in cativa ani am putea sa iesim din zona gloantelor suieratoare.

    Daca vrem – putem!
    Daca gandim – reusim!

    • Guvernare de mare UNIUNE NATIONALE revividus!
      Asta ne paste pe noi, mai devreme ori mai tarziu, si sacrificarea/ renuntarea la jocul democratic, din cauza SITUATIEI (care reprezinta CARU) la care nu trage niciun bou, dar e bine GUVERNATA de tot felul de jmecheri grijulii ajutati de cei interesati (UE, SUA…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Eugen Radulescu
Eugen Radulescu
Născut în 1958 în București. Absolvent al ASE, Facultatea de Finanțe-Contabilitate, 1982. Doctorat în economie, ASE, 1998. Director și consilier al guvernatorului BNR din 1990 până în prezent, cu excepția perioadelor in care a activat ca : președinte Banca Agricolă/Raiffeisen (1999-2002) și CEC (2005-2007) ; și Consilier al Directorului executiv FMI (1996-1998). Consultant FMI – misiuni în Afganistan, Maldive, Tunisia, Mauritania, Gabon s.a.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro