Home » Analize »Economie »Financiar »Macro » Citesti:

In cautarea cresterii economice: doua probleme subestimate

Daniel Daianu februarie 11, 2013 Analize, Economie, Financiar, Macro
10 comentarii 1,333 Vizualizari

Meritorie este promovarea unei dezabateri publice referitoare la modelul de crestere economica. Voci in acest sens s-au auzit inca cu cativa ani in urma, dar erau razlete. Constatarea generala este ca peste tot unde criza financiara a izbit naprasnic am avut nu numai cadere economica masiva, dar si diminuare a potentialului de crestere –inclusiv in economiile emergente. Si tot larg raspandita este opinia ca o perioada de crestere foarte lenta asteapta tarile industrializate –din cauza precaritatii sistemului finaciar, a deleveragingului (ce nu s-a terminat si care priveste nu numai entitati bancare), a incertitudinilor. Acesta ar fi contextul infasurator, chiar daca exista diferente intre economii nationale in functie de forta industriala, capacitatea de a exporta, flexibilitate, etc. Fapt este ca, cam peste tot se orbecaie in incercarea de a gasi stimuli pentru activitatea economica fara a complica finante publice. Exista unele semne de linistire a apelor, cum remarca si Florin Pogonaru (ZF, 5 febr, a.c), dar a spune ca teama a disparut este o exagerare. BCE a salvat zona euro prin interventii neobisnuite, dar Uniunea Bancara este un proiect foarte la inceput si crevasele din zona euro sunt mari si se adancesc. Iar in SUA, problema datoriei lor publice nu si-a gasit inca un compromis favorabil.

In Romania exista lucruri evidente. Toata lumea intelege ca o absorbtie adecvata a fondurilor europene ar aduce lichiditati mari in economie, ar creste formarea bruta a capitalului prin investitii cu coeficient al capitalului (ICOR) peste media din economie, poate ameliora utilizarea banului public fiindca ar obliga la respectarea de reguli si proceduri. Tot astfel, reforma companiilor de stat ar aduce resurse suplimentare statului prin eficienta sporita, economisire. In ultimii ani tandemul fonduri UE+ reforma companii de stat a fost des evocat in analize si este realista supozitia ca pasi decisivi in acest sens ar putea mari potentialul de crestere al economiei cu peste 1% din PIB anual..

Sunt insa doua chestiuni care par a fi subestimate in analize; ele  rezulta din situatia unei economii deschise de dimensiune mica/medie, care apartine UE si care se confrunta cu decalaje de dezvoltare majore. Prima chestiune pune Romania in relatie cu contextul international, care este si va fi neprietenos. Remarcam ca se bajbaie cam peste tot, ca se recurge la mijloace ne-conventionale pentru a ajuta sistemele bancare, pentru a face ca creditul sa mearga cat de cat, pentru a ajuta sectoare economice –adesea in contradictie cu o gandire traditionala, cu precepte neo-liberale. Ce vreau sa spun este ca este iluzoriu sa astepti miracole acasa in conditiile in care “asezarea planetelor mari” este atat de deranjata. Nu este simplu sa atragi investitii importante in asemenea conditii, ca sa nu mai subliniez functionarea creditului. Cand Adair Turner, seful Autoritatii Financiare (FSA) in Marea Britanie, cere ca Banca Angliei sa injecteze lichiditate direct sectorului neguvernamental (deci nu prin banci) intelegem cat de grava este situatia. Si cand in tari din UE dezvoltate continua sa fie nationalizate banci si se evoca participarea statului in diverse sectoare se cuvine sa interpretam semantica “pietei unice”. Dau aceste exemple nu pentru a face la fel in Romania, ci pentru a deslusi o realitate extrem de complexa.

A doua chestiune ce nu trebuie sa fie omisa in analiza rezulta din apartenenta Romaniei la UE. Regulile din Uniune restrang grade de libertate in constructia si aplicarea de politici economice. Unii ar spune ca globalizarea le-a erodat oricum, dar nu este acelasi lucru. Piata unica din UE aduce suflul disciplinator al concurentei si poate stimula convergenta economica; dar ea exprima si asimetrii intre cei care au forta si traditie, acces la capital, si companii cu alonja mica; este greu sa rezisti in aceste conditii si, de aceea, cele mai multe sectoare industriale din tarile nou intrate (NMSs) sunt controlate de grupuri transnationale. Este bine daca aceste firme aduc modernitate, fac investitii serioase, asigura insertia in retele industriale si nu ignora furnizori locali in aprovizionare. Minusuri apar cand preluari initiale de active nu sunt insotite de investitii semnificative (unele utilitati publice), se practica mai degraba transfer de capital (profit), se privilegiaza importuri in dauna productiei locale. Nu mai vorbesc de orientarea cu precadere a capitalului catre bunuri neexportabile si care nu pot inlocui importuri (non tradeables). Criza a revelat carente ale modelului de crestere din perioada 2001-2008, in mai toate economiile emergente europene si, in special, in cele mai inapoiate (intre care si Romania). De aici si discutia privind ce este de facut. Unii spun ca modelul din anii precriza ramane valid, ca el a avut mai multe beneficii decat costuri; este o teza mai mult decat discutabila. Ar insemna sa acceptam ca nu s-au facut erori de politici. Ar trebui sa admitem ca nici criza zonei euro nu ar fi putut fi evitata printr-un alt design al ei, printr-o alta compozitie (care tari sa faca parte). Criza din zona euro si impactul asupra NMS deriva din erori de politici si aranjamente institutionale defectuoase ca si din devierea intermedierii financiare. Aceasta este morala precumpanitoare., in opinia mea.

Este bine ca isi castiga loc teza ca, desi este necesar sa atragem investitii straine, trebuie sa ne bizuim mai mult pe economisire interna, ca trebuie sa gasim cai de a sustine capitalul autohton. Insa trebuie sa avem in vedere trasaturi ale economiei autohtone si regulile impuse de prezenta in UE. De pilda, apar consecinte ale gradului inalt de euroizare. O tentativa de stimulare a economiei printr-o politica monetara relaxata (dobanzi mai mici) poate conduce la o depreciere majora a leului, care ar lovi in bilanturi. Daca am putea de-euroiza economia s-ar mari spatiul de manevra, dar cat de posibil este aceasta? Nu am vazut sugestii in acest sens din partea institutiilor cu care Romania colaboreaza. Mai avem si problema importului mare de completare. Cazul Nokia a fost simptomatic. O alta chestiune priveste reforma companiilor de stat, care ocupa agenda ultimelor acorduri cu IFIs si UE. Indemnul de a privatiza companii din energie este explicat prin aceea ca nu avem capacitatea de a le administra si, totodata, ca numai asa am gasi resurse pentru investitii. Chiar sa nu fim capabili de a repeta experiente bune de la cehi si polonezi? Oricum, este esential ca investitii sa fie facute astfel incat sa serveasca in mod corespunzator economiei autohtone, fie prin dimensiunea redeventelor, fie prin mentinerea unui control public in companii ca Romgaz, Transgaz, etc. Daca noua companie energetica Oltenia va gasi finantare pentru dezvoltare are sens sa nu fie privatizata cu pierderea controlului. Exploatarea resurselor naturale trebuie sa aduca sume importante bugetului public, sa ajute activitatea economica interna.

Se ridica o alta chestiune principiala legata de regulile din UE. Aderarea NMSs la UE nu a fost cu ochii inchisi cum ar spune unii; erau percepute riscuri derivate din asimetrii de forta economica in conditiile “pietei unice”. In plus, “piata unica” nici nu opereaza in mod uniform. De pilda, tarilor nou intrate li s-a cerut liberalizarea deplina a contului de capital in timp ce unor economii avansate li s-a permis sa aplice restrictii la libera circulatie a fortei de munca. Nu mai subliniez marile diferente la subventionarea agriculturii. Negociatori romani au argumentat ca liberalizarea deplina a contului de capital prezinta riscuri. Dar raspunsul la Bruxelles a fost ca daca nu ne simtim pregatiti sa asteptam; adica se punea in cumpana aderarea in 2007. Erau si voci acasa care clamau liberalizarea deplina si rapida, care invocau ponderea reduse a creditului bancar in PIB, fata de alte tari. Dimensiunea deficitelor externe nu intra in vizorul lor si nici catre ce mergea creditul. Miopia a fost cvasi-generala, fiindca si expertii Comisiei, si bancile mama din Austria si Italia nu au inteles problema in rotunjime. Asa cum nu au fost percepute riscurile din zona euro. Ironia este ca bule speculative ca in Romania, tarile baltice, Bulgaria, Ungaria s-au produs si in tarile sudice din zona euro. The bottom line, cum ar zice englezii, este ca regilile din UE si politici unilaterale (simpliste) au creat un context structural defavorabil pentru alocarea resurselor catre tradables. Cu ani in urma am remarcat acest context (Criza de model vs. criza de context, 26 noiembrie 2008) ca si pericolul de a avea o structura economica macinata de o varianta a “bolii olandeze”, provocata de o apreciere nejustificata de a leului. Profesorii Moise Alter si Dan Armeanu pun punctul pe i in cateva chestiuni privind un nou model de crestere (ZF din 5 febr, ac). Dar raspunsuri concrete de politica economica trebuie sa tina cont de regulile din UE, cu constrangerile derivate, de starea de fapt a economiei autohtone. Dau cateva exemple mai jos:

  • -                      poate fi diminuata euroizarea pentru a mari eficacitatea politicii monetare, a cursului, fie si prin adopttarea de mijloace neortodoxe? Interesant este ca BERD pare sa sugereze asa ceva. Aici trebuie sa tinem cont de aspecte de stoc si flux, ca impact economic;
  • -                      daca numeroase tari din UE isi sprijinia, direct si indirect, bancile, de ce nu ar putea si Romania sa capitalizeze mai bine CEC Bank si Eximbank, ca modalitate de a compensa delevaraging-ul unor banci straine si concurenta neloiala (admitand ca bugetul public poate elibera resurse pentru capitalizare)?
  • -                      cum sa se stimuleze refacerea “tesutului” industrial, a lanturilor, chestiune subliniata de numerosi oameni de afaceri autohtoni. Ar invigora si activitatea IMM-urilor. Pot fi utilizate fonduri europene? Exista initiative regionale in acest scop, care merita  mai mare atentie. Regionalizarea ar putea sa fie o pasare maiastra, care sa ajute enorm un asemenea demers
  • -                      cum sa invigoram “creneluri” in ramuri industriale de varf.. Multe or fi vechi la noi, dar nu orice este vetust. In plus, avem nise in care inginerii si muncitorii autohtoni exceleaza. La Bacau, de exemplu, sunt fabrici de componente electronice cu utilizare supersofisticata. Sunt si altele, nu in cele din urma operatiunile Dacia (Renault).
  • -                      cum sa diminuezi practicile de transfer pricing si extractii de rente de catre firme transnationale? Probabil nu tot ce face guvernul ungar in politica economica este bine, dar este clar un fapt: ca incearca sa distribuie mai echitabil povara masurilor de austeritate
  • -                      cum sa modernizezi agricultura cand sunt necesare investitii masive in amenajarea teritoriului, in sisteme de irigatii, care reclama politici publice si absorbtie mare de fonduri europene.
  • -                      cum sa fie crescute veniturile fiscale ale statului, care sunt intre cele mai scazute din UE; daca am ajunge la 33-34% din PIB (media din NMSs) am putea aloca educatiei o cifra decenta. Intrucat avem cea ma scazuta alocare procentuala din PIB in UE27
  • -                      cum sa fie marita “capacitatea statului” de a construi si aplica politici publice? Cum poate fi ea marita in conditiile unei regionalizari (ca sa nu ajungem sa descentralizam neputinte, slabiciuni, risipa)?

Marea provocare pentru politica economica autohtona este de a pune de acord nevoia unui nou model de crestere cu ce implica functionarea UE si presiunille globalizarii. Si mai este un ingredient de luat in seama. Se cere in aceasta perioada de restriste imaginatie, inventivitate, pragmatism. Unii vorbesc chiar de nevoia de a gandi altfel, “out of the box”. Sintagma “reforme structurale” risca sa devina o simpla mantra daca rezultate nu apar. Iar rezultate palpabile trebuie puse in relatie cu virtuti ale pietelor libere, dar nu numai. Exista loc pentru politici industriale, masuri fiscale, stabilirea de prioritati, politici educationale, etc.

Un amplu studiu al Bancii Mondiale examineaza cum ar putea fi redata stralucirea modelului economic european pornind de la convergenta care s-a realizat in deceniile trecute. Dar acest tip de analiza se cuvine sa staruie mai mult asupra a doua fenomene din ultimul deceniu. Primul este reliefat de criza profunda a zonei euro (intretesuta cu criza financiara), de divergenta economica dinauntrul ei si diferentele de performanta intre NMSs. Fiindca, asa cum arata o cercetare Bruegel-IWWA la care am luat parte, exista discrepante mari de insertie in retele industriale intre NMSs; Cehia si Polonia, Ungaria si Slovacia sunt situate considerabil mai bine decat Romania si Bulgaria, tarile baltice. Al doilea fenomen este impactul ascensiunii economice a Asiei, intrucat tot mai greu te poti lupta prin salarii scazute; castigurile de productivtate sunt esentiale. Asia urca si in ierarhia inovarii, in timp ce Europa (cu cateva exceptii) cam sta pe loc.

O constatare pare inevitabila: “piata unica” din UE este operationalizarea unei paradigme care miza pe o convergenta economica continua. Dar realitatea este alta, de aici decurgand inferente privind politici publice la nivel national si la nivelul Uniunii. Asa cum diferentele de competitivitate din zona euro nu pot fi estompate numai de disciplina fiscala si controlul dezechilibrelor externe (prin procedura de deficit extern excesiv) tot astfel trebuie sa ne intrebam daca fondurile structurale si de coeziune pot asigura, singure, convergenta pe termen lung. Daca UE ar fi un spatiu economic integrat in adancime ai zice ca nu mai conteaza diferente de dezvoltare economica. Dar situatia este departe de un asemenea mod de functionare a Uniunii. Aici gasim o explicatie pentru “razboiul” pe bugetul UE, desi el nu reprezinta decat cca 1% din PIB-ul Uniunii.

Romania are nevoie de politici nuantate, cum are nevoie si UE. Drept este ca avem nevoie de “spatiu fiscal” pentru a putea discuta cu Bruxelles-ul si pentru a nu “speria” piete financiare. In acelasi timp, la nivelul UE trebuie imaginate politici care sa tina cont de discrepantele mari de performanta intre economiile statelor membre.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. Andrei spune:

    Inainte sa dai lectii, ar trebiu sa inveti sa investesti banii proprii. Mare consilier si profesor de economie isi pierde banii pe mana unui sarlatan care ii promitea ‘castiguri mici dar sigure’. Stimate domn acela se numeste depozit bancar, si daca nu ai inteles asta pana acum a meritat sa platesti pentru ‘consultanta’. Asa ca mai usor cu politicile economice si strategiile, sunt pt oameni care pot avea grija de mai mult de 2 mil de dolari fara sa ii piarda. Cu Isarescu la BNR si tu consilier, nu e de mirare ca Romania este in situatia actuala.

    • eu****** spune:

      Andrei, exista riscuri mici cu castiguri mici, si riscuri mari si castiguri mai mari.

      Nici depozitele nu sunt sfinte – ele sunt garantate numai pana la un anume plafon, adica pana si banca poate sa dea faliment daca aplica politici gresite asa cum si un fond de investitii poate falimenta.

      Moderatia si comentariul la articol = abordarea civilizata.

  2. novator spune:

    Domnule Daianu, a insirui o serie de nereguli constatate si a da sfaturi de cam ce ar trbui facut, nu este de ajuns.
    Degeaba spunem ca avem noroi pe pantofi si ne convingem ca ar trebui sa folosim crema daca noi umblam iarasi si iarasi prin aceeasi mocirla.
    Sunteti consilier (sfatuitor) de PM, cate din sfaturile dvs au fost luate in seama de catre acesta ? Si chiar daca prin bezna intereselor personale ar avea vreo tresarire, tot nu ar putea schimba nimic pentru ca l-ar dobora sistemul.
    Tot ceea ce ni se intampla, indiferent de domeniu, este rezultatul direct al sistemului politic dar nu se vrea recunoasterea adevarului caci aceasta ar insemna sfarsitul actualei clase politice, impreuna cu toti escrocii care beneficiaza de pe urma ei.
    Daca stati printre copaci, nu veti vedea padurea tocmai din cauza lor si ca sa vedeti totusi padurea, va trebui sa va inaltati mult deasupra lor.
    Degeaba vrem lumina de la o baterie consumata caci nu vom iesi din bezna decat daca schimbam bateria.
    Asa este si cu criza economica actuala, care este insignifianta fata de monstruoasa criza morala si cauzata de aceasta.
    Daca vom pastra actualul sistem politic, vom avea “la pachet” si criza morala care se va adanci permanent iar sfarsitul va fi cu “foc de artificii”, reale de aceasta data.
    Se va trece de la “primavara araba” la “vara europeana” iar consecintele vor fi dezastroase.

    • Bogdan Popa spune:

      Subscriu în totalitate.

      Domnul profesor ne face clasicul dumnealui discurs aparent modern și elegant, dar în substanță intervenționist și ne-liberal (ca partidul din care, de altfel, face parte, Partidul Ne-Liberal):
      - aluzii la pachetul de măsuri populiste și puternic intervenționiste țintite împotriva ”exploatatorilor străini” – a se citi mediul privat – din Ungaria,
      - sfaturi de recapitalizare a băncilor cu capital românesc în fața ”concurenței neloiale” – a se citi prudență a băncilor care s-au fript cu bula imobiliară și acum suflă și în creditul solvabil
      - invitații de a negocia termeni ”mai buni” cu Uniunea Europeană – a se citi protecționism economic,
      - et caetera.

      Domnul profesor pozează în intelectual public când domnul este de fapt un politician: membru marcant al PNL și consilier personal al primului ministru, domnul Dăianu ar face bine să nu aibă discursul unui membru al opoziției care își dorește ca Guvernul să facă și să dreagă. Poate ipocrizia și dublul limbaj atât de bine stăpânit de acești domni din USL funcționează bine pentru majoritatea votanților. Dar atunci când te uiți la realitatea economică din țară, concret, vezi că firmele mici și mijlocii (alea cu capital românesc, preferatele domnului profesor) nu mai investesc pentru că le e frică de populismul agresiv al administrației, de stilul heirupist care servește mai întâi interese punctuale ale sponsorilor din campanie și poate, dacă rămâne ceva, vezi inflație, vezi un nou val de oameni care se pregătesc să își facă bagajele, vezi groaznica, teribila, fatala statistică a faptului că numărul pensionarilor depășește numărul angajaților. Și atunci nu îți mai arde de ipocrizie și de dublu limbaj.

      Nu îți arde de politici publice într-o țară în care polii de putere sunt din categoria lui Vanghelie, Oprișan, Mazăre și compania (sau corespondenții lor din celelalte partide). Și nu există, din nefericire, nicio scăpare. Discuțiile despre politici publice sunt o glumă bună, dar chiar și atunci, poate nițel liberalism și mai puțin naționalism nu ar strica.

  3. ion spune:

    Nea Bogdane, Daianu nu mai e demult liberal, a trecut cu sufletul si faptele in barca lui ponta,///

  4. Mircea Modan MirceaM spune:

    Domnule Daianu, prea puține cifre…argumentele nu sunt ințelese dacă nu “lucrați” pe date macro.
    Vorbiți de spațiu fiscal…evident ca nu avem , cu o creștere prognozata a PIB-ului 1,6% , cu constrangerile compactului fiscal (chiar daca sunt din2014), cu majorarea cheltuielilor statului (salariile si pensiile majorate…e ok). Nici chiar formarea bruta de capital nu ar produce un salt in PIB-ul real, (ponderea este de cca 28%)…grosul fiind pe consum (76%), din care cel al populatiei este 70% din PIB.(difernta peste 100% fiind “aportul” negativ al exp-imp)
    Probabil ca impactul investitiilor este mai puternic in PIB potential, ceea ce ar crea un output gap mai mare, implicit un deficit ciclic admisbil mai mare…dar tot nu ar rezolva “problema” pe termen scurt.
    Trebuie dara crescut consumul populatiei..ori asta nu se face prin TVA majorat si salarii micsorate (cum au facut habarnistii dinainte)
    Solutiile(pe ts) cred ca sunt evidente..si au fost la indemana tuturor guvernrlor posibile si imposibile de pana acum.
    1.Reducerea furtului este nr.1. Se fura in draci, dovada fiind eficenta colectarii a TVA (54%) si la CAS (61%). Daca ati colecta macar 75% ati avea spatiu fiscal mai mult decat va trebuie, atat pentru investitii cat si pentru cheltuieli guvernamentale in sanatate si educatie..si nu in preturi aiuriroare la contractele cu…stiti dvs cu cine)
    2.In momentul incare defictul structural devine 0 (zero)…este perfect posibil daca reusiti sa colectati ce noi platim, dar se “pierde ” pe drum (TVA)…scade nevoia de finatare (se stie ca ea este rapartizata cam jumi-juma…extern-intern) , bancile vor fi nevoite sa crediteze economia reala, si nu guvernul(care ste cel mai bun client, care “aspira” mai mult decat trebuie din lichiditatea de pe piata). Daca va uniti eforturiel si cu BNR (scadeara marjei la facilitati, scaderea RMO-urilor in valuta la nivelul celor in lei, limitraea cresterii masei monetare astfel ca inflatia CORE2 sa fie max 2%..etc) veti putea tine in frau si cursul , si limita inflatia.
    3.In momentul in care pietele “vad” ca ne descurcam singuri scade si riscul de tara, CDS-ul, scade si dobanzile la imprumuturile externe, la titlurile de stat…implicit la sarcina datoriei publice pe buget…etc
    4.scaderea costului creeditarii externe si interne poate duce la micsorara ratei de politica monetara, implicit la calificare mai multor posibili investitori la credite investitionale sau chiar de lucru, scadera costurilor finaciare, profit brut mai mare, impozit varsat la stat mai mare..etc
    Nu puteti apela la nesfarsit la “scuze” de genul micimii spatiuluim fiscal…mariti-l, ce naiba.
    Nu puteti da vina la infinit pe investitorii straini care nu mai vin…nici n-o sa vina daca le impozitati profitul de 2 ori (impozitul pe PB+cel pe dividende)
    Nu puteti da vina pe cresterea economica “subtire” ,datorata cresterii mci din UE. Suntem cu PIB/capita la jumatate fata de UE…este loc de-ntors berechet.
    Nu puteti da vina pe investitiile reduse , atunci cand discutam de dobanzi prohibitive, care depasesc profiturile din exploatare.
    Nu puteti da vina pe nimeni…stam asa de rau ..incat este chiar bine (paradoxal, nu?) Putem sa actionam in atatea directii unde suntem sub mediile europene..

  5. Alexandru Jecu spune:

    Exista o lamentatie publica despre necesitatea constructiei de autostrazi in Romania. Daca s-ar discuta, carevasazica cetatenii romani ar fi preocupati de acest subiect, ar analiza si, in limita posibilitatilor nationale, ar trece la constructia acestor autostrazi. Dar cand se construieste prost, la preturi exorbitante, inseamna ca totul nu este decat un pretext de manarire a putinului ban public, cu complicitatea tacuta a individului roman, beneficiar si el de modesta pomana bugetara. De ce se intampla acest lucru? Din simplul motiv ca cetatenilor romani nu le trebuie! Nu au si nu le trebuie! Nu numai autostrazi, nici drumuri comunale, trotuare, apa curenta, canalizare, irigatii, bai, gaze, strazi maturate, strazi dezapezite, etc. Aaaaa, daca le trage CINEVA, guvern, primarie, Uniune Europeana, asa da, dar sa stranga omul un ban, sa puna mana, nu. Individul roman a trait si va trai, rezistand in istorie si fara. Eu sunt convins ca daca, prin nu stiu ce intamplare, UE ar construi in Romania o retea de autostrazi si le-ar da autoritatilor romane, comunitatilor din proximitatea lor in administrare, in cativa ani s-ar alege praful de ele. Ideea ca un drum ar favoriza nu stiu ce investitii pe traseu, din initiativa bastinasa, nu ar functiona in Romania. Ca s-o scurtez, daca nu exista nevoie, nu exista dezvoltare economica. Sunt comunitati care au stat milenii pe resurse si le-au ignorat. Mai e o idee primitiva ca foamea este cea care urneste omul. Gresit. Aia care s-au dus pe Luna, nu de foame au facut-o! Mai intai ne trebuie niste vizionari care sa dea un tel acestui popor si pe urma specialistii care sa gaseasca mijloacele pentru al atinge!

  6. Alexandru Jecu spune:

    Corectie! “a-l atinge”

  7. Sorin Muncaciu spune:

    Domnule Daianu, inteleg din articolul dumitale ca doua ” chestiuni” sunt subestimate in analize:
    1. Climatul international neprietenos si alinierea planetelor defavorabila. Adica nu criza financiara si economica datorata oligarhiilor financiare care au declansat atacul capialismului financiar. Criza aceasta se datoreaza bancherilor care , dupa deregularea sistemului bancar american, nu s-au multumit cu profitul generat de datoria sectorului privat( industrii si consum) reprezentand 40-50% din PIB cat intr-o economie normala ci, au fortat cresterea datoriei sectorului privat prin balonizarea asset markets, realestate ,de fapt un sistem Ponzi. Criza declansata cu Lehman Brothers s-a produs cand datoria sectorului privat a atins 301% din PIB -ul SUA. La fel si in cazul Marii Britanii pe care o pandeste cea mai grava criza , datoria sectorului privat britanic a ajuns la 450% din PIB , daca nu vor gasi o metoda eficienta de a elimina aceasta datorie enorma din sistem, recesiunea severa va depasi cea de 20 de ani a Japoniei. Deci, in conceptia dumeavoastra daca America, Europa intra in recesiune severa de lunga durata asta inseamna ca vom fi condamnati si noi !, Ce fel de logica economica este asta?? Ia uitati-va la Turcia, a terminat-o cu FMI -ul, nu e in UE si are crestere economica de ani de zile.
    2. Apartenenta la UE ne restrang gradele de libertate. Aici aveti dreptate, toate guvernele anterioare au acceptat ca Romania sa fie bagata cu capul in gard de oligarhii financiari europeni, dumneavoastra fiind unul dintre sfatuitorii acestor guverne. Cu alte cuvinte, ” acordurile ” cu UE forteaza BNR sa nu fie sursa primara de credit si sa nu monetizeze datoria nationala, mai ,mult nu poate angaja imprumuturi de pe piata internationala , numai banci comerciale, FMI si BM. Cu alte cuvinte piata financiara este cedata fara cracnire bancilor comerciale occidentale. Iar acum veniti cu sugestia cresterii capitalului autohton…..Rezultatul s-a vazut, austriecii cu capital german au imprumutat de la BCE cu 2% si au vandut credit cu 8- 10% pe piata romaneasca , credit in valuta ” cu buletinul” care a creeat o sursa ” privatizata ” de dobanda , au inflationat piata realestate, si dupa prabusire, ” criza de lichiditati” au fortat guvernul roman sa accepte ” socializatea” datoriei sectorului privat roman printr- un imprumut FMI destinat bancilor si platit de cetatenii romani. Mai mult, pe pietele financiare bancile austriece au pariat ca imprumuturile cetatenilor romani vor fi neperformante. Acest caracter pradator al capitalului strain a fost posibil dattorita tradarii guvernelor romane, koreenii care au patit la fel au actionat in judecata bancile si au castigat procesul( class action suit). Unde ati fost domnule Daianu cand bancile straine au conspirat sa forteze credit in valuta, business prudenta elementara spunand ca imprumutul trebuie acordat in moneda on care debitorii isi au veniturile ?? De ce nu ati sfatuit ca macar sa fie taxate aceste venituri obtinute pe seama cetatenilor romani sau sa adoptam o legislatie in domeniul bancar similara cu cea din tarile occidentale ?
    Va sa zica domnule Daianu, prin articolul 123 al tratatului de la Lisabona BCE nu poate furniza capital direct statelor din zona euro. Asta inseamna ca sursa principala a statelor creditul generat de Bancile nationale dispare totalmemte fiind inlocuit cu creditul bancilor comerciale cu dobanda sau piata bondurilor. Istoric vorbind, creditul de stat a stat la baza ridicarii infrastructurii in statele occidentale, fie cai ferate, sosele, instalatii portuare, sisteme de comunicare, electrice etc. toate au fost facute cu capital de stat. Abilitatea bancherilor de a inlocui capitalul de stat cu cel al bancilor comerciale cu dobanda sta la baza acumularii fara precedent al datoriilor statelor suverane si a datoriilor sectorului privat. In aceasta situatie , FMI care face tot politica bancherilor, forteaza guvernul roman sa privatizeze unitat din industria energetica. Privatizarile se fac tot cu credit al bancilor comerciale cu dobanda. Astfel, investitorii sunt fortati sa ridice pretul energiei pentru a compensa cheltuielile reprezentate de dobanda bancilor. Se creeaza astfel o ” tollbooth economy” cresterile de preturi pentru energie scad competitivitatea companiilor romanesti, a economiei romanesti. Halal consiliete pentru guvernul roman, privatizarea fortata de bancheri nu poate fi in interesul Romaniei ci in interesul bancherilor, care parte a conspiratisi nu o intelegeti!!
    In concluzie domnule Daianu, nu este nici o cinste sa aburiti cititorii romani cu subintelesuri printre randuri, mult mai cinstit ar fi sa le spuneti adevarul pe sleau! Lasati-ne cu incertitudinile din zona financiara, recesiunea datorata cresterii exponentiale a datoriei sectorului privat si a datoriilor natiunilor suverane va fi de lunga durata si severa, daca nu incep revolutiile sau dictaturile in Europa , deoarece, suntem in anii 30′ all over again !!

  8. Paun spune:

    Este utila si dezbaterea referitoare la modelul de crestere economica.
    Dar poate mai utila ar fi dezbaterea si apoi reglementarea celor ce participa la circuitul economic. Am citit odata undeva ca multi din industria diamantelor , nu semneaza contracte , nu se acopera de mii de hartii. Discuta , se inteleg , bat palma si care nu respecta intelegerea se exclude din orice afacere . Poate ca celor ce inseala cu buna stiinta , celor ce fura , corup , se lasa corupti , ….ar trebui sa li sa interzica o perioada sa mai faca afaceri , in afara de eventualele consecinte juridice. Nici un model nu poate reusi intr-um mediu economic infestat.
    Mai important decat modelul este mediu ( sanatos, sau nu) in care se implementeaza modelul



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel Daianu


Daniel Daianu

Ministru al finanţelor între 1997-1998, profesor universitar la Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană din cadrul SNSPA, membru corespondent al Academ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)