Home » Analize »Economie »Opinie » Citesti:

Eutanasierea fermelor mici sau fertilizarea lor? O dilemă rurală

Tiberiu Cazacioc octombrie 8, 2013 Analize, Economie, Opinie
9 comentarii 1,067 Vizualizari

Ce facem cu astea mici? Le ignorăm, le omorâm sau le apreciem și le valorizăm? ONU a declarat anul 2014 – „Anul agriculturii în ferme de familie” (2014: UN International Year for Family Farming).

În 2010 aveam numărate, conform INSSE, peste 3.800.00 de exploatații agricole-ferme totalizând 15.600.000 ha suprafață. Dintre acestea, ca număr, peste 3.500.000 adună 4.245.000 ha, adică 92% din total au o suprafață de până în 5 hectare, respectiv circa 27%. „Vrem să scoatem fermele mici (n.m sub 5 ha) să le ducem în zona de productivitate, să le aducem de la 2-3 capete la 20 capete, de la 1-2 hectare la 20-50 de hectare. Nu a dus la nimic sprijinirea fermelor mici, de aceea nu sunt dispus să mai finanţăm aceste sectoare din zona de subzistenţă. Cei peste 400 milioane de euro alocaţi pentru aceste ferme mici ar trebui să fie acordate pentru alte măsuri, care au efecte. Vor fi costuri politice pentru cei care vor lua această măsură, dar îmi asum acest risc“, a spus ministrul Dan Constantin, conform ziarului Adevărul.  Cum se va face această „ducere” în zona de productivitate? Se pare concentrând mai mulți bani către fermele peste 5 ha, către restul de 73%. Simplist, fără imaginație, fără viziune. Așa se făcea planificare înainte de 1989, se aplicau procente la coloane. Mecanic. Este adevărat că MADR a contractat un consorțiu de consultanți austrieci să dea soluții. Vae victis!

Fără prea mult zgomot dar cu multă putere și vigoare, un curent de opinie autohton, alternativ, despre agricultură și dezvoltare rurală, s-a creat și a prins contur în societatea românească. Reprezintă în mare măsură acel 92% de la început. Politica oficială, aceea a MADR încearcă să îl ignore poate pentru că nu reușeste să îl înțeleagă ori să îl absoarbă coerent în politica agricolă și de dezvoltare rurală a României și pare că nu poate accepta că există. Este nevoie de o industrie mică alimentară, de ferme familiale. Este nevoie de patrimoniu imaterial. De tradiție îmbinată cu inovație în mediu rural. De moștenire gastronomică. Organizațiile care au susținut elemente ale acestui acest curent, în toți anii din urmă, sunt Slow Food în România, RuralNet, WWF România, Salvați Dunărea și Delta, Asociația Grupul de Inițiativă Radu Anton Roman, Ecoruralis, CRIES, Reper 21, din Alianța „RO PAC 2014-2020”, forțele reunite în Rețeaua Națională pentru Dezvoltare Rurală (temporar demantelată de autorități), Federația Națională a Grupurilor de Acțiune Locală, Federația Națională de Agricultură Ecologică, Grupurile de Pescărie Durabilă. Nu sunt profesionale, ci ale societății civile rurale, sunt organizații și asociații care susțin o agendă agrară contra-oficială. Mai au șapte ani către maturizare și vor atinge obiectivul de „a pune mâna”, impetuos, pe dezvoltarea rurală a României.

Despre ce este vorba ? Fermele mici-familiale sub 5 ha sunt acuzate de la tribuna oficială de lipsă de competitivitate și de aceea nu vor fi susținute cu subvențiimmai mult decât trebuie, în perioada 2014-2020. Paradoxul, la o analiză mai atentă este că, deși primesc mai puțină susținere din partea guvernului decât cele cu peste 5 ha suprafață, aceste ferme mici-familiale, în trecut au arătat că nu mor, nu dispar. Presupunem că asta se întâmplă pentru că vând și dau de mâncare. Adică răspund unei cereri, chiar dacă fragmentate. Nemaivorbind de faptul că punem în discuția dispariția lor, dar nimeni nu știe cu exactitate câtă hrană, în ce structură, pentru câți consumatori  produc aceste ferme, exploatații agricole. Industria alimentară mare este foarte supărată că aceste ferme există, pentru că unele din ele au trecut în lanțul alimentar, pentru că fac concurență neloială funcționând în zona gri. Pe de altă parte uităm că nu tot ce este în cantitate mare și ieftin, este și bun. Multe produse alimentare nu înțelegi din ce sunt făcute pentru că luate la bani mărunți, precum o pâine, cum este posibil să coste sub 1 leu? Putem numi pâine un produs de 80 de bani? Fermele mici-familiale sunt acuzate de faptul că funcționează în economia gri-neagră și ca atare avem o problemă că nu plătesc taxe și impozite. Dar autoritatea publică a încurajat în vreun fel conformarea lor? A susținut vreun politician român (hai să spunem decident) cu tărie, cu vigoare, că sunt necesare, că trebuie să se adapteze mediului economic ca să primească recunoașterea valorii lor? Acuzația de lipsă de competitivitate este de fapt bazată pe modelul financiar-contabil de manual, din Legea contabilității, Codul fiscal. Are venituri, are cheltuieli? Se închide pe pierdere? La gunoi cu exploatația agricolă sub 5 ha. Ce nu ia în calcul birocrația este că aceste ferme ne dau beneficii, fare trebuie respectate și remunerate. Ori economic ori social. Și guvernarea trebuie să vină cu soluții ce pot fi găsite împreună cu alianțe precum „RO PAC 2014-2020”.

Fermele mici-familiale oferă mai multe locuri de muncă în mediul rural, milioane, decât fermele mari care oferă doar câteva mii de locuri de muncă în total. Acolo unde fermele mari își fac loc și se consolidează pe mii de hectare, micile ferme dispar. Fermele mici-familiale sunt păstrătoarele tradițiilor economice, gastronomice, culturale, patrimoniului, acestea fiind atribute care definesc identitatea națională, locală, regională, identitatea ruralului românesc. Fermele mari industriale, fabricile de alimente nu sunt păstrătoarele sub nici o formă a tradițiilor economice, gastronomice, culturale, patrimoniului, ele sunt forme de existență de tip industrial. Poate sunt păstrătoarele tradiției industriale din alte vremuri. Ar fi ridicol să spună cineva că găsim identitate gastronomică pe rafturile retailului, ea de-abia, de-abia își face loc pe niște rafturi.

Retailul vrea multă producție, constantă, cu același gust replicat în zeci de tone, care să reziste la raft 2-3 săptămâni. Ce aduc bun fermele mici-familiale, datorită proastei dotări cu tehnologie,  sunt practicile agricole cu componentă de agro-mediu care sunt mai în măsură să contribuie la apărarea mediului, cu o intervenție potrivită, decât fermele industriale. Fermele agricole industriale nu au treabă cu protecția mediului decât atât cât cere legea. Exploatațiile agricole mici pot contribui la păstrarea biodiversității. Fermele industriale sunt forme care practică standardizarea: doar câteva feluri de legume, acelea mai productive, doar câteva rase de animale, acelea mai productive, doar monoculturi cu multe ierbicide, pesticide, îngrășăminte. Sunt acuzate fermele familiale că ar da de mâncare la prețuri mult mai ridicate? Da, atâta vreme cât aceste tip de producție nu este încurajat să își crească rațional masa și să poată coborî prețul. Rezultatul standardizării? “Roșia montană”, modelul extensiv, același fel de roșie peste tot, și nu doar cele câteva zeci-sute de feluri de tomate ce există pe această lume. Sunt acuzate fermele familiale că se țin cu dinții de loturi de pământ fărâmițate, că de aceea nu merge agricultura. Dar nu vânzarea pământului și pauperizarea țăranilor este soluția ci încurajarea asocierii mai inteligente ca până acum. CRPE de analizat cu osârdie această problemă, a venit și cu soluții. Dar a găsit MADR timp și a avut priceperea să găsească soluții de susținere a asocierii micilor ferme? Fermele mici sau familiale se pot uni în cooperative de distribuție ca să își rezolve problemele de depozitare, stocare, pentru crearea de mărci locale, pentru produse alimentare de calitate, artizanale. Se pot uni ca să poată negocia cu lanțurile de retail, dar caută și găsește MADR soluții acestei probleme în perioada 2014-2020? Centrul Român de Politici Europene a propus o soluție, chiar dacă este un think-tank cu resurse puține. Alte argumente?  Fermele mici sau familiale pot susține lanțuri alimentare scurte, care să pună pe masa românilor produse agricole proaspete, cât mai proaspete, nu conservate pentru 2-3 săptămâni. Fermele familiale mici pot renaște culturi și producții pierdute, precum cea bazată de cânepă. Cânepa este una din cele mai generoase plante și occidentul de câțiva ani buni a repus pe picioare această cultură care este integrată în industria auto, în materiale compozite. De ce țăranii români nu ar relua o cultură care era înrădăcinată în viața lor? Soluții și justificări sunt, trebuie doar să vrei să le cauți.

Fermele industriale împreună cu industria agro-alimentară și cu retailul, sunt un lucru bun atâta vreme cât nu devin atotstăpânitoare. Retailul trebuia să stea la marginea orașelor, nu să apese pe micile magazine.  Era și este nevoie de o proporție în toate și occidentul păstrează asta. Este nevoie de diversitate în alimentație și gastronomie. Este nevoie de un lanț alimentar care să asigure suveranitatea alimentară a României, dreptul de a alege hrana. Nu de o politică care ignoră tehnicist și birocratic și condamnă financiar-contabil, și doar se mulțumește să numere că exportăm aproape doar materii prime agricole. Dacă vin musafirii în grădina noastră carpatină, ce le punem pe masă? Același cașcaval Dalia, să zicem, omniprezent? Aceeași franzelă “franzelă”?

Un strigăt de protest încearcă să iasă la suprafața societății românești și nu pare a fi un strigăt proletar, anti-globalizare, se cere un loc la masa societală și pentru ruralul românesc. Două momente au marcat ziua de 26 septembrie 2013. O conferința la Radisson, mai de dimineață, despre agricultură, unde mirosea a lume umblată, oameni de afaceri, numiți fermieri. Acolo atmosfera a fost un pic alterată de un reprezentant al unei organizații care, primul înscris la sesiunea de întrebări, a întrebat panelul dacă se dorește „eutanasierea” fermelor mici prin noua Politică Agricolă Comună, așa cum este aplicată în România. Cealaltă adunare s-a petrecut în aceeași zi la USAMV. Am fost acolo, mirosea a oameni veniți de departe, de la muncă. Lumi aparte, worlds apart. La USAMV (gazdă binevoitoare), o alianță de organizații care și-a spus „RO PAC 2014-2020” și-a prezentat propria sa viziune despre cum trebuie să arate o politică națională românească în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în următorii șapte ani. Puncte de vedere diferite despre agricultură și dezvoltare rurală, unul expus de instituțiile publice ale statutului, altul i-aș putea spune, grassroots, de la firul ierbii.

Momentul este unul special. Suntem ca stat, la finalul a șapte ani, nu de căsnicie, ci de apartenență la Uniunea Europeană. Vă mai aduceți aminte de euforia lui 2007, șampania, artificiile și tot decorul de mucava? O parte dintre noi probabil că vor desface cu aceeași satisfacție șampanie și la trecerea în noul ciclu european, 2014-2020. Am intrat în UE cu capul înainte și cu ochii închiși, cu multă speranță.

Aceasta este o zbatere și o dezbatere care merge dincolo de manevrele birocratice. Este vorba despre dezvoltarea rurală a României care deja a mobilizat o masă critică de oameni și interese și strigă pentru a i se da atenție. Agricultura este, din 2007 încoace, un domeniu de activitate tot mai atractiv, tot mai interesant, tot mai sofisticat. Politica Agricolă Comună, o politică europeană destul de veche (deși nu de la început sub acest nume) a pus practic agricultura românească într-un cadru conceptual clar, în niște limite de referință. Ceea ce a adus nou, dincolo de mecanismul de subvenționare a fost adăugarea a încă unui pilon, acela al dezvoltării rurale. Care a plecat de la principiul că este nevoie de diversificare și modernizarea mediului rural nu de subvenționarea care narcozează.

Or fi bani puțini și trebuie să ajungă la și mai puțini. Dar Alianța „RO PAC 2014-2020” a propus în 26 septembrie a.c. schimbarea paradigmei. O modificare a regulilor pentru plățile directe prin pilonul I, atât la nivel de tip de beneficiar cât și ca mecanism, și astfel eliberarea și transferarea a 1 miliard euro către pilonul II, la dezvoltarea rurală. Și impunerea ca principiu ordonator a suveranității alimentare, adică a acelei capacități a agriculturii românești de a-i hrăni pe români. Se cere dreptul românilor la a avea opțiuni în materie de hrană, nu fotocopii la raft. Răspunsul oficial, prin vorbe și atitudine? Ghiciți? Dacă nu, vă propun să căutați în presa online luările recente de poziție ale oficialilor români care conduc MADR.

Resurse

________________________________________

INSSE, Recensământul agricol al României, http://www.insse.ro/

2014: UN International Year for Family Farming http://ec.europa.eu/agriculture/family-farming/index_en.htm

Ministrul Dan Constantin (MADR) Adevărul: http://adevarul.ro/economie/stiri-economice/constantin-ministrul-agriculturii-fermierii-5-30-hectare-teren-vor-primi-175-euro-hectar-1_5244014cc7b855ff56c95601/index.html#

Secretar de stat Achim Irimescu (MADR): „România nu ar trebui să încurajeze în noua PAC menţinerea fermelor mici în actuala formă” http://www.agerpres.ro/media/index.php/economic/item/223796-Achim-Irimescu-MADR-Romania-nu-ar-trebui-sa-incurajeze-in-noua-PAC-mentinerea-fermelor-mici-in-actuala-forma.html

Prof. dr. Avram Fițiu despre propunerea alternativă RO PAC 2014 2020 http://www.youtube.com/watch?v=E_S6xbTSBtE&feature=share&list=UUblV1RH7ZxOUojvuOLEDUeQ

Slow Food http://www.slowfood.com

Centrul Român de Politici Europene, “AGRICULTURĂ: Fonduri europene pentru agricultură – Opțiunile României privind plățile directe (2014-2020)”: http://www.crpe.ro/agricultura-fonduri-europene-pentru-agricultura-optiunile-romaniei-privind-platile-directe-2014-2020/

Asociația Ecoruralis http://www.ecoruralis.ro/

Alianța RO PAC 2014-2020 http://www.aliantaropac.ro/

WWF Romania http://romania.panda.org/ce_facem/economie_verde/

Confederația Asociațiilor Țărănești din România CATAR https://www.facebook.com/confederatiacatar

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. Din păcate, ideea asocierilor (în sensul cooperativelor din SUA și nu al CAP-urilor) este prea puțin promovată în România. Fermele mici nu pot rezista economic; însă asta se dorește – preluarea lor de către latifundiari.

  2. Mihai Ionescu spune:

    Pai si eliminarea subventiei pentru fermele mici duce la acelasi rezultat: scaderea semnificativa a pretul terenului agricol si imbogatirea latifundiarilor. Tot asa precum si ideea supraimpozitarii terenului nelucrat. In acest ultim caz mai avem si o problema de legalitate si de oportunitate. Oare nefolosirea spatiilor industriale, ba chiar a celor de locuit, nu produce o “paguba” mai mare economiei nationale decat cea a terenurilor agricole nelucrate? Mai mult, cream un precedent periculos dezmembrind atat de mult dreptul de proprietate, iar in piata de produse agricole chiar o interventie impotriva libertatii acesteia, proprietarul fiind motivat sa produca nu din considerente de piata, ci din considerente de impozit. Interesanta politica, nu-i asa ? Daca colapsam piata agricola, cine raspunde? Tentatia latifundiarilor de a acumula suprafete mari (gasind, ca intotdeauna, portite legale impotriva unei eventuale limitari legale a suprafetei maxime detinute) va fi irezistibila. Ferme mari si foarte mari inseamna si falimente la fel de mari. Daca piata are mecanisme specifice pentru a impulsiona pe proprietarii micilor terenuri nelucrate, in schimb in fata unei ferme falimentate e practic neputicioasa. Si oare cum o sa mai impoziteze statul terenul nelucrat care apartine unor mari ferme falimentate? Este adevarat ca disfunctionalitatile pietei isi au originea in strategia guvernarii, dar hai sa vedem cam pe unde autoritatile nu si-au dat interesul, decat in a imagina interventii riscante in piata. De ce micii proprietari nu se simt atrasi de asociere? Cat de mult au fost controlate pina acum asociatiile agricole existente? Participarea la asociere este benefica ambelor parti sau o parte isi trage partea leului, din simplul motiv ca o poate face? Procedurile acestora din urma sunt legale? Nu stim, pentru ca nimeni din cei care ar fi trebuit sa se intrebe nu a facut-o. Nu ne ingrijim de cal, dar il biciuim ca sa traga tot timpul la caruta. O fi bine ? Sau n-ar fi mai bine sa impozitam partea nefolosita din creierul fiecaruia? De ce sa-i cream o recunoastere valorica corespunzatoare, cand putem sa-l fortam sa gandeasca?

  3. MP spune:

    Chiar credeti ca exista vreo cale prin care TOTI/majoritatea celor 3.500.000*n proprietari de “ferme” mici sa aiba venituri decente din agricultura?

    • Mihai Ionescu spune:

      Eu nu stiu sa existe o cale prin care toti/majoritatea proprietarilor fermelor mici sa aiba venituri decente de pe urma acestor terenuri. Si nici nu cred ca cineva sa poata demonstra existenta unei solutii sigure. Sunt prea multe variabile in joc pentru a gasi o cale determinista, chiar daca am trece cu vederea ca viitorul este, in esenta, imprevizibil. Deja ma indepartez de latura pragmatica si mi-e teama ca filosofez ieftin, chiar gratuit. Dar putem sa argumentam plusurile si minusurile unor solutii. Eu as miza pe piata libera si pe dreptul de proprietate, cu toate “neajunsurile” pe termen scurt. In plus, in contextul in care avem temeiuri sa credem ca, in conditiile influentei mondializarii comertului si a fluxurilor comerciale asociate acestuia sau speculative, echilibrul este din ce in ce mai greu de asigurat, existenta fermelor mici este chiar necesara. Suntem in situatia fericita in care pot exista si mari ferme si destule ferme mici. Prefer acest mix, datorita flexibilitatii in variate situatii de criza.

      Nu stiu care sunt motivele majoritare datorita carora asocierea agricola nu a reusit sa coaguleze o mare parte din proprietarii mici. Cred insa ca exista unele cazuri in care: i) asociatiile agricole declara mai putin teren decat au, dar obliga pe toti proprietarii sa-si ridice subventiile in nume propriu; ii) contractele de asociere sunt in termeni atat de inegali, incat unii prefera sa lasa pamintul parloaga decat “sa-l imbogatesc pe ala”; iii) asociatiile agricole refuza sa plateasca impozitul in numele proprietarului iar proprietarul nici nu stie ce inseamna acest impozit si daca este mai mare sau mai mic decat ceea ce este posibil sa castige; iv) asiguratori care nu vor sa asigure, pentru ca nu vor; v) asiguratori care se asigura ca nu vor plati sau vor plati putin si greu (recuperarea in instanta a prejudiciului este o solutie de care nu se pot apropia proprietarii mici, neavand forta financiara nici macar pentru a vorbi cu un avocat); vi) subventiile nu-si ating scopul (unii au o motorina subventionata, marcata chimic; vai de cei care detin fara drept o motorina marcata, caci acolo autoritatea statului aplica efectiv legea); vii) pietele de desfacere sunt distorsionate, uneori in chip mafiot; viii) exista o presiune foarte mare asupra pretului cauzate de produse agricole importate la preturi incredibil de mici (unii spun ca acestea ar fi, in majoritatea lor, intr-o economie subterana) sau de pozitia unor mari achizitori (tot o distorsiune a pietii, diferita de cea mafiota, dar la fel de “eficienta” printr-un abuz de drept fata de libertatea comertului).

      Poate ca doar “simpla” insanatosire a pietei, fara alte masuri, poate ridica spectaculos productivitatea agricola raportata la potentialul national. Uitandu-va in jur, credeti ca este un obiectiv realizabil in contextul de astazi? Eu am naivitatea sa sper ca situatia actuala este tranzitorie, dar nu si prostia de a accepta masuri similare cu ascunderea gunoiului sub pres. In plus inclin sa dau crezare aceluia care a spus ca masurile vehiculate de ceva timp pot avea o incidenta atat de mare in economie, incat exista riscul ca criza va fi gestionata iarasi in sensul socializarii pierderilor, respectiv supraimpozitarea prostiei de a fi votat gresit.

      • turcu spune:

        “Nu stiu care sunt motivele majoritare datorita carora asocierea agricola nu a reusit sa coaguleze o mare parte din proprietarii mici”.
        In Baragan taranii mai numesc si astazi SRL-urile primarilor(ale sotiilor sau/si copiilor) “asociatii!
        Cind s-a permis arendarea pamintului primarii si-au facut SRL-uri si au preluat pamintul taranilor din asociatii. Se face practic monocultura: griu, porumb. Cu citiva angajati si mecanizare intensiva se lucreaza sute/mii de hectare citeva luni pe an. Zootechnie, Legumicultura nu mai exista. Tarani traiesc din ce produce gospodaria propie si cele citeva sute de kilograme de cereale primite pentru pamintul arendat. Incet, ince,t primarii cumpara pamintul taranilor. Unde se va ajunge ? 1907 ?

  4. CetateanulRoman spune:

    Fermele de subzistenta sint un ghimpe in coasta multora. Unii dintre beneficiary intradevar traiesc la limita. Dar traiesc! Majoritatea acestor ferme au o trasatura comuna: nu depend de un system de finantare (banci) si sint aproape immune la “regulile de piata”. Existenta lor echilibreaza faptul ca in mod institutionalizat exportam tot pentru a importa apoi totul – si asta fiindca in acest mod citiva baroni pot controla piata si profiturile. Multe din aceste importuri/exporturi sint false, doar pe hirtie si numai pentru a justifica distorsiunile din piata. Coagularea acestor microferme in ferme mai mari implica achizitionarea de utilaje, angajati, imprumuturi bancare, etc. Adica introducerea lor in system! Mai mult, parte din oraseni traiesc din veniturile microfermelor. Socrii au 8000 mp de curte. Annual produc cam 200-250 gaini, minim 100 iepuri, foarte multe legume, oua, fructe, peste (avem un mic iaz) si se simte foarte bine atit prin calitatea produselor cit si in buget. Si multi dintre prieteni beneficiaza si ei. Sint sigur ca povestea se repeat pentru foarte multi dinte romani. Si cum supermarket-urile nu se simt tocmai bine… probabil se incearca inlaturarea acestui system ce ocoleste fiscalizarea (nu vindem nimic) si nici nu are de platit rate catre conglomeratul bancar. Fara aceste microferme pretul sarbatorilor si costul vietii in general ar creste. Si calitatea produselor ar diminua sau am fi obligati sa platim “preturi bio” pentru zacusca facuta in casa sau ouale din cuibar.
    Ele sint “nerentabile” fiindca statul/sistemul nu reuseste sa cistige de pe urma lor si mai mult, reusesc sa “scoata” de sub presiunea sitemului si alte persoane. Chestie de optica pina la urma. Bineinteles, nu e autosustenabila. Cumparam cereale, unele unelte, etc. Dar e rentabil fiindca obtinem alimente BIO cu costuri foarte mici.

    • Mihai Ionescu spune:

      Doar aparent nu castiga statul. De fapt nu castiga cei care profita in mod nejustificat dintr-o relatie anormala cu “statul” ( am spus “stat” pentru a usura exprimarea; cititorii stiu despre ce este vorba). Chestia cu impozitul este doar o marota, cat timp PIB-ul REAL creste. Autoconsumul in societatile mici, eventual trocul in diverse forme, a fost un cal de bataie pentru economistii dogmatici sustinuti de interesul gestionarii unor resurse publice cat mai mari. Adevarul este ca intr-un raport rezonabil ( n-as putea sa precizez care este acela, dar in mod cert la noi nu s-a ajuns sa fie comparabil cu cei care sfideaza pe fata obligatiile fiscale) acest lucru (autoconsumul + trocul) este un bun regulator pentru pietele “polarizate” cat, mai ales, pentru gestionarea mai usoara si mai putin costisitoare a situatiilor de criza. De exemplu, daca satele din Moldova ar fi avut un autoconsum rezonabil, atunci statul nu ar fi trebuit sa chetuiasca cat ar fi trebuit (in conditiile situatiei constitutionale de stat social) acum doi ani, cu ocazia lipsirii unor sate de caile de aprovizionare, anume atunci cand a zapada a blocat acele cai.

  5. Maxa spune:

    Mişto articol şi bine documentat. Jos pălăria!
    contributors.ro e, alături de hotnews, unicul loc în care pot citi articole de dreapta bine scrise şi argumentate, chiar şi atunci când nu sunt de acord cu ele şi chiar dacă talentul şi calitatea autorilor e inegală.

  6. Dedalus spune:

    Uite de abia acum am gasit timp sa scriu ceva. Subiectul merita muuult mai multa atentie din partea ministerului agriculturii.

    Din pacate, majoritatea – daca nu toti- oficialilor si functioanrilor sunt inca tributari gandirii ca “ferma mare e buna, ferma mica inseamana saracie”.

    De fapt, nu exista absolut nici un argument economic pentru asa ceva.

    Fermele mici ajung sa promoveze CUNOASTERE in agricultura, pentru ca numai asa poti avea agricultura ecologica. Contrar a ceea ce se crede, o asemenea agricultura are nevoie imensa de cunostinte.

    Marea agricultura in schimb nu poate exista fara TEHNOLOGIE.

    Dar cunoasterea nu inseamana tehnologie. Sunt 2 lucruri diferite.

    Dupa cum ceea ce numim “rosie” in marea agricultura este un produs fundamental DIFEERIT de ceea ce numim “rosie” in agricultura ecologica.

    Cui ii plac rosiile intelege perfect ce vreau sa spun…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Tiberiu Cazacioc


Tiberiu Cazacioc

Tiberiu Cazacioc este activist Slow Food, blogger, expert în politici privind agricultura sustenabilă și schemele europene de calitate privind hrana, dezvoltarea comunitară, de... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)