Home » Economie » Citesti:

Dincolo de stânga şi de dreapta (către înţelegerea societăţii moderne)

Valentin Cojanu iunie 3, 2011 Economie
18 comentarii 4,983 Vizualizari

Am început să urmăresc „contributors.ro” atras de erudiţia autorilor (şi a comentatorilor), un lucru încă rar de găsit într-o ţară foarte indulgentă cu mediocritatea. După trecerea unei bune perioade, observ însă că această bună cultură este folosită pentru înrădăcinarea unui stereotip care nu ajută la o mai bună cunoaştere (a ceea ce se întâmplă) deoarece nu se mai regăseşte de fapt în realitatea socială (aşa cum a fost aceasta înţeleasă până de curând). Este vorba despre disputa taberelor de idei, „stânga vs. dreapta”. Intervenţia mea este o observaţie cu privire la anacronismul acestei dispute.

Sfera ştiinţelor sociale, de unde provin cei mai mulţi (dacă nu toţi) dintre cei care contribuie aici, este obişnuită să aşeze lucrurile la „stânga” şi la „dreapta”, în funcţie de filiaţia cea mai probabilă a ideilor: din partea celor care se uită la interesele celor mai puţin bine plasaţi în ierarhia socială, respectiv, din partea celor care explică mersul lucrurilor din perspectiva celor mai bine plasaţi. De exemplu: economiştii se uită la dezechilibrul de putere de schimb în raporturile de piaţă sau susţin că îngrădirea de orice fel împuţinează sursele de formare a averii; cei din ştiinţa politică privesc cu atenţie la dificultatea reprezentării intereselor (de orice fel) a celor mai săraci sau apără instituţiile care cultivă şi perpetuează starea de libertate competitivă; în fine, sociologii susţin că inegalitatea este obiectivul „de lucru” sau dimpotrivă că este forţa necesară pentru a selecta pe cei mai adaptaţi, forţa care „împinge” înainte.

Excesele când apar (de ex. „comunism”, „stalinism“, „fascism”, „naţionalism”) contrariază la început, deoarece par a nu fi plasate în nicio parte (fiind rezultatul unor ficţiuni ideologice), şi studiate apoi pentru materialul social pe care îl oferă.

Dualismul, alături de determinism şi reducţionism, a format modul prevalent de gândire în cultura modernă occidentală de la începutul apariţiei ei (sec. 16-17). De ce s-a întâmplat aşa şi nu altfel poate fi înţeles şi explicat (vezi, de exemplu, Gardner, Howard (1983) Frames of Mind. The Theory of Multiple Intelligences, New York, Basic Books, 2004; Gould, Stephen Jay (1989) Wonderful Life. The Burgess Shale and the Nature of History, New York, W.W. Norton and Co.; Hollis, Martin (1994) Introducere în filosofia ştiinţelor sociale, Bucureşti, Editura Trei, 2001; Questioning Nineteenth-Century Assumptions about Knowledge, Edited by Richard E. Lee, Fernand Braudel Center and State University of New York Press, 2010). Dar este o dificultate încă să fie pus în discuţie şi, mai ales, să fie orientat către o perspectivă mai adecvată de a privi realitatea socială. Analizând impasul biologilor de a privi dincolo de evoluţia de la forme inferioare la cele superioare (aşa cum, de exemplu, în economie există capitalism/instituţii de piaţă „bune” şi „rele”), un comentator (David Prindle) remarca că ne aflăm de fapt în faţa unei „meta-filosofii a schimbării” de natură să pună în discuţie fundamentele ştiinţei.

Dacă în ştiinţele exacte s-a trecut de ceva vreme de la „adevăr vs. fals” la „probabil adevărat/fals”, în ştiinţele sociale lucrurile merg mai încet deoarece nimeni nu întrevede încă ce poate să însemne noua înţelegere a societăţii moderne (vezi Sewell Jr., William H. (2005) Logics of History. Social Theory and Social Transformation, Chicago, The University of Chicago Press). Există oferte intelectuale remarcabile pe fiecare domeniu disciplinar; nu este locul aici să ajungem până acolo. Este în schimb locul să explic de ce trebuie să trecem dincolo de „stânga vs. dreapta”. Foarte simplu pus, din trei motive care adresează chestiuni legate de perspectiva ştiinţifică, importanţa pentru viaţa socială şi posibilul impact dăunător pentru formarea valorilor.

(1) Lipsa de sens. Rugat în cadrul unei audienţe ştiinţifice să explice asocierea numelui lui cu gândirea de filiaţie comunistă, Immanuel Wallerstein a replicat aşa de scurt, „În schimb faţă de (în raport cu) ce?” („Instead of what?”) Cei care îi cunosc lucrările recente, ştiu că Wallerstein este unul dintre cei propun dispariţia barierelor disciplinare în ştiinţele sociale şi convergenţa lor către un domeniu epistemic comun, aşa cum gândirea logico-matematică îl oferă pentru ştiinţele naturii. Acest lucru explică nedumerirea lui faţă de o astfel de întrebare. Divizarea disciplinară curentă s-a produs la sfârşitul secolului 19, când fiecare sub-domeniu s-a „particularizat” în funcţie de un obiect de studiu mai mult sau puţin specific, dar prin adoptarea modului prevalent al culturii ştiinţifice. S-a ajuns până acolo încât să se afirme din partea unora precum Karl Popper că economia este cea mai dezvoltată ştiinţă socială deoarece este şi cea care a împrumutat cel mai mult aparatul metodologic al ştiinţelor exacte.

O convergenţă disciplinară, însă, asupra obiectului de studiu schimbă radical perspectiva. Nu mai găsim „stânga/dreapta”, fiindcă nu mai găsim vechile probleme de studiu (piaţă liberă/protejată, săraci/avuţi, ierarhie socială etc.) sau cel puţin nu în această formă. Nu problemele sociale s-au schimbat (avuţia, sărăcia etc. sunt acum, aşa cum erau şi în timpurile biblice), ci, de pe piedestalul acumulării de cunoştinţe, înţelegerea noastră asupra lor. Oamenii nu se diferenţiază prin „avuţie”, ci, spune Amartya Sen, printr-un profil social care îi aşează într-un context. Piaţa nu trebuie să fie „liberă”, ci deschisă, spune Organizaţia Mondială a Comerţului, prin apărarea drepturilor de schimb ale participanţilor. Oamenii cu o bună/proastă poziţie socială pot fi la fel de morali sau ticăloşi ca oricine altcineva…În fine – dacă renunţăm să privim la realitatea socială aşa cum în mod tradiţional am făcut-o, vom descoperi mai multe faţete, mai multe contexte, mai multe problematici.

(2) Cultivarea „grupurilor” în dauna „comunităţii”. Acest motiv este poate cel mai vizibil. Nu cred că avem nevoie de lucruri „opuse”, dar dacă vrem (şi putem) să privim lucrurile întotdeauna aşa, atunci ne aşezăm în tabere. Aceste câmpuri, prin definiţie opuse, pun în evidenţă lucruri lipsite de sens care ne separă şi pun în umbră viziune constructive care se regăsesc pe linia unei bune culturi/educaţii.

(3) Formarea valorilor. Indignat şi, posibil, speriat, de consecinţa ideologiei profetice a gândirii de inspiraţie marxistă, Karl Popper a scris Mizeria istoricismului. Dar nu s-a limitat la demascarea impactului dăunător al profeţiei în ştiinţă: a mers mai departe, către schiţarea metodei potrivite de studiu în ştiinţele sociale, un fel de inginerie pas cu pas. Altfel spus, omul de ştiinţă ar avea un cuvânt de spus în a indica în acelaşi timp mersul ştiinţific şi consecinţele morale, de formare a valorilor şi a judecăţilor de valoare.

Cele două lucruri nu au nimic în comun. Nu avem, cred eu, posibilitatea să formăm judecăţi de valoare (de bine şi rău) din câmpul raţionalităţii. Există de exemplu o teorie (raţională) a „interesului propriu”, dar există şi o teorie (morală) a consecinţelor „interesului propriu”. Atunci când depistăm argumente raţionale/ştiinţifice pentru a susţine poziţii etice, cred că trebuie să fim precauţi: ele nu decurg necesar una din alta.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "18 comments" on this Article:

  1. it_s__not_news spune:

    Corect articolul, cu o completare: trebuie vorbit si despre sterilitatea atit a dreptei cit si a stingii – “pun în umbră viziuni constructive” – e prea slab. Trebuie vorbit de impotenta stingii si cea a dreptei, despre sterilitatea lor, in cuvinte mai directe. Nu sint in stare sa coaguleze nimic in REAL.

  2. Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

    Valentin,
    in plan politic si al miscarilor de idei publice dihotomia stanga – dreapta imi pare mai actuala ca oricand. Dar nu despre asta vreau sa comentez. Vreau sa salut prezenta ta pe Contributors. Ma bucur sincer ca ai intervenit in dezbatere. E un mare castig si pentru dezbatere si pentru contributors si sper ca de acum inainte sa ramai un contributor statornic.
    Bine ai venit! Si astept alaturi ce ceilalti cititori textele tale!

    • Valentin Cojanu Valentin Cojanu spune:

      Salut Dragos,
      Multumesc pentru intampinare.
      Actualitatea disputei nu este o chestiune pe care o discut: poate fi actuala sau nu. Erai aici cand economistii la mijlocul anilor ’90 se intreceau in a aduce argumente pentru reforma ‘soc’ sau ‘graduala’. Atunci, ca si acum, tema nu are vreo semnificatie pentru teoria si politica economica, desi atunci era actuala; acum cine mai vorbeste? (Si Jeffrey Sachs a parasit subiectul catre lucruri mai ‘pamantene’.)
      Prin urmare: daca argumentele noastre se sustin, este posibil sa avem amandoi ceva de spus—si despre actualitatea temei, si despre relevanta ei (pentru intelegerea a ceea ce se intampla).
      Si ce este cel mai important poate: exista lucruri semnificative (vei admite) care din pacate (intr-un anume context social) nu sunt favorizate (si invers).

  3. zaPaco spune:

    Felicitari autorului! Articolul e cel mai bun citit de mine de o buna perioada de timp si astept altele de acelasi nivel calitativ.

  4. Constantin Balasoiu spune:

    Daca ar mai fi printre noi, cred dl Popper nu s-ar supara daca ar fi considerat de dreapta (fireste, intr-un mod neesentialist), dle Cojanu. Oricum, pt dvs trebuie sa fie un accident, eventual o confuzie, ca Popper e preferat mai curand in mediile liberale decat de stanga.
    Mai este ceva. Pt dvs, diferenta dintre dreapta si stanga reflecta o problema epistemica: fragmentarea epistemologica, care a inceput in sec XIX sau asa ceva, explica fragmentarea ideologica de tip dreapta-stanga. Asta e literalmente o noutate, pt ca trebuie sa avem stiinte de stanga sau asa ceva si stiinte de dreapta, daca vreti ceva in genul: sociologia e de stanga, iar filosofia politica de dreapta sau invers. In orice caz, din comasarea lor ar trebui sa rezulte ceva superior si sub aspect epistemic, si sub aspect ideologic. Sunteti sigur dle Cojanu ca i-ati inteles pe autorii la care va referiti? Cu Popper cel putin e clar cum stau lucrurile. :)

  5. E foarte bine că aţi semnalat existenţa şi a altor coordonate: sus-jos, înainte-înapoi, moral-imoral, unul-multiplul, parul-imparul, continuul-discontinuul. E drept, folosim concepte ca stînga-dreapta, nu neapărat dialectic sau simplist, cît mai degrabă stilistic. Pentru cursivitate. Eu cel puţin ştiu că toate taxonomiile sunt aproximative, din moment ce 80% din probleme sunt de cantitate. Iar acolo unde găsesc că despărţirea levo-dextro chiar nu are vreo relevanţă, folosesc cupluri precum: colectivism-comunitarism, umanism-zootehnism, raţionalism excesiv-raţionalism temperat etc.

  6. euNuke spune:

    Există un singur răspuns posibil la tentativa sofisticată de învăluire si depăşire a binomului stînga-dreapta săvîrşită in mediile ştiinţifice angoasate de re-politizarea sferei publice universitare. Cel faptic. Asistăm la dezechilibrarea spectrului politic global: avem in prezent 2 mari puteri de stînga care in plus sînt şi regimuri mai mult sau mai puţin autoritare şi nicio forţă statală de calibru care să se situeze in mod veritabil la dreapta. Polul de stînga este tot mai puternic şi trebuie să fii orb încît să nu sesizezi caracterul colectivist al celor 2 regimuri, China şi Rusia, iar in acelaşi timp trăim într-un occident tot mai slăbit, cu o Uniune Europeană confuză ideologic şi o Americă intrată pe calea socialismului.

    OMC nu poate fi un argument într-o asemenea discuţie, in primul rînd pentru că o asemenea organizaţie şi declaraţiile oficialilor ei nu pot avea nicio legătură cu definiţiile uzuale ale politologiei. ş-apoi, pentru că Rusia nu este membră OMC deci ţarii ruşi pot exista in continuare in lăuntrul dihotomiei, ţînîndu-şi pieţele captive unui stat tot mai extins in economie, închizînd după poftă graniţele de cîte ori au vreun interes…binenţes naţional.

    Acesta este motivul simplu pentru care oricîte sofisme s-ar arunca in redefinirea ‘realităţii sociale’ in aşa fel încît să iasă in poză drept apolitică, neutră, desprinsă de duşmăniile trecutului, efectul asupra omului lucid, obişnuit să-şi folosească capacitatea de a discerne, nu va depăşi pe cel produs de o ficţiune umoristică in care autorul vrea să convingă copchii că albul şi negru nu-s altceva decît iluzii aşa că mai bine-ar fi dacă şi le-ar scoate din vocabular.

  7. sile spune:

    Foarte interesant punctul de vedere. Totusi, articolul imi pare mai mult un “abstract”, probabil si din cauza pregatirii mele in domeniu. Poate dezvoltati in cateva articole urmatoare?

  8. Spuneţi: ” Cultivarea „grupurilor” în dauna „comunităţii”. Acest motiv este poate cel mai vizibil. Nu cred că avem nevoie de lucruri „opuse”, dar dacă vrem (şi putem) să privim lucrurile întotdeauna aşa, atunci ne aşezăm în tabere.”

    Mie mi se pare ceva mai simplu: individualismul dus la extrem, transformat într-un egoism greu de suportat, ne-a scos din logica drepturilor, libertăţilor şi obligaţiilor egale, specifică unei democraţii, şi ne-a aruncat în lupta pentru privilegii. Cei care sunt mai vocali, cei care au ocupat înălţimile de comandă, nu mai acceptă logica democratică, singura în care stânga şi dreapta mai au sens, şi caută să-şi valorifice statutul pentru a obţine maximum de privilegii. Ăsta este individul unidimensional, degradat din calitatea de cetăţean la simplul rang de consumator.

  9. Dan spune:

    @ Dragos Aligica : de acord cu tine.
    Opiniile unor oameni din zona academica sunt de salutat si merita stimulate, chiar daca sunt prea teoretice si cu legatura prea putina in lumea reala actuala.

    Bogdan Glavan a dat un titlu foarte inspirat pe blogul lui “Logica economica” : Cu stinga in dreapta http://www.logec.ro/2011/06/02/reforma-statului-cu-stanga-in-dreapta/ .
    Cred ca domnul Cojanu pe alocuri incearca sa dea cu stinga in dreapta si viceversa.
    Unii colegi de ai lui, profesori de economie la George Mason University http://www.gmu.edu cred ca metoda de a preda economie prin muzica a prins in acesti ani ai secolului XXI si culmea ca promoveaza clar demarcare stinga – dreapta , deci prin unele parti ale lumii sunt actuale. De aceea cred ca merita ca domnul Cojanu sa incerce pentru oameni din comunitatile mai putin academice, grupuri mai mici sau mai mari sa fie educatie in acest fel : http://www.EconStories.tv
    @ EuNuke : Nu ma astept ca OMC , FMI, China , RUSIA sa aiba astfel de initiative ca cei de la gmu.edu, dar nici nu doresc sa ajunga sa fie modele de laudat si de urmat ;)

  10. jj spune:

    Esentiala precizarea “Atunci când depistăm argumente raţionale/ştiinţifice pentru a susţine poziţii etice, cred că trebuie să fim precauţi: ele nu decurg necesar una din alta”. Evident, pentru militantul cu ochi injectati care vrea sa salveze lumea de presupusa dominatie a dreptei/stangii, deja ati rostit o blasfemie si ea va face suspect ca urmariti de fapt sa serviti astfel tabara opusa lui. Faptul ca aici au aparut deja asemenea reactii dovedeste cat sunt de necesare astfel de articole. Felicitari pentru text, mai scrieti!

  11. Daniel spune:

    Un articol excelent documentat şi argumentat.
    Întradevăr abordarea problemelor prin perspectiva binomială, stânga dreapta este foarte simplistă. În primul rând, premisa bazelor de discuţie e una confruntaţională, care extremizează ambele tabere ideologice, fiecare încercând să statueze o viziune pe care o consideră corectă, ignorând complet argumente de bun-simţ ale taberei oponente. Nu e nici măcar o abordare de tipul probleme-soluţii din moment ce soluţiile prezentate nu sunt urmarea unor studii calitative şi cantitative originale adaptate la specificul naţional, se încearcă implementarea the best practices, dar fără a face ajustarea necesară la variabilele româneşti.

  12. Dan Vasii spune:

    Dihotomia dreapta/stanga este consecinta posibilitatii de a acumula prin mostenire. De indata ce exista o clasa sociala care poate perpetua aceste acumulari, ea va dori: 1. sa preia puterea in virtutea capacitatilor financiare; 2. sa refuze accesul la putere celor lipsiti de “legitimitate” financiara. Aceasta dihotomie nu este doar un concept pur abstract, el gasindu-si corespondent in viata sociala. In consecinta, aceasta dihotomie nu va dispare niciodata, ea fiind generata de inegalitatile inerente naturii umane.

  13. distinctia stanga dreapta nu este una pur teoretica, poti renunta la ea intr-o lucrare, dar tot iti trebuie o alta distinctie ptr diferentele in perspective morale.

    vezi de examplu, si asta mai ales ptr Aligica si dreapta lui autentica, vezi op-ed lui Kristof ‘our fantasy nation’

  14. fLoreign spune:

    Unidimensionalitatea, daca n-ar exista, ar fi inventata. Asa se face ca vorbim de analiza factoriala, de clusteri, modele unfolding samd. Uitam insa adeseori ca rolul lor este mai degraba explorator decat de confirmare. Rareori (daca se intampla vreodata) regasim o dimensiune “triviala” dupa ce am facut inconjurul bazelor de date.
    Nu vorbesc de faptul ca dimensiunea stanga-dreapta nu ar fi utila. Pun insa sub semnul intrebarii faptul ca ea ar fi cea mai relevanta actualmente.

  15. cristian dragnea spune:

    cred ca ar fi trebuit sa rafinati critica dvs, mie imi pare interesanta abordarea, insa ambiguu rezultatul, pt ca ea, critica, nu se aplica oricarui discurs stinga-dreapta. puteti critica politizarea discursului stiintific si simplificarea lui prin acest gen de parti pris. puteti critica simplificarea gaunoasa a discursului politic insusi, deraiat in mod cronic pe axa stinga-dreapta; puteti critica teorii politice blocate artificial/anacronic in cele doua scheme.

    care ar fi insa motivatiile dvs (teoretice) de a exclude atitudinile critice stingiste sau de tip liberal ? in special cita vreme ele sint locale, si nu teorii exhaustive ale societatii.

    poate nu mai exista o masina la nivelul intregii societati care sa trimita brutal de partea saraciei o majoritate a populatiei; sau care sa infiereze in mod absolut practicile comerciante; exista totusi, asa cum pareti a sugera si dvs, masini societale care inca functioneaza, local ce-i drept, in acest fel. atitudinea critica in fata lor este una inevitabil de stinga sau de dreapta.

    nu discursul stingist/liberalist per se a capatat in complexitate de nuante, ci suma discursurilor locale (stingiste sau liberaliste).

    • Valentin Cojanu Valentin Cojanu spune:

      Domnule Dragnea,
      Eu as vrea sa asez gandirea (modul de a intelege) intr/un alt cadru, pe care il schitez. Nu se pune la indoiala ca anumite atitudini/politici/discursuri sunt de o parte sau alta sau in dialog; eu incerc sa spun ca ar fi mai bine (pentru modul nostru de intelegere) sa schimbam aceste tipare. Dilema ‘stanga/dreapta’ este pana la urma unul dintre exemple, desi, recunosc, foarte important pentru viata publica. Un exemplu aplicat (in sensul pe care ma aflu si eu) este A.D. Xenopol, Istoria partidelor politice din Romania, (Bucuresti, Alber Baer, 1910).
      Multumesc Dvs. si tuturor pentru atentie.

  16. Arici Pogonici spune:

    Dupa ce am constatat o puternica prostitutie intelectuala (rupta , in mare parte , de REALITATEA palpabila) , avand o orientare CLARA spre diverse grupuri de interese politice si economice , mi-am propus sa nu mai imi pierd timpul pe acest site. :(
    Intamplarea a facut sa recidivez si dupa o spicuire rapida a articolelor si autorilor , mi-a cazut privirea pe articolul dvs. , domnule Cojanu ; nu pot sa spun decat ca este PRIMUL articol ECHILIBRAT , REALIST si de BUN-SIMT , pe care l-am citit pe acest site , si foarte corect argumentat.
    Toata stima …! :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Cojanu


Valentin Cojanu

Profesor la Academia de Studii Economice Bucuresti Editor al Journal of Philosophical Economics Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)